SEMNIFICAȚII ALE BUJORULUI, FLOAREA LUNII MAI

 

Răspândite în toată emisfera nordică, florile de bujor înfloresc la mijlocul lunii mai și au o mireasmă puternică.

Legendele nu contenesc în cazul originii și a semnificațiilor bujorului.

1. Viață prosperă și plină de bucurii

Simbol floral al Chinei, asociat cu bunăstarea și fericirea în căsnicie, bujorul este floarea cu o tradiție de 4000 de ani în Orientul Îndepărtat, unde se bucură de o apreciere de tip nobiliar.

În Japonia, tradiția indica ca numai membrii aristocrației se pot delecta cu florile de bujori, fiind o plantă dedicată exclusiv nobilimii.

2. Onoare

Îndepărtatul Orient i-a atribuit bujorului și caracteristica de floare a onoarei. Se pare că această simbolistică, păstrată până în ziua de astăzi în acel spațiu unde tradiția dăinuie, a derivat din asocierea bujorului cu nobilimea și regalitatea.

3. Frumusețe și inteligență

Întorși pe Bătrânul Continent, am descoperit că bujorul are o tradiție cel puțin la fel de lungă ca cea din Extremul Orient. Mitologia greacă a oferit două legende cu priviri la bujor și ivirea sa pe acest pământ, ca simbol al frumuseții și inteligenței. Cândva, în vremuri imemoriale, Paeon, un doctor iscusit al zeilor l-a înfuriat pe al său profesor, zeul Asclepius, după ce l-a vindecat pe Pluto, extrăgând un ser miraculos dintr-un bujor. Își eclipsase mentorul, zeu al medicinei, cu inteligența sa, iar acest lucru i-a atras o mânia celui dintâi, care a jurat să îl ucidă. Însă Zeus, impresionat de istețul Paeon, îl salvează de mânia lui Asclepius, transformându-l într-un bujor, ce va înflori an de an în luna mai, pentru a aminti de iscusimea doctorului.

4. Leac miraculos

Evul Mediu european, cu ale sale zbuciumate timpuri, îi va acorda bujorului o atenție deosebită, ridicându-l la rang de leac miraculos. Proprietățile curative ale bujorului erau apreciate de doctorii evului mediu, care îl foloseau în afecțiuni legate de vezica biliară, probleme stomacale, inclusiv ca leac împotriva coșmarurilor. Petale de bujori erau așezate sub pernă pentru a feri de duhurile rele din timpul somnului.

5. Invidie

Epoca victoriană este recunoscută drept singura din istorie, în care bujorul a căpătat o conotație negativă, izvorâtă în parte din cea de-a doua legendă a bujorului în mitologia elenă. Frumusețea nimfa Paeonia atrăsese atenția zburdalinicului zeu Apollo, care o curta intens. Neputând suporta eclipsarea frumuseții sale, mândra Afrodita o blestemă pe Paeonia să se transforme într-o floare. Astfel, englezii care trăiau în secolul 19 au redescoperit mitul Paeoniei și i-au atribuit bujorului renumele de aducător de ghinion și invidie.

Din fericire, bujorul este și astăzi iubit deopotrivă de europeni și asiatici, fiind așteptat cu mult interes pentru a deschide sezonul nunților în luna mai. Ceea ce știm cu siguranță, este că un bujor parfumat și bucălat va aduce mereu încântare pe chipul norocoasei mirese sau a persoanei iubite.

Sfântul Nicolae

 

Iată zece lucruri mai puțin cunoscute din viaţa Sfântului Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul de Mira Lichiei:

1. Sfântul Nicolae s-a născut într-o familie bogată, în localitatea Patara din provincia Lichia (Turcia). Numele său provine din alăturarea termenilor „nicao” (a învinge) şi „laos” (popor). Astfel, traducem numele Sfântului Nicolae prin sintagma „învingător/ biruitor al poporului”. Tatăl său se numea Teofan, iar mama sa, Nona.

2. Conform Sinaxarului, după naștere a supt doar din sânul drept al maicii sale, miercurea şi vinerea ţinând post şi sugând numai o dată în zi, pe seară, după rugăciune.

3. Unchiul său era episcop de Patara și, de aceea, Nicolae a stat o vreme la Mănăstirea Sionului, unde a devenit preot, după ce a împărţit săracilor averea pe care o moştenise de la părinţi.

4. Una dintre cele mai cunoscute minuni ale sale este cea a ajutorării unui tată care voia să-și dea fetele spre desfrânare, pentru bani. I-a aruncat noaptea, pe geam, trei pungi de galbeni, iar omul a măritat fetele şi le-a dat zestre, mulţumind Domnului pentru purtarea Lui de grijă.

5. După moartea Arhiepiscopului de Mira Lichiei (astăzi, un mic sat din Tucia), Sfântul Nicolae a fost ales în fruntea acestei eparhii, în urma unei minuni. Tradiţia spune că Dumnezeu s-a arătat în vis, într-o noapte, episcopului bătrân, și l-a sfătuit să îl pună în locul său pe primul bărbat care va intra în Biserică a doua zi. La început, Sfântul Nicolae a refuzat această demnitate, însă Mântuitorul i S-a arătat și lui în vis, dăruindu-i Evanghelia şi îndemnându-l să o accepte.

6. În jurul anului 305 a fost întemniţat, alături de alți mărturisitori ai credinței, dar a fost eliberat imediat ce pe tronul Imperiului Bizantin a urcat Sfântul Împărat Constantin cel Mare (305-335).

7. A fost unul dintre ierarhii prezenți la Sinodul I Ecumenic, organizat la Niceea în anul 325 de către Împăratul Constantin cel Mare, pentru a combate erezia lui Arie. Se spune că Sfântul Nicolae a fost atât de supărat pe concepția greșită a lui Arie, care susținea că Hristos nu ar fi Fiul lui Dumnezeu, ci doar o creatură a Tatălui, încât chiar l-ar fi pălmuit pe acesta.

8. Istoria bisericească nu a păstrat cu exactitate anul în care Sfântul Nicolae a trecut la cele veșnice, unele surse indicând anul 340, iar altele, 350. Știm doar că a fost ziua de 6 decembrie, aceeași la care îl cinstim pe Sfântul Nicolae până astăzi.

9. În anul 1087, de frica invaziei musulmane, Moaştele sale, care rămăseseră acasă, în Mira Lichiei, au fost transferate la Bari, în Italia. Ele au fost furate de către niște marinari italieni, cu gândul de a le duce la Roma. Contrar planurilor, pe drum Sfântul le-a dat de înțeles marinarilor că orașul Bari este locul în care vrea să rămână. Moaștele sale se află și astăzi în Basilica di San Nicola, un important loc de pelerinaj pentru întreaga creștinătate.

10. Sfântul Nicolae este cunoscut ca fiind ocrotitor al celor acuzați pe nedrept, al comercianților, călătorilor, fetelor nemăritate, mireselor și, în special, al copiilor mici. El este și patronul spiritual al Ţărilor de Jos, al Rusiei, al provinciei Lorena, precum şi al mai multor oraşe din vestul Europei, printre care şi Bari.

"BUCURĂ-TE, BUCURIA MEA!, HRISTOS A ÎNVIAT!"

 "BUCURĂ-TE, BUCURIA MEA!, HRISTOS A ÎNVIAT!" 

Cu aceste cuvinte, Sfântul Serafim de Sarov își întâmpina vizitatorii, în orice zi.
Tot el a spus: “Bucuria mea, câştigă duhul păcii şi atunci mii de inimi se vor mântui în preajma ta”.
Mântuitorul Iisus Hristos ne lasă ca un testament aceste cuvinte, după Învierea Sa: "BUCURAȚI-VĂ!" și "PACE VOUĂ!".
Să le păstrăm în viața noastră și să nădăjduim că prin aceste îndemnuri, "bucuria" și "pacea" ne fac să înviem de fiecare dată, schimbându-ne spre bine. HRISTOS A ÎNVIAT!

„O Paştile cele mari şi preasfinţite, Hristoase! O, Înţelepciunea şi Cuvântul lui Dumnezeu şi Puterea! Dă-ne nouă să ne împărtăşim cu Tine mai adevărat, în ziua cea neînserată a împărăţiei Tale“

 

Sfântul Serafim de Sarov ‒ drumul spre sfințenie

• • 

    Sfântul Serafim de Sarov ‒ drumul spre sfințenie / Foto: Oana Nechifor

    Sfântul Serafim de Sarov ‒ drumul spre sfințenie / Foto: Oana Nechifor

După 47 de ani în care a trăit în asceză absolută, fiind pe rând călugăr în obște, sihastru, stâlpnic și zăvorât, bătrânul gârbov, înveșmântat în alb, a propovăduit Învierea întregului popor rus, devenind stareț spiritual nu doar pentru maicile din mănăstiri, ci și pentru mirenii care alergau la ajutorul lui, pentru că Domnul îi făcuse multe daruri, cel al vindecărilor, cel al înainte vederii, încât răspundea la scrisori fără a le deschide, cunoștea cele tăinuite de inimile oamenilor. I-a întors pe mulți la Hristos, îndemnându-i astfel: „Bucuria mea, câștigă duhul păcii și atunci mii de inimi se vor mântui în preajma ta!”.

Născut în orașul rus Kursk, fiu al unor negustori cucernici, Sfântul Serafim de Sarov a ajuns cunoscut în lumea întreagă pentru nețărmurita dragoste de Dumnezeu și pentru darurile cu care a fost înzestrat. Intrând în Mănăstirea Sarov de la vârsta de 17 ani, tânărul nu se ferea de la cele mai grele munci și nevoințe, postind aspru și ținând mereu mintea la Domnul, cu ajutorul rugăciunii lui Iisus. Avea o relație cu totul deosebită cu Maica Domnului, care i s-a arătat de 12 ori, vindecându-l în chip miraculos și povățuindu-l. L-a tămăduit când a fost bolnav, i-a legat rănile când a fost bătut și a venit la el în apropiere de sfârșitul vieții pământești, pentru a-l înștiința de aceasta și pentru a lua în grija ei ucenicele pe care le „crescuse” duhovnicește Fericitul Serafim.

După viețuirea în obște timp de mai mulți ani, Sfântul Serafim și-a construit o colibă în pustie, trăind acolo asemenea monahilor din Sfântul Munte. Fiind războit de gânduri și de diavolul care urmărea să îi surpe scara către Cer, Sfântul a hotărât să lupte precum stâlpnicii, așa că a stat o mie de zile și o mie de nopți pe o piatră, în picioare sau îngenuncheat, spunând fără încetare rugăciunea vameșului: „Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului”, încât războiul gândurilor l-a părăsit pentru totdeauna. Gârbov și mișcându-se cu mare greutate, după ce a fost bătut de niște hoți, Sfântul a luat asupra sa un alt război: cel al tăcerii. La porunca fraților care îl acuzau că s-a rupt de Biserică, a revenit în mănăstire, dar timp de cinci ani s-a zăvorât în chilie, având în antreu un sicriu în care se ruga, iar în chilie un sac de pietre, drept pat, o cioată de copac, drept scaun și o icoană a Maicii Domnului înconjurată de multe lumânări, drept simbol al sufletelor pentru care se ruga.

La îndemnul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Sfântul a deschis ușa chiliei sale pentru toată lumea, petrecând până la ore târzii cu cei pe care îi întâmpina cu blândețe, adresându-li-se: „Bucuria mea, Hristos a înviat!”.

Domnul îi făcuse multe daruri, cel al vindecărilor, cel al înainte vederii, încât răspundea la scrisori fără a le deschide, cunoștea cele tăinuite de inimile oamenilor, făcea chiar și profeții, acestea fiind înțelese abia după ce se adevereau. Nu a căzut niciodată în capcana slavei deșarte pentru minunile care i se întâmplau și pe care le făcea; din contră, era tot mai smerit și reușea, în acest fel, să îi întoarcă pe mulți la Hristos, îndemnându-i astfel: „Bucuria mea, câștigă duhul păcii și atunci mii de inimi se vor mântui în preajma ta!”.

Ucenicul său cel mai râvnitor, marele proprietar Motovilov, a aflat de la Fericitul Serafim că scopul vieții creștine este dobândirea Duhului Sfânt, dar cum Motovilov nu înțelegea aceste cuvinte, Sfântul Serafim l-a îmbrățișat, iar ambii au fost cuprinși de o lumină strălucitoare, de căldură și de bună mireasmă, dar și de o pace cum Motovilov nu mai întâlnise, pentru a-i face cunoscută pogorârea Duhului Sfânt nu doar lui, ci și tuturor celor care au citit manuscrisul ucenicului. Fiind părinte duhovnicesc al Mănăstirii Diveievo, în apropiere de Sarov, le îndruma pe maici pentru a spori în calea aleasă, făcând apoi încă o mănăstire, zisă „a Morii”, pentru maicile care dobândiseră rugăciunea lui Iisus.

Una dintre călugărițele de la Diveevo a fost martora venirii Maicii Domnului la Sfântul Serafim, în apropiere de sfârșitul vieții sale, și căzând la pământ, a auzit cum Sfântul vorbea cu ea ca și cu o prietenă bună, Maica Domnului spunându-i: „Iubite Serafim, în curând vei fi cu noi”.

Ajuns la 70 de ani și suferind mult de pe urma rănilor, vorbea cu mare bucurie despre moarte, iar după ce și-a văzut mormântul pregătit, a cântat imnele Învierii în chilie, dându-și sufletul în mâna Domnului. Moaștele sale, confiscate de bolșevici, au fost găsite după 1990 într-un depozit al unui muzeu, iar acum se află spre închinare la Diveevo. Nici după moartea sa, Sfântul Serafim de Sarov nu a încetat să aibă grijă de ucenici, apărându-i de nenumărate ori și făcând vindecări minunate.

Cu acest salut: „Bucuria mea, Hristos a înviat!” îi întâmpina Sfântul Serafim de Sarov pe toţi oamenii, în tot cursul anului. Foarte firesc. Căci în viaţa creştină există comemorări, aduceri aminte ale unor evenimente, şi există realităţi imuabile, vii. Două astfel de realităţi spirituale vii sunt esenţiale: Învierea lui Hristos şi Sfânta Împărtăşanie – Hristos cel înviat oferit spre cuminecare omului.

Învierea Domnului Hristos este confirmarea faptului că El este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeul făcut Om, pentru a-i arăta omului căzut, rătăcit în păcat, Calea spre Împărăţia lui Dumnezeu. Nimeni nu a fost omis din misiunea Sa mântuitoare: S-a întrupat şi i-a învăţat Calea Luminii pe cei contemporani şi posteriori Lui; S-a lăsat renegat, schingiuit, omorât, iertându-i, iubindu-i pe făptaşi; asumându-Şi moartea, S-a dus până la Adam-primul om, să-i scoată şi pe cei vechi din întuneric. I-a cuprins pe toţi – buni şi răi, trecuţi, contemporani şi viitori – în viaţa Sa pâmântească şi în moartea Sa, pentru a-i ridica pe toţi la Lumină, prin Învierea Sa.

Învierea lui Hristos este „certificatul de garanţie” al Căii arătate nouă de către El. Învierea îi oferă oricărui om onest certitudinea că drumul Evangheliei este cel corect pentru o viaţă mulţumitoare aici, pe pământ, şi pentru viaţa veşnică în Împărăția Luminii. Fiindcă Evanghelia nu este una dintre multele căi ale oamenilor, fie ei filosofi, profeţi, înţelepţi etc., ci este Calea, de către Însuşi Dumnezeu, Creatorul omului, pe viu arătată. În toată istoria umanităţii, nimeni în afară de Mântuitorul Hristos nu a oferit şi nu va putea oferi Calea, ci doar diverse căi, speculaţii. În faţa Învierii, orice speculaţie păleşte.

Creştinismul începe, stă şi sfârşeşte în Înviere: cel ce crede în Înviere, crede în Viaţă, crede în Lumină, crede în biruinţa Binelui asupra răului. Este un învingător, în Hristos cel veşnic viu, nu un înfrânt de trecătoarele valuri lumeşti.

(Articol publicat în cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei”, din 17 aprilie 2012.)

Sfântul Apostol Simon Zilotul 10 Mai

 

În această lună, în ziua a zecea, pomenirea sfântului apostol Simon Zilotul, adică râvnitorul.

Acesta este Simon, care se numeşte şi Natanael, cel ce a fost mire la nunta cea din Cana, unde a fost chemat Hristos cu ucenicii Săi şi a prefăcut apa în vin. Deci văzând Simon minunea aceasta a lăsat mireasa, nunta şi casa, şi a urmat după Hristos, prietenul şi făcătorul de minuni şi aducătorul de mireasă, şi Mirele sufletelor celor curate. El a fost cu apostolii în foişor, când s-a pogorât Duhul Sfânt în chip de limbi de foc, şi umplându-se de Acesta şi înconjurând mai tot pământul, a ars toată înşelăciunea mulţimii zeilor, şi trecând prin toată Mauritania şi prin Africa a propovăduit pe Hristos. Şi după aceea mergând în Britania, şi luminând pe mulţi cu cuvântul Evangheliei, a fost răstignit şi îngropat acolo; şi precum a avut râvnă fierbinte spre Atotţiitorul Dumnezeu, a dobândit şi numele după chipurile şi obiceiurile sale.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici şi fraţi: Alfiu, Filadelf şi Ciprian.

Aceştia erau din locul Vascanilor din cetatea Prefacta de bun neam şi străluciţi cu averea, fii fiind lui Vitalie, domnitorul acelei cetăţi. Au fost crescuţi în religiozitate şi în citirea dumne-zeieştilor Scripturi de un oarecare sfânt bărbat Onisim, care propovăduia pe Hristos. Mai întâi fiind cercetati de un oarecare Anghelion, ce era trimis de la Roma cu scrisori împărăteşti, au fost trimişi la Roma de către Lichiniu, iar acesta i-a dat spre cercetare lui Valerian, de care au fost trimişi la Potiola, către guvernatorul Diomid, iar acesta i-a trimis către Tertil, care cârmuia Sicilia. Deci de la fiecare guvernator din cei zişi au suferit sfinţii felurite chinuri, iar din chinurile la care i-a supus Tertil şi-au primit fericitul sfârşit. Şi aşa aceşti trei purtători de biruintă s-au mutat la cele cereşti.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Isihie mărturisitorul.

Acest cuvios Isihie era din cetatea Adrapinilor şi era bărbat bun şi blând şi se purta potrivit cu numele. Rugându-se el lui Dumnezeu ca să-i arate lui un loc în care să slujească şi să fie bineplăcut Lui, i s-a descoperit să se ducă spre părţile mării, la muntele ce se zice Maion, unde a şi petrecut multă vreme. Apoi de acolo pogorându-se spre mare, şi făcând aproape casă de rugăciune sfântului Andrei şi restul vieţii petrecându-şi întru sihăstrie şi răbdare şi multe lucrări de minuni săvârşind, s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Lavrentie, care cu pace s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Acatistul Sfântului Apostol Simon Zilotul

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Pe cel ce cu râvnă apostolească a aşezat în sufletele oamenilor învăţăturile înţelepciunii, cu laude să-l fericim pe Simon de Dumnezeu grăitorul, că înaintea Scaunului slavei stă şi împreună cu ceilalţi Apostoli în ceruri se veseleşte, rugându-se neîncetat pentru noi, cei ce-l cinstim şi ne închinăm sfintelor sale moaşte cântându-i: Bucură-te, Sfinte Apostole Simon, de Dumnezeu râvnitorule!

Icosul 1

Împreună cu Domnul Hristos, din Galileea ai fost, Apostole Sfinte, iar înainte de chemarea ta la apostolat, buna învăţătură primind şi legea cu frică respectând, ai făcut parte din tagma zeloţilor. La vârsta căsătoriei ajungând, mireasă ţi-ai ales şi nuntă în Cana Galileii ai făcut, unde Domnul împreună cu Maica Sa şi Ucenicii Săi au venit, iar apa în vin a prefăcut, minune pe care văzând-o L-ai urmat pe Hristos, pentru care noi te lăudăm, zicând:
Bucură-te, cel ce din Cana Galileii împreună cu Domnul ai fost;
Bucură-te, cel ce dintre zeloţi la apostolat ai fost chemat;
Bucură-te, cel ce, ca mire, pe Mirele Hristos L-ai primit;
Bucură-te, cel mai cinstit dintre toţi câţi în Cana Galileii au fost;
Bucură-te, cel ce i-ai bucurat pe toţi cei ce la nuntă au venit;
Bucură-te, pricinuitorule al celei dintâi minuni a lui Hristos;
Bucură-te, cel ce din vinul cel minunat ai gustat;
Bucură-te, că atunci bucuria minunii dumnezeirii ai aflat;
Bucură-te, cel dintâi grăitorule al minunilor lui Hristos;
Bucură-te, cel ce nunta, prin venirea lui Hristos, taină ai arătat;
Bucură-te, între miri cel dintâi de Hristos binecuvântat;
Bucură-te, că la nunta ta şi pe Apostoli i-ai chemat;
Bucură-te, Sfinte Apostole Simon, de Dumnezeu râvnitorule!

Condacul al 2-lea

Sfinte Simone, cel ce ai fost numit Cananeul de către Evanghelistul Matei, fiind din Cana Galileii, de Hristos Domnul apostol ai fost ales, iar după nuntă, împreună cu ceilalţi ucenici pe Domnul L-ai urmat, pentru care-ţi aducem laude, cântând împreună lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Minunată râvnă având, Simone, înţelepţeşte Evanghelistul Ioan „Zelotul” te-a numit, pe tine, mirele cel din Cana Galileii, că văzând pe Hristos binecuvântând şi prefăcând apa în vin, de dumnezeiască dragoste te-ai umplut şi apostol şi prieten al Domnului ai devenit. Pe tine însuţi lucrător de dumnezeieşti minuni Mântuitorul te-a arătat, dându-ţi putere cu milostivirea bunătăţii Sale. Pentru aceasta, noi, cei ce ne închinăm sfintelor tale moaşte, îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, Apostole, cel ce cu nume de râvnă ai fost numit;
Bucură-te, cel ce la nunta ta pe Hristos L-ai chemat;
Bucură-te, cel ce pe Hristos întâia oară în casa ta L-ai primit;
Bucură-te, mire fericit, că Mântuitorul în casa ta dumnezeieştile Sale minuni întâi le-a arătat;
Bucură-te, cel ce, minunea văzând, de apostolească râvnă te-ai umplut;
Bucură-te, cel ce îndată pe Hristos L-ai urmat;
Bucură-te, cel ce Apostol al Domnului ai fost ales;
Bucură-te, al învăţăturilor lui Hristos propovăduitorule;
Bucură-te, cel ce pentru Hristos casa şi prietenii ai lăsat;
Bucură-te, cel ce împreună cu ceilalţi apostoli în ogorul Domnului ai lucrat;
Bucură-te, al tainelor lui Hristos vestitorule;
Bucură-te, al nostru către Domnul Dumnezeu rugătorule;
Bucură-te, Sfinte Apostole Simon, de Dumnezeu râvnitorule!

Condacul al 3-lea

Simone cel minunat, lauda Apostolilor, învăţătorul cel luminat al păgânilor, care cu învăţăturile primite de la Hristos i-ai adăpat pe toţi cei ce doreau cu căldură cunoştinţa de Dumnezeu, mulţumire aducem ţie, iar Mântuitorului nostru cântarea: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Strălucirea Duhului peste tine s-a pogorât în chip de foc şi dumnezeiesc vas te-a făcut pe tine, Apostole, cel ce cu osârdie ai alungat negura păgânătăţii, iar lumea ai luminat cu învăţătura lui Hristos şi cu strălucirea preaînţeleptelor tale cuvinte la adevărata credinţă pe mulţi i-ai adus. Pentru aceea şi noi te lăudăm pe tine, cântând:
Bucură-te, Simone, de Dumnezeu înţelepţite şi preafericite;
Bucură-te, cel ce, prin viaţă curată, ales al Domnului te-ai arătat;
Bucură-te, propovăduitorule al tainelor lui Hristos;
Bucură-te, retorul cel binegrăitor al Bisericii;
Bucură-te, mare învăţător al neamurilor;
Bucură-te, al credincioşilor născător, prin râvna propovăduirii;
Bucură-te, prin cuvântul căruia întunericul s-a alungat;
Bucură-te, prin care lumea s-a luminat;
Bucură-te, lumina celor întunecaţi cu păgânătatea;
Bucură-te, luminătorul cereştilor cunoştinţe;
Bucură-te, lumină mai strălucitoare decât soarele;
Bucură-te, primitorul Duhului Sfânt, Care ţi-a dăruit strălucirea;
Bucură-te, Sfinte Apostole Simon, de Dumnezeu râvnitorule!

Condacul al 4-lea

La Cana Galileii, Apostole, Născătoarea de Dumnezeu era alături de tine, iar la nuntă au fost chemaţi şi Iisus şi ucenicii Săi şi pentru că nu mai era vin, Maica lui Dumnezeu L-a rugat pe Hristos să facă minunea; drept pentru care te socotim pe tine mare şi întâi rugător al Maicii Domnului. Pentru aceasta împreună cu toţi cei ce te cinstesc pe tine, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

După porunca Maicii lui Dumnezeu, cei ce slujeau au adus vasele cele făcute din piatră, din care luau fiecare câte două sau trei vedre, şi, după cum le-a zis, cu apă pe toate până sus le-au umplut. Apoi, după ce Mântuitorul apa în vin a prefăcut, început al minunilor s-a făcut, drept pentru care pe tine pricinuitorul minunii te lăudăm, zicând:
Bucură-te, mirele sufletelor curate;
Bucură-te, cel ce pe Hristos la nuntă L-ai primit;
Bucură-te, mirele din Cana, cel pururea binecuvântat;
Bucură-te, cel ce, la cererea Maicii Domnului, primitor al minunii te-ai arătat;
Bucură-te, cel ce nunta cu alai dumnezeiesc ai primit;
Bucură-te, cel ce, ca mire, de Născătoarea de Dumnezeu ai fost ocrotit;
Bucură-te, cel ce mire preacinstit te-ai arătat;
Bucură-te, cel ce împreună cu naşii te-ai minunat;
Bucură-te, că împreună cu naşii vinul cel dumnezeiesc aţi gustat;
Bucură-te, cel ce dai binecuvântarea ta celor ce pentru bucuria nunţii ţie cu credinţă se roagă;
Bucură-te, cel ce ocrotitor al mirilor te-ai arătat;
Bucură-te, cel ce dezlegi inimile celor ce prin tine se roagă pentru nuntă cinstită;
Bucură-te, Sfinte Apostole Simon, de Dumnezeu râvnitorule!

Condacul al 5-lea

Sfinte Apostole, după ce Mântuitorul a săvârşit la Cana Galileii minunea, inima ta s-a lipit de dragostea Lui şi te-ai învrednicit a-I fi ucenic cu mult zel pentru toată viaţa şi ţi-ai arătat râvna şi strădania de a-I sluji prin cuvânt şi cu viaţa ta bineplăcută, pentru care noi cei ce ne plecăm genunchii înaintea sfintelor tale moaşte, mulţumind, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Râvnitor propovăduitor Apostol al lui Hristos, înaintea păgânilor şi tiranilor ai predicat pe Dumnezeu Cuvântul, ajungând până în Egipt şi Mauritania, şi ai aprins în sufletele oamenilor candela nestinsă a mărturisirii lui Hristos. Drept aceea toţi te socoteau pe tine mare ucenic al Domnului, pentru care noi te cinstim şi ne închinăm sfintelor tale moaşte, zicând:
Bucură-te, cel ce pe locuitorii Egiptului i-ai încreştinat;
Bucură-te, cel ce în Mauritania Cuvântul lui Dumnezeu cunoscut L-ai făcut;
Bucură-te, cel ce peste tot, ca un cunoscător al minunilor lui Hristos, ai propovăduit;
Bucură-te, cel ce familii de creştini ai format;
Bucură-te, cel ce peste tot pe miri i-ai binecuvântat;
Bucură-te, cel ce aduci binecuvântarea în familii;
Bucură-te, cel ce eşti ocrotitorul familiilor creştine;
Bucură-te, cel ce pretutindeni ai insuflat nădejdea mântuirii;
Bucură-te, cel ce pe părinţi şi pe copii la Hristos i-ai adus;
Bucură-te, cel ce ai descoperit oamenilor pe Hristos;
Bucură-te, cel ce ai izbăvit pe oameni de închinarea la idoli;
Bucură-te, al minunilor lui Dumnezeu bun lucrător;
Bucură-te, Sfinte Apostole Simon, de Dumnezeu râvnitorule!

Condacul al 6-lea

Cu darul dat ţie de Dumnezeu, întru tot lăudate Apostole Simon, duhurile cele rele care învrăjbesc pe oameni cu cuvântul tău se izgonesc şi toate neînţelegerile din familii se izbăvesc, bolile fug, mulţimea patimilor sufleteşti se îndepărtează, drept pentru care cântăm lui Dumnezeu alături de tine: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Prin darul dat ţie de Dumnezeu, Sfinte Apostole Simon, ţi-a poruncit să vesteşti Cuvântul până în Britania, după care, întorcându-te în părţile Răsăritului, în ţara perşilor ai propovăduit pe Dumnezeu Cel din Treime mărit, pentru care-ţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce până în Britania Cuvântul lui Dumnezeu L-ai făcut cunoscut neamurilor;
Bucură-te, cel ce în limbi noi ai grăit;
Bucură-te, cel ce peste şerpi şi scorpii ai călcat;
Bucură-te, cel ce neamurile le-ai botezat;
Bucură-te, cel ce bolnavi ai tămăduit;
Bucură-te, cel prin care durerile sufleteşti s-au tămăduit;
Bucură-te, cel ce pe cei din întuneric i-ai izbăvit;
Bucură-te, cel ce pe demoni cu puterea lui Hristos i-ai izgonit;
Bucură-te, că în numele lui Hristos alese minuni ai făcut;
Bucură-te, cel prin care lumea de cel rău s-a mântuit;
Bucură-te, cel prin care întunericul necredinţei s-a risipit;
Bucură-te, că împreună cu îngerii eşti lui Dumnezeu lăudător;
Bucură-te, Sfinte Apostole Simon, de Dumnezeu râvnitorule!

Condacul al 7-lea

Văzând că numărul creştinilor creştea în a lor ţară, persanii ce nu cunoşteau adevărata credinţă, prinzându-te, Apostole, te-au supus la nenumărate chinuri şi pătimiri, pe care le-ai răbdat cu multă bărbăţie în timp ce slăveai pe Dumnezeu şi cântai: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Mărgăritarul cel de mare preţ, cel ascuns al inimii tale, în lume l-ai pus înainte, Sfinte Apostole Simon, şi tuturor l-ai propovăduit, că Născătoarea de Dumnezeu, fiind alături la nunta ta din Cana Galileii, ţi-a pricinuit minunea prefacerii apei în vin, învăţându-i pe toţi că mult poate rugăciunea Maicii înaintea Stăpânului, pentru care şi noi aducem cântare, grăind:
Bucură-te, al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu cinstitor;
Bucură-te, că împreună cu Apostolii pe Maica lui Dumnezeu ai cinstit;
Bucură-te, cel ce cu Apostolii Născătoarei de Dumnezeu împreună te-ai rugat;
Bucură-te, cel ce Fecioarei Maria cântări de mulţumire i-ai adus;
Bucură-te, cel ce ai arătat că Maica Stăpânului pe cele în lipsă le împlineşte;
Bucură-te, cel ce pe Maica Domnului ca pe izvorul bunătăţilor ai vestit;
Bucură-te, cel prin care lumea pe Stăpâna Cerurilor a cunoscut;
Bucură-te, cel prin care credinţa s-a răspândit;
Bucură-te, cel ce la răstignirea Fiului pe mama lui Iisus ai sprijinit;
Bucură-te, cel ce, galileean fiind, de Sfânta Fecioară apropiat ai fost;
Bucură-te, cel ce ai arătat oamenilor folosul rugăciunilor făcute către Maica Domnului;
Bucură-te, părtaşule al tainelor lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Apostole Simon, de Dumnezeu râvnitorule!

Condacul al 8-lea

Între cei de sus stând înaintea Stăpânului, Celui ce te-a preamărit pe tine şi luminat ucenic al Său te-a arătat, Apostole Simon, îndreptează viaţa noastră cu puterea rugăciunilor tale şi luminează-i pe toţi cei care se închină sfintelor tale moaşte şi săvârşesc cu credinţă pomenirea ta, lăudând pe Dumnezeu cu cântarea: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Arătat te-ai făcut marginilor lumii cu lumină strălucind şi focul Duhului Sfânt luând, în chip luminos oamenilor te-ai arătat, Apostole al lui Hristos, Simon, cel ce ai zis celor ce te chinuiau: „Râvnind patima Ta, Hristoase, sufăr moarte pe cruce, răstignire răbdând”; pentru care cu umilinţă cântăm:
Bucură-te, cel ce ai urmat şi în pătimire pe Hristos Domnul;
Bucură-te, întâiule mire care mărturisind pe Hristos ai fost răstignit;
Bucură-te, cel ce şi în Africa ai fost prigonit;
Bucură-te, cel ce pe Hristos în Britania L-ai vestit;
Bucură-te, cel ce în Răsărit te-ai întors;
Bucură-te, cel ce în ţara perşilor prigoane ai răbdat;
Bucură-te, cel ce peste tot mânia păgânilor ţi-ai atras;
Bucură-te, cel ce în Persia ai fost pentru ultima oară întemniţat;
Bucură-te, că în oraşul Snanir credincioşii te-au slăvit;
Bucură-te, cel ce şi în temniţă pe Hristos L-ai vestit;
Bucură-te, cel ce mulţi ucenici în Persia ai avut;
Bucură-te, că mulţi dintre ei împreună cu tine au pătimit;
Bucură-te, Sfinte Apostole Simon, de Dumnezeu râvnitorule!

Condacul al 9-lea

Cel ce pe Hristos L-ai mărturisit, Apostole Simon, cel ce urmarea Lui în toată viaţa ta ai căutat, Evanghelia pretutindeni cunoscută făcând, ai fost întru totul urmaş al Domnului şi, ca şi ceilalţi ucenici, la moarte ai fost osândit, pe cruce răstignit şi apoi îngropat, ca unul ce ai avut râvnă fierbinte către Învăţătorul, pentru care te lăudăm şi împreună cântăm: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Să lăudăm, să binecuvântăm şi cu cântări să cinstim pe Apostolul şi ucenicul lui Hristos, pe preacinstitul Simon, care pretutindeni a slăvit minunile Domnului şi care cu moarte pe cruce s-a proslăvit, Stăpânului Său până la moarte urmând şi cale la ceruri făcându-şi, drept pentru care laude ca acestea îi aducem:
Bucură-te, cel ce prin răstignirea ta ai urmat întru toate pe Domnul;
Bucură-te, purtătorule al rănilor lui Hristos;
Bucură-te, cel ce în cuie pentru credinţa în Hristos ai fost bătut;
Bucură-te, că Domnul Hristos a pus pe capul tău cunună scumpă;
Bucură-te, că dumnezeiescul tău suflet la cer s-a dus;
Bucură-te, că cetele îngerilor te-au primit cu cântări;
Bucură-te, că sufletul tău pe Domnul ca pe o jertfă L-a primit;
Bucură-te, că apostolia prin mucenicie ţi-ai sfinţit;
Bucură-te, al pătimirilor Domnului următorule;
Bucură-te, că înainte de răstignire ai fost chinuit;
Bucură-te, că toate chinurile Lui în trupul tău le-ai închipuit;
Bucură-te, cel ce în afara cetăţii Snanir ai pătimit;
Bucură-te, Sfinte Apostole Simon, de Dumnezeu râvnitorule!

Condacul al 10-lea

Jertfind lui Dumnezeu preadesăvârşit jertfa cea fără de sânge, te-ai jertfit pentru Dânsul, Apostole Simon, făcându-te propovăduitor al neamurilor, apostol, învăţător şi cu râvnă cuvântător de Dumnezeu. Pentru aceasta, alături de Învăţătorul stai şi împreună cu cei ce te cinstesc şi se închină moaştelor tale, cânţi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Racla moaştelor tale, cu dumnezeiescul dar, izvorăşte râuri de tămăduiri celor ce au trebuinţă şi izbăveşte de patimi, dezleagă suferinţele cele amare, curăţă de patimi şi îneacă duhurile cele necurate ale tuturor celor ce cu credinţă se roagă şi-ţi aduc laude ca acestea:
Bucură-te, sfinte ucenice, al lui Hristos propovăduitorule;
Bucură-te, cel ce prin minuni ţi-ai întărit propovăduirea;
Bucură-te, că pentru propovăduire ţi-ai atras răstignirea pe cruce;
Bucură-te, cel ce ai izgonit diavolii prin cuvântul tău;
Bucură-te, că la răstignirea ta cununa lui Hristos ai primit;
Bucură-te, cel ce pătimirile Domnului ai iubit;
Bucură-te, că, văzând răbdarea ta, mulţimea în Hristos a crezut;
Bucură-te, ziceau cei ce pătimirea ta au văzut;
Bucură-te, cel ce te rogi pururea pentru noi;
Bucură-te, al tinerilor căsătoriţi ocrotitor;
Bucură-te, cel ce pentru familiile credincioşilor mijloceşti;
Bucură-te, cel ce-i împaci pe cei învrăjbiţi;
Bucură-te, Sfinte Apostole Simon, de Dumnezeu râvnitorule!

Condacul al 11-lea

Ca un ucenic preaales al Celui ce de bunăvoie pe Cruce S-a pironit, Stăpânului tău până la moarte urmând, Sfinte Apostole, te-ai rugat pentru cei ce te prigoneau, întărind prin răbdarea ta pe cei ce cu tine lăudau şi cântau lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Sfinte Apostole Simon, dumnezeiescule râvnitor, cel ce ai strălucit cu lumina cununii tale când pe cruce ai fost răstignit, primind chipul cel luminos al muceniciei, ai luminat inimile celor ce împreună cu tine mărturiseau pe Hristos. Drept aceea tuturor celor ce se închină sfintelor tale moaşte puterea mărturisirii le-o dăruieşti şi-i înveţi pe toţi să-ţi cânte:
Bucură-te, Apostole Simon, nume preascump şi de mare preţ al credincioşilor noştri;
Bucură-te, ocrotitorul sfintelor lăcaşe;
Bucură-te, că de mânia viitoare izbăveşti pe cei ce te cinstesc;
Bucură-te, povăţuitorul tinerilor;
Bucură-te, ajutătorul bătrânilor;
Bucură-te, împlinirea rugăciunilor fecioarelor;
Bucură-te, cel ce păzeşti şi călăuzeşti paşii pruncilor;
Bucură-te, al celor lipsiţi ajutător;
Bucură-te, al celor în necazuri sprijinitor;
Bucură-te, alinarea cea blândă a bolnavilor;
Bucură-te, îndreptător al celor rătăciţi;
Bucură-te, cel ce dăruieşti celor legaţi slobozire;
Bucură-te, Sfinte Apostole Simon, de Dumnezeu râvnitorule!

Condacul al 12-lea

Bolile cumplite, neputinţele şi necazurile de tot felul alungă-le, Sfinte Apostole Simon, de la toţi cei ce te cheamă cu credinţă şi cinstesc sfintele tale moaşte, oprind năvălirile vrăjmaşilor, curăţind pe oameni de cumplitele lor patimi şi dând tămăduiri tuturor celor ce, lăudându-te pe tine, cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Între cei de sus stând înaintea Stăpânului, Celui ce te-a preamărit pe tine şi ucenic al Său luminat te-a arătat, Apostole Simone, cel ce ai milă şi îndurare de la Maica Dumnezeului nostru, cu dumnezeieştile tale rugăciuni străluceşti şi cu dumnezeiasca lumină, cea neapusă, luminezi pe toţi cei ce se închină şi cinstesc sfintele tale moaşte, lăudându-te pe tine aşa:
Bucură-te, Sfinte Apostole Simon, propovăduitorul veşniciei;
Bucură-te, cel ce în chip de limbi de foc pe Duhul Sfânt ai primit;
Bucură-te, cel ce din izvorul dumnezeiesc ai băut;
Bucură-te, cel ce adapi sufletele credincioşilor;
Bucură-te, cel ce eşti podoabă preacinstită a Apostolilor;
Bucură-te, mijlocitorule şi folositorule al tuturor credincioşilor;
Bucură-te, sănătatea trupească a celor bolnavi;
Bucură-te, curăţenia gândurilor noastre celor rele;
Bucură-te, pricinuitorul nunţii celei tainice;
Bucură-te, nădejdea tinerilor ce aşteaptă binecuvântarea nunţii;
Bucură-te, podoaba Bisericii noastre;
Bucură-te, cel ce ajuţi şi aperi sfintele lăcaşuri;
Bucură-te, Sfinte Apostole Simon, de Dumnezeu râvnitorule!

Condacul al 13-lea

O, întru tot lăudate Sfinte Apostole Simon, cel cu nume de râvnă numit, având fierbinte dragoste pentru Hristos, ai răbdat prigoana, chinurile şi răstignirea pe cruce. Pentru aceasta, alături de Domnul Hristos fiind şi cu cetele cele înalte locuind, ucenice al Mântuitorului şi al nostru păzitorule, roagă-te neîncetat să ne izbăvească pe noi din nevoi, cere pace la toată lumea, iertare de greşeli, mântuire şi biruinţă asupra celui rău, iar pe noi toţi, cei ce ne închinăm icoanei tale şi sfintelor moaştelor tale, ne învredniceşte veşnicei Împărăţii, ca împreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Împreună cu Domnul Hristos…, Condacul 1: Pe cel ce cu râvnă apostolească…,

Icosul 1

Împreună cu Domnul Hristos, din Galileea ai fost, Apostole Sfinte, iar înainte de chemarea ta la apostolat, buna învăţătură primind şi legea cu frică respectând, ai făcut parte din tagma zeloţilor. La vârsta căsătoriei ajungând, mireasă ţi-ai ales şi nuntă în Cana Galileii ai făcut, unde Domnul împreună cu Maica Sa şi Ucenicii Săi au venit, iar apa în vin a prefăcut, minune pe care văzând-o L-ai urmat pe Hristos, pentru care noi te lăudăm, zicând:
Bucură-te, cel ce din Cana Galileii împreună cu Domnul ai fost;
Bucură-te, cel ce dintre zeloţi la apostolat ai fost chemat;
Bucură-te, cel ce, ca mire, pe Mirele Hristos L-ai primit;
Bucură-te, cel mai cinstit dintre toţi câţi în Cana Galileii au fost;
Bucură-te, cel ce i-ai bucurat pe toţi cei ce la nuntă au venit;
Bucură-te, pricinuitorule al celei dintâi minuni a lui Hristos;
Bucură-te, cel ce din vinul cel minunat ai gustat;
Bucură-te, că atunci bucuria minunii dumnezeirii ai aflat;
Bucură-te, cel dintâi grăitorule al minunilor lui Hristos;
Bucură-te, cel ce nunta, prin venirea lui Hristos, taină ai arătat;
Bucură-te, între miri cel dintâi de Hristos binecuvântat;
Bucură-te, că la nunta ta şi pe Apostoli i-ai chemat;
Bucură-te, Sfinte Apostole Simon, de Dumnezeu râvnitorule!

Condacul 1

Pe cel ce cu râvnă apostolească a aşezat în sufletele oamenilor învăţăturile înţelepciunii, cu laude să-l fericim pe Simon de Dumnezeu grăitorul, că înaintea Scaunului slavei stă şi împreună cu ceilalţi Apostoli în ceruri se veseleşte, rugându-se neîncetat pentru noi, cei ce-l cinstim şi ne închinăm sfintelor sale moaşte cântându-i: Bucură-te, Sfinte Apostole Simon, de Dumnezeu râvnitorule!

şi această

Rugăciune către Sfântul Apostol Simon Zilotul

Sfinte Apostole Simon, cel ce de dumnezeiască dragoste te-ai umplut şi prin viaţa ta cea sfântă şi prin sfârşitul tău de chinuri muceniceşti, batjocoriri şi moarte ai primit, ţie, Sfinte, cu umilinţă şi cu căldură, înălţându-ne gândurile, ne rugăm: caută din înălţimea cea plină de slavă a cerurilor, unde alături de Stăpânul şi Domnul nostru Hristos sălăşluire veşnică ţi-ai dobândit, izbăveşte de la noi patimile, necazurile şi bolile noastre sufleteşti şi trupeşti. Pe tine, cel ce ai îndrăznire la Maica Domnului, te rugăm: mijloceşte pentru toţi cei ce au trebuinţă de milă şi ajutor. Ascultă rugile noastre, fii nouă după nevoile noastre ale fiecăruia: celor neliniştiţi – liniştitor; celor asupriţi – apărător; celor în primejdii – izbăvitor; celor învăluiţi în păcate – îndreptător; bolnavilor – deplin vindecător; tinerilor – îndrumător şi luminător al minţilor; celor săraci – bogăţie neîmpuţinată; şi tuturor celor ce se roagă ţie fii grabnic ajutător. Roagă-te pentru noi, Sfinte Apostole, Iubitorului de oameni, Dumnezeu, ca să nu ne lase să rătăcim în păcate, ci să ne lumineze mintea şi inima, cu lumina harului Său, pentru ca, întăriţi fiind cu acest har, să ne învrednicim în cealaltă parte a vieţii noastre să sălăşluim în lăcaşurile drepţilor.

Sfinte Apostole Simon, cel ce ai propovăduit izbăvirea de sub păcat prin unirea cu Hristos, arătând că cel care nu este mânat de păcat, acela nu este robit de patimile sufleteşti şi trupeşti, pe tine dar te rugăm: întăreşte-ne în această luptă a fiecăruia dintre noi cu patimile, încredinţându-ne prin ajutorul tău că nu suntem singuri.

Sfinte Apostole, tu, mirele cel din Cana Galileii, ocroteşte prin puterea ta toate familiile şi îndepărtează toate neînţelegerile vieţii casnice, ajută-i pe tinerii care doresc să întemeieze familii creştine să scape de orice legătură pusă asupra lor cu răutate şi ură şi ascultă-i pe toţi cei ce se roagă pentru nuntă cinstită şi fără de păcat. Roagă-te lui Hristos să trimită familiilor noastre harul Său, ca să înceteze cugetele noastre cele rele, şi aprinde în noi evlavia primilor tăi credincioşi, ca astfel să biruim meşteşugirile diavoleşti şi, făcându-ne părtaşi dumnezeiescului har, să ne întărim familiile noastre şi să sporim în viaţa cea neprihănită.

Sfinte Apostole Simon, nădejdea credincioşilor noştri şi mijlocitorul nostru, apără-ne pe noi cei ce te cinstim pe tine şi nu încetăm a te ruga să domnească între noi pacea, unitatea şi înţelegerea; să fie între noi dragoste, între păstori şi oile duhovniceşti, între clerici şi mireni, între întâistătători şi supuşi; roagă-te, Sfinte Apostole, să se îndepărteze de la noi smintelile, tulburările, schismele, pentru că toate acestea sunt dăunătoare caselor noastre şi întregii vieţuiri creştineşti obşteşti.

Te rugăm, Sfinte Apostole Simon, ca pe toţi cei pe care Dumnezeu ni i-a dat spre călăuzire să-i ai întotdeauna spre mila ta cea îndurătoare, spre a gusta din slava cea neveştejită a sfinţilor şi drepţilor în Împărăţia lui Dumnezeu, cea gătită lor, după cuvântul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia I se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinarea, împreună şi Celui fără de început al Său Părinte şi Preasfântului şi Bunului şi de viaţă Făcătorului Său Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Şi se face otpustul.

Canon de rugăciune către Sfântul Apostol Simon Zilotul

Troparul Sfântului Apostol Simon Zilotul, glasul al 3-lea

Apostole sfinte Simone, roagă pe milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greşeli sufletelor noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 8-lea

Irmos: Să cântăm popoare...

Stih: Sfinte Apostole Simon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Între cei de sus, stând înaintea Stăpânului, Celui ce te-a preamărit pe tine, şi ucenic al Său luminat te-a arătat, apostole minunate, luminează sufletul meu, ca să laud dumnezeiască pomenirea ta.

Stih: Sfinte Apostole Simon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Toată îndestularea bunurilor ţie Hristos ţi-a dăruit, şi înălţările dumnezeieştilor daruri, apostol pe tine arătându-te cu judecată preadreaptă, unul cel singur drept, de Dumnezeu grăitorule.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Raza Duhului care s-a pogorât peste tine, din cer luând apostole, cu foc insuflat de sus te-ai făcut, arzând toată înşelăciunea mulţimii zeilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Tu, firea cea muritoare şi stricăcioasă, nemuritoare şi nestricăcioasă Mântuitorule o ai arătat, în pântecele cel preacurat al Preasfintei Fecioare, celei ce n-a ştiut de nuntă, sălăşluindu-Te, înnoind chipul firii omeneşti.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Nu este sfânt ca Domnul...

Stih: Sfinte Apostole Simon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dumnezeiasca taină a întrupării te-ai învăţat apostole Simone, de Dumnezeu primite, de la însuşi Mântuitorul, rază mai presus de lume luând.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cuvântul cel fără început şi pururea veşnic, pe tine slujitorul Său, Simone minunate, cu strălucirile dumnezeiescului har cele prealuminate din destul te-a luminat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Sfeşnicul cel cu totul de aur mai înainte te-a însemnat pe tine Născătoare de Dumnezeu, care vrei să porţi lumina cea neînserată, care luminează lumea cu razele dumnezeirii, pe Hristos Dumnezeul nostru.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Din muntele cel umbros...

Stih: Sfinte Apostole Simon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tot fiind vistierie a darurilor evangheliceşti, plin de haruri fiind, lumină lumii şi sare în tot pământul, Simone preafericite te-ai făcut.

Stih: Sfinte Apostole Simon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De la vederile cele urâte ale trupului te-ai întors, şi lumina cea fără materie a dumnezeirii a vedea te-ai învrednicit, a Celui ce a luat chipul materiei omeneşti, vrednicule de minune.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Simone, ucenice al vieţii celei nestricăcioase, omoară păcatul nostru cel viu, cu puterea cea de viaţă purtătoare a Dătătorului de viaţă, a cărui lucrare ai luat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Întocmai fiind cu Părintele Tău după fiinţă, întocmai cu oamenii Te-ai făcut după fire, din Preacurata Fecioară luând trupul nostru, Stăpâne.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Din noaptea necunoştinţei...

Stih: Sfinte Apostole Simon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu foc văzut darul Duhului, tu, preafericite, ai luat cu osârdie, în foişor şezând.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca cel ce înalt ai fost, în locaşurile cele preaînalte locuind, înalte şi mari învăţături nouă ne-ai adus.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Legea trecând Fecioară, întru naşterea ta a încetat, şi ne-a înflorit nouă harul, şi dreptatea a răsărit.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Haină luminoasă dă-mi...

Stih: Sfinte Apostole Simon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu nume de râvnă fiind numit, Simone vrednicule de minune, cu râvnă ai râvnit pentru Domnul şi Dumnezeul cel Atotputernic.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe tine însuţi lucrător de dumnezeieşti minuni Mântuitorul te-a arătat, dându-ţi ţie putere, cu lucrarea bunătăţii Sale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Să se astupe gura cea necredincioasă, a celor ce nu te cunosc pe tine, de Dumnezeu Născătoare, ceea ce eşti cu totul fără prihană, şi faţa lor întru ruşine să se îmbrace.

 

CONDAC

Glasul al 2-lea

Podobie: Pe propovăduitorii cei tari...

Pe cel ce cu tărie a pus învăţăturile înţelepciunii în sufletele binecredincioşilor, cu laudă să fericim toţi pe Simon de Dumnezeu grăitorul, că înaintea scaunului slavei acum stă, şi cu cei fără de trupuri se veseleşte, rugându-se neîncetat pentru noi toţi.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Tinerii evreieşti...

Stih: Sfinte Apostole Simon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Minunată râvnă având Simone, înţelepţeşte Zilotis te-ai chemat şi obicei asemenea chemării ai arătat, strigând: Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule în veci.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Împreună cu Cuvântul dănţuind, şi împreună cu Dânsul fiind, împărăţiei celei de acolo te-ai împărtăşit, strigând: Binecuvântat eşti Dumnezeule în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu înşelăciune din buna moştenire pe strămoşi de demult i-a gonit şarpele; iar tu, Maica lui Dumnezeu pe aceia i-ai chemat; binecuvântat este, preacurată, Rodul pântecelui tău.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Muziceştile organe...

Stih: Sfinte Apostole Simon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cât sunt de frumoase picioarele tale Simone, bine cuvioasă este şi limba ta, care a grăit slava lui Hristos şi a îndemnat să strige: Pe Domnul lăudaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Cu podoabe strălucite fiind împodobit, şi raze de minuni din tine trimiţând, te-ai cunoscut, Simone, sămânţă binecuvântată, la popoarele care strigă: Pe Domnul lăudaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mintea nu poate să spună naşterea ta, Născătoare de Dumnezeu, şi cuvântul a grăi slăbeşte, că pe Dumnezeu zămislind L-ai născut Fecioară; pe Care Îl preaînălţăm întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Să cinstim popoare...

Stih: Sfinte Apostole Simon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătat te-ai făcut marginilor lumii, cu lumină strălucind şi focul Duhului luând, la chip luminos te-ai arătat. Pentru aceasta pe tine te fericim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu totul lui Dumnezeu aducându-te, cu Dânsul te-ai împreunat, pe Care acum roagă-L, de Dumnezeu arătătorule, pentru noi care cu credinţă şi cu dragoste te lăudăm pe tine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe ceea ce s-a arătat solitoare de mântuire tuturor oamenilor, şi lumea a luminat cu strălucirile dumnezeieştii curăţii, cu cântări să o slăvim.

 

SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea...

Cu raza cea luminoasă a dumnezeiescului Duh, întunericul mulţimii zeilor ai risipit, şi inimile credincioşilor le-ai luminat, cu glas vestind mântuitoarele dogme şi ai stricat basmele păgâneşti, Simone mărite. Pe Hristos Dumnezeu roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă.

Rugăciune pentru fericirea în căsnicie, către Apostolul Simon Zilotul

După Predania bisericească, Sfântul Apostol Simon Zilotul a fost mirele de la nunta din Cana Gaileii, unde Domnul a săvârşit prima Sa minune (Ioan 2, 1-11).                                         

Sfinte, slăvite şi întrutotlăudate Apostole al lui Hristos Simone, cela ce te-ai învrednicit a-L primi în casa Ta din Cana Galileii pe Domnul nostru Iisus Hristos şi pe Preacurata Lui Maică, Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoarea, şi a fi însuţi văzător al preaslăvitei minuni a Domnului! Cu credinţă şi cu dragoste ne rugăm ţie: cere de la Hristos Domnul să prefacă sufletele noastre iubitoare de păcat în vase vrednice ale harului; păzeşte-ne şi ocroteşte-ne cu rugăciunile tale de ispitele diavoleşti şi de căderile în păcat, şi mijloceşte ca să primim de Sus ajutor în vremea trândăvirii, ca să nu ne poticnim de piatra smintelii, ci să umblăm fără abatere pe calea cea mântuitoare a poruncilor lui Hristos, până ce vom ajunge la fericitele locaşuri ale Raiului, unde tu acum sălăşluieşti şi te veseleşti. Aşa, Apostole al Mântuitorului, nu ne ruşina pe noi, cei ce nădăjduim cu tărie la tine, ci fii nouă ajutător şi acoperitor toată viaţa noastră, şi ne ajută a săvârşi viaţa aceasta vremelnică întru bună credinţă şi cu plăcere de Dumnezeu, a dobândi sfârşit creştinesc și paşnic, a ne învrednici de răspuns bun la Înfricoşătoarea Judecată a lui Hristos, ca scăpând de vămile văzduhului şi de tirania cumplitului stăpânitor al acestei lumi, să moştenim Cereasca Împărăţie şi să preaslăvim numele cel de mare cuviinţă al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune pentru fericirea în căsnicie, către Apostolul Simon Zilotul

După Predania bisericească, Sfântul Apostol Simon Zilotul a fost mirele de la nunta din Cana Gaileii, unde Domnul a săvârşit prima Sa minune (Ioan 2, 1-11).                                         

Sfinte, slăvite şi întrutotlăudate Apostole al lui Hristos Simone, cela ce te-ai învrednicit a-L primi în casa Ta din Cana Galileii pe Domnul nostru Iisus Hristos şi pe Preacurata Lui Maică, Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoarea, şi a fi însuţi văzător al preaslăvitei minuni a Domnului! Cu credinţă şi cu dragoste ne rugăm ţie: cere de la Hristos Domnul să prefacă sufletele noastre iubitoare de păcat în vase vrednice ale harului; păzeşte-ne şi ocroteşte-ne cu rugăciunile tale de ispitele diavoleşti şi de căderile în păcat, şi mijloceşte ca să primim de Sus ajutor în vremea trândăvirii, ca să nu ne poticnim de piatra smintelii, ci să umblăm fără abatere pe calea cea mântuitoare a poruncilor lui Hristos, până ce vom ajunge la fericitele locaşuri ale Raiului, unde tu acum sălăşluieşti şi te veseleşti. Aşa, Apostole al Mântuitorului, nu ne ruşina pe noi, cei ce nădăjduim cu tărie la tine, ci fii nouă ajutător şi acoperitor toată viaţa noastră, şi ne ajută a săvârşi viaţa aceasta vremelnică întru bună credinţă şi cu plăcere de Dumnezeu, a dobândi sfârşit creştinesc și paşnic, a ne învrednici de răspuns bun la Înfricoşătoarea Judecată a lui Hristos, ca scăpând de vămile văzduhului şi de tirania cumplitului stăpânitor al acestei lumi, să moştenim Cereasca Împărăţie şi să preaslăvim numele cel de mare cuviinţă al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, în vecii vecilor. Amin.

BLESTEMUL PĂRINTESC – PĂRINȚII CARE DAU PE COPIII LOR „NECURATULUI", ÎI FĂGĂDUIESC DIAVOLULUI.

Să ştiţi că blestemul părinţilor se prinde foarte uşor. Încă şi supărarea lor. Chiar dacă nu l-ar blestema părinţii pe copil, ci numai s-ar înverşuna împotriva lui, copilul nu va vedea zile senine, ci viaţa lui va fi numai un chin. Se va chinui mult în viaţa aceasta. Fireşte, se va uşura în cealaltă viaţă, pentru că achită aici ceva. Se împlineşte cuvântul pe care-l spune Avva Isaac: „Mănâncă din iad”, adică împuţinează din chinul iadului prin chinurile de aici, din această viaţă. Pentru că şi chinul din viaţa aceasta mănâncă din iad. Adică atunci când lucrează legile duhovniceşti, se micşorează puţin din iad, din chinuri.

Părinţii care dau pe copiii lor „necuratului”, îi făgăduiesc diavolului, iar apoi diavolul are drepturi asupra lor. „Mi l-ai făgăduit”, îţi spune.

În Farasa era o familie. Aceasta avea un copil care plângea, iar tatăl lui îl dădea necuratului. Şi iată ce s-a întâmplat. Odată, când tatăl său l-a trimis pe copil necuratului, a îngăduit Dumnezeu ca să dispară copilul din leagăn. Atunci nenorocita mamă se duce la Hagi-efendi spunându-i:

‒ Hagi-efendi, binecuvântează-mă, mi-au luat diavolii copilul!

S-a dus Hagi-efendi, a citit rugăciuni deasupra leagănului şi s-a întors copilul.

Aceasta, însă, se petrecea mereu. Sărmana mamă spunea:

‒ Hagi-efendi, să am binecuvântarea ta, cât o să se mai întâmple aceasta?

‒ Eu nu obosesc să vin, iar ţie îţi vine greu să vii să mă chemi? Va obosi diavolul şi îl va lăsa.

De atunci nu mai dispărea copilul. După ce s-a făcut mare îi spuneau: „chipul diavolului”. Tulbura tot satul; îi zăpăcea pe toţi. Ce a mai tras şi tatăl meu cu el! Mergea la unul şi-i spunea: „Cutare a spus aşa despre tine”. Mergea apoi la altul şi spunea la fel. După aceea, se certau unul cu altul şi se băteau. Când acei oameni pricepeau aceasta, mergeau la el ca să-l prindă şi să-l pedepsească. Dar acesta îi sucea şi îi făcea ca aceia să-şi ceară iertare de la el. Atât de îndrăcit era! Chipul diavolului! Dumnezeu a iconomisit ca şi ceilalţi să vadă urmările, ca să le vină mintea la cap, să se înfrâneze pe ei înşişi şi să fie foarte atenţi. Acum, cum îl va judeca Dumnezeu pe acesta, este alt subiect. Fireşte că are şi circumstanţe atenuante.

Cea mai mare avere pentru om este binecuvântarea părinţilor. Aşa cum în viaţa monahicească cea mai mare binecuvântare este să primeşti binecuvântarea stareţului tău. De aceea se spune: „Să iei binecuvântarea părinţilor!”

O mamă, îmi aduc aminte, avea patru copii şi se plângea, sărmana.

‒ Voi muri de supărare, îmi spunea. Nu s-a căsătorit nici un copil. Fă rugăciune pentru ei!

Văzând că este o femeie văduvă, cu copii orfani, mi-a fost milă de ei. Fac rugăciune, fac rugăciune, dar nimic. Atunci îmi spun în sinea mea: Se întâmplă ceva aici.

‒ Ni s-au făcut vrăji, spuneau copiii.

‒ Nu sunt vrăji aici; se vede când este din vrăji. Nu cumva v-a blestemat mama voastră?, îi întreb.

‒ Da, Părinte, îmi răspund ei. Când eram mici, fiindcă eram foarte zburdalnici, mama ne spunea mereu de dimineaţa până seara: „Ca lemnele să rămâneţi! Ca lemnele să rămâneţi!”.

‒ Mergeţi şi scuturaţi-o pe mama voastră, le-am spus eu, şi să-i spuneţi să se pocăiască şi să se spovedească, iar de acum înainte să vă dea mereu binecuvântări!

Într-un an şi jumătate s-au căsătorit toţi patru. Aceea, sărmana, era o femeie văduvă şi se pare că era şi fără răbdare, iar copiii, zburdalnici fiind, o scoteau din sărite. De aceea îi blestemase și iată la ce se ajunsese.

Din Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti. Volumul I. Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, Editura Evanghelismos, București, 2012, p. 105-107

IMAGINATIA = POD AL DRACILOR.

 

http://www.desprevremuriledinurma.ro/wp-content/uploads/Marii-Initiati-Ai-Indiei-Si-Cuviosul-Paisie.pdf

IMAGINATIA este PUNTEA DRACILOR catre minte si apoi catre suflet / Feriti-va de imaginatie in timpul RUGACIUNII /

Sfantul Serafim de Sarov:

 

“Imaginatia este puntea dracilor catre minte si apoi catre suflet”

Parintele Ilie Cleopa:

„Fericita mintea care se roaga, se inchina fara imaginatie, ca Hristos n-a avut imaginatie, fiind Dumnezeu. Adam a cazut din rai dupa ce a cazut in imaginatie, ca isi imagina, dupa sfatul lui Lucifer, ca de va manca din pomul oprit nu va mai muri in veac. Spun Sfintii Parinti ca cea mai mare boala si ispita in vremea rugaciunii este imaginatia mintii, numita de ei si ” caracatita sufletului cu opt brate ” sau ” octogon ” . Mai este numita imaginatia si ” pod al dracilor „. In timpul rugaciunii din inima cel mai greu lucru este a pazi imaginatia; mai greu chiar decat a pazi mintea de ganduri. Sa nu uitam ca tot ce este circumcis, imaginat, nu este Dumnezeu. Or, daca ne oprim la imaginatii, ne inselam, nu mai putem patrude pe poarta cea ingusta a inimii, nici nu ajungem la Dumnezeu.”

MARII INITIATI AI INDIEI SI PARINTELE PAISIE

[…]

Ascetismul ortodox adopta o pozitie refractara fata de imaginatie, concentrându-se asupra unei ancorari cât mai intense în realitate. Considera imaginatia un teren extrem de primejdios, folosit prin excelenta de catre diavol. Parintii asceti desemneaza frecvent imaginatia ca fiind „puntea demonilor“, iar pe diavol îl numesc „mare scenograf, „regizor“ sau „nascocitor“. Prin intermediul imaginatiei, diavolul se straduieste sa influenteze decisiv mintea umana. Parintii disting net lucrarea imaginatiei de adevarata lucrare a harului dumnezeiesc. Aceasta lucrare a Duhului Sfânt este perceputa în stare de trezvie, în deplina cunostinta, si totdeauna în afara tarâmului imaginatiei. Sa consultam însa chiar scrierile patristice. Textul ce urmeaza apartine Sfântului Nicodim Aghioritul, fiind extras din cartea sa Razboiul nevazut. Sfântul Nicodim a studiat riguros vechile scrieri ascetice ale Parintilor crestini si le-a reunit în monumentalele culegeri intitulate „Filocalia“ si „Everghetinos“, care au devenit cele mai citite carti în mediile monahale ortodoxe. Îmbratisând el însusi acelasi mod de viata pe care si-l asumasera Parintii isihasti si rezumând experienta patristica a Bisericii lui Hristos, Sfântul Nicodim scrie: „Dupa ce am vorbit despre corectarea simturilor noastre, urmeaza a vorbi aici si despre felul cum sa corectam imaginatia si memoria noastra; caci, potrivit aproape tuturor filosofilor, imaginatia si memoria nu sunt altceva decât impresii ale lucrurilor sensibile pe care le-am vazut, auzit, mirosit, gustat si pipait. Am putea asemana întrucâtva suma perceptiilor noastre cu o pecete, iar imaginatia cu imprimarea pecetii. Sa stii ca, dupa cum Dumnezeu este în afara de toate simturile si lucrurile ce se simt, în afara de orice forma, culoare, distanta si loc, ca o fiinta fara forma si neînchipuita, fiind pretutindeni si mai presus de orice, tot astfel este dincolo de orice imaginatie. Prin urmare, sa stii ca imaginatia este o putere sufleteasca incapabila a se uni cu Dumnezeu, din pricina unor astfel de neajunsuri ale ei. Sa stii ca Lucifer, cel ce fusese întâiul între îngeri, aflându-se la început mai presus de imaginatie si afara de orice forma, culoare si perceptie, ca minte rationala, imateriala, fara forma si fara trup, mai apoi râvnind în mintea sa sa devina întru totul egal cu Dumnezeu, a cazut în aceasta mult divizata, grosolana si multiforma imaginatie. Astfel, din înger fara forma, nematerial si nepatimas, a devenit diavol, oarecum material, pluriform si patimas.
De aceea este numit de catre dumnezeiestii Parinti pictor a toate, imitator a toate, sarpe cu multe chipuri, mâncator al pamântului patimilor, nalucire, si alte nume de acest fel. […] Deci, învata din acestea, iubite, ca diferitele forme ale imaginatiei, dupa cum sunt inventii si nascociri alediavolului, tot asa îi sunt lui si foarte pe plac. Pentru ca, dupa unii sfinti, imaginatia este puntea pe care trec demonii ucigatori si se amesteca în suflet, fâcându-l salas al gândurilor rele si al tuturor patimilor necurate, sufletesti si trupesti. […]
O! Dar diavolul cel ucigator de oameni a facut ca, întocmai precum el a cazut prin imaginatie, tot asa si Adam sa-si închipuie ca poate deveni egal cu Dumnezeu, si prin aceasta închipuire sa cada. Astfel, din acea viata cugetatoare, îngereasca, indisolubila si statornica, a fost aruncat de diavol în imaginatia robita simturilor, multiforma si nestatornica, si în starea animalelor irationale. […]
Omul, o data cazut într-o astfel de stare, cine poate spune în câte patimi, rautati si greseli n-a fost aruncat prin imaginatie? A umplut filosofia morala cu felurite amagiri, fizica cu multe opinii neadevarate, iar teologia cu dogme false. Caci multi dintre cei vechi si dintre cei noi, dorind sa vorbeasca despre Dumnezeu si sa se ocupe îndeosebi de adevarurile înalte si neînchipuite ale lui Dumnezeu, chiar înainte de a-si curati mintea de formele patimase si de feluritele închipuiri ale lucrurilor care cad sub simturi, în locul adevarului au aflat minciuna. Raul cel mare este ca au îmbratisat aceasta minciuna drept adevar. În loc de teologi, ei se arata a fi niste amagitori, bizuindu-se pe iscusinta mintii, cum zice Apostolul. Deci, frate, daca doresti sa te eliberezi degraba de aceste patimi si rautati, daca voiesti sa te feresti de feluritele curse si mestesugiri ale diavolului si daca iubesti a te uni cu Dumnezeu si a dobândi dumnezeiasca luminare, atunci lupta-te din rasputeri a-ti goli mintea de orice forma, culoare si spatialitate. Pe scurt, de orice imaginatie si aducere aminte a lucrurilor bune sau rele, pentru ca toate acestea sunt plagi, umbre si neguri care întuneca puritatea, nobletea si stralucirea mintii. Nici o patima trupeasca sau sufleteasca nu poate patrunde în minte pe alta cale decât prin imaginarea lucrurilor senzoriale. Imaginatia si memoria sunt treptele înselaciunii vrajmasului, dar mai cu seama imaginatia: într-însa este radacina oricarui pacat. Sârguieste-te, deci, a-ti pastra mintea curata de orice imaginatie, asa cum a creat-o Dumnezeu.“

Asadar, în vreme ce crestinii se feresc de imaginatie în timpul rugaciunii, toti gurusii si new age-istii, dimpotriva, o stimuleaza si o dezvolta prin diversele mijloace de „meditatie“, considerând-o „vehicul“ si mod de a se apropia de „Dumnezeu“. Bineînteles, „Dumnezeul“ lor este cu totul altul decât Hristos. În zilele noastre asistam la o veritabila explozie de organizatii new age-iste care cultiva sistematic imaginatia în mintile adeptilor lor. În acest fel, diavolul gaseste terenul cel mai prielnic pentru a-i „duce la cinema“, cum obisnuia sa spuna batrânul Paisie. Acest teren extrem de fertil va fi valorificat si de catre Antihrist, în scopul plasmuirii falselor sale minuni. Sfântul Apostol Pavel scrie în cea de-a doua sa epistola catre tesaloniceni ca aratarea lui Antihrist va fi însotita de false minuni care se vor savârsi prin lucrarea diavolului: Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui Satan, însotita de tot felul de puteri si de semne si de minuni mincinoase, si de amagiri nelegiuite, pentru fiii pierzarii, fiindca n-au primit iubirea adevarului (II Tes. 2,9-l0). Asadar, analiza acestor aspecte legate de meditatia orientala si rugaciunea crestina reveleaza o data în plus antiteza fundamentala dintre cele doua. Pe cât difera lumina de întuneric si Dumnezeu de diavol, pe atât difera Biserica lui Hristos de pagânismul hindus si de sectele new age-iste.

[…]

 

Parintele Ilie Cleopa:

 

„Fericita mintea care se roaga, se inchina fara imaginatie, ca Hristos n-a avut imaginatie, fiind Dumnezeu. Adam a cazut din rai dupa ce a cazut in imaginatie, ca isi imagina, dupa sfatul lui Lucifer, ca de va manca din pomul oprit nu va mai muri in veac. Spun Sfintii Parinti ca cea mai mare boala si ispita in vremea rugaciunii este imaginatia mintii, numita de ei si ”caracatita sufletului cu opt brate” sau ”octogon”. Mai este numita imaginatia si ”pod al dracilor„. In timpul rugaciunii din inima cel mai greu lucru este a pazi imaginatia; mai greu chiar decat a pazi mintea de ganduri. Sa nu uitam ca tot ce este circumcis, imaginat, nu este Dumnezeu. Or, daca ne oprim la imaginatii, ne inselam, nu mai putem patrude pe poarta cea ingusta a inimii, nici nu ajungem la Dumnezeu.”

 

Ca atare, new age cea draceasca invata taman pe dos:

 

Prin intermediul vizualizării creatoare, al cărei mecanism este extrem de eficient şi perfect realizabil, omul devine gradat ceea ce gândeşte, aşa cum se afirmă în textele înţelepciunii. Cu ajutorul puterii mentale, noi devenim creatorii succesului sau eşecului nostru în orice activitate ne lansăm.

 

Adica noi suntem miezul si puterea sta in noi, nu trebuie decat sa ne folosim … imaginatia. Asa ii cucereste pe neferictii ce se grabesc a se adapa la aceste balti cu apa statuta. Apoi, dupa ce le incurajeaza mandria, le face o oferta cu totul imbietoare, anume ca prin imaginatie ajung sa cunoasca chestii nestiute de prostime:

 

Energia subtilă a imaginaţiei creatoare ne dinamizează capacitatea de a concepe uimitoare teorii ştiinţifice sau de a revela simbolismul ascuns, inerent realităţii şi ideile forţă ale lui DUMNEZEU.

   

Spre exemplificare am ales un text plin de astfel de invataturi extrem de nocive, Puterea extraordinară a imaginaţiei creatoare:

 

Vizualizarea mentală se bazează pe principii simple. În lucrarea sa „Principiile psihologiei” , William James (1842 – 1910), părintele psihologiei americane, a arătat că mintea funcţionează ca o parte a organismului si că subconştientul ajunge să manifeste, la un moment dat, orice imagine care a fost menţinută şi susţinută cu o credinţă fermă în minte.

El afirmă: „Acţionează ca şi când lucrul pe care ţi-l doresti există deja şi el se va concretiza cu siguranţă, împlinind astfel dorinţa ta puternică”.

La rândul său, Joseph Murphy scrie în cartea „Puterea extraordinară a subconştientului tău” că „sentimentul care însoţeste vizualizarea este foarte important. De aceea trebuie să simţiţi orice sugestie pe care o trimiteţi către subconştient ca şi când aceasta reprezintă o realitate”.

Subconştientul este sensibil la imagini mentale şi putem să îl influenţăm deoarece imaginile sunt cele care introduc în fiinţa noastră o idee de durere sau una de bucurie.Subconştientul înregistrează tot ceea ce se petrece ca şi cum s-ar derula într-un prezent continuu, nefăcând distincţia dintre trecut şi viitor. El primeşte orice informaţie îi furnizăm sub formă de imagini sau sugestii mentale şi le stochează, asemeni unei baze de date, din care putem ulterior să accesăm, printr-o practică adecvată, datele pe care le conţine.

A vizualiza înseamnă a ne imagina mental un obiect, o acţiune sau o fiinţă până când această imagine capătă o puternică senzaţie de realitate, conducând la realizarea cât mai rapidă a ceea ce se vizualizează. Aşadar, prin intermediul puterii noastre de imaginaţie, putem vizualiza în mintea noastră orice obiect sau fenomen dorim să ne împlinească. Dar nu întotdeauna un obiect vizualizat de cineva va avea aceleaşi caracteristici cu acelaşi obiect văzut de altcineva, deoarece ceea ce „văd” oamenii depinde de personalitatea lor, de starea lor de spirit şi de ceea ce-i interesează în acel moment

Joseph Murphy spune: „În profunzimile subconştientului sălăşluiesc înţelepciunea nesfârşită, puterea şi bogăţia fără limite. Toate acestea aşteaptă să fie descoperite şi canalizate în mod corect şi benefic. Este timpul să vă cunoasteţi disponibilităţile latente, pentru ca ele să capete o formă concretă în această lume.”

„O imagine clară şi bine susţinută în minte valorează cât mii de cuvinte”, spune un proverb chinezesc. Gândirea vizuală, imaginativă a  fost folosită de către oameni chiar înainte de a-şi dezvolta gândirea verbală, raţională. În trecutul îndepărtat, oamenii erau conectaţi direct la natura înconjurătoare, şi în consecinţă apăreau în mod natural comunicări cu elementele supranaturale, creaţii mitologice, perceperea divinităţii în tot ce-i înconjura.

Cuvintele au început apoi să înlocuiască imaginile vizuale şi astfel, de-a lungul timpului, raţiunea a substituit aproape în totalitate imaginaţia creatoare. Astfel, tot ceea ce era natural şi în armonie cu divinitatea s-a diminuat şi a fost înlocuit cu raţionamente abstracte, reci, fără consistenţă şi valoare. Majoritatea filosofilor regăsesc în condiţia omului aşa-zis civilizat un handicap major: incapacitatea acestuia de a percepe naturalul, armonia, simbolismul, frumuseţea ce sălăşluieste în întreaga natură, eliminarea sacrului şi a misterului din viaţa noastră, lipsa fanteziilor şi a reveriilor.

Astfel, omul care era în permanentă comuniune cu divinul se transformă în omul-maşină, omul dominat de tehnologie, ce funcţionează el însuşi ca un mecanism automat.

În vechime, când oamenii trasau o linie dreaptă, un cerc, o cruce, o linie şerpuită reprezentau o adevărată ştiinţă nemuritoare. Simbolurile sacre serveau drept instrumente de adorare a divinului sau forme de comunicare, fără a fi nevoie de cuvinte.

Confucius spunea că „simbolurile reglementează lumea, nu cuvintele sau legile”.Astfel, înţelegând simbolurile şi modul în care ele se manifestă în creaţie, putem ajunge la esenţă. Din punctul de vedere al filosofiei hermetice, folosirea simbolurilor sacre şi menţinerea lor în minte atrage după sine rezonanţa cu energiile specifice acelui simbol sau imagine sacră.

De exemplu, YANTRA-ele si MANDALA-ele sunt imagini sacre utilizate în India de peste 2000 de ani de către yoghini. Prin focalizarea fermă şi continuă a atenţiei asupra acestor elemente simbolice se stabileşte rezonanţa cu energia lor subtilă specifică, obţinându-se în final o stare de uniune a celui care se concentrează asupra lor cu aspectele divine reprezentate de acele forme sacre. Prin vizualizare se obţine această formă de identificare cu semnificaţia esoterică a imaginii alese şi aceasta presupune o veritabilă experienţă interioară.

Fiecare fiinţă devine gradat ceea ce gândeşte

„Graţie imaginaţiei creatoare perfect controlate, noi elaborăm descoperiri geniale şi concepem proiecte îndrăzneţe pe care apoi, cu anticipaţie, le putem vizualiza CLAR. Fără imaginaţia creatoare, care facilitează REZONANŢA cu o mulţime de energii subtile, benefice, creatoare din MACROCOSMOS, oamenii ar trăi ghidaţi numai de dorinţele şi impulsurile primare. Întotdeauna noi începem prin a ne imagina, în mod creator si benefic, o anumită transformare, apoi, dinamizaţi lăuntric de energiile subtile din MACROCOSOMOS cu care intrăm în REZONANŢĂ, urmărim să o realizăm cu ajutorul capacităţii noastre de gândire şi a inteligenţei, după care, la un moment dat, în cazul succesului, constatăm că totul se transformă aşa cum noi ne-am imaginat anterior.”

Pentru a avea rezultate remarcabile în practică trebuie, pentru început, să învăţăm să gândim pozitiv, să fim optimişti şi deschişi spre orice transformare lăuntrică. Prin exerciţiu, prin practică consecventă şi perseverentă, cu răbdare vom reuşi să realizăm chiar şi cele mai dificile posturi corporale, tehnici de respiraţie controlată. Cea mai bună modalitate de a reuşi aceasta este ca atunci când realizăm o postură corporală pe care încă nu o stăpânim prea bine din cauza lipsei de flexibilitate, de echilibru şi a rigidităţii structurii noastre fizice, să ne vizualizăm şi totodată să ne mentalizăm executând perfect acea postură. În acest fel, efectele specifice acelei posturi vor apare foarte repede şi vor fi mult amplificate.

Tehnica vizualizării creatoare constă în a ne formula o idee-forţă şi a o percepe cu ochii minţii ca şi când ea ar fi deja concretizată. Această mentalizare trebuie să fie susţinută si menţinută suficient de mult timp în mintea noastră pentru a ajunge „să prindă rădăcini” şi ulterior să se împlinească în realitate. Orice lucru pe care ni-l imaginăm în acest mod va deveni la fel de real ca orice obiect material care se află în jurul nostru.

Fiecare dintre noi poate să-şi modifice structura corpului, modul de a gândi precum şi modul său de viaţă, exact aşa cum îşi doreşte. Puterea de care ne folosim pentru a realiza toate acestea este imaginaţia creatoare, la care se adaugă voinţa de a susţine aceste transformări şi credinţa în reuşită deplină.

Dacă aceste elemente sunt însoţite de bunăvoinţă, dragoste şi linişte interioară, atunci cu siguranţă întreaga viaţă ne va fi plină de împliniri şi succese binemeritate. Din punct de vedere al predominanţelor energetice pe anumiţi centri de forţă (CHAKRE), se ştie că fiinţele care au centrul de forţă SWADHISTHANA activat în mod armonios prezintă o imaginaţie bogată şi activă, sunt fiinţe puternic impresionabile şi prezintă capacitatea de a-şi transpune verbal percepţiile.

Swami Shivananda afirmă:

„Cel care se concentrează intens şi meditează profund asupra lui SWADHISTHANA CHAKRA şi asupra energiilor sale ascunse corespondente nu se mai teme deloc de apă. El obţine mari puteri psihice, imaginaţie creatoare genială, cunoaştere intuitivă şi se bucură de o stăpânire perfectă a funcţiei sexuale şi a simţurilor. De asemenea, el cunoaşte cu uşurinţă lumile sublime astrale. Pasiunea înlănţuitoare, mânia, ataşamentul, orgoliul, gelozia şi alte impurităţi psihice sunt uşor şi complet eliminate de el. Fiinţa în cauză îşi regenerează corpul fizic, rămâne tânăr şi ajunge să cucerească moartea.”

Prin intermediul vizualizării creatoare, al cărei mecanism este extrem de eficient şi perfect realizabil, omul devine gradat ceea ce gândeşte, aşa cum se afirmă în textele înţelepciunii. Cu ajutorul puterii mentale, noi devenim creatorii succesului sau eşecului nostru în orice activitate ne lansăm.

Înţelegem astfel că noi suntem direct şi singurii responsabili de fericirea sau suferinţa noastră, de libertatea sau îngrădirea propriei noastre fiinţe. Folosindu-ne din plin imaginaţia creatoare benefică şi puterea de vizualizare mentală ne putem trezi şi dezvolta capacităţile interioare latente şi putem deveni conştienţi de natura noastră divină.

Imaginaţia creatoare ne stimulează tendinţa spre perfecţiune

„Imaginaţia creatoare ne transformă gradat în fiinţe umane benefice, deschise, gata mereu să iubească şi să evolueze. Ea ne trezeşte şi ne amplifică iubirea şi ne diversifică puterea de a crea, oferindu-ne posibilitatea de a evada fulgerător din realitatea individuală prin intermediul vizualizării mentale dirijate. Energia subtilă a imaginaţiei creatoare ne dinamizează capacitatea de a concepe uimitoare teorii ştiinţifice sau de a revela simbolismul ascuns, inerent realităţii şi ideile forţă ale lui DUMNEZEU.”

Fiecare fiinţă umană acţionează, simte şi înfăptuieşte în conformitate cu ceea ce îşi imaginează că este adevărat despre propria sa persoană şi despre tot ceea ce o înconjoară. Acesta este un fenomen perfect normal, un proces al funcţionării creierului uman.

Este deja binecunoscut faptul că există diferenţe între funcţiile emisferei stângi a creierului şi cele ale emisferei drepte.

Emisfera stângă controlează partea dreaptă a corpului şi este implicată în gândirea logică, analitică, în funcţiile verbale şi matematice, iar emisfera dreaptă controlează partea stângă a corpului şi este responsabilă cu orientarea în spaţiu, dezvoltarea aptitudinilor artistice, structurarea imaginii corporale, capacitatea de a sintetiza structura lucrurilor fără a le analiza concret.

De cele mai multe ori, majoritatea oamenilor îi privesc cu suspiciune pe yoghini, mistici şi metafizicieni. Clarviziunea, premoniţiile, talentele mediumice, comuniunea extatică prin rugăciune cu Dumnezeu şi chiar genialitatea sunt de multe ori privite ca o ameninţare la adresa echilibrului societăţii. Aceşti oameni consideră că nu putem obţine rezultate concrete în viaţa noastră, decât prin muncă asiduă, că numai prin efort fizic şi intelectual susţinut vom putea avea o viaţă împlinită, lăsând la o parte reveriile şi imaginaţiile noastre. Această mentalitate ţine de o predominanţă a emisferei stângi a creierului, în care totul este analitic, calculat şi logic.

Cu toate acestea, în mod paradoxal, printr-o dinamizare a jumătăţii drepte a creierului, aparent rigidă şi limitatoare, noi putem intra cu uşurinţă în legătură cu potenţialul nostru lăuntric nebănuit şi, printr-o adecvată dezvoltare a capacităţilor latente, putem avea acces la trăiri şi experienţe spirituale uluitoare. Prin folosirea cu succes a imaginaţiei creatoare, vom putea să învingem obstacolele de tot felul pe care le întâlnim de-a lungul vieţii şi de asemenea să ne bucurăm din plin de rezultatele muncii noastre.

Comparativ cu modul de acţiune al oamenilor la care predomină emisfera stângă a creierului, cei care au activată predominant emisfera dreaptă vor avea reuşite mai mari şi mai evidente în ceea ce întreprind, vor fi mai optimişti şi mai încrezători în forţele proprii şi mult mai senini şi destinşi decât ceilalţi.

Secretul constă în a vizualiza ce fel de viaţă îţi doreşti să ai, să menţii cu ardoare această imagine a vieţii tale, să te bucuri de reuşită chiar înainte de a o avea şi să fii ferm convins că aşa se va petrece.

Sistemul nervos nu face diferenţa dintre o experienţă imaginată şi una reală. În ambele cazuri el reacţionează automat la informaţia pe care creierul i-o transmite. Informaţiile care vin din exterior, culese de diferitele organe de simţ, se transmit sub forma unor impulsuri nervoase către creier, care le descifrează, interpretează şi evaluează, generând apoi imagini sau idei mentale. Aceste imagini sau idei care ne apar ne fac să avem diferite convingeri sau păreri despre un fenomen exterior şi ne determină să reacţionăm într-un anumit fel.

Astfel, vom acţiona şi vom simţi nu în conformitate cu ceea ce sunt de fapt lucrurile în realitate, ci în funcţie de imaginea pe care o are mintea noastră despre ele. Deşi acest lucru poate să pară la prima vedere o limitare, el are valenţe transformatoare profunde.

Bazându-ne pe faptul că sistemul nervos nu discerne între o experienţă imaginată şi una reală, ne vom putea vizualiza ca având anumite aptitudini sau calităţi pe care dorim să le trezim în fiinţa noastră şi, menţinând vie această imagine în minte, rezultatele reale nu vor întârzia să apară. În felul acesta, imaginaţia creatoare ne va stimula tendinţa spre perfecţiune.

Toţi oamenii aspiră să fie fericiţi, dar puţini ştiu că suntem liberi să trăim această stare minunată oricând dorim.

De cele mai multe ori, oamenii caută reţete complicate pentru a dobândi fericirea, neţinând cont că marile adevăruri ale vieţii sunt simple, creatoare si dinamice.Folosindu-ne imaginaţia creatoare, putem intra în rezonanţă cu starea de fericire, de bine si cu armonia universală. Sf. Pavel spunea: „ câte sunt adevărate, câte sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt vrednice de iubit, câte sunt cu nume bun, orice virtute şi orice laudă, la acestea să vă fie gândul”. (Filipeni, 4:8)

Joseph Murphy afirmă:

„Experimentarea continuă a acestor binefaceri constituie o părticică din viaţa eternă la care se referea Iisus când afirma că lucrurile cele mai importante sunt pacea, armonia, siguranţa, libertatea individuală  si fericirea şi că acestea sunt intangibile, deoarece nimeni nu vi le poate răpi. Ele provin din esenţa divină a fiinţei dumneavoastră. Cine meditează asupra acestor calităţi va intra imediat în rezonanţă cu sursa lor, subconştientul umplându-se cu ideile lor forţă. Acestea sunt o parte din adevăratele comori «pe care nici molia, nici rugina nu le strică» (Matei 6: 20)”

Daciana Matei, “Lohanul” nr.25

Prin intermediul vizualizării creatoare, al cărei mecanism este extrem de eficient şi perfect realizabil, omul devine gradat ceea ce gândeşte, aşa cum se afirmă în textele înţelepciunii. Cu ajutorul puterii mentale, noi devenim creatorii succesului sau eşecului nostru în orice activitate ne lansăm.

Adica noi suntem miezul si puterea sta in noi, nu trebuie decat sa ne folosim … imaginatia. Asa ii cucereste pe neferictii ce se grabesc a se adapa la aceste balti cu apa statuta. Apoi, dupa ce le incurajeaza mandria, le face o oferta cu totul imbietoare, anume ca prin imaginatie ajung sa cunoasca chestii nestiute de prostime:

Energia subtilă a imaginaţiei creatoare ne dinamizează capacitatea de a concepe uimitoare teorii ştiinţifice sau de a revela simbolismul ascuns, inerent realităţii şi ideile forţă ale lui DUMNEZEU.”Spre exemplificare am ales un text plin de astfel de invataturi extrem de nocive, Puterea extraordinară a imaginaţiei creatoare:

Vizualizarea mentală se bazează pe principii simple. În lucrarea sa „Principiile psihologiei” , William James (1842 – 1910), părintele psihologiei americane, a arătat că mintea funcţionează ca o parte a organismului si că subconştientul ajunge să manifeste, la un moment dat, orice imagine care a fost menţinută şi susţinută cu o credinţă fermă în minte.

El afirmă: „Acţionează ca şi când lucrul pe care ţi-l doresti există deja şi el se va concretiza cu siguranţă, împlinind astfel dorinţa ta puternică”.

La rândul său, Joseph Murphy scrie în cartea „Puterea extraordinară a subconştientului tău” că „sentimentul care însoţeste vizualizarea este foarte important. De aceea trebuie să simţiţi orice sugestie pe care o trimiteţi către subconştient ca şi când aceasta reprezintă o realitate”.

Subconştientul este sensibil la imagini mentale şi putem să îl influenţăm deoarece imaginile sunt cele care introduc în fiinţa noastră o idee de durere sau una de bucurie.Subconştientul înregistrează tot ceea ce se petrece ca şi cum s-ar derula într-un prezent continuu, nefăcând distincţia dintre trecut şi viitor. El primeşte orice informaţie îi furrnizăm sub formă de imagini sau sugestii mentale şi le stochează, asemeni unei baze de date, din care putem ulterior să accesăm, printr-o practică adecvată, datele pe care le conţine.

A vizualiza înseamnă a ne imagina mental un obiect, o acţiune sau o fiinţă până când această imagine capătă o puternică senzaţie de realitate, conducând la realizarea cât mai rapidă a ceea ce se vizualizează. Aşadar, prin intermediul puterii noastre de imaginaţie, putem vizualiza în mintea noastră orice obiect sau fenomen dorim să ne împlinească. Dar nu întotdeauna un obiect vizualizat de cineva va avea aceleaşi caracteristici cu acelaşi obiect văzut de altcineva, deoarece ceea ce „văd” oamenii depinde de personalitatea lor, de starea lor de spirit şi de ceea ce-i interesează în acel moment

Joseph Murphy spune: „În profunzimile subconştientului sălăşluiesc înţelepciunea nesfârşită, puterea şi bogăţia fără limite. Toate acestea aşteaptă să fie descoperite şi canalizate în mod corect şi benefic. Este timpul să vă cunoasteţi disponibilităţile latente, pentru ca ele să capete o formă concretă în această lume.”

„O imagine clară şi bine susţinută în minte valorează cât mii de cuvinte”, spune un proverb chinezesc. Gândirea vizuală, imaginativă a  fost folosită de către oameni chiar înainte de a-şi dezvolta gândirea verbală, raţională. În trecutul îndepărtat, oamenii erau conectaţi direct la natura înconjurătoare, şi în consecinţă apăreau în mod natural comunicări cu elementele supranaturale, creaţii mitologice, perceperea divinităţii în tot ce-i înconjura.

Cuvintele au început apoi să înlocuiască imaginile vizuale şi astfel, de-a lungul timpului, raţiunea a substituit aproape în totalitate imaginaţia creatoare. Astfel, tot ceea ce era natural şi în armonie cu divinitatea s-a diminuat şi a fost înlocuit cu raţionamente abstracte, reci, fără consistenţă şi valoare. Majoritatea filosofilor regăsesc în condiţia omului aşa-zis civilizat un handicap major: incapacitatea acestuia de a percepe naturalul, armonia, simbolismul, frumuseţea ce sălăşluieste în întreaga natură, eliminarea sacrului şi a misterului din viaţa noastră, lipsa fanteziilor şi a reveriilor.

Astfel, omul care era în permanentă comuniune cu divinul se transformă în omul-maşină, omul dominat de tehnologie, ce funcţionează el însuşi ca un mecanism automat.

În vechime, când oamenii trasau o linie dreaptă, un cerc, o cruce, o linie şerpuită reprezentau o adevărată ştiinţă nemuritoare. Simbolurile sacre serveau drept instrumente de adorare a divinului sau forme de comunicare, fără a fi nevoie de cuvinte.

Confucius spunea că „simbolurile reglementează lumea, nu cuvintele sau legile”.Astfel, înţelegând simbolurile şi modul în care ele se manifestă în creaţie, putem ajunge la esenţă. Din punctul de vedere al filosofiei hermetice, folosirea simbolurilor sacre şi menţinerea lor în minte atrage după sine rezonanţa cu energiile specifice acelui simbol sau imagine sacră.

De exemplu, YANTRA-ele si MANDALA-ele sunt imagini sacre utilizate în India de peste 2000 de ani de către yoghini. Prin focalizarea fermă şi continuă a atenţiei asupra acestor elemente simbolice se stabileşte rezonanţa cu energia lor subtilă specifică, obţinându-se în final o stare de uniune a celui care se concentrează asupra lor cu aspectele divine reprezentate de acele forme sacre. Prin vizualizare se obţine această formă de identificare cu semnificaţia esoterică a imaginii alese şi aceasta presupune o veritabilă experienţă interioară.

Fiecare fiinţă devine gradat ceea ce gândeşte

„Graţie imaginaţiei creatoare perfect controlate, noi elaborăm descoperiri geniale şi concepem proiecte îndrăzneţe pe care apoi, cu anticipaţie, le putem vizualiza CLAR. Fără imaginaţia creatoare, care facilitează REZONANŢA cu o mulţime de energii subtile, benefice, creatoare din MACROCOSMOS, oamenii ar trăi ghidaţi numai de dorinţele şi impulsurile primare. Întotdeauna noi începem prin a ne imagina, în mod creator si benefic, o anumită transformare, apoi, dinamizaţi lăuntric de energiile subtile din MACROCOSOMOS cu care intrăm în REZONANŢĂ, urmărim să o realizăm cu ajutorul capacităţii noastre de gândire şi a inteligenţei, după care, la un moment dat, în cazul succesului, constatăm că totul se transformă aşa cum noi ne-am imaginat anterior.”

Pentru a avea rezultate remarcabile în practică trebuie, pentru început, să învăţăm să gândim pozitiv, să fim optimişti şi deschişi spre orice transformare lăuntrică. Prin exerciţiu, prin practică consecventă şi perseverentă, cu răbdare vom reuşi să realizăm chiar şi cele mai dificile posturi corporale, tehnici de respiraţie controlată. Cea mai bună modalitate de a reuşi aceasta este ca atunci când realizăm o postură corporală pe care încă nu o stăpânim prea bine din cauza lipsei de flexibilitate, de echilibru şi a rigidităţii structurii noastre fizice, să ne vizualizăm şi totodată să ne mentalizăm executând perfect acea postură. În acest fel, efectele specifice acelei posturi vor apare foarte repede şi vor fi mult amplificate.

Tehnica vizualizării creatoare constă în a ne formula o idee-forţă şi a o percepe cu ochii minţii ca şi când ea ar fi deja concretizată. Această mentalizare trebuie să fie susţinută si menţinută suficient de mult timp în mintea noastră pentru a ajunge „să prindă rădăcini” şi ulterior să se împlinească în realitate. Orice lucru pe care ni-l imaginăm în acest mod va deveni la fel de real ca orice obiect material care se află în jurul nostru.

Fiecare dintre noi poate să-şi modifice structura corpului, modul de a gândi precum şi modul său de viaţă, exact aşa cum îşi doreşte. Puterea de care ne folosim pentru a realiza toate acestea este imaginaţia creatoare, la care se adaugă voinţa de a susţine aceste transformări şi credinţa în reuşită deplină.

Dacă aceste elemente sunt însoţite de bunăvoinţă, dragoste şi linişte interioară, atunci cu siguranţă întreaga viaţă ne va fi plină de împliniri şi succese binemeritate. Din punct de vedere al predominanţelor energetice pe anumiţi centri de forţă (CHAKRE), se ştie că fiinţele care au centrul de forţă SWADHISTHANA activat în mod armonios prezintă o imaginaţie bogată şi activă, sunt fiinţe puternic impresionabile şi prezintă capacitatea de a-şi transpune verbal percepţiile.

Swami Shivananda afirmă:

„Cel care se concentrează intens şi meditează profund asupra lui SWADHISTHANA CHAKRA şi asupra energiilor sale ascunse corespondente nu se mai teme deloc de apă. El obţine mari puteri psihice, imaginaţie creatoare genială, cunoaştere intuitivă şi se bucură de o stăpânire perfectă a funcţiei sexuale şi a simţurilor. De asemenea, el cunoaşte cu uşurinţă lumile sublime astrale. Pasiunea înlănţuitoare, mânia, ataşamentul, orgoliul, gelozia şi alte impurităţi psihice sunt uşor şi complet eliminate de el. Fiinţa în cauză îşi regenerează corpul fizic, rămâne tânăr şi ajunge să cucerească moartea.”

Prin intermediul vizualizării creatoare, al cărei mecanism este extrem de eficient şi perfect realizabil, omul devine gradat ceea ce gândeşte, aşa cum se afirmă în textele înţelepciunii. Cu ajutorul puterii mentale, noi devenim creatorii succesului sau eşecului nostru în orice activitate ne lansăm.

Înţelegem astfel că noi suntem direct şi singurii responsabili de fericirea sau suferinţa noastră, de libertatea sau îngrădirea propriei noastre fiinţe. Folosindu-ne din plin imaginaţia creatoare benefică şi puterea de vizualizare mentală ne putem trezi şi dezvolta capacităţile interioare latente şi putem deveni conştienţi de natura noastră divină.

Imaginaţia creatoare ne stimulează tendinţa spre perfecţiune

„Imaginaţia creatoare ne transformă gradat în fiinţe umane benefice, deschise, gata mereu să iubească şi să evolueze. Ea ne trezeşte şi ne amplifică iubirea şi ne diversifică puterea de a crea, oferindu-ne posibilitatea de a evada fulgerător din realitatea individuală prin intermediul vizualizării mentale dirijate. Energia subtilă a imaginaţiei creatoare ne dinamizează capacitatea de a concepe uimitoare teorii ştiinţifice sau de a revela simbolismul ascuns, inerent realităţii şi ideile forţă ale lui DUMNEZEU.”

Fiecare fiinţă umană acţionează, simte şi înfăptuieşte în conformitate cu ceea ce îşi imaginează că este adevărat despre propria sa persoană şi despre tot ceea ce o înconjoară. Acesta este un fenomen perfect normal, un proces al funcţionării creierului uman.

Este deja binecunoscut faptul că există diferenţe între funcţiile emisferei stângi a creierului şi cele ale emisferei drepte.

Emisfera stângă controlează partea dreaptă a corpului şi este implicată în gândirea logică, analitică, în funcţiile verbale şi matematice, iar emisfera dreaptă controlează partea stângă a corpului şi este responsabilă cu orientarea în spaţiu, dezvoltarea aptitudinilor artistice, structurarea imaginii corporale, capacitatea de a sintetiza structura lucrurilor fără a le analiza concret.

De cele mai multe ori, majoritatea oamenilor îi privesc cu suspiciune pe yoghini, mistici şi metafizicieni. Clarviziunea, premoniţiile, talentele mediumice, comuniunea extatică prin rugăciune cu Dumnezeu şi chiar genialitatea sunt de multe ori privite ca o ameninţare la adresa echilibrului societăţii. Aceşti oameni consideră că nu putem obţine rezultate concrete în viaţa noastră, decât prin muncă asiduă, că numai prin efort fizic şi intelectual susţinut vom putea avea o viaţă împlinită, lăsând la o parte reveriile şi imaginaţiile noastre. Această mentalitate ţine de o predominanţă a emisferei stângi a creierului, în care totul este analitic, calculat şi logic.

Cu toate acestea, în mod paradoxal, printr-o dinamizare a jumătăţii drepte a creierului, aparent rigidă şi limitatoare, noi putem intra cu uşurinţă în legătură cu potenţialul nostru lăuntric nebănuit şi, printr-o adecvată dezvoltare a capacităţilor latente, putem avea acces la trăiri şi experienţe spirituale uluitoare. Prin folosirea cu succes a imaginaţiei creatoare, vom putea să învingem obstacolele de tot felul pe care le întâlnim de-a lungul vieţii şi de asemenea să ne bucurăm din plin de rezultatele muncii noastre.

Comparativ cu modul de acţiune al oamenilor la care predomină emisfera stângă a creierului, cei care au activată predominant emisfera dreaptă vor avea reuşite mai mari şi mai evidente în ceea ce întreprind, vor fi mai optimişti şi mai încrezători în forţele proprii şi mult mai senini şi destinşi decât ceilalţi.

Secretul constă în a vizualiza ce fel de viaţă îţi doreşti să ai, să menţii cu ardoare această imagine a vieţii tale, să te bucuri de reuşită chiar înainte de a o avea şi să fii ferm convins că aşa se va petrece.

Sistemul nervos nu face diferenţa dintre o experienţă imaginată şi una reală. În ambele cazuri el reacţionează automat la informaţia pe care creierul i-o transmite. Informaţiile care vin din exterior, culese de diferitele organe de simţ, se transmit sub forma unor impulsuri nervoase către creier, care le descifrează, interpretează şi evaluează, generând apoi imagini sau idei mentale. Aceste imagini sau idei care ne apar ne fac să avem diferite convingeri sau păreri despre un fenomen exterior şi ne determină să reacţionăm într-un anumit fel.

Astfel, vom acţiona şi vom simţi nu în conformitate cu ceea ce sunt de fapt lucrurile în realitate, ci în funcţie de imaginea pe care o are mintea noastră despre ele. Deşi acest lucru poate să pară la prima vedere o limitare, el are valenţe transformatoare profunde.

Bazându-ne pe faptul că sistemul nervos nu discerne între o experienţă imaginată şi una reală, ne vom putea vizualiza ca având anumite aptitudini sau calităţi pe care dorim să le trezim în fiinţa noastră şi, menţinând vie această imagine în minte, rezultatele reale nu vor întârzia să apară. În felul acesta, imaginaţia creatoare ne va stimula tendinţa spre perfecţiune.

Toţi oamenii aspiră să fie fericiţi, dar puţini ştiu că suntem liberi să trăim această stare minunată oricând dorim.

De cele mai multe ori, oamenii caută reţete complicate pentru a dobândi fericirea, neţinând cont că marile adevăruri ale vieţii sunt simple, creatoare si dinamice.Folosindu-ne imaginaţia creatoare, putem intra în rezonanţă cu starea de fericire, de bine si cu armonia universală. Sf. Pavel spunea: „ câte sunt adevărate, câte sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt vrednice de iubit, câte sunt cu nume bun, orice virtute şi orice laudă, la acestea să vă fie gândul”. (Filipeni, 4:8)

Joseph Murphy afirmă:

„Experimentarea continuă a acestor binefaceri constituie o părticică din viaţa eternă la care se referea Iisus când afirma că lucrurile cele mai importante sunt pacea, armonia, siguranţa, libertatea individuală  si fericirea şi că acestea sunt intangibile, deoarece nimeni nu vi le poate răpi. Ele provin din esenţa divină a fiinţei dumneavoastră. Cine meditează asupra acestor calităţi va intra imediat în rezonanţă cu sursa lor, subconştientul umplându-se cu ideile lor forţă. Acestea sunt o parte din adevăratele comori «pe care nici molia, nici rugina nu le strică» (Matei 6: 20)”

Daciana Matei, “Lohanul” nr.25

 

https://manastireasuruceni.md/wp-content/uploads/2014/07/Dionysios-Farasiotis-Marii-initiati-ai-Indiei-si-Parintele-Paisie.pdf