Sfântul Mucenic Ipolit 10 August

 

• 

  
  

Sfântul Ipolit a fost ostaș roman, gardian al închisorii unde erau întemnițați creștinii. Fiind martor la numeroase tămăduiri minunate făcute de Sfântul Laurențiu, Sfântul Ipolit s-a botezat împreună cu toată familia sa.

Sfântul Ipolit a fost ostaș roman, gardian al închisorii unde erau întemnițați creștinii. Fiind martor la numeroase tămăduiri minunate făcute de Sfântul Laurențiu, Sfântul Ipolit s-a botezat împreună cu toată familia sa. Sfântul Ipolit a fost cel care, împreună cu un preot pe nume Justin, a luat trupul Sfântului Laurențiu și l-a îngropat într-o peșteră aflată pe proprietatea unei creștine pe nume Chiriachi, în apropiere de Roma. Fiind neclintit în credință Sfântul Ipolit a mărturisit că este creștin, l-a înfruntat pe împăratul Valerian, fapt pentru care a suferit moarte martirică prin decapitare, în data de 13 august 258, la trei zile după trecerea la cele veșnice a sfântului Lavrentie. Trupul Sfântului Ipolit a fost îngropat în taină de către un preotul Justin, în afara orașului Roma, lângă calea Salaria. Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Ipolit, Episcopul Romei

Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Ipolit, Episcopul Romei

Glasul al 4-lea

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge, Sfinţite Mucenice Ipolit, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 4-lea

Irmos: Carele lui Faraon...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ipolit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Veniţi să lăudăm cu cântări muceniceşti pe sfinţitul mucenic, privindu-l cum străluceşte, plin de lumină, cu harul cel de Dumnezeu luminat, pururea slăvind pe Hristos.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ipolit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dându-ţi-se de către Hristos în grijă turma cea cuvântătoare, urmând Lui întocmai, părinte, ţi-ai pus sufletul pentru ea, vitejeşte înfruntând primejdia şi ai fost împodobit cu îndoită cunună.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu untdelemnul cel sfinţit al veseliei mai înainte fiind uns, din Porunca lui Dumnezeu, pecetluit ai fost şi cu ungerea muceniciei prin sânge, Sfinţite Mucenice Ipolit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Rug nears a văzut Moise în Muntele Sinai; aceea te închipuia pe tine, Fecioară, Ceea ce nu ai fost arsă de Văpaia Dumnezeiescului Foc, când ai născut pe Dumnezeu.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Arcul celor puternici...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ipolit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Miei cuvântători ai păstorit şi ca un miel te-ai jertfit înaintea oilor tale, urmând pe Arhipăstorul tuturor şi pe Mielul lui Dumnezeu.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ipolit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu lapte duhovnicesc, Sfinte Ipolit, ai adăpat pe păstoriţii tăi, în chip insuflat de Dumnezeu; şi ai băut paharul mărturisirii lui Hristos, cu bucurie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Îndrumând mulţimea luptă­torilor, te-ai supus la mucenicie, pentru dreapta credinţă, slăvind pe Unul Dumnezeu Tatăl, împreună cu Fiul şi cu Dumnezeiescul Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Bucură-te Maică Neispitită de nuntă, Ceea ce ai încăput pe Dumnezeu Cuvântul în pântecele tău; şi ai născut Întrupat pe Cel Ce cuprinde toate.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Vestind mai înainte proorocul...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ipolit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cât de bogate şi de felurite sunt faptele cele bune ale vieţii tale! Pentru aceasta, Sfinţite Părinte Ipolit, ca un păstor şi mucenic ai fost cinstit de Dumnezeu veselindu-te întru El.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ipolit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prinosul lui Abel l-ai întrecut; că ai adus lui Dumnezeu miei cuvântători; şi prin însuţi sângele tău, bucurându-te, ai stat înaintea Stăpânului.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Gândul cel rău şi plin de defăimare al ereticilor, schimbându-l prin Duhul, fericite, din dragostea Stăpânului, te-ai făcut sfinţit mucenic ales.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Dacă au văzut, îngerii, Fecioară Curată, că a ieşit din pântecele tău Fiul lui Dumnezeu, cu veselie grăiau: Mărire Naşterii tale, Stăpână.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Tu Doamne, Lumina mea...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ipolit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tu ai fost cu adevărat mucenic între preoţi şi între mucenici ierarh; şi cu haruri îndoite străluceşti, Sfinte Părinte Ipolit.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ipolit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pietrele cele preţioase stră­lucesc în mijlocul aurului, Părinte Ipolit; iar în lumina ierarhiei tale se află strălucirea luptei tale.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Basmele elineşti şi nelegiuita rătăcire a evreilor tu le-ai înfruntat, cu harul cel Dumne­zeiesc, preaalesule între mucenici.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine Armă Neînfrântă te punem împotriva vrăjmaşilor. Pe tine Ancoră şi Nădejde a mântuirii noastre te-am câştigat, Dumnezeiască Mireasă.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ipolit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Jertfit-ai Mântuitorului jertfă de laudă în Biserica cuvioşilor, ca un mijlocitor între Dumnezeu şi oameni; şi cu osârdie ai adus prinos sufletului tău, prin sânge.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ipolit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mulţime de daruri de la Dumnezeu ai luat, prin Duhul, sfinţite mucenice, întru Dumnezeiasca deschidere a buzelor tale; şi te aduci jertfă pe tine însuţi, cu mulţumire murind.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cât de Dumnezeiască este adunarea luptătorilor tăi, Hristoase; a celor ce se desfătează chiar de pe acum de bunurile cele nădăjduite şi socotesc moartea mai dulce decât viaţa.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

O, Minune mai Uimitoare decât toate minunile! Că Fecioara zămislind în pântece, fără ispită bărbătească, pe Cel Ce toate le cuprinde, Nestrâmtorat L-a încăput.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Cel Ce ai mântuit în foc...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ipolit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu sclipirile cele muceniceşti şi preoţeşti, cel ce te-ai arătat mucenic sfinţit, luminezi pe cei ce strigă lui Hristos, acum, de pomenirea ta: Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ipolit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfinte Sfinţite Părinte Ipolit, văzând că stă în faţa ta, ca o răsplată preasfinţită a muceniciei, pe Cel Ce cunoaşte lămurit toate de mai înainte, bucuros ai strigat: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sfântul Ipolit, care a suferit cu tărie chinurile muceniciei, din dragostea cea fierbinte cu îndrăzneală striga: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ţie, Ceea ce ai primit în pântece, fără de stricăciune şi mai presus de fire, pe Dumnezeu Cel Neschimbat, Care a petrecut cu oamenii, pentru milostivire, ne închinăm credincioşii, ca Maicii Domnului, Celei Binecuvântate.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe Cel Ce S-a văzut în chip...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ipolit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ce mare şi frumoasă este jertfa! Că păstorul cel bun ca o oaie se aduce pe sine jertfă, strigând lui Hristos: preoţi binecuvântaţi-L şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ipolit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Răsărit-a ierarhul strălucind în Biserica Ta, Hristoase, cu cununa muceniciei, strigând cu veselie: tineri lăudaţi, popoare preaînălţati pe Hristos întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Bucurându-se Sfântul Ipolit, mucenicul lui Hristos, de hotărârea cea ameninţătoare a morţii, striga: tineri binecuvântaţi pe Hristos, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Ceea ce a zămislit în chip de negrăit şi fără de sămânţă a născut Bucuria lumii, pe Hristos Dumnezeu: tineri lăudaţi-o şi preaînălţaţi-o întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Naşterea ta Nestricată...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ipolit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un sfinţit mucenic prealăudat, cu îndoită lumină ai luminat Biserica lui Hristos şi veseleşti inimile celor ce te laudă pe tine. Pentru aceasta, după vrednicie, toţi te fericim.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ipolit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Izvorând Bisericii lui Hristos izvorul învăţăturilor, prea­fericite, aduci lui Hristos din sângiurile cele muceniceşti curgeri îmbelşugate. Pentru aceasta după vrednicie toţi te fericim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Învăţatu-ne-ai, de Dumnezeu grăitorule, să ne închinăm unui Dumnezeu în Treime, Ziditorului tuturor făpturilor celor văzute şi celor nevăzute; şi te-ai împodobit cu cununa muceniciei.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

A stat aproape de tine Îngerul strălucind şi cu scânteierile Fecioriei tale mai vârtos el însuşi luminându-se, că a uitat de mărirea sa. Pentru aceasta cu frică a strigat ţie: Bucură-te!

 

SEDELNA

Glasul 1

Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...

Luceafăr pururea strălucitor te-ai arătat lumii, luminând cu Razele Dumnezeieştilor tale cuvinte mintea credincioşilor, Sfinte Ierarhe Ipolit. Pentru aceasta toţi, cu bucurie, săvârşim astăzi sfinţită şi Dumnezeiască pomenirea ta şi cu credinţă te cinstim pe tine.

Sfantul Lavrentie

• 

  
  

  Viața Sfântului Lavrentie de Cernigov

Vestea despre bunătatea şi darul înainte-vederii Părintelui Lavrentie se răspândea tot mai departe. Toată viaţă, sfântul a rostit rugăciunea „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”. Cuvintele duhovniceşti ale cuviosului erau pline de har şi roditoare. Părintele îi iubea pe toţi şi era repede săritor la orice nevoie; lumea umblă în grupuri după el, dorind să audă un cuvânt de învăţătură sau pentru a-i cere un sfat de mântuire.

Sfântul Lavrentie din Cernigov – după numele său de botez, Luca Evseevici Proscura – s-a născut în anul 1868, în localitatea rusească Karilsk, din regiunea Cernigov. Părinții săi, Evsevii și Hristina, au fost oameni simpli, dar muncitori și credincioși. Din cei șapte copii ai familiei, cinci erau băieți, Luca fiind cel mai mic dintre aceștia.

Muncind încă de mic, împreună cu toți membrii familiei sale, tânărul Luca a avut o viață destul de grea; copil fiind, din pricina unei căzături la joacă, el va șchiopăta toată viață cu un picior. Rămas orfan de tată încă de mic, iar mama lui căzând la pat, lui Luca i-au revenit mai toate sarcinile casei, ceilalți frați muncind afară.

Studiile elementare au fost urmate de tânăr la Școală din satul natal. Pentru că avea o minte luminată, profesorul l-a rânduit să aibă grijă de elevii mai mici. Încă din această perioadă a copilăriei, Luca a simțit o atragere deosebită față de muzică bisericească, precum și față de cântările vechi bisericești. Astfel, nu după multă vreme, Luca avea să cânte foarte bine la vioara, iar mai apoi, în corul bisericii, precum era obiceiul elevilor. La numai 12 ani, tânărul îi îndrumă pe ceilalți coriști, iar la 14 ani ajunsese deja să conducă întregul cor al bisericii din sat.

Încă de mic, tânărul Luca a avut o viață curată și o rugăciune smerită; pentru aceasta, el a fost învrednicit de Dumnezeu cu multe daruri duhovnicești. Astfel, adesea îl vedea pe diavol, fie când mergea singur pe drum, fie când lucra ceva în casă, ori în curte. Cum era și firesc, dorința după viață monahală nu a întârziat să apară în inima tânărului.

Când avea putință, Luca mergea la Mănăstirea Rahla, aflată la o distanță de 19 kilometri de satul său, spre a lua aminte la viață monahilor rugători. Abia după moartea mamei sale, renunțând la partea sa de moștenire, Luca a mers la mănăstirea iubită, spre a se călugări. Aici, starețul l-a rânduit pe tânăr în corul bisericii, așteptând momentul potrivit spre a-l călugări.

În scurtă vreme, vestea despre viață curată și mintea luminată de har a tânărului Luca s-a răspândit în toată regiunea. Astfel, episcopul Antonie, care purta de grijă locului în care se află mănăstirea, l-a luat pe tânărul nevoitor, spre întristarea călugărilor de la Mănăstirea Rahla, și l-a așezat în Mănăstirea Sfânta Treime, o mănăstire din localitatea Cernigov. Cu această ocazie, episcopul a spus călugărilor: „Ăsta e un așa Luca, de care o să întrebe toată lumea”.

Luca s-a întristat de dorința episcopului, el iubind mult mănăstirea în care se instalase dintru început, însă în noaptea cu pricina, Maica Domnului de la Cernigov i-a apărut și l-a binecuvântat. A doua zi, în zori, luând binecuvântare de la stareț, Luca a plecat la drum. La început, după dorința episcopului, Luca s-a ocupat de tinerii seminariști.

Mănăstirea Sfânta Treime din Cernigov este locul unde Luca a fost tuns în monahism, primind numele de Lavrentie. Mai apoi, în anul 1895, el a fost numit ieromonah, iar după o vreme, egumen. Părintele Lavrentie, om de statură mijlocie, nedezlipit de toiagul lui, avea un chip blând și luminos; părul îi era alb că zăpadă, iar față emană bucurie; ochii albaștri trimiteau parcă spre cer.

Vestea despre bunătatea și darul înainte-vederii Părintelui Lavrentie se răspândea tot mai departe. Toată viață, sfântul a rostit rugăciunea „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul”. Cuvintele duhovnicești ale cuviosului erau pline de har și roditoare. Părintele îi iubea pe toți și era repede săritor la orice nevoie; lumea umblă în grupuri după el, dorind să audă un cuvânt de învățătură sau pentru a-i cere un sfat de mântuire.

În vremurile grele, în care manstirile trebuiau închise de autorități „pentru reparații” (1930), părintele a trăit la poalele unui munte, la o văduva drept-credincioasă. La această, părintele își petrecea tot timpul într-o micuța cameră, în post și rugăciune.

În anul 1941, după ce a început războiul, sfântul a redeschis fosta mănăstire de călugări din Cernigov, transformat-o în mănăstire de maici, precum și Mănăstirea Domnitskii; în prima mănăstirea viețuiau 75 de maici, iar în cea de a doua, numai 35. Sfântul s-a ocupat mult de corul bisericii, precum și de refacerea bisericilor și a clădirilor monahale.

La un moment dat, sfântul a prorocit, zicând: „Din acest moment eu voi mai trăi un an și jumătate. Anul 1950 vă va arăta, iar în 1952 veți vedea multe rele”. Cuvântul i s-a împlinit întocmai, căci Sfântul Lavrentie a trecut la cele veșnice în anul 1950, iar în anul 1952, Mănăstirea Domnitskii a fost închisă de autorități, „pentru reparații”.

În toamna anului 1949, cuviosul Lavrentie, fiind tare slăbit, a participat la ultima sa priveghere; după slujbă, el a fost dus pe mâini la chilia sa, de unde nu s-a mai ridicat din pat. Bolnav fiind, sfântul s-a împărtășit zilnic, până în ultima zi. După o boală de câteva luni, Sfântul Cuvios Lavrentie de Cernigov a adormit întru Domnul în anul 1950, în ziua Botezului Domnului, la ora 10.30, după citirea Psaltirii și a altor rugăciuni. Trupul său a rămas în biserica vreme de patruzeci de zile, neschimbandu-se câtuși de puțin. În ziua de 20 februarie 1950, sfântul a fost coborât în mormânt.

Sf. Lavrentie de Cernigov: “Vor fi multi surzi si multi orbi…”

“Părintele deseori îşi arăta dorinţa să discute cu ucenicii săi, („cu copiii săi iubiţi”), despre vremurile de apoi, ca să-i înveţe cum să se ferească de cărările greşite şi să fie veghetori.

– Acum, când noi îi votăm pe conducătorii noştri suntem fie cu cei „de dreapta” fie cu cei „de stânga”. Dar nu ăsta e amarul, căci va veni o vreme când vor impune lumii să-şi aleagă un singur împărat. Iar când omenirea va vota pentru un singur împărat, să ştiţi că acela „el e” – antihristul – şi să te ferească sfântul de vei vota. Apoi adăuga:

– Va fi un asemenea război mare încât atât de mulţi se vor pierde, că vor rămâne foarte puţini care vor supravieţui, dar cei ce vor rămâne nu vor putea scăpa decât dacă se vor adăposti prin crăpăturile pământului, prin peşteri. Spunea că în acest război se vor distruge atâtea state încât până la urmă vor mai rămâne doar două sau trei. Atunci ei se vor hotărî să-şi aleagă un singur împărat peste tot pământul. În ultimele timpuri, la sfârşit, va începe prigoana împotriva adevăraţilor creştini, care vor trebui să scape fugind, (evadând), iar cei neputincioşi şi bătrâni măcar de remorcile lor să se prindă şi să fugă.

Deseori stareţul repeta cu tristeţe în discuţiile despre antihrist următoarele cuvinte:

– „Vor veni aşa vremuri când vor umbla din casă în casă ca lumea să semneze pentru acel «singur împărat» pe pământ şi se va face un recensământ al populaţiei foarte drastic. Vor intra în casa omului iar acolo sunt soţul, soţia şi copiii, şi soţia îl va ruga pe soţ să semneze căci altfel nu va putea cumpăra nimic pentru copii: «hai, soţule, să ne înscriem şi noi căci avem copii şi dacă nu ne înscriem nu vom putea face nimic», iar soţul îi va răspunde: «iubita mea soţie, tu fă cum vrei, eu însă sunt pregătit să mor mai bine pentru Hristos, decât să semnez ceva pentru antihrist». Aşa de tragic viitor vă aşteaptă.

Vine timpul, şi nu e departe, povestea stareţul, când foarte multe biserici şi mănăstiri se vor deschide în slujba Domnului şi se vor repara, le vor reface nu numai pe dinăuntru ci şi pe dinafară. Vor auri şi acoperişurile atât ale bisericilor, cât şi ale clopotniţelor, dar preoţimea nu va lucra la sufletul credinciosului ci numai la cărămizile lui Faraon. Preotul nu va mai face şi misiune. Când vor termina lucrările nu se vor putea bucura de slujbe duhovniceşti în ele că va veni vremea împărăţiei lui antihrist şi el va fi pus împărat.

Rugaţi-vă ca Bunul Dumnezeu să mai lungească acest timp ca să ne putem întări în credinţă, căci vremuri groaznice ne aşteaptă. Luaţi aminte la toate cele ce vă spun căci totul se pregăteşte cu foarte mare viclenie (perfidie). Toate bisericile şi mănăstirile vor fi într-o bunăstare imensă, pline de bogăţii, ca niciodată, dar să nu mergeţi în ele. Antihrist va fi încununat ca împărat în marea biserică din Ierusalim cu participarea clerului şi a Patriarhului. Intrarea şi ieşirea din Ierusalim va fi liberă pentru orice om, dar atunci să vă străduiţi să nu vă duceţi, căci totul va fi spre a vă linguşi pe voi, ca să vă atragă în ispită.

Antihrist va proveni dintr-o femeie curvă, o evreică dintr-al doisprezecelea neam de preadesfrânaţi. Deja de la adolescenţă se va deosebi de semenii săi prin capacităţile sale intelectuale deosebite, care se vor manifesta la el mai ales după vârsta de 12 ani când, plimbându-se prin parc cu mama lui, se va întâlni cu satana care ieşind din beznă (din adâncul iadului) va intra în el. Băiatul se va cutremura de spaimă dar satana îi va spune: „nu te teme şi nu te înspăimânta, eu te voi înălţa pe tine”. Acest copil îi va uimi pe toţi cu inteligenţa sa. Şi aşa, din el va încolţi şi se va coace în chipul omului „antihristul”. Când satana va fi întronat, în timpul punerii coroanei se va citi Simbolul Credinţei – Crezul -, dar el nu va permite ca acesta să fie citit corect, iar acolo unde vor fi scrise cuvintele „şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu” el se va lepăda de acestea şi se va recunoaşte doar pe sine. La încoronare, antihristul va avea mănuşi pe mâini, iar când le va da jos ca să-şi facă Sfânta Cruce, Patriarhul va observa că el în loc de unghii are gheare şi aceasta îi va întări bănuiala sa că acesta este antihristul. Atunci Patriarhul va exclama: „Acesta este antihristul” pentru care Patriarhul va fi omorât.

Din cer se vor cobori proorocii Enoh şi Ilie care de asemeni vor explica lumii şi vor striga: „Acesta este antihristul! Să nu-l credeţi!” Iar el îi va omorî pe ei, însă după 3 zile, cu puterea lui Dumnezeu, vor învia şi se vor înălţa la ceruri. Antihrist va fi foarte învăţat şi va cunoaşte toate vicleniile sataniceşti şi va face multe minuni false şi semne amăgitoare. Pe el îl vor vedea toţi şi îl va auzi lumea întreagă (prin televiziune, radio, etc., n.ed.). Pe oamenii săi el îi va ştampila cu semnul său. Însă pe adevăraţii creştini, care i se vor opune, are să-i urască cu ură mare. Atunci va începe ultima şi cea mai mare prigoană a creştinilor care vor refuza ştampila satanei (semnul 666). Prigoana va începe îndată de pe pământul Ierusalimului iar apoi se va extinde pe tot globul şi se va vărsa ultima picătură de sânge în numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Dintre voi, copiii mei, mulţi veţi ajunge aceste vremuri îngrozitoare. Ştampila lui satana (666) va fi de aşa natură încât toţi vor vedea dacă a primit omul sau nu semnul satanicesc. Creştinul care nu va primi semnul satanei (666) nu va putea nici să vândă şi nici să cumpere nimic. Dar nu vă pierdeţi nădejdea şi nu vă descurajaţi, că Dumnezeu nu-Şi va părăsi turma Sa. Să nu vă fie frică, nu cumva să vă deznădăjduiţi!

Bisericile vor fi deschise, dar creştinul ortodox (trăitor, viu cu sufletul) nu va putea intra în ele să se roage, căci în ele nu se va mai aduce jertfa fără de sânge a lui Iisus Hristos. În ele va fi toată „adunarea satanică”. Şi iată că, pentru aceste fărădelegi, pământul nu-şi va mai da roada sa şi va fi o secetă aşa de mare, încât pământul va face aşa nişte crăpături că va putea să cadă omul într-însele. Creştinii vor fi omorâţi sau izgoniţi în locuri pustii, dar Dumnezeu are să-Şi îngrijească turma Sa, dându-le de mâncare şi apă de băut celor ce urmează Lui. Pe evrei de asemenea îi va goni într-un loc. Mulţi evrei care au trăit cu adevărat după legea lui Moise, nu vor primi pecetea lui antihrist. Ei vor sta în aşteptare, urmărindu-i toate activităţile lui. Ei ştiu că strămoşii lor nu L-au recunoscut pe Hristos drept Mesia, dar aici va lucra Dumnezeu, căci ochii lor se vor deschide şi ei nu vor primi ştampila lui satana, iar în cel de-al unsprezecelea ceas îl vor recunoaşte pe Iisus Hristos drept Mesia, vor trece la ortodoxie, iar pentru credinţa lor se vor mântui. Restul poporului, fiind slab în credinţă, va merge după satana. Iar când pământul nu va mai rodi, oamenii vor merge la satana cerându-i pâine, la care el le va răspunde: „dacă pământul n-a rodit, eu nu pot face nimic”. Vor seca râurile şi lacurile, şi nu va mai fi nici apă în fântâni. Acest dezastru se va lungi vreme de trei ani şi jumătate, dar pentru aleşii Săi Dumnezeu va scurta aceste zile. În aceste grele vremuri încă vor fi luptători puternici, adevăraţi stâlpi ai Bisericii Ortodoxe care vor avea harul Rugăciunii lui Iisus (rugăciunea inimii) şi Dumnezeu îi va acoperi pe ei cu harul Său cel sfânt şi binefacerea Sa cea atotputernică şi ei nu vor vedea acele minuni şi semne false care vor fi pregătite de antihrist pentru toţi oamenii şi pe care le va vedea restul lumii, unele chiar în bisericile creştinilor. Încă o dată vă repet să nu mergeţi în aceste biserici, căci Hristos şi binefacerea Lui nu va fi acolo“.

Una din surori, ascultând această discuţie, a întrebat:

– Ce să fac, Părinte? Tare n-aş vrea să ajung vremurile acelea!

– Tu eşti încă tânără, s-ar putea să ajungi, i-a răspuns Părintele.

Atunci sora, îngrozită, a căzut la picioarele Părintelui, exclamând:

– Părinte, mi-e frică, ce să fac?

– Păi, tu alege una din două, sau cele cereşti sau cele pământeşti.

Va fi război, continua Părintele povestirea, iar locurile prin care el va trece vor fi pustiite, vor dispărea şi oamenii şi toate vieţuitoarele. Dar înainte de aceasta Dumnezeu va trimite tot felul de boli pentru oamenii cei slabi şi ei vor muri. Când va veni antihrist la putere, bolile însă vor dispărea.

Cel de-al treilea război mondial nu va fi pentru pocăinţă, ci pentru nimicire, pentru distrugere.

O soră l-a întrebat pe Părintele:

– Asta înseamnă că vom pieri cu toţii?

– Nu, a răspuns Părintele. Cei credincioşi îşi vor vărsa sângele pentru credinţă şi atunci ei vor trece în rândul mucenicilor, iar cei necredincioşi vor merge direct în iad. Până când nu se vor completa rândurile îngerilor căzuţi, Dumnezeu nu va veni la judecată. În timpurile cele de apoi, Dumnezeu şi pe cei vii înscrişi în cartea vieţii îi va trece în rândurile îngerilor, completând astfel rândurile.

Restaurarea bisericilor se va face până la venirea antihristului şi în toate va fi o bunăstare materială nemaipomenită. Iar voi, cu reparaţiile în biserica noastră să mai îngăduiţi, fiţi modeşti şi cu măsură în aspectul ei exterior, ci mai bine să vă rugaţi mai mult şi să umblaţi la biserică atâta timp cât încă se mai poate, şi mai ales să veniţi la Sfânta Liturghie unde se aduce Jertfa fără de sânge a Mântuitorului pentru păcatele întregii lumi. Să vă spovediţi cât mai des şi să vă împărtăşiţi cu trupul şi sângele lui Hristos, şi Dumnezeu vă va întări.

Dumnezeu este mult milostiv. El îi va mântui şi pe evreii care vor refuza să primească ştampila lui antihrist şi vor exclama că: asta e amăgire şi minciună, că acesta este necuratul şi nu Mesia nostru, şi nu-l vor recunoaşte de mesia.

Părintele discuta cu ierodiaconul Gheorghe despre timpurile de apoi şi vărsând lacrimi amare, spunea:

– Mulţi duhovnici şi slujitori ai Bisericii îşi vor pierde sufletul în vremea antihristului!

Ierodiaconul Gheorghe întrebă:

– Părinte, spuneţi-mi, eu cum să fac să nu pier, sunt doar diacon.

La care el i-a răspuns că nu ştie.

Atunci ierodiaconul Gheorghe a început să plângă căzând la picioarele stareţului şi-l ruga pe Părintele Lavrentie să se roage bunului Dumnezeu pentru el ca să nu ajungă în iad. Părintele Lavrentie s-a ridicat şi a înălţat o rugăciune la Ceruri, apoi i-a spus:

– Se mai întâmplă şi aşa, că omul se îmbolnăveşte, moare şi ajunge în Împărăţia Cerurilor.

Această proorocie s-a împlinit întocmai. Noi îl cunoaştem pe acest diacon de la Lavra din Kiev. Era un călugăr foarte râvnitor şi făcea multă milostenie. S-a îmbolnăvit aşa, dintr-o dată, şi la scurt timp a murit.

De flecare dată când Părintele se ruga sau când povestea despre viaţa de dincolo plângea amarnic. Surorile îl linişteau, dar el le răspundea vărsând şi mai multe lacrimi:

– Cum să nu plâng, când întunericul cel veşnic (bezna- iadul) este plin de suflete omeneşti!

Părintele Lavrentie a avut o dragoste duhovnicească puternică către toţi şi Bunul Dumnezeu l-a înzestrat cu darul rugăciunii inimii şi cel al înainte-vederii.

În ultimul timp, Părintele, stând pe lângă corişti, ne povestea foarte des despre timpurile de apoi şi despre sfârşitul lumii acesteia. În timpurile acelea nu vor mai fi draci în iad, ci toţi vor fi pe pământ şi în oameni. Va fi o mare calamitate atuncea pe pământ, nici măcar apă nu va mai fi, apoi va fi războiul mondial (al treilea n. ed.). Vor fi nişe bombe atât de puternice, încât şi fierul şi pietrele se vor topi. Focul şi fumul se vor ridica până la cer şi pământul va arde, vor rămâne foarte puţini oameni, şi atunci ei vor striga: „Terminaţi cu războiul şi să ne alegem un singur împărat pe tot globul!” Şi vor alege de împărat pe unul ce va fi născut dintr-o desfrânată evreică din cel de-al doisprezecelea neam de desfrânaţi, din neamul împărătesc, şi va fi „el” frumos pentru cei necredincioşi, iar cei dreptcredincioşi îi vor vedea faţa lui adevărată: urâtă şi înspăimântătoare. Când se va plimba în mantie împărătească prin grădină cu mama sa, şi se va gândi cum va fi el în viitor să-şi conducă împărăţia, deodată se va deschide pământul, va izvorî apă, iar din apă va sări ceva, şi lui îi va părea că cineva e în spatele lui şi se va întoarce cu faţa înapoi să vadă. Atunci va vedea ceva groaznic, o grozăvie, şi, de frică, va deschide gura să ţipe; atunci diavolul se va sălăşlui în el şi din acel moment el va deveni antihrist.

Nu o dată Părintele ne spunea: „antihristul va fi încoronat la Ierusalim. Acum însă diavolul este legat în iad, dar Dumnezeu îl va dezlega şi el se va sălăşlui în împăratul-antihrist“.

Iereul Nechifor, Grigorie şi protoiereul Vasile Ganzin îl contrazic pe Părintele Lavrentie, că el despre asta a mai spus o dată, dar puţin diferit, iar el le-a răspuns:

– Fraţii mei şi onoraţi părinţi, voi un lucru nu-l pricepeţi şi nu-l ştiţi. Eu nu spun doar pentru Rusia noastră, ci pentru întreaga lume. Cuvintele mele sunt adevărate, iar mie mi le-a arătat pe toate Duhul Sfânt, prim milostivirea Bunului Dumnezeu asupra mea.

Noi, ortodocsii, nu urmarim decat salvarea sufletului si castigarea Imparatiei Cerurilor si acest lucru ni-l poate oferi Biserica Ortodoxa. Una este doar Biserica Ortodoxa Soborniceasca si Apostoleasca, celelalte ce se numesc “biserici” nu sunt biserici, ci samanta stearpa a diavolului in lanul de grau al lui Hristos.

Terminand aceasta discutie a adaugat: “cei ce au urechi sa auda si cei care au ochi sa vada” dar apoi a adaugat cu tristete: “dar vor fi multi surzi si multi orbi“.

(din Sfântul Lavrentie al Cernigovului, “Viata, învataturile, minunile si acatistul”, Editura Egumenita)

ACATISTUL SFÂNTULUI LAVRENTIE DE CERNIGOV

Ziua prăznuirii: 20 ianuarie - Schiarhimandrit şi făcător de minuni al Cernigovului.

Condacul întâi: 
Alesule al lui Dumnezeu şi preaslăvite făcător de minuni, Cuvioase Lavrentie, poruncă ai primit de la împărăteasa cerului să vii în vechea cetate a Cernigovului şi să te sălăşluieşti în mănăstirea Sfintei Treimi, unde trăind cu dreptate, prigoane ai suferit şi turmă de monahi adunând, cu cuvântul lui Dumnezeu i-ai hrănit şi la Hristos i-ai adus. Tu însă, având îndrăzneală la Sfânta Treime, roagă-te să fim izbăviţi de toate necazurile şi durerile ca să-ţi cântăm cu umilinţă şi mulţumire: Bucură-te, Cuvioase Lavrentie, rugător bineplăcut şi sârguincios către Dumnezeu pentru sufletele noastre.

Icosul întâi: 
Cu îngerii te-ai asemănat, Cuvioase şi purtătorule de Dumnezeu Părinte Lavrentie, că sfânt şi drept trăind pe pământ, ne-ai lăsat nouă chipul desăvârşirii duhovniceşti. Noi însă, văzându-te vas ales, preaiubit de Maica lui Dumnezeu, locaş al Preasfintei Treimi prin buna ta vieţuire şi împodobit cu minuni, mulţumind lui Dumnezeu, te preaslăvim ca pe un mare luminător şi cu osârdie îţi cântăm aşa: 
Bucură-te, slujitorul Preasfintei Treimi; 
Bucură-te, preaminunat ales al Maicii lui Dumnezeu; 
Bucură-te, că din iubire faţă de Domnul toată dulceaţa lumească ai lepădat 
Bucură-te, că toate bunătăţile acestei lumi de dragul lui Hristos le-ai dispreţuit; 
Bucură-te, că jugul lui Hristos cel bun şi uşor l-ai iubit; 
Bucură-te, că ai trăit în trup parcă neavând trup; 
Bucură-te, că prin tine cugetele necinstite se vădesc; 
Bucură-te, că prin tine faptele cele bune şi folositoare se binecuvintează; 
Bucură-te, că prin tine calea cea dreaptă către ceruri se arată; 
Bucură-te, Cuvioase Lavrentie, rugător bineplăcut şi sârguincios către Dumnezeu pentru sufletele noastre.

Condacul al 2-lea: 
Văzându-te pe tine Preasfinţitul Antonie, înţelepţit de puterea Domnului, ţi-a poruncit să vii în cetatea Cernigovului, în aşezământul Sfintei Treimi, unde se afla icoana Preasfintei Doamne şi Stăpânei Maria; tu însă ascultând porunca lui, ai întărit rugăciunea şi atunci însăşi împărăteasa cerului te-a binecuvântat şi tu ai venit la un munte înalt şi ai găsit un loc ales pentru sălăşluirea monahilor, un aşezământ întru slava Preasfintei Treimi şi a Maicii lui Dumnezeu: pe călugări în nevoinţe i-ai întărit, pe cei râvnitori în urcuşul către cer, din credinţă în credinţă şi din virtute în virtute, i-ai adunat să cânte împreună cu tine în Treime Unului Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea: 
Înţelepciunea dumnezeiască te-a înţeleptit, Părinte Lavrentie, să laşi lumea şi cele ale lumii şi ai venit la mănăstirea Rahlov a Sfântului Nicolae, voind să te nevoieşti cu toată inima; iar tu cu osârdie prin cântare şi citire te-ai nevoit întru Hristos şi cu alte ascultări ai lucrat pentru aproapele. Noi, însă, văzându-te pe tine vas al Sfântului Duh, cu umilinţă strigăm către tine: 
Bucură-te, că din tinereţe ai iubit cu înflăcărare viaţa călugărească; 
Bucură-te, că bătrâneţile mamei tale le-ai liniştit; 
Bucură-te, că după moartea ei, în locaşul Sfântului Nicolae ai venit; 
Bucură-te, că prin înţelepciunea dumnezeiască pe oameni i-ai uimit; 
Bucură-te, că monahilor ai fost îndreptar şi icoană; 
Bucură-te, că nepătată ai păstrat curăţia cea iubitoare de Dumnezeu; 
Bucură-te, că prin uşile cele strâmte şi înguste ai intrat în împărăţia cerului; 
Bucură-te, că de la Domnul ai primit cu vrednicie cununa cea nevestejită; 
Bucură-te, că preaslăvit eşti în cer şi pe pământ; 
Bucură-te, că viaţa, faptele şi proorociile tale nu numai în Rusia, ci în toată lumea sunt cunoscute; 
Bucură-te, Cuvioase Lavrentie, rugător bineplăcut şi sârguincios către Dumnezeu pentru sufletele noastre.

Condacul al 3-lea: 
Cu putere de sus, arhiereii cetăţii Cernigovului, sfinţiţii mucenici Vasile şi Pahomie, te-au văzut pe tine împodobit cu viaţă bineplăcută lui Dumnezeu şi strălucind în marea ta smerenie, cu post şi cu rugăciune şi pe cei credincioşi înţelepteşte propovăduindu-i, de aceea cântăm cu înţelegere Preasfintei Treimi: Aliluia!

Icosul al 3-lea: 
Având adevărată smerenie şi mare ascultare, ai venit la mănăstirea Preasfintei Treimi şi privind la icoana Maicii Domnului, ţinând în preacuratele ei mâini pe Pruncul lisus, aflând-o pe ea, Preanevinovată, ce ţi s-a arătat, ai căzut la pământ în faţa ei, cerându-i ajutor şi ocrotire. Iar noi văzând că te-ai încredinţat voii lui Dumnezeu îţi cântăm aşa: 
Bucură-te, că ai arătat ascultare Maicii lui Dumnezeu; 
Bucură-te, că ai slujit cu credincioşie în cetatea Cernigovului; 
Bucură-te, că acea icoană făcătoare de minuni ai văzut-o în mănăstire; 
Bucură-te, că la această icoană te-ai închinat cu osârdie; 
Bucură-te, că celor flămânzi şi însetaţi de dreptate le-ai vestit cuvintele vieţii veşnice; 
Bucură-te, că drumul mântuirii l-ai arătat celor ce-l caută; 
Bucură-te, căpetenie înţeleaptă celor ce merg în împărăţia cea de sus; 
Bucură-te, ajutătorul celor ce trudesc în evlavie; 
Bucură-te, cald mijlocitor a toată lumea; 
Bucură-te, Cuvioase Lavrentie, rugător bineplăcut şi sârguincios către Dumnezeu pentru sufletele noastre.

Condacul al 4-lea: 
Dumnezeu, Cel ce S-a adus pe Sine jertfă pentru păcatele a toată lumea şi a înviat cu slavă din morţi şi S-a înălţat la cer, te-a învrednicit să călătoreşti până la Ierusalim, unde tu, preafericite, te-ai rugat cu osârdie pentru poporul dreptcredincios şi lumânarea din mâinile tale s-a aprins de la focul ceresc şi cu toţi credincioşii ai cântat lui lisus Hristos, Care va veni să judece viii şi morţii, cântarea: Aliluia!

Icosul al 4-lea: 
Auzind păstorii Bisericii lui Hristos că furtuna patimilor şi zbuciumul acestei lumi nu te-au clătinat, sufletul îndreptându-ţi la limanul cel lin al mântuirii, Cuvioase Părinte, şi că toate bunătăţile şi frumuseţile lumii vâzându-le cu limpezime, călugări din alte mănăstiri veneau la tine spre învăţătură şi oamenii credincioşi alergau din cetăţi şi sate îndepărtate cu necazuri şi supărări pentru mângâiere şi întărire, cei bolnavi pentru vindecare, cu toţii primind din belşug darurile bunătăţii lui Dumnezeu, un arhiereu te-a sfinţit să fii arhimandrit, dând prin această vrednică cinstire nevoinţelor tale, iar pe noi ne învredniceşte să-ţi aducem aceste laude: 
Bucură-te, slujitor credincios al Mielului şi al Păstorului; 
Bucură-te, înaintestătător nevinovat la altarul Domnului; 
Bucură-te, că împreună cu îngerii îl cânţi pe împăratul slavei; 
Bucură-te, îndrumător înţelepţit de Dumnezeu al călugărilor şi al oamenilor credincioşi; 
Bucură-te, că eşti preaplin de lacrimile umilinţei; 
Bucură-te, vas cinstit al darurilor Duhului Sfânt; 
Bucură-te, nevoitorul răbdării desăvârşite; 
Bucură-te, sălaş prea ales al Sfintei Treimi; 
Bucură-te, învăţător iscusit al adevăratei smerenii; 
Bucură-te, întărirea evlaviei şi lauda Ortodoxiei; 
Bucură-te, Cuvioase Lavrentie, rugător bineplăcut şi sârguincios către Dumnezeu pentru sufletele noastre.

Condacul al 5-lea: 
Ca pe o stea izvorâtoare din Dumnezeu văzându-te pe tine, Cuvioase Părinte Lavrentie, strălucind luminos cu viaţa şi învăţătura, călugării şi credincioşii au mers după lumina vieţuirii tale şi te-au avut ca pe un luminător şi când a venit jugul ateismului dimpreună cu întunericul autocefalilor şi al înnoirilor şi al altor eretici şi schismatici, călcând în picioare cele sfinte, tu ca un bun păstor nu ai părăsit cetatea Cernigovului şi pe oamenii credincioşi, locuind în casa cinstitei văduve şi evlavioasei monahii Evlampia, i-ai adus la lumina cea nepătrunsă, rugându-te pentru Rusia ca Dumnezeu să renască împărăţia ortodoxă şi primind de la Arhanghelul Gavriil o astfel de descoperire, te-ai bucurat foarte, cântând Preasfintei Treimi împreună cu toţi credincioşii: Aliluia!

Icosul al 5-lea: 
Văzând oamenii binecredincioşi ai cetăţii Cernigovului împlinirea proorociei tale, deschiderea şi închiderea bisericilor lui Dumnezeu, iar tu împodobind şi înfrumuseţând casa Preasfintei Treimi şi a Născătoarei de Dumnezeu şi adunând turmă mare din cei ce voiau să ducă viaţă călugărească şi să urmeze poveţele tale cele drepte, i-ai învăţat fără făţărnicie să cheme neîncetat numele lui Dumnezeu si ajutând pe oamenii cei credincioşi ai prezis întoarcerea moaştelor Sfântului Ierarh Teodosie şi pe arhiereul Boris l-ai sfătuit să se aşeze cu slavă în locul unde fuseseră mai înainte, în biserica Schimbării la Faţă a Domnului, ceea ce a şi făcut. Iar noi îl lăudăm pe Dumnezeu, Cel ce ţi-a dat duhul proorociei şi al înţelepciunii şi te rugăm să înalţi rugăciunile tale, Sfinte Lavrentie, pentru mântuirea noastră, a păcătoşilor, care îţi cântăm: 
Bucură-te, povăţuitor înţelept al călugărilor; 
Bucură-te, că moaştele Sfântului Ierarh Teodosie le-ai aflat; 
Bucură-te, că aducerea moaştelor Sfântului Ierarh Teodosie, cu cântări pascale ai preaslăvit-o; 
Bucură-te, împlinitorul neleneş al tipicului bisericesc; 
Bucură-te, doctorul iscusit şi fără de plată al bolnavilor; 
Bucură-te, mângâiere bineplăcută a celor mâhniţi; 
Bucură-te, întărire binecuvântată a celor întristaţi; 
Bucură-te, izgonitorul patimilor pierzătoare de suflet; 
Bucură-te, slobozitorul celor demonizaţi de năvala diavolului; 
Bucură-te, ajutătorul grabnic al celor fără ajutor; 
Bucură-te, Cuvioase Lavrentie, rugător bineplăcut şi sârguincios către Dumnezeu pentru sufletele noastre.

Condacul al 6-lea: 
Propovăduind tuturor cuvântul lui Dumnezeu, Părinte Lavrentie, învăţând cu vieţuirea şi cu cuvântul tău smerenia, tăcerea, iubirea frăţească, primirea de străini, postul, rugăciunea şi frica faţă de Domnul, prin care ai fost ocrotit, nu ai călcat pravila până la preacinstitele tale bătrâneţi, te-ai nevoit în rugăciunile de zi şi de noapte, cântând Celui ce ţi-a dat putere şi tărie, cântarea de laudă: Aliluia!

Icosul al 6-lea: 
Strălucind nouă ca o stea luminoasă şi călăuzitoare vieţuirea ta cumpătată prin post, Cuvioase Părinte Lavrentie, nu ai tânjit după mâncăruri, căci nu ne duc pe noi la Dumnezeu şi nu te-ai îngrijit de îmbrăcămintea hainelor, ci ai socotit că este mai bine să-ţi înfrumuseţezi sufletul cu virtuţi. Sfârşitul ţi l-ai prezis de trei ori şi curgerea vieţii tale frumos ai săvârşit. Prin minuni şi viaţă veşnică ai fost preaslăvit de Mântuitorul Hristos, iar de la noi primeşte aceste laude: 
Bucură-te, înfrumuseţarea cetei postitorilor; 
Bucură-te, chipul înfrânării şi al neprihănirii; 
Bucură-te, stea ce străluceşti în rândul cuvioşilor; 
Bucură-te, păstorul călugărilor şi învăţătorul oamenilor din lume; 
Bucură-te, apărătorul şi ocrotitorul celor ce trăiesc în lume; 
Bucură-te, adevăratul următor al Evangheliei lui Hristos; 
Bucură-te, că eşti plin de harul lui Dumnezeu; 
Bucură-te, că eşti hrănit de la Izvorul vieţii cuvântului lui Dumnezeu; 
Bucură-te, că eşti împodobit cu veşmântul mântuirii şi îmbrăcat în haina nemuririi; 
Bucură-te, că mai înainte de învierea cea de obşte a Domnului ai fost preaslăvit prin nestricăciune întru încredinţarea tuturor oamenilor; 
Bucură-te, Cuvioase Lavrentie, rugător bineplăcut şi sârguincios către Dumnezeu pentru sufletele noastre.

Condacul al 7-lea: 
Voind să fie următor credincios Mielului lui Dumnezeu, Care a ridicat păcatele lumii, blândeţe şi smerenie luând asupra-i, Părintele nostru Lavrentie, toate durerile şi supărările răbdând fără cârtire, a văzut că prin dureri vremelnice se dobândeşte mântuirea veşnică, a căpătat despătimirea şi când i-a sosit cinstitul sfârşit, fiind încă pe pământ a cântat cu vrednicie şi cu dreptate atotputernicului Dumnezeu cântarea îngerească: Aliluia!

Icosul al 7-lea: 
Domnul Cel minunat întru sfinţii Săi te-a arătat biruitor minunat împotriva vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi ai mântuirii noastre şi după fericita adormire te-a preaslăvit; tu însă, Cuvioase Părinte Lavrentie, aşteptând punerea în mormânt, ai petrecut cu trupul împreună cu noi patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi şi în acest timp nu au încetat la sicriul tău rugăciunile şi lacrimile, cu sufletul stând înaintea Prestolului dumnezeiesc, rugându-te pentru sfânta Rusie şi pentru oamenii credincioşi, arătând nestricăciunea trupului tău întru încredinţarea învierii tuturor oamenilor. Iar de la sicriul tău ieşea bună mireasmă, încredinţându-ne pe noi de vieţuirea ta sfântă. Noi, însă, minunându-ne, te lăudăm pe tine aşa: 
Bucură-te, că toată dulceaţa patimilor dintru tine ai stârpit; 
Bucură-te, că trupul l-ai supus duhului; 
Bucură-te, că te-ai întrarmat cu privegheri de noapte împotriva ispitelor vrăjmaşului; 
Bucură-te, că prin post neobosit ai înfrânt toată dorinţa cea necurată; 
Bucură-te, că prin rugăciune neîncetată te-ai curaţat de orice întinăciune; 
Bucură-te, că ai fost menit cu totul lui Dumnezeu; 
Bucură-te, că pentru cuvintele Domnului ai păstrat calea cea strâmtă; 
Bucură-te, că prin lacrimi ai secerat bucuria cea pururi fiitoare; 
Bucură-te, că prin sederea în sicriu a trupului tău timp de patruzeci de zile pe noi ne-ai mângâiat; 
Bucură-te, că şi după moarte nu ne-ai părăsit; 
Bucură-te, Cuvioase Lavrentie, rugător bineplăcut şi sârguincios către Dumnezeu pentru sufletele noastre.

Condacul al 8-lea: 
Străin şi călător socotindu-te a fi în lumea aceasta schimbătoare, Cuvioase Lavrentie şi cetatea cerească cântând, împărăţia lui Dumnezeu încă pe pământ pregătind, i-ai păzit pe cei credincioşi de necurăţia ateistă, de pierzătorii autocefali şi înnoitori, de latini şi uniţi şi de altă mulţime de eretici şi schismatici şi împreună cu cei binecredincioşi şi evlavioşi ai cântat cântare de biruinţă Făcătoarei de viaţă Treimi: Aliluia!

Icosul al 8-lea: 
Împodobit ai fost cu toate armele dumnezeieşti, ca un ostaş biruitor al lui Hristos, ţi-ai încins coapsele tale cu adevărul, te-ai îmbrăcat în platoşa dreptăţii, ai încălţat picioarele tale întru gătirea păcii, ai primit scutul credinţei şi coiful mântuirii şi sabia duhului care este cuvântul lui Dumnezeu cu care ai biruit toate defăimările celui viclean. Tu însă, Sfinte Lavrentie, asemănându-te vechilor părinţi, ai întărit pe cei credincioşi întru evlavie şi pe cei rătăciţi şi necredinciosi la Domnul, credinţa ortodoxă ai apărat-o şi ai întărit-o, pe eretici, pe schismatici şi pe liber cugetători i-ai ruşinat şi i-ai înţelepţit. Ajută-ne şi nouă, Cuvioase, cu mijlocirea ta la prestolul Preasfintei şi Celei de o fiinţă şi nedespărţitei Treimi, să rămânem statornici în faţa puterilor întunecate ale lui Antihrist şi ale slugilor lui şi să ne împotrivim ispitelor vrăjmaşului, crezând în Biserica cea Una după cuvântul cel din Evanghelie. Iar noi, cu inimă curată, te rugăm să primeşti aceste laude: 
Bucură-te, că te-ai asemănat Cuviosului Antonie de la Pecerska prin săparea peşterilor; 
Bucură-te, că asemenea lui Teodosie ai făgăduit să stai până la moarte în credinţa ortodoxă; 
Bucură-te, că asemenea lui Serghie de Radonej ai fost ziditor şi înnoitor de aşezăminte călugăreşti; 
Bucură-te, că ai învăţat, precum Iov de la Poceaev să ne ferim de uniatism, de autocefali şi de alte eresuri; 
Bucură-te, că pe credincioşi i-ai povăţuit precum Serafim de Sarov; 
Bucură-te, vestitor al unor vremuri înfricoşătoare şi propovăduitor al pocăinţei, precum loan de Kronstadt şi Cuviosul mucenic Alipie; 
Bucură-te, împlinitor sârguincios al tipicului Cuvioşilor părinţi Teodor Studitul şi Sava cel Sfinţit; 
Bucură-te, aspru judecător şi povăţuitor al celor ce încalcă tipicul bisericesc; 
Bucură-te, că ai stat împotriva uniaţiei precum Cuvioşii mucenici Macarie de la Ovruci şi Atanasie de la Brest; 
Bucură-te, că te-ai asemănat sfântului făcător de cântări Roman Melodul; 
Bucură-te, Cuvioase Lavrentie, rugător bineplăcut şi sârguincios către Dumnezeu pentru sufletele noastre.

Condacul al 9-lea: 
Iubind cu toată inima pe Unul Dumnezeu şi Domnul te-a iubit, dăruindu-ne prin tine rugător înaintea bunătăţii Lui. Cu smerenie te rugăm să îmblânzeşti pe dreptul Judecător pentru noi în ziua cea straşnică, să nu ne pomenească păcatele şi fărădelegile noastre şi să ne învrednicească de partea celor fericiţi care stau la dreapta Lui şi cântă: Aliluia!

Icosul al 9-lea: 
Ritorii cei mult vorbitori nu se pricep să spună toate nevoinţele şi minunile tale, Părinte de Dumnezeu înţelepţit, căci bunătatea vieţuirii tale nu poate fi lăudată prin cuvinte omeneşti; de aceea noi, cei biruiţi de iubirea ta, îndrăznim să te lăudăm cu smerenie, cântând astfel: 
Bucură-te, luminător nestins al sfintei Biserici şi credinţei ortodoxe; 
Bucură-te, întărire nebiruită a pământului rusesc; 
Bucură-te, căci prin smerenie ai călcat mândria cea pierzătoare de suflet; 
Bucură-te, că prin blândeţe ai stins flacăra mâniei; 
Bucură-te, că iubirea de argint ai urât. 
Bucură-te, că tot felul de necazuri şi supărări ai răbdat; 
Bucură-te, că prin rugăciuni neîncetate tristeţea ai gonit-o de la tine şi-ai dobândit bucurie întru Domnul; 
Bucură-te, că laude ai primit de sus de la Hristos Dumnezeu; 
Bucură-te, că în timpul vieţii şi după moarte ai fost îmbogăţit de Domnul cu darul minunilor; 
Bucură-te, că te odihneşti în locaşul tău întru miros de bună mireasmă; 
Bucură-te, Cuvioase Lavrentie, rugător bineplăcut şi sârguincios către Dumnezeu pentru sufletele noastre.

Condacul al 10-lea: 
Roagă pe Preaînaltul Ziditor să ne mântuiască de chinul cel veşnic, Cuvioase al lui Dumnezeu Lavrentie şi nu ne lipsi pe noi de ajutorul tău cel sfânt în ceasul sfârşitului nostru, că duhurile necurate ne tulbură cu nălucirile lor; să te arăţi atunci nouă apărător sârguincios, izbăvindu-ne cu rugăciunile tale de defăimările lor şi învrednicindu-ne de vederea îngerilor şi de cântarea împreună cu ei lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea: 
Zid de apărare şi rugător bineprimit la Dumnezeu te-am descoperit pe tine, Părinte Lavrentie; mulţumire cucernică înălţăm Părintelui ceresc, pentru toate facerile Lui de bine care ni s-au arătat prin tine din belşug şi ţie, înaintestătătorului nostru, îţi cântăm: 
Bucură-te, întărirea şi lauda mănăstiri Sfânta Treime; 
Bucură-te, acoperământ dumnezeiesc al cetăţii Cernigovului; 
Bucură-te, frumuseţe preaminunată a călugărilor; 
Bucură-te, veşnică mângâiere a neamului creştinesc; 
Bucură-te, tare apărător al celor obidiţi; 
Bucură-te, liman de încredere al celor orfani şi nenorociţi; 
Bucură-te, bun vindecător al bolilor sufleteşti şi trupeşti; 
Bucură-te, mijlocitorul bucuriei noastre veşnice; 
Bucură-te, că toate cuvintele tale prooroceşti se împlinesc; 
Bucură-te, ocrotitorul nostru ceresc; 
Bucură-te, Cuvioase Lavrentie, rugător bineplăcut şi sârguincios către Dumnezeu pentru sufletele noastre.

Condacul al 11-lea: 
Cântare de laudă îţi aducem ţie, Cuvioase Părinte Lavrentie, şi cu dragoste cădem la racla sfintelor făcătoarelor de minuni şi vindecătoarelor tale moaşte, preaslăvind viaţa ta cea plină de răbdare, tăcerea ta înaltă, smerenia cea nefăţarnică, rugăciunea neîncetată, înfrânarea desăvârşită şi curăţia sufletului şi a trupului; o, preafericite, ajută-ne nouă să te urmăm în virtuţile tale, ca să putem cânta cu vrednicie Ziditorului şi Dumnezeului nostru: Aliluia!

Icosul al 11-lea: 
Luminător al faptelor bune fiind încă în viaţă, Părinte Cuvioase Lavrentie, luminător strălucit al harului dumnezeiesc te-ai arătat, strălucind şi după moarte şi minuni izvorând de la moaştele tale nestricate, că după patruzeci şi trei de ani, ca un tezaur de mult preţ, întregi şi pline de bună mireasmă s-au aflat şi aşezate au fost în biserica Sfintei Treimi a mănăstirii, unde mulţi ani te-ai trudit întru tot binele şi unde vieţuirea pământească în evlavie s-a sfârşit; ţie, celui ce eşti preaslăvit de Domnul, daruri de cântări duhovniceşti îţi aducem şi cu umilinţă strigăm: 
Bucură-te, floare nestricăcioasă cu bun miros; 
Bucură-te, că întru sfinţenie ai înflorit ca un crin al raiului lui lisus; 
Bucură-te, căci cu lumina minunilor tale luminezi întunericul sufletelor noastre; 
Bucură-te, vindecător binecuvântat al multor boli; 
Bucură-te, doctor iscusit al rănilor păcatului; 
Bucură-te, mângâietor aducător de bucurie celor scârbiţi; 
Bucură-te, că aspru îi pedepseşti pe cei ce ne aduc supărări; 
Bucură-te, strajă neadormită a mănăstirii tale; 
Bucură-te, că vieţuirea ta s-a descoperit la toată lumea; 
Bucură-te, că toate marginile pământului şi pe credincioşii ortodocşi i-ai uimit cu viaţa ta sfântă; 
Bucură-te, Cuvioase Lavrentie, rugător bineplăcut şi sârguincios către Dumnezeu pentru sufletele noastre.

Condacul al 12-lea: 
Cu mare har te-a învrednicit Domnul, preafericite Părinte Lavrentie şi cu mare vrednicie numit ai fost făcător de minuni: deoarece nu numai în timpul vieţii, dar şi după moarte cu măreţele tale minuni pe toţi i-ai uimit şi spre slăvirea atotputerniciei lui Hristos te-ai nevoit ca să cânţi Preaînaltului Ziditor cântarea: Aliluia!

Icosul al 12-lea: 
Cântăm marile tale nevoinţe, ostaşule biruitor al oastei lui Hristos, Părintele nostru Lavrentie, căci ai biruit vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi; fericim sfârşitul tău şi cu rugăciune sărbătorim sfântă pomenirea ta, cântându-ţi cu osârdie aşa: 
Bucură-te, că pomenirea ta se face cu laude şi adormirea cu sfinţii; 
Bucură-te, că lui Dumnezeu îi cânţi cântare întreit sfântă împreună cu puterile cele fără de trup; 
Bucură-te, că sărbătoreşti împreună cu proorocii şi cu apostolii; 
Bucură-te, că eşti preaslăvit cu ierarhii şi cu mucenicii; 
Bucură-te, că eşti încununat cu cununa nemuririi împreună cu drepţii şi cuvioşii; 
Bucură-te, lumină care izgoneşti întunericul hoardelor demonice ale lui Antihrist; 
Bucură-te, că eşti dat de Dumnezeu apărător şi ocrotitor al Rusiei sfinte; 
Bucură-te, luptător şi biruitor al celor binecredincioşi; 
Bucură-te, că prin tine se preaslăveşte credinţa ortodoxă; 
Bucură-te, Cuvioase Lavrentie, rugător bineplăcut şi sârguincios către Dumnezeu pentru sufletele noastre.

Condacul al 13-lea: 
O, Cuvioase şi purtătorule de Dumnezeu, Părinte Lavrentie, mare făcător de minuni şi grabnic ajutător, te rugăm primeşte de la noi cu milostivire această cântare de laudă, ce ţi-o aducem cu osârdie, că tu, şezând înaintea Prestolului împăratului slavei, Domnului Dumnezeu şi Ziditorului a toată făptura, să te rogi bunătăţii Lui, pentru noi, păcătoşii, să ne ierte greşelile cele de voie şi cele fără de voie, să ne păzească pe noi de faţa lui Antihrist şi a slugilor lui potrivnice lui Dumnezeu, de rănile aducătoare de moarte, de suferinţe, de toate necazurile şi de întristarea vieţii, să ne izbăvească de chinurile veşnice şi să ne învrednicească să cântăm împreună cu toţi sfinţii Preasfintei Treimi: Aliluia!   (acest condac se zice de trei ori)

Apoi iarăşi se zice  Icosul întâi 
Cu îngerii te-ai asemănat, Cuvioase şi purtătorule de Dumnezeu Părinte Lavrentie, că sfânt şi drept trăind pe pământ, ne-ai lăsat nouă chipul desăvârşirii duhovniceşti. Noi însă, văzându-te vas ales, preaiubit de Maica lui Dumnezeu, locaş al Preasfintei Treimi prin buna ta vieţuire şi împodobit cu minuni, mulţumind lui Dumnezeu, te preaslăvim ca pe un mare luminător şi cu osârdie îţi cântăm aşa: 
Bucură-te, slujitorul Preasfintei Treimi; 
Bucură-te, preaminunat ales al Maicii lui Dumnezeu; 
Bucură-te, că din iubire faţă de Domnul toată dulceaţa lumească ai lepădat 
Bucură-te, că toate bunătăţile acestei lumi de dragul lui Hristos le-ai dispreţuit; 
Bucură-te, că jugul lui Hristos cel bun şi uşor l-ai iubit; 
Bucură-te, că ai trăit în trup parcă neavând trup; 
Bucură-te, că prin tine cugetele necinstite se vădesc; 
Bucură-te, că prin tine faptele cele bune şi folositoare se binecuvintează; 
Bucură-te, că prin tine calea cea dreaptă către ceruri se arată; 
Bucură-te, Cuvioase Lavrentie, rugător bineplăcut şi sârguincios către Dumnezeu pentru sufletele noastre.

Şi   Condacul întâi: 
Alesule al lui Dumnezeu şi preaslăvite făcător de minuni, Cuvioase Lavrentie, poruncă ai primit de la împărăteasa cerului să vii în vechea cetate a Cernigovului şi să te sălăşluieşti în mănăstirea Sfintei Treimi, unde trăind cu dreptate, prigoane ai suferit şi turmă de monahi adunând, cu cuvântul lui Dumnezeu i-ai hrănit şi la Hristos i-ai adus. Tu însă, având îndrăzneală la Sfânta Treime, roagă-te să fim izbăviţi de toate necazurile şi durerile ca să-ţi cântăm cu umilinţă şi mulţumire: Bucură-te, Cuvioase Lavrentie, rugător bineplăcut şi sârguincios către Dumnezeu pentru sufletele noastre.

 

Rugăciune către Sfântul Lavrentie

   O, preacinstite şi preafericite, Părintele nostru Lavrentie, mare şi preaminunat făcător de minuni, învăţător şi ocrotitor al credinţei ortodoxe, mustrătorul ereticilor, apărătorul Bisericii, din tinereţile tale ai iubit să mergi pe drumul crucii, nevoindu-te în rugăciuni şi osteneli, în posturi, privegheri şi în tăcere, chip al credinţei fiind pentru călugări, jertfă vie, sfântă şi plăcută aducându-te lui Dumnezeu. Când însă, după sfârşitul tău, mănăstirea Sfintei Treimi, din răutatea ateilor, a fost ruinată, pângărită şi pustiită, având mare îndrăzneală la Împăratul ceresc, prin mijlocirea Maicii Domnului şi a ta a fost înnoită, iar moaştele tale sfinte şi cinstite au fost aşezate aici. Iar noi, credincioşii, care venim la racla sfintelor, şi cinstitelor tale moaşte, te rugăm pe tine, păstorul şi mijlocitorul nostru cel bun, nu înceta să te rogi la Domnul şi Dumnezeul nostru, să stingă toate eresurile şi schismele care vin din uneltirile vrăjmaşului mântuirii noastre, întărindu-ne întru evlavie şi curăţie, iar cu roua harului Său să omoare văpaia patimilor noastre şi să ne încingă cu putere de sus împotriva lui Antihrist şi a hoardelor lui, împotriva vrăjmaşilor noştri văzuţi şi nevăzuţi; pe demoni izgonindu-i, izbăvindu-ne de toate bolile sufleteşti şi trupeşti şi păzindu-ne de toate relele, să ne dăruiască tot binele şi să ne ocrotească cu pace şi bunăstare, că noi toţi petrecând în pace, în linişte şi fără sminteală să preaslăvim Preasfânta Treime, pe Unul Dumnezeu, Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh şi milostiva ta mijlocire pentru noi în veci. Amin.

🎭 Zâmbetul care ascunde depresia

 

Trăim într-o lume în care „a fi bine” a devenit un fel de obligație socială. O mască pe care o purtăm pentru a nu-i îngrijora pe ceilalți, pentru a nu fi judecați, pentru a păstra aparențele. Zâmbim în fața prietenilor, dăm like-uri, facem glume și ne continuăm ziua ca și cum totul ar fi în regulă… dar în spatele acelui zâmbet poate locui depresia.
Este ceea ce numim uneori „depresie zâmbitoare” , o formă de depresie în care persoana afectată reușește să-și mascheze suferința interioară, deseori atât de bine încât nimeni nu bănuiește ce se întâmplă cu adevărat în sufletul ei.
Acești oameni pot fi:
• colegii veseli care își înveselesc biroul, dar care se simt goi în interior;
• prietena care „e mereu acolo pentru toată lumea”, dar care plânge noaptea în tăcere;
• părintele care își joacă impecabil rolul, dar se simte copleșit și pierdut;
• adolescentul care râde la școală, dar nu mai găsește sens în nimic.
Depresia nu are un chip standard.
Poate arăta ca succesul, ca o familie frumoasă, ca zâmbetul dintr-o fotografie de vacanță și, de multe ori, tocmai pentru că „nu pare genul care să sufere”, aceste persoane nu cer ajutor.
Pentru că se rușinează.
Pentru că nu vor să pară slabe.
Pentru că li s-a spus că „alții o duc mai rău” sau că „e doar o perioadă”.
Pentru că se tem că, odată ce lasă masca jos, vor pierde iubirea, respectul sau sprijinul celor din jur.
Cum putem recunoaște acest tip de suferință?
- Persoana este activă, dar pare epuizată emoțional.
- Pare „în control”, dar evită să vorbească despre sine.
- Se retrage subtil din interacțiuni profunde.
- Face glume despre propria oboseală sau viață, dar cu o notă de tristețe.
- Își minimizează propriile probleme sau suferințe.
Ce putem face?
- Întreabă sincer: „Cum te simți, cu adevărat?”
- Nu presupune că totul e bine doar pentru că cineva zâmbește.
- Uneori, cel mai mare ajutor e să fii prezent.
- Îndeamnă la ajutor specializat. Un psiholog sau psihiatru poate fi sprijinul salvator.
- Fii tu acel om cu care se poate vorbi fără frică.

Nu subestima niciodată durerea pe care nu o vezi. Zâmbetul cuiva ar putea fi singurul zid care ține suferința la distanță.

Domnul să îți dea binecuvântare, să te învețe la tot binele !

 Foarte mult m-a odihnit duhovnicul meu ...

Rabdă, roagă-te, luptă-te cu păcatul, smerește-te, mustră-te pe tine însăți în toate și nu da vina pe alții, nu te îndreptăți ! Nu da frâu liber limbii, ochilor, auzului ! Nu osândi pe nimeni ! Lucrarea mântuirii nu se săvârșește într-o singură zi. În toate greutățile roagă-te lui Dumnezeu. Cine caută să placă lui Dumnezeu nu va fi părăsit de El, numai noi să nu-L părăsim. Fără saț să citești Evanghelia, rugându-te să fii luminată ca s-o înțelegi, și împlinește pe cât îți stă în putere ceea ce se poruncește acolo, iar pentru încălcările poruncii evanghelice frânge-ți inima și cere-ți iertare.Toate să le faci potrivit conștiinței, atât acasă, cât și la servici. Să nu vorbești în deșert. Să rabzi. Să fii sănătoasă ! Domnul să îți dea binecuvântare, să te învețe la tot binele !

Duhovnicul e acea persoană la care te duci rugându-te ca Dumnezeu să pună cuvânt în inima lui pentru durerea ta; iar el, în timp ce tu-i spui durerea ta, se roagă Domnului să-i dea cuvânt potrivit pentru tine. Iar dacă așa se desfășoară lucrurile, să fii încredințat că primul cuvânt pe care ți-l dă e de la Dumnezeu ...

Caută mântuirea!Adevăratul scop al părintelui duhovnicesc nu este acela de a-și ține ucenicii într-o stare de dependență infantilă, ci dimpotrivă, de a-i ajuta să ajungă la o maturitate deplină.

El nu urmărește să-L înlocuiască pe Dumnezeu, ci mai degrabă să-i ajute pe fiii săi duhovnicești să înainteze până la stadiul în care aceștia Îl pot întâlni singuri pe Dumnezeu – nemijlocit și personal.

Îndrumătorul duhovnicesc nu spune pur și simplu:

„Ascultă-mă pe ,mine și fă ce-ți spun!”, ci mesajul său este: „Ascultă prin mine glasul lui Dumnezeu ce grăiește în conștiința ta și fă ceea ce-ți spune acel glas dumnezeiesc”.

Ştiţi voi cine-i Maica Domnului?

 

1. Femeia trebuie preţuită, să ştiți, pentru că mai întâi ne reprezintă o femeie în Împărăţia Cerurilor: Maica Domnului. Te cutremuri, ţi-e şi frică să vorbeşti comparând-o pe ea cu oamenii – Părintele Arsenie Papacioc;

2. Aşadar, deci fecioria ne propune ca model al ei, viaţa Mariei, în care ca într-o oglindă fecioria îşi priveşte frumuseţea ei şi virtuţile exemplare. Maria a fost fecioară nu doar cu trupul, ci şi cu mintea, printr-o dragoste sinceră unde nu este loc nici pentru făţărnicie, nici pentru falsitate… Smerită la inimă, atentă, tăcută, iubitoare de citire a Sfintelor Scripturi nu îşi punea nădejdea în bogăţiile trecătoare, ci în rugăciunile săracilor. Nu ieşea afară decât pentru a merge la Templu şi atunci însoţită de părinţi sau cunoscuţi – Sfântul Ambrozie al Milanului;

3. Maica Domnului premerge umanității și toți îi urmează. Premerge în iubire, în curăție, în apropierea de Dumnezeu – Părintele Dumitru Stăniloae;

4. Căci aşa cum fiecare mamă dă copiilor ei simpla existenţă, tot aşa şi Mama lui Dumnezeu dăruie tuturor existenţa fericită – Sfântul Teofan al Niceei;

5. Cine L-ar putea iubi pe Dumnezeu mai mult decât Mama Lui care L-a născut nu numai ca Unul-Născut, dar L-a născut singură fără însoţire cu cineva, ca astfel afecţiunea ei să fie dublă, neîmpărtăşită cu un părtaş? Şi cine ar putea fi iubit mai mult decât mama Lui de Unul-Născut Care a ieşit numai din Ea în chip negrăit în veacurile de pe urmă, aşa cum a ieşit înainte de veacuri numai din Tatăl? – Sfântul Grigorie Palama;

6. Căci nimeni din cei care după Hristos au vieţuit potrivit lui Hristos şi au străbătut în chip diferit calea Evangheliei n-ar fi ajuns la scopul şi sfârşitul fericit căutat fără conlucrarea Maicii Domnului, precum nici fără ajutorul Duhului. Căci de unde altundeva ar fi avut parte de acesta decât prin Cea care este izvorul apei pururea vii şi al harului, aşa cum nici de luminările soarelui nu s-ar putea face părtaş cineva decât de la discul soarelui? – Sfântul Teofan al Niceei;

7. Cerem ajutor Sfinților, Maicii Domnului, socotindu-ne smeriți față de ei, și convinși că noi înșine nu putem avea o atât de mare ascultare de la Dumnezeu, pentru că nu suntem atât de smeriți ca ei – Părintele Dumitru Stăniloae;

8. În toate zilele se cuvine să ai pe Dumnezeu și pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu în inima ta, căci toate bunătățile vin de la Domnul și de la Preacurata Maica Sa pentru cei ce nădăjduiesc spre dânșii. Fie-ți drag a te ruga de-a pururea și ți se va lumina inima și va vedea pe Dumnezeu – Sfântul Nifon, Mitropolitul Țării Românești;

9. În Maica Domnului avem în cer o inimă de mamă, inimă care s-a topit cel mai mult pentru Fiul ei și a bătut și bate ea însăși la inima Lui pentru cauza Lui, care e mântuirea noastră, căci mântuirea nu e o chestiune de justiție, ci de iubire între Dumnezeu și oameni – Părintele Dumitru Stăniloae;

10. Da,frații mei! Într-adevăr, Preasfânta Fecioara Maria a fost împodobită de Dumnezeu cu toate darurile cele duhovnicești. Însă darul cel mai mare care i-a fost ei pricină de slavă și de cinste negrăită a fost darul smereniei. Fără de acest dar, toate celelalte daruri nu i-ar fi fost de niciun folos – Părintele Cleopa Ilie;

11. Icoanele ortodoxe ale Maicii Domnului se recunosc cel mai degrabă după cele trei stele – una pe frunte, a doua pe umărul drept, a treia pe umărul stâng. Aceste trei stele simbolizează fecioria Fecioarei Maria înainte de naştere, în naştere şi după naştere – Sfântul Nicolae Velimirovici;

12. Maica Domnului nu L-ar fi putut purta pe Cuvântul lui Dumnezeu în trup, dacă nu ar fi primit mai întâi Cuvântul lui Dumnezeu în inimă – Mitropolitul Kallistos Ware;

13. O cinstim pe Maica Domnului şi ne rugăm ei pentru că tot ce am pierdut prin Eva, adică nevinovăţia, raiul, harul, familia sfântă, pe Însuşi Dumnezeu, le-am redobândit sau le putem redobândi prin Maica Domnului – Părintele Sofian Boghiu;

14. Ştiţi voi cine-i Maica Domnului? Ea este Împărăteasa Heruvimilor, Împărăteasa a toată făptura, cămara întrupării lui Dumnezeu-Cuvântul, uşa luminii, că lumina cea neapropiată gânditoare prin ea a venit în lume. Ea este uşa vieţii, că Viaţa Hristos prin ea a intrat în lume. Ea este poarta cea încuiată prin care n-a trecut nimeni decât Domnul, cum spune Prorocul Iezechiel – Părintele Ilie Cleopa;

15. Maica Domnului ne iubeşte mult. Ea vede în noi preţul morţii lui Iisus Hristos. Maica Domnului ne doreşte lucruri mai mari decât ne dorim noi înşine – Părintele Arsenie Papacioc.

Sursa: http://basilica.ro.

Sfantul Apostol Matia

 

• 
  

Sfântul Matia a fost unul din cei 70 de ucenici, iar mai apoi a fost numărat cu cei 12 Sfinți Apostoli , în locul lui Iuda, care căzuse.

Sfântul Apostol Matia era cu neamul din Betleem, din seminția lui Iuda. El a învățat în Ierusalim din copilărie Scripturile și înțelegerea Legii, de la Sfântul Simeon primitorul de Dumnezeu, de care a fost povățuit și la toată fapta bună, trăind cu dumnezeiască plăcere și umblând pe căile cele drepte ale poruncilor Domnului. Iar când Domnul nostru Iisus Hristos, după 30 de ani ai nașterii Sale din Preasfânta Fecioară, a fost botezat în Iordan de Ioan, S-a arătat lumii adunând pe ucenicii Săi și propovăduia împărăția lui Dumnezeu, învățând popoarele și făcând multe semne și minuni; atunci Matia, auzind propovăduirea și învățătura lui Hristos și văzând facerile Lui de minuni, s-a rănit cu dragoste spre Dânsul și, defăimând cele lumești, i-a urmat Lui cu ceilalți ucenici și cu poporul, îndulcindu-se de vederea feței și de cuvintele cele prea dulci ale lui Dumnezeu cel întrupat. Iar Domnul, Care cearcă inimile și rărunchii, văzând osârdia aceluia și știința cea curată, l-a ales pe el nu numai în ucenicie, dar și în slujba apostoliei.

Mai întâi Sfântul Matia a fost unul din cei 70 de apostoli mai mici, pentru care se scrie în Evanghelie: A arătat Domnul și pe alți 70 și i-a trimis pe ei câte doi înaintea feței Sale... Apoi, după pătimirea cea de bună voie, după Invierea și Inălțarea la cer a Domnului nostru Iisus Hristos, Matia a fost numărat cu cei 12 Sfinți Apostoli mai mari, în locul lui Iuda, care căzuse, căci ceata de 12 fiind neîmplinită, Sfântul Petru, cel mai mare dintre apostoli, stând în mijlocul bisericii, a ținut cuvânt despre aceasta, că se cuvine a se împlini locul lui Iuda, care a căzut și a pierit, ca să fie întreagă și neschimbată ceata de 12 mai mari apostoli, mai întâi aleși ai Domnului. Și au pus pe doi: pe Sfântul Iosif, care se numea Varsava, și pe acest Sfânt Matia. Și, rugându-se, au zis: „Tu, Doamne, știutorul tuturor inimilor, arată pe unul care l-ai ales dintre acești doi, ca să ia soarta slujbei acesteia și a apostoliei, din care a căzut Iuda”. Apoi, trăgând la sorți, sorțul a căzut pe Matia și a fost numărat între cei doisprezece apostoli, iar alegerea â fost întărită de Domnul prin trimiterea Sfântului Duh în limbi de foc, Care a șezut și pe Sfântul Matia, precum a stat și pe ceilalți sfinți apostoli, dându-i lui dar asemenea.

Iar după primirea Sfântului Duh, apostolii primind sorții în care parte să meargă fiecare dintre dânșii spre propovăduirea lui Hristos, Sfântului Matia i-a căzut sorțul să meargă în Iudeea, ca acolo să propovăduiască pe Hristos Dumnezeu. Și s-a ostenit într-însa, cercetând cetățile și satele și binevestind mântuirea lumii. Dar nu numai în Iudeea a purtat numele lui Hristos, ci și între neamuri, pentru că se povestește despre dânsul, că și în Etiopia a propovăduit cuvântul. Acolo a suferit multe chinuri, fiind târât, bătut, spânzurat la chinuire, strujit cu fiare pe coaste și ars cu foc pe dedesubt; dar, întărindu-l pe el Hristos, toate chinurile acelea le-a primit cu bucurie și le-a răbdat vitejește.

Încă se povestește despre Sfântul Matia că s-a ostenit și în Macedonia cu buna vestire a lui Hristos, unde păgânii elini, prin-zându-l și vrând să ispitească puterea credinței propovăduite de dânsul, i-au dat să bea o băutură otrăvitoare, care pierdea vederea ochilor, căci dacă cineva gusta dintr-însa, îndată rămânea orb. Dar sfântul apostol, bând otrava aceea în numele lui Hristos, a rămas nevătămat; încă și pe cei orbiți de acea otravă - mai mult de 250 de oameni -, punându-și mâinile pe dânșii și chemând numele lui Hristos, i-a tămăduit. Acest lucru nesuferindu-l diavolul să-l vadă, s-a arătat necredincioșilor în chip de copil mic, poruncindu-le să-l ucidă pe Matia, pentru că strică cinstea lor cea drăcească.

Dar când aceia voiau să-l prindă pe apostol, el umbla prin mijlocul lor nevăzut de dânșii; și, căutându-l ei trei zile, nu l-au găsit. Apoi sfântul arătându-se lor de bunăvoie, s-a dat în mâinile lor, iar ei legându-l l-au închis în temniță, unde, arătându-i-se diavolul cu mânie, scrâșnea din dinți asupra lui. Dar în noaptea următoare, Domnul stând înaintea lui în lumină mare, l-a întărit pe el și, dezlegându-l din legături, a deschis ușile temniței și l-a lăsat liber. Deci, făcându-se ziuă, sfântul apostol iarăși s-a arătat în mijlocul poporului și propovăduia pe Hristos cu îndrăzneală. Iar când oarecare oameni împietriți cu inimile nu numai că nu credeau propovăduirea lui, dar se și mâniau împotriva lui și voiau să pună mâinile lor ucigașe pe dânsul, îndată deschizându-se pământul, i-a înghițit, iar cei rămași, temân-du-se, s-au întors la Hristos și s-au botezat.

După aceasta, apostolul lui Hristos s-a întors iarăși în Iudeea, la sorțul său și, propovăduind cuvântul lui Dumnezeu, pe mulți din fiii lui Israel îi întorcea la Hristos Domnul, încredințându-i pe ei prin semne și minuni, pentru că pe cei orbi îi lumina, pe cei leproși îi curăța, pe diavolii din oameni îi izgonea cu numele lui Hristos; șchiopilor le dădea umblare; surzilor, auzire, și pe cei ce mureau îi întorcea la viață. Drept aceea, pe Moise îl numea că este sfânt și Legea lui cea dată de Dumnezeu pe lespezi le poruncea să o păzească și-i învăța să creadă în Hristos, în Cel închipuit mai înainte de însuși Moise prin semne și prin profeții, și întru Cel mai înainte vestit de cuvintele prorocilor, pe Care L-a trimis Dumnezeu Tatăl spre mântuirea lumii și Care S-a întrupat din Preacurata și Preanevinovata Fecioară. Și le tâlcuia lor Sfântul Matia toate cele vestite de proroci pentru Hristos, că acum s-au împlinit în Mesia Care a venit.

În vremea aceea, Anan era cel dintâi arhiereu printre iudei, urâ-tor și hulitor al numelui lui Iisus Hristos și prigonitor al credincioșilor, cu a cărui poruncă și Sfântul Iacov, ruda Domnului, a fost aruncat de pe aripa templului și a fost ucis. Și trecând Sfântul Matia prin părțile Galileei, intra prin adunările evreiești și propovăduia pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, iar evreii cei orbiți de necredință și de răutate, pornindu-se spre mânie, l-au prins și l-au dus în Ierusalim la arhiereul Anan.

Iar arhiereul, strângând adunare evreiască vicleană și punându-l înaintea lor pe apostolul lui Hristos, a început a zice către ai săi: „Știe adunarea aceasta și toată lumea în câtă ocară a venit neamul nostru, nu din vreo vină a noastră, ci cu răzvrătirea unora, care au ieșit de la noi, și cu lăcomia ighemonilor romani, sau mai bine zis cu tirania. Nevrednici sunt de pomenire cei ce ne-au adus nouă eresurile, cu care atâtea mii de oameni s-au înșelat. Știți singuri câți au fost uciși de ostașii romani și au pierit înșelătorii și cei înșelați, însă nu fără de mare defăimare a neamului nostru.

Unii ca aceștia au fost începătorii de eresuri: Iuda Galileeanul și Teuda vrăjitorul, care pierind, a pierit și pomenirea lor. Dar mai mare începător de eresuri decât toți s-a sculat Iisus Nazarineanul, Care propovăduindu-se pe sine că este Dumnezeu și Fiul lui Dumnezeu, a uimit ochii multora cu semnele Sale și cu minunile Sale făcute cu farmece, și inimile lor le-a tras în urma sa, defăimând păzirea Legii; dar a luat judecată după legea pe care o hulea. Dar ce zic? Știm că de la Insuși Dumnezeu este dată Legea lui Moise și este păzită de patriarhi și proroci, cărora le-a dat să facă și minuni, precum Iisus nu putea să facă. Cine nu știe că Moise a vorbit cu Dumnezeu ca și cu un om? Cine nu știe că Ilie a fost luat la cer cu căruță de foc? Cine nu a auzit că mortul, fiind aruncat pe oasele cele moarte ale lui Elisei, a înviat? Și alți sfinți ai lui Dumnezeu câte minuni au făcut? Dar nici unul dintre ei n-a îndrăznit a-și alătura cinstea dumnezeiască sau să scornească lege nouă, precum a îndrăznit Iisus. Prorocii au grăit cu smerit chip și glas, fiind învățați de Duhul Sfânt; iar El de la Sine spunea cuvinte mândre și ajunsese până la atâta îndrăzneală, încât și pe boieri și pe arhierei îi ocăra cu cuvinte necinstite, iar pe cărturari și pe farisei îi numea fățarnici. Deci care din proroci a îndrăznit a spune așa? Dar după mândria Sa, Și-a găsit sfârșit vrednic, luându-Și plata după faptele Sale! O, de ar fi pierit pomenirea Lui odată cu Dânsul, și de ar fi murit învățătura Lui odată cu El, ca să nu fi fost nimeni să o învie! Iar aceasta, o, de câtă durere ne este nouă, că Templul lui Dumnezeu, Sfânta Cetate și legile părintești se află sub jugul romanilor și nu este nimeni care să-i fie milă, nimeni care să ne împărtășească durerea, nimeni care să ne scoată!

Suntem trași la judecată fără de vină și răbdăm. Ne îmbulzesc și ne învoim. Ne răpesc și tăcem. Iar mai vârtos galileenii ne dau pe noi în mâinile romanilor, când sângele lui Hristos, ca al unui om nevinovat, nu se rușinează a-l aduce asupra noastră și al neamului nostru. Deci se cade ca acei galileeni - nefiind mulți - să piară, decât să se dea pierzării de romani acest loc sfânt și tot neamul nostru; pentru că dintre două răutăți - de nu se poate scăpa de amândouă -, pe una suferită mai ușor este de nevoie a o alege. De aceea și acest ucenic al lui Hristos ce stă înaintea noastră este vrednic de moarte; însă mai întâi singur de la sine să socotească, căci nu-i oprim lui vremea spre a se gândi, nici nu-i dorim pierzarea, ci îndreptarea lui. Deci din două să-și aleagă una: sau să urmeze Legii celei date de Dumnezeu prin Moise și să fie viu, sau să se numească creștin și să moară!”.

Iar Sfântul Matia, ridicându-și mâinile în sus, a zis: „Bărbați frați, pentru acea pricină pe care voi o aruncați asupra mea, nu este de trebuință a grăi multe, căci pentru mine a fi creștin nu este vină, ci slavă, pentru că Insuși Domnul zice în prorocie: In zilele cele de apoi, întru cei ce-Mi slujesc Mie se va numi nume nou. Arhiereul Anan a zis: „Cum nu este vină a avea Legea cea sfântă întru nimic, a nu-L cinsti pe Dumnezeu, ci a lua aminte la basmele cele cu farmece și deșarte?”. Sfântul a răspuns: „De veți asculta cuvintele mele, vă voi arăta că cele propovăduite de noi nu sunt basme și farmece, ci sfântul adevăr, mărturisit de la început prin lege”.

Iar arhiereul învoindu-se să audă, Sfântul Matia și-a deschis gura sa și a început a le spune cele mai înainte închipuite și vestite despre Iisus Hristos, din cărțile Legii Vechi, cum Dumnezeu a făgăduit strămoșilor – lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov –, ca din seminția lor să ridice pe un bărbat ca acesta, Care avea să binecu-vinteze toate semințiile, pentru Care și David a mărturisit: Se vor binecuvânta întru El toate semințiile pământului și toate neamurile îl vor ferici pe El. Și cum rugul mai înainte nearzând închipuia întruparea Lui cea din Curata Fecioară, pentru care și Isaia a prorocit: Iată Fecioara în pântece va zămisli și va naște Fiu, pe Cel numit Emanuil, care se tâlcuiește: „Cu noi este Dumnezeu”. Iar Moise mai luminat a zis mai înainte: Proroc va ridica vouă Domnul dintre frații voștri, ca și pe mine, pe Acela să-L ascultați întru toate cele ce va zice vouă. Și iarăși patima Lui cea de voie, același Moise a închipuit-o mai înainte prin șarpele cel înălțat pe lemn în pustie. Iar Isaia mai înainte a prorocit: ca o oaie s-a adus spre înjunghiere. Și iarăși: Și cu cei fără de lege s-a socotit. Iar chip al învierii Lui celei de-a treia zi a fost Iona, care a ieșit nevătămat din pântecele chitului”.

Niște cuvinte ca acestea cu arătări minunate Sfântul Matia tâlcuindu-le despre Iisus Hristos din cărțile lor evreiești, arhiereul Anan n-a suferit, ci, umplându-se de mare mânie, a zis cu iuțime către dânsul: „Oare așa îndrăznești spre stricarea Legii? Oare nu știi Scriptura, care zice: Iar de se va scula întru tine proroc sau văzător de visuri și-ți va da ție semn sau minune, și va veni semnul sau minunea care a zis către tine: Să mergem să slujim la alți zei, pe care nu-i știți..., prorocul acela sau văzătorul de visuri să moară?”.

Sfântul Matia a răspuns: „Acela, de care ne este nouă cuvântul, nu este numai proroc, ci și Domnul prorocilor, este Dumnezeu și Fiul lui Dumnezeu, a cărui dumnezeire se arată prin semne adevărate și pentru aceea am crezut în El, și nădăjduiesc că întru mărturisirea preasfântului Său nume voi rămâne neclintit”. Arhiereul a zis: „Dacă ți se va da ție vreme să te gândești, te vei pocăi oare?”. Sfântul a răspuns: „Să nu-mi fie mie să mă depărtez de adevărul pe care l-am aflat o dată. Pe Iisus Nazarineanul cel lepădat de voi și dat la moarte, Il cred cu inima și-L mărturisesc cu gura, că este adevărat Fiul lui Dumnezeu, de asemenea cu Tatăl, de o fire cu Acela și mai înainte de veci; și zic că sunt rob al lui Hristos!"

Atunci arhiereul, astupându-și urechile și scrâșnind din dinți, a început a striga cu mânie: „Hulește, hulește...”. Apoi a adăugat: „Să asculte Legea”. Și îndată s-a deschis o carte a Legii și s-a citit la locul unde era scris: Omul care va blestema pe Dumnezeul său, va lua păcat; iar cel ce va huli numele Domnului, cu moarte să moară. Cu pietre să-l ucidă toată adunarea lui Israel. Să nu-l cruțe pe el ochiul vostru, ca să scoateți răutatea din Israel.

Citindu-se aceste cuvinte în cartea aceea, arhiereul a zis către apostolul lui Hristos: „Gura ta asupra ta a grăit, fie sângele tău asupra capului tău”. Zicând acestea arhiereul, a osândit la moarte pe apostolul lui Hristos, ca să fie ucis cu pietre. Deci, luând pe Sfântul Matia, au mers la locul care se zicea Betlaschila – adică casa celor uciși cu pietre –, și sfântul a zis către iudeii care îl duceau: „Fățarnicilor, bine a prorocit David despre voi: Vâna-vor asupra sufletului dreptului și sânge nevinovat vor osândi. Și Iezechiel zice: Omorâți sufletele cărora nu li se cădea să moară”.

Sfântul zicând acestea, doi martori, după rânduiala Legii, și-au pus mâinile pe capul său și au mărturisit că a hulit pe Dumnezeu, pe Moise și Legea. Și aceia au aruncat primii asupra lui cu pietre. Iar sfântul i-a rugat pe dânșii ca acele pietre aruncate întâi de dânșii să le îngroape cu dânsul, întru mărturia patimii lui celei pentru Hristos. Deci au început și ceilalți a arunca pietre asupra lui și a-l ucide; iar el, ridicându-și mâinile spre cer, și-a dat sufletul său. Iar nelegiuiții aceia au adăugat și altă muncire, căci mucenicul fiind mort, i-au tăiat și capul cu securea, după obiceiul romanilor. Acest lucru a fost făcut spre plăcerea romanilor, ca și cum acel propovăduitor al lui Hristos ar fi fost potrivnic cezarului. Astfel Sfântul Apostol Matia, nevoindu-se cu nevoință bună, și-a sfârșit alergarea sa. Iar credincioșii, luând apostolescul trup, l-au îngropat cu cinste, slăvind pe Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh, se cuvine cinstea și slava, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

 

Acatistul Sfântului Apostol Matia (30 Iunie – Soborul celor 12 Sfinți Apostoli și9 August)
Acatistul Sfântului Apostol Matia (30 Iunie – Soborul celor 12 Sfinți Apostoli și 9 August)
aug.
20

Condacul 1

Celui ce L-a iubit pe Mântuitorul, slujindu-I cu trup și suflet până la moartea, care a împlinit ceata sfântă cea cu numărul de doisprezece a celor dintâi Apostoli chemați, Sfântului Apostol Matia îi aducem cinstiri. Iar tu, Sfinte Matia, pe care Duhul Sfânt te-a ales și S-a pogorât peste tine în chipul limbilor de foc devenind de Dumnezeu grăitor, auzi aceste laude și împlinește rugăciunile noastre, a celor ce te strigăm: Bucură-te, Sfinte Apostole Matia, adu-ne la cunoștința adevărului și biruiește toată înșelăciunea diavolească!

Icosul 1

Răsărind vlăstar ales din Via cea Adevărată a Cerului, crescând viță mult roditoare și dregând vinul cel mântuitor, te-ai asemănat Îngerilor la purtare fiind iscusită unealtă a Domnului pentru luminarea popoarelor, care, primind de la tine cunoașterea Împărăției lui Dumnezeu în faptă și Cuvânt, te-au slăvit așa:

Bucură-te, deschizând adâncurile necunoștinței;

Bucură-te, Apostol vrednic de minunare;

Bucură-te, răpind jafurile duhurilor necurate;

Bucură-te, cel prin care s-a împlinit Soborul celor 12 Apostoli;

Bucură-te, ales de Duhul Sfânt cel Mângâietor;

Bucură-te, că ai grăit în limbi primind Limbile de Foc;

Bucură-te, Sfinte Apostole Matia, adu-ne la cunoștința adevărului și biruiește toată înșelăciunea diavolească!

Condacul 2

Ai fost cu neamul din Bethleem, din seminția lui Iuda, și din copilărie ai învățat la Ierusalim Scripturile și înțelegerea Legii de către Sfântul și Dreptul Simeon primitorul de Dumnezeu, Sfinte Matia, și povățuit fiind de acesta la toată fapta cea bună ai trăit cu dumnezeiască bucurie umblând pe căile drepte ale Domnului: Aliluia!

Icosul 2

Când Domnul nostru Iisus Hristos a fost botezat în Iordan de către Sfântul Ioan Botezătorul, ai auzit și tu propovăduirea și învățătura Fiului lui Dumnezeu și văzând facerile Lui de minuni te-ai rănit de dragoste pentru Dânsul, ca noi cu umilință să te cinstim:

Bucură-te, că ai defăimat toate cele lumești;

Bucură-te, că I-ai urmat Domnului cu ceilalți ucenici și cu poporul;

Bucură-te, că te îndulceai de vederea Feței Lui;

Bucură-te, că te hrăneai cu Cuvintele Lui cele Sfinte;

Bucură-te, că Hristos a văzut osârdia și credința ta cea curată;

Bucură-te, că te-a ales nu doar în ucenicie, ci și în apostolie;

Bucură-te, Sfinte Apostole Matia, adu-ne la cunoștința adevărului și biruiește toată înșelăciunea diavolească!

Condacul 3

Astfel, Sfinte Matia, Stăpânul și Mântuitorul nostru te-a numit printre cei 70 de apostoli mai mici despre care se scrie în Evanghelie, și te-a trimis în lume să propovăduiești Cuvântul Său, iar tu ai primit aceasta cu fericirea Îngerilor: Aliluia!

Icosul 3

După pătimirea cea de bună voie, după Învierea și Înălțarea la cer a Domnului Hristos, Sfântul Apostol Petru a șezut în adunare mare, în mijlocul bisericii, și cercetând ceata celor dintâi Apostoli a văzut că lipsea unul, Iuda cel căzut și pierit, și Dumnezeu l-a luminat spre împlinirea celor 12 Apostoli așa cum era scris:

Bucură-te, că ai stat de față precum un Serafim la Tronul Sfintei Treimi;

Bucură-te, că inima ta ardea de dragostea de Hristos;

Bucură-te, că ucenicia ta era cale de mântuire pentru mulți;

Bucură-te, că din smerenie nu te-ai arătat la vorbă;

Bucură-te, că din tăcere ai privit;

Bucură-te, că din rugăciune nu te-ai oprit;

Bucură-te, Sfinte Apostole Matia, adu-ne la cunoștința adevărului și biruiește toată înșelăciunea diavolească!

Condacul 4

Rugându-se Sfântul Apostol Petru către Dumnezeu, te-a numit pe tine Sfinte Matia și pe Sfântul Iosif zis Varsava, un alt ucenic al Domnului,  a zis așa: ”Tu, Doamne, știutorul tuturor inimilor, arată pe unul care l-ai ales dintre acești doi, ca să ia soarta slujbei acesteia și a apostoliei, din care a căzut Iuda” iar sorții au căzut pe tine: Aliluia!

Icosul 4

Dumnezeu a întărit alegerea ta când, la Cincizecime, a pogorât Duhul Sfânt în limbi de foc și asupra ta, Sfinte Apostole, Care a șezut pe tine precum a stat și pe ceilalți Sfinți Apostoli, dându-ți daruri asemenea:

Bucură-te, că ai putut vorbi în toate limbile pământului;

Bucură-te, că toată cunoașterea duhovnicească te-a adăpat;

Bucură-te, că harul lui Dumnezeu te-a învăluit;

Bucură-te, că mintea ta s-a deșteptat deplin;

Bucură-te, că inima ți s-a făcut rug nestins;

Bucură-te, că Hristos și-a făcut sălaș în tine;

Bucură-te, Sfinte Apostole Matia, adu-ne la cunoștința adevărului și biruiește toată înșelăciunea diavolească!

Condacul 5

Ai fost ales să propovăduiești Evanghelia Domnului în Iudeea, și mult te-ai ostenit cercetând cetățile și satele și bine vestind mântuirea lumii, dar nu numai în Iudeea ai umblat ci și în Etiopia, unde ai suferit multe chinuri fiind bătut, târât, spânzurat, strujit de fiare și ars cu foc, dar toate le-ai primit cu bucurie întărit fiind de Hristos: Aliluia!

Icosul 5

Ajungând mai apoi în Macedonia, te-au prins păgânii elini care vrând să ispitească puterea lui Dumnezeu ți-au dat să bei o băutură otrăvitoare care pierdea vederea ochilor, căci dacă cineva gusta din ea de îndată rămânea orb:

Bucură-te, că ai băut otrava în numele Mântuitorului;

Bucură-te, că ai rămas nevătămat;

Bucură-te, că toți cei orbiți de otravă au alergat la tine;

Bucură-te, că ai pus mâinile pe ei și cu puterea Domnului s-au tămăduit;

Bucură-te, că le-ai redat lumina ochilor trupești;

Bucură-te, că și vedere duhovnicească le-ai dăruit;

Bucură-te, Sfinte Apostole Matia, adu-ne la cunoștința adevărului și biruiește toată înșelăciunea diavolească!

Condacul 6

Nesuferind aceasta diavolul, s-a arătat necredincioșilor în chip de copil mic poruncindu-le să te ucidă, Sfinte Matia, că le strici cinstea drăcească, dar tu umblai nevăzut printre ei și căutându-te trei zile nu te-au găsit: Aliluia!

Icosul 6

Mai apoi te-ai arătat de bunăvoie, iar ei legându-te te-au aruncat în temniță unde ți s-a arătat diavolul scrâșnind cu mânie, dar în noaptea următoare ți s-a arătat Domnul Care te-a întărit și dezlegând legăturile a deschis ușile temniței și te-a lăsat liber, iar noi rugătorii tăi te lăudăm:

Bucură-te, că te-ai dus iar în mijlocul poporului, propovăduind;

Bucură-te, că le vorbeai de Hristos cu îndrăzneală;

Bucură-te, că unii cu inima împietrită s-au mâniat pe tine;

Bucură-te, că au vrut să îți pună mâinile lor ucigașe pe tine;

Bucură-te, că deschizându-se pământul pe toți i-a înghițit;

Bucură-te, că cei rămași s-au pocăit și au cerut botezul;

Bucură-te, Sfinte Apostole Matia, adu-ne la cunoștința adevărului și biruiește toată înșelăciunea diavolească!

Condacul 7

Lăsând în Macedonia rânduială creștină, ai plecat înapoi spre Iudeea, la sorțul tău, și vorbind din case în case pe mulți îi întorceai la Dumnezeu, făcând multe minuni, aducând la viață pe cei muribunzi, tămăduind orbi, surzi, muți, leproși, șchiopi și pe diavoli îi izgoneai din oameni cu Sfânt Numele Domnului: Aliluia!

Icosul 7

Le vorbeai de Moise că este sfânt și porunceai ca Legea lui primită de la Dumnezeu pe lespezi să o păzească și îi învățai să creadă în Hristos, Cel închipuit de proroci de dinainte de Moise prin semne și profeții, și mulțimea te cinstea:

Bucură-te, că le duceai vestea împlinirii profețiilor;

Bucură-te, că le vorbeai de Preacurata Fecioară Maria;

Bucură-te, că le puneai la inimă cinstirea Maicii Domnului;

Bucură-te, că le tâlcuiai cele scrise din străbuni despre venirea lui Mesia;

Bucură-te, că îi încredințai că El este Cel așteptat de Scripturi;

Bucură-te, că toate le spuneai precum au fost, în Adevăr;

Bucură-te, Sfinte Apostole Matia, adu-ne la cunoștința adevărului și biruiește toată înșelăciunea diavolească!

Condacul 8

Dar cel dintâi dintre arhiereii iudei, pe nume Anania, care era mare urâtor și hulitor al Numelui lui Iisus Hristos, prigonitor al creștinilor și vinovat de moartea Sfântului Iacov ruda Domnului, care a fost aruncat de pe aripa templului și a fost ucis din porunca lui, acel Anania a cerut să fi prins și dus la el, Sfinte Matia, căci nu se închina lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8

Și trecând tu Sfinte prin părțile Galileei, umblând printre adunările evreiești și propovăduind pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, evreii cei orbiți de răutate trimiși de Anania te-au legat cu mânie și te-au dus la Ierusalim:

Bucură-te, că te-au dus la Sinedriu, la templu, priveliște vicleană evreiască;

Bucură-te, că mult a hulit Arhiereul;

Bucură-te, că și-a deșertat tot veninul inimi sale;

Bucură-te, că mintea lui rătăcea în gândirea diavolului;

Bucură-te, că te-a acuzat de erezie la legea lui Moise;

Bucură-te, că ocara Mântuitorului a căzut și asupra ta;

Bucură-te, Sfinte Apostole Matia, adu-ne la cunoștința adevărului și biruiește toată înșelăciunea diavolească!

Condacul 9

Ai apărat Noua Lege, cea a Iubirii întru Hristos Domnul, vorbind despre împlinirea prorociilor, tâlcuind cărțile evreiești și punându-le în față propriile învățături, căci Duhul Sfânt glăsuia prin tine: Aliluia!

Icosul 9

Dar Anania, având inima împietrită, ți-a spus că te va da morții pentru ceea ce mărturisești, promițându-ți milă dacă te răzgândești, iar tu, Sfinte Matia, ai răspuns: „Să nu-mi fie mie să mă depărtez de adevărul pe care l-am aflat o dată. Pe Iisus Nazarineanul cel lepădat de voi și dat la moarte, Îl cred cu inima și-L mărturisesc cu gura, că este adevărat Fiul lui Dumnezeu, de asemenea cu Tatăl, de o fire cu Acela și mai înainte de veci; și zic că sunt rob al lui Hristos!”:

Bucură-te, că arhiereul te-a condamnat la moarte;

Bucură-te, că a porunci să fii ucis cu pietre;

Bucură-te, că te-au dus în afara cetății;

Bucură-te, că au adus doi martori după rânduiala legii;

Bucură-te, că ei au pus mâinile pe capul tău, spunând că ai hulit;

Bucură-te, că aceia au aruncat primii cu pietre;

Bucură-te, Sfinte Apostole Matia, adu-ne la cunoștința adevărului și biruiește toată înșelăciunea diavolească!

Condacul 10

Pe când au început și ceilalți să arunce cu pietre, ți-ai ridicat mâinile spre cer, Sfinte Matia, și ți-ai dat sufletul rugându-te lui Dumnezeu, iar evreii ți-au tăiat capul cu securea după obiceiul romanilor ca să dea socoteală stăpânirii romane pentru uciderea ta spunând cu mărturie mincinoasă că ai fost potrivnic Cezarului și de aceea te-au ucis, căci ei nu voiau să Îl recunoască pe Hristos ca Fiul lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10

Astfel, Sfinte Matia, ai alergat pe câmpia vieții rodind fapte bune de credință, slujind lui Hristos mai întâi ca ucenic și mai apoi ca Apostol, și nevoindu-te cu nevoința cea bună ai sfârșit lungimea zilelor pământești, iar noi cei ce încă viețuim în deșertul patimilor și al păcatelor, te rugăm așa:

Bucură-te, dătător de lumină cerească;

Bucură-te, povățuitor la gânduri bune;

Bucură-te, scoțându-ne din noaptea deșertăciunii;

Bucură-te, alungând întunericul necredinței;

Bucură-te, tămăduitor de îndoială;

Bucură-te, stâlp al credinței;

Bucură-te, Sfinte Apostole Matia, adu-ne la cunoștința adevărului și biruiește toată înșelăciunea diavolească!

Condacul 11

Luând credincioșii apostolescul tău trup, l-au îngropat cu cinste, fiind găsit mai apoi de Sfânta Împărăteasă Elena și cinstit după măsura Sfințenie tale, căci Dumnezeu te-a ridicat la rang de Apostol Ceresc, având mare îndrăzneală la Tronul Lui: Aliluia!

Icosul 11

Dumnezeu te-a adus la cunoștința vieții celei veșnice, iar pe pământ te arăți ca un cal ce tulburi adunările amare ale slujitorilor la idoli, spulberând uneltirile lor și făcând de rușine toate nelegiuirile slujitorilor întunericului, de aceea noi cu umilință te strigăm:

Bucură-te, cel ce deschizi inimile înțelenite;

Bucură-te, că faci să strălucească dreapta credință;

Bucură-te, că ești stavilă pentru năvălirile demonilor;

Bucură-te, păzitorul vieții noastre;

Bucură-te, cel ce aprinzi flacăra rugăciunii;

Bucură-te, suflând asupra ei cu har, spre înmulțire;

Bucură-te, Sfinte Apostole Matia, adu-ne la cunoștința adevărului și biruiește toată înșelăciunea diavolească!

Condacul 12

Ai împlinit ceata cea fericită a celor doisprezece Apostoli și sare dumnezeiască ai fost pus în lume, Sfinte Matia, ca prin învățăturile cele dulci să cureți întinăciunea amăgirii, gonind neputințele sufletelor și ale trupurilor prin chemarea lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12

Prin rugăciune și umilința inimii te-ai unit cu Hristos Domnul după har, și primind de la El Razele celei dintâi lucrare, ai luminat credincioșii iar lumea ai spălat-o de negura slujirii la idoli, ca neamurile să te slăvească după putință așa:

Bucură-te, cel învrednicit cu toată prorocia sfinților proroci;

Bucură-te, că te-ai făcut tu însuți văzător;

Bucură-te, că darul acesta ni-l dai și nouă, după vrednicie;

Bucură-te, că pogori în mintea noastră Lumina cea arătătoare de Lumină;

Bucură-te, că tămăduiești ochii și deschizi suflete spre zbor;

Bucură-te, următor al Celui Ce de demult a fost vestit – Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu;

Bucură-te, Sfinte Apostole Matia, adu-ne la cunoștința adevărului și biruiește toată înșelăciunea diavolească!

Condacul 13

Sfinte Apostole Matia, împlinitor al Soborului Sfinților Apostoli, tu cel bun care l-ai înlocuit pe cel rău, auzi aceste rugăciuni și mijlocește la Dumnezeu să împlinească și în viața noastră cele bune care lipsesc, scoate ghimpele trădării și al necinstirii și pune în locul lui bucuria celor vrednice de Împărăția Cerului, ca mântuiți de tot păcatul să ne bucurăm veșnic: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).

Icosul 1

Răsărind vlăstar ales din Via cea Adevărată a Cerului, crescând viță mult roditoare și dregând vinul cel mântuitor, te-ai asemănat Îngerilor la purtare fiind iscusită unealtă a Domnului pentru luminarea popoarelor, care, primind de la tine cunoașterea Împărăției lui Dumnezeu în faptă și Cuvânt, te-au slăvit așa:

Bucură-te, deschizând adâncurile necunoștinței;

Bucură-te, Apostol vrednic de minunare;

Bucură-te, răpind jafurile duhurilor necurate;

Bucură-te, cel prin care s-a împlinit Soborul celor 12 Apostoli;

Bucură-te, ales de Duhul Sfânt cel Mângâietor;

Bucură-te, că ai grăit în limbi primind Limbile de Foc;

Bucură-te, Sfinte Apostole Matia, adu-ne la cunoștința adevărului și biruiește toată înșelăciunea diavolească!

Condacul 1

Celui ce L-a iubit pe Mântuitorul, slujindu-I cu trup și suflet până la moartea, care a împlinit ceata sfântă cea cu numărul de doisprezece a celor dintâi Apostoli chemați, Sfântului Apostol Matia îi aducem cinstiri. Iar tu, Sfinte Matia, pe care Duhul Sfânt te-a ales și S-a pogorât peste tine în chipul limbilor de foc devenind de Dumnezeu grăitor, auzi aceste laude și împlinește rugăciunile noastre, a celor ce te strigăm: Bucură-te, Sfinte Apostole Matia, adu-ne la cunoștința adevărului și biruiește toată înșelăciunea diavolească!

Rugăciune:

Sfinte Apostole Matia, cel numit ”prieten” de Mântuitorul, care L-ai slujit în faptă și cuvânt și care ai murit pentru El ca să învii cu El în veci făcându-te moștenitor al Raiului, primește aceste laude de la noi cei păcătoși și du-ne la limanul odihnei și la dorirea cea desăvârșită a sufletului nostru.

Cel ce stai acum înaintea Sfintei Treimi împreună cu ceata Sfinților Apostoli, roagă-te și pentru noi ca Dumnezeu să pogoare asupra inimii noastre limbile de foc ale Duhului Sfânt, să ardă pecețile necurăției și să spargă ușa împietririi, strălucind lumină acolo unde străjuia întunericul și făcând din noi casa Lui cea binecuvântată.

Arde înșelăciunea celor vicleni și pune pe fugă vrăjitorii și descântătorii care murmură în ascuns șoapte diavolești, închide-le gura pe veșnicie ca să trăim liberi în Duhul Domnului, să ne putem ruga nestingheriți și să ne ridicăm gândirea inimii în Înaltul Cerului, acolo unde tu cânți cu Serafimii slava lui Dumnezeu, acum și în vecii vecilor. Amin.

Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!

Canon de rugăciune către Sfântul Apostol Matia

Troparul Sfântului Apostol Matia, glasul al 3-lea

Sfinte Apostole Matia, roagă pe milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greşeli sufletelor noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 8-lea

Irmos: Să cântăm Domnului...

Stih: Sfinte Apostole Matia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mie, celui ce cu laude cânt prăznuirea ta cea purtătoare de lumină, Sfinte Apostole Matia, roagă-te ca să mi se dea din cer Raza mântuirii.

Stih: Sfinte Apostole Matia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fără mijlocire vorbind cu Lumina Cea Mare, Care s-a făcut Una cu noi, te-ai arătat, mare soare, Apostole, vrednicule de minune.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Supunându-te Legilor Stăpânului, fericite, cu mreaja limbii tale ai vânat marginile din adâncul necunoştinţei.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cuvântul Cel Dumnezeiesc, pentru bunătate voind a Se Întrupa din pântecele tău, Maică Fecioară, mă mântuieşte pe mine, tot omul, Preacurată.

Catavasie

Cruce însemnând Moise cu toiagul, Marea Roşie o a despărţit lui Israel celui ce cu piciorul o a trecut; iar de-a curmezişul lovind-o, a împreunat-o împotriva carelor lui Faraon, înscriind deasupra nebiruita armă. Pentru aceasta, lui Hristos, Dumnezeul nostru, să-I cântăm, că S-a preaslăvit.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Tu eşti Întărirea...

Stih: Sfinte Apostole Matia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Împuternicindu-te, înţelepte, cu voirea cea începătoare de viaţă, ai putut răpi jafurile celui puternic şi a robi cu darul.

Stih: Sfinte Apostole Matia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Iubind pe Învăţătorul şi slujind voinţei Lui celei Atotfăcătoare, izbăveşte de înşelăciune pe oameni, vrednicule de minune.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe tine care împlineşti sfântă ceata ucenicilor, cea cu numărul de doisprezece, Duhul Cel Atoatefăcător te-a ales pe tine, de Dumnezeu grăitorule.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Avându-te pe tine Ajutătoare şi Folositoare, nu mă înspăimântez de năvălirile vrăjmaşilor, ci şi biruiesc cetele lor, Preacurată.

Catavasie

Toiagul spre închipuirea Tainei se primeşte, căci cu odrăslire a ales preot; iar Bisericii, celei mai înainte neroditoare, acum a înflorit Lemnul Crucii, spre putere şi spre întărire.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale...

Stih: Sfinte Apostole Matia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

O Fire a Dumnezeirii, o Împărăţie şi o Domnie vestind, preafericite, ai vânat adunările limbilor.

Stih: Sfinte Apostole Matia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Adusu-te-a pe tine Domnul la marea vieţii ca pe un cal ce tulbură apele cele amare ale mulţimii de zei.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu cuvântul cel Dumnezeiesc ai ogorât inimile cele înţelenite şi ai făcut să strălucească dreapta credinţă şi cunoştinţa adevărului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Odorul Fecioriei şi Locaşul Firii Celei Neîncăpute, luminează sufletul meu cel întunecat cu multe patimi.

Catavasie

Auzit-am, Doamne, Taina rânduielii Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...

Stih: Sfinte Apostole Matia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Via Cea Adevărată te-a întins ca pe o viţă mult roditoare pe tine, care lucrezi strugurele cel ce drege vinul cel mântuitor, pe care cei cuprinşi de necunoştinţă bându-l, fericite, au lepădat beţia înşelăciunii.

Stih: Sfinte Apostole Matia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-te-ai împlinind ceata cea fericită a celor doisprezece ucenici, din care ridicându-şi călcâiul asupra lui Hristos şi lepădându-se pe sine, vânzătorul şi-a dobândit sugrumarea cea amară, grăitorule de taine, Sfinte Matia, Apostole.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sare Dumnezeiască ai fost pus în lume, Fericite Apostole; iar prin învăţăturile cele dulci ai curăţit putrejunea înşelăciunii, ai gonit bolile şi ai izgonit neputinţele sufletelor şi ale trupurilor, Prealăudate Apostole Matia.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Prin Preacurată naşterea ta, Dumnezeiască Mireasă, de hainele cele urâte şi de omorârea cea de demult a fost dezbrăcat Adam, Fecioară şi a fost îmbrăcat cu veşmânt cu adevărat Sfânt, care nicidecum nu se întinează de patimi.

Catavasie

O, de trei ori Fericite Lemn, pe care s-a Răstignit Hristos, Împăratul şi Domnul. Prin care a căzut cel ce a înşelat cu lemnul, biruit fiind de Cel Ce S-a pironit pe tine cu trupul, Dumnezeu, Care dă pace sufletelor noastre.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule...

Stih: Sfinte Apostole Matia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Îndumnezeindu-te cu unirea cea Dumnezeiască, te-ai făcut dumnezeu după dar; şi primind de la Dumnezeu Razele cele cu întâia lucrare, ai luminat pe credincioşi şi pământul de negura idolilor l-ai curăţit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Iată ţie ucenicului ţi se dă toată proorocia sfinţilor prooroci; că te-ai făcut însuţi văzător şi slujitor, Sfinte Matia, următor şi Apostol al Celui Ce de demult a fost vestit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Noi, credincioşii, te numim pe tine, Fecioară, Sfinţire Înţelegătoare şi Neatinsă Curăţie, Sfeşnic de aur şi Masă Însufleţită, care ai purtat Pâinea Vieţii.

Catavasie

În pântecele fiarei celei din apă, Iona palmele întinzându-şi în chipul Crucii, mântuitoarea Patimă mai înainte o a închipuit lămurit, de unde a treia zi ieşind, a însemnat Învierea cea mai presus de lume, a lui Hristos Dumnezeu, Cel Ce S-a Răstignit cu trupul şi cu Învierea cea de a treia zi lumea a luminat.

 

CONDAC

Glasul al 4-lea

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Ca un soare cu raze luminoase, în toată lumea ieşind vestirea ta, a luminat Biserica păgânilor cu darul, purtătorule de minuni, Sfinte Matia, Apostole.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Tinerii evreieşti...

Stih: Sfinte Apostole Matia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu măiestria înţelepciunii cuvintelor tale, mărite, ai uscat revărsarea înşelăciunii şi cu pârâul desfătării, ai adăpat pe cei ce cu credinţă cântă: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Măiestriile vrăjmaşului prin Preaputernica Tărie a lui Dumnezeu au slăbit; şi în faţa călătoriei tale, Apostole, munţii şi dealurile necredinţei s-au sfărâmat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Iată Fecioara, despre care a vorbit marele Isaia, prin Duhul a zămislit pe Dumnezeu în pântece şi-L naşte. Aceluia Îi cântăm: Doamne, Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Catavasie

Nebuna poruncă a tiranului celui păgân, pe popoare le-a tulburat, suflând cu îngrozire şi cu hulă urâtă lui Dumnezeu; însă pe cei trei tineri nu i-a înfricoşat mânia cea de fiară, nici focul cel mistuitor; ci cu Duh de rouă aducător, ce împotrivă răsufla, înăuntrul focului fiind, cântau: Prealăudate Dumnezeul părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvântat.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: De şapte ori cuptorul...

Stih: Sfinte Apostole Matia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Făcându-te gură lui Dumnezeu, ai răpit, înţelepte, din gâtul omorâtorului de oameni, pe cei pe care îi înghiţise şi îi făcuse mâncare a răutăţii sale; şi prin baia naşterii de a doua, i-ai adus Domnului pe aceştia care neîncetat cântă: popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii

Stih: Sfinte Apostole Matia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Făcându-te căruţă Cuvântu lui lui Dumnezeu, ai sfărâmat osiile înşelăciunii şi carele răutăţii; iar stâlpii şi capiştile idolilor, cu Dumnezeiască Putere, din rădăcină le-ai surpat; şi ai făcut biserici Treimii pe cei ce cântă: popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Sfântul Matia Preaînţeleptul s-a arătat cer cuvântător care vesteşte Slava Cea Negrăită a lui Dumnezeu Unul-Născut, fulger al Darului, vânător al celor rătăciţi, sfeşnic al Luminoasei Raze Dumnezeieşti, tăinuitor al celor negrăite. Pe acesta întru veselie cu un glas să-l lăudăm.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mai presus de fire ai zămislit şi mai presus de cuvânt ai născut pe Ziditorul firii omeneşti, pe Cel Ce S-a făcut Om şi nu S-a despărţit de Tatăl, Stăpână Curată. Aceluia Îi cântă toată făptura: tineri, binecuvântaţi, preoţi, lăudaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Catavasie

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Binecuvântaţi, tineri, cei întocmai cu numărul Treimii, pe Făcătorul Dumnezeu Părintele; lăudaţi pe Cuvântul Cel Ce S-a pogorât şi focul în rouă l-a prefăcut; şi preaînălţaţi pe Duhul Cel Preasfânt, Care dă viaţă tuturor întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Înfricoşatu-s-a tot auzul...

Stih: Sfinte Apostole Matia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prieten te-a numit pe tine Mântuitorul, ca pe unul ce slujeai poruncilor Lui, Apostole fericite şi moştenitor al Împărăţiei Sale; iar la înfricoşătoarei zi ce va să fie, împreună şezător, Sfinte Matia Preaînţelepte, împlinirea douăsprezecimii ucenicilor.

Stih: Sfinte Apostole Matia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Trecând cu ajutorul Crucii marea vieţii cea tulbure, ai ajuns la limanul odihnei şi la dorirea cea desăvârşită, fericite. Iar acum, bucurându-te, stai înaintea Iubitorului de oameni, împreună cu ceata Apostolilor, rugându-te pentru noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Arătatu-s-a limba ta, înţelepte, sfeşnic adevărat cu raze de aur, cu Lumina Duhului Cea Strălucitoare arzând învăţăturile cele rele şi stingând focul cel străin şi strălucind lumină celor ce dormeau în întunericul necunoştinţei.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Tu Singură între femei, Mireasă a lui Dumnezeu, ai făcut să înceteze blestemul celor întâi zidiţi, ca Una ce ai născut cuprins în Trup pe Cel Nescris împrejur şi ai înnoit hotarele firii; iar cu mijlocirea ta cea preamărită, ai unit cele ce mai înainte erau despărţite.

Catavasie

Rai de Taină eşti, Născătoare de Dumnezeu, care ai odrăslit nelucrat pe Hristos, prin Care Lemnul Crucii, cel de viaţă purtător, în pământ a fost sădit. Pentru aceasta, acum înălţat fiind, închinându-ne lui, pe tine te mărim.

 

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobia: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Cu strălucirile cuvintelor tale cele Dumnezeieşti, ai ars înşelăciunea celor vicleni şi pe credincioşi ai luminat a cânta venirea în Trup a Stăpânului tuturor şi ai râvnit patimii Lui celei Dumnezeieşti. Pentru aceasta, adunându-ne, cu veselie săvârşim sfinţită pomenirea ta şi cu un glas grăim către tine: Sfinte Matia, Apostole, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

 

SEDELNA Praznicului Schimbării la Faţă a Domnului, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Suindu-Te cu ucenicii în munte şi întru Slava Tatălui strălucind, împreună cu Moise, a stat înaintea Ta şi Ilie; căci Legea şi proorocii ca lui Dumnezeu slujesc Ţie, a Cărui şi firească Fiinţă de Fiu Părintele mărturisind-o, Te-a numit Fiu pe Tine. Pe Acela Îl lăudăm împreună cu Tine şi cu Duhul Sfânt.

 

Tot in aceasta zi, facem pomenirea:
- Sfintilor zece mucenici, care au marturisit pentru sfanta icoana a Mantuitorului: Iulian, Marchian, Ioan, Iacov, Alexie, Dimitrie, Fotie, Petru, Leontie si Maria Patrichia;
- Patimirii Sfantului Antonin;
- Cuviosului Psoe;
- Aflarii icoanei nefacute de mana din Camoliane;
- Sfantului Gherman din Alaska;