"Adevărata putere nu se măsoară prin ceea ce porți pentru tine, ci prin ceea ce ridici pentru ceilalți." – Dr. Subrina Arai
Puterea nu este despre putere, bani sau statut.
Sfinții Mucenici Trofim, Savatie și Dorimedont, trecând prin Antiohia în timpul unor ceremoniale păgâne și rămânând uimiți de delirul celor care participau la acestea, au strigat către Dumnezeu să se milostivească de semenii lor căzuți în această înșelare, fapt pentru care au primit mucenicia de la păgâni.Sfinții Mucenici Trofim, Savatie și Dorimedont (+278) au trăit în vremea împăratului Roman Marcus Aurelius Probus (276-282), deci pe vremea când încă erau prigoniți creștinii, iar în Antiohia stăpânea dregătorul Eliodor.
Pe când se săvârșea praznicul zeului Apolo, din părțile din afară de cetate, veniră în Antiohia doi oameni, Trofim și Savatie, creștini dreptcredincioși și închinători și Dumnezeului celui adevărat. Și, văzând prăznuirea cea pierzătoare de suflete a păgânilor, n-au voit să intre și să se veselească cu dânșii, zicând: "Suntem creștini și nu se cade nouă a veni la ospețe păgânești".
Acestea auzindu-le Eliodor, îndată a poruncit ostașilor să-i prindă și în temniță să-i despartă unul de altul. Și, aducând întâi pe Trofim, l-a întrebat de viață și de credință. Deci, mărturisind el cu îndrăzneală credință în Hristos, dregătorul s-a umplut de mânie, văzând atâta tărie de credință la un tânăr ca dânsul, și dezbrăcându-l, a poruncit să fie bătut fără milă cu toiege, până când s-a roșit pământul de sângele lui, apoi, cu unelte ascuțite strujindu-i trupul până la oase, l-au aruncat în temniță.
A fost adus, apoi, fericitul Savatie, care, după mărturisirea credinței înaintea dregătorului, a fost spânzurat și strujit cu unghii de fier atât de mult, încât, pe când îl aduceau înapoi în temniță, și-a dat duhul.
Rămas singur, Trofim a fost trimis să îndure mucenicia în câmpul Sinadelor, din Frigia, la sărbătoarea păgână a dioscurilor. Deci, fiind în temniță și așteptând sărbătoarea, a cunoscut pe un tânăr bărbat creștin, din sfatul cetății, care în taină cercetă pe cei răniți pentru credință, în închisoare, Dorimedont cu numele. Dar fapta lui nu s-a putut tăinui multă vreme. Întrebat de crudul dregător al Sinadelor, Dionisie, Dorimedont a mărturisind, fără ocol, credința lui în Hristos.
Auzind mărturia lui, l-au dat la chinuri. I-au rupt față cu unghii de fier, i-au dezrădăcinat dinții, l-au ars cu foc, iar lui Trofim i-au scos ochii, cu țepușe înfocate. La urmă, i-au osândit pe amândoi să-i dea spre mâncare fiarelor, în priveliște, unde era mult popor. Dar o ursoaică, un pardos și un leu se purtau cu ei ca niște animale de casă, uitând năravul lor de fiare.
Numindu-i fermecători, dregătorul i-a osândit să li se taie capetele cu sabia. Și așa, Sfinții Mucenici Trofim și Dorimedont, după multe și amare chinuri, cu ucidere de sabie au murit, iar acum, împreună cu Savație, în ceruri neîncetat măresc pe Preasfânta Treime.
În anul 1907, în apropierea Sinadelor, arheologii au descoperit un mic sarcofag, din piatră, pe care era inscripționat numele Sfântului Mucenic Trofin. Sfinții Mucenici Trofim, Savatie și Dorimedont, erau cinstiți în Constantinopol în biserica Sfântul Pavel al orfanilor.
În primul rând "La mulți ani!" tuturor celor care poartă numele Sfântului Mucenic Savatie!
Savatie - acesta are la origine numele Sava nume devoțional ebraic, nu este un nume foarte des întâlnit la noi, mai degrabă ca nume de familie. Ca etimologie, Sava este pus în legătură cu vechea așezare din Etruria, Sabate(s), sau cu orașul Saba de lângă Marea Roșie, sau cu denumirea evreiască a sambetei (Sabat). Acest nume este destul de frecvent întâlnit la popoarele slave din sud (la sârbi, la sloveni, bulgari, etc.). Deși este la origine un nume masculin, se poate întâlni și la femei. În Bosnia, tradiția cere ca fetele să fie botezate cu nume de râuri – în acest caz, râul Sava. La noi, numele Sava, Savu, Săvescu, Săvulescu este mai des întâlnit ca nume de familie.
În onomastica monahala dăinuiește mai ales derivatul Savatie, iar în cea mireneasca - Savin / Savina (în concurenta cu formele neologice Sabin / Sabina). Râul Savel ar fi putut fi, la origine, un diminutiv.
Etimologia numelui a născut numeroase controverse. Unii spun că numele Sava sau Sav(u), provine de la vechea așezare din Etruria, Sabate(s) sau cu vechea regiune Sabina din Italia centrala ("sab[at]in": care este sau provine de acolo), alții cu orașul Saba de lângă Marea Roșie, iar alții chiar cu denumirea evreiasca a sâmbetei (Sabat), care se traduce "El (Dumnezeu) s-a odihnit" (adică Dumnezeu s-a odihnit după ce a creat Lumea - sabatul fiind ziua a -VII-a a creației).
Savel, Savin, Savina, Sabin, Sabina Savatie. Ca nume de familie, la noi există multe derivate: Savu, Săvescu, Săvulescu, Săvinescu, Savatie etc.
Conform calendarului ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în date de 12 aprilie când pomenim pe Sfântul Mucenic Sava de la Buză, sau pe 19 septembrie când sunt pomeniți Sfinții Mucenici Trofim, Savatie și Dorimedont, și pe 5 decembrie când prăznuim pe Sfântul Sava cel Sfințit.
Dionisie din Furna în "Erminia picturii bizantine" nu ne furnizează detalii despre felul în care trebuie să fie pictat Sfinții Mucenici Trofim, Savatie și Dorimedont.
Cartea în format fizic ➡ Dionisie din Furma - Erminia Picturii Bizantine
Cu fulgerele Duhului cele prealuminate luminându-vă, risipiți norii cei întunecați ai sufletului meu. Luminați-mi gândul și deschideți-mi buzele spre laudă, ca să vă preamăresc pe voi, fericiților mucenici ai lui Hristos.
Cu vitejia cugetelor ați stat împotriva celui cu cuget deșert, care vă silea pe voi, mucenicilor, să vă închinați zeilor celor fără de simțire. Și prin multe chinuri ați fost aduși jertfă întreagă Împăratului tuturor.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Datu-vi-s-a vouă putere de la Dumnezeu Atotțiitorul, să surpați toată puterea balaurului, cinstiților mari mucenici, ostași ai Sfintei Treimi: Sfinte Savatie vrednicule de laudă, Dumnezeiescule Dorimedont și Sfinte Trofim, Preafericite.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cu darurile tale cele izvorâtoare de lumini, Ceea ce ești de Dumnezeu Dăruită, Însăși Ușa Luminii, lumiându-se, vitejii mucenici au trecut întunericul cel adânc al chinurilor celor nesuferite, lăudându-te pe tine.
Troparul Sfinţilor Mucenici Trofim, Savatie şi Dorimedont
Glasul al 8-lea
Dumnezeu Cel Lăudat în Treime a preamărit treimea mucenicilor; pe Sfântul Trofim, pe Sfântul Savatie şi pe Sfântul Dorimedont; căci, întru Dânsul crezând, au surpat pe vrăjmaşul. Prin rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi.
Cântarea 1
Glasul al 8-lea
Irmos: Pe Faraon cel ce se purta...
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cu fulgerele Duhului cele prealuminate luminându-vă, risipiţi norii cei întunecaţi ai sufletului meu. Luminaţi-mi gândul şi deschideţi-mi buzele spre laudă, ca să vă preamăresc pe voi, fericiţilor mucenici ai lui Hristos.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cu vitejia cugetelor aţi stat împotriva celui cu cuget deşert, care vă silea pe voi, mucenicilor, să vă închinaţi zeilor celor fără de simţire. Şi prin multe chinuri aţi fost aduşi jertfă întreagă Împăratului tuturor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Datu-vi-s-a vouă putere de la Dumnezeu Atotţiitorul, să surpaţi toată puterea balaurului, cinstiţilor mari mucenici, ostaşi ai Sfintei Treimi: Sfinte Savatie vrednicule de laudă, Dumnezeiescule Dorimedont şi Sfinte Trofim, Preafericite.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cu darurile tale cele izvorâtoare de lumini, Ceea ce eşti de Dumnezeu Dăruită, Însăşi Uşa Luminii, luminându-se, vitejii mucenici au trecut întunericul cel adânc al chinurilor celor nesuferite, lăudându-te pe tine.
Cântarea a 3-a
Irmos: Cel Ce al întărit din început...
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cu socoteală foarte înţeleaptă şi cu gândul întărit aţi mers către ispita chinurilor, fiind chinuiţi cumplit, dar rămânând neclintiţi şi cu cugetul nebiruiţi.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cu vărsările sângiurilor, vopsind preasfinţită porfiră, vitejilor ostaşi, acum staţi înaintea Nemuritorului Împărat, neîncetat făcând rugăciuni pentru noi către Domnul.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Sfâşiindu-vi-se trupurile în multe feluri şi cumplit fiind întinşi şi fiind daţi la fiare şi tot felul de chinuri suferind, nu v-aţi lepădat de Hristos, prealăudaţilor ostaşi, sfinţilor mari mucenici.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
La Legile Stăpânului, Cel Ce S-a Întrupat din tine, plecându-se vitejii ostaşi, Preacurată Fecioară, au biruit pe cei fărădelege, avându-te într-ajutor pe tine, care miluieşti sufletele noastre.
Irmosul
Cel Ce ai întărit din început cerurile întru pricepere şi pământul pe ape l-ai întemeiat, pe piatra poruncilor Tale, Hristoase mă întăreşte, că nu este Sfânt afară de Tine, Unule, Iubitorule de oameni.
Cântarea a 4-a
Irmos: Tu-mi eşti Tăria mea, Doamne...
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Luminându-vă, mucenicilor, cu răbdarea chinurilor, aţi fost spânzuraţi pe lemn şi cu unghii de fier vi s-au şuviţat coastele, măriţilor; prin dezbrăcarea trupului, v-aţi îmbrăcat cu Dumnezeiasca nestricăciune, stând înainte pururea lângă Scaunul Preasfintei Treimi.
Stih: Sfinte Mucenice Trofim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind bătut pentru Hristos, Sfinte Mucenice Trofim, cu bucurie ai suferit mulţimea durerilor, privind la Dumnezeieştile răsplătiri cele din ceruri şi la îndulcirea cea nesfârşită; de care te-ai învrednicit acum, săvârşindu-ţi nevoinţa şi făcându-te îndulcire Stăpânului.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Răbdând chinurile ca un viteaz, Sfinte Savatie, cu bucurie ţi-ai dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu; şi bine te-ai odihnit în Locaşurile cele Cereşti, biruind pe cel ce ticăloşeşte s-a surpat de acolo şi ai primit darurile biruinţei.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ca pe o Cămară Curată împărătească chemându-te pe tine într-ajutor, adunarea cea cu numărul de trei mucenici, Preacurată Fecioară, locaşurile demonilor până la pământ le-a surpat şi s-au mutat la Locaşul Măririi celei de sus, cinstindu-te pe tine cu laude întotdeauna.
Cântarea a 5-a
Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Depărtându-vă de prieteşugul trupului, prealăudaţilor, prin multe şi mari dureri v-aţi unit cu Dumnezeul Cel Preaîndurător, Care v-a iubit pe voi, pentru milostivirea Sa şi cu Patimile Sale a omorât patimile voastre.
Stih: Sfinte Mucenice Trofim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cărările tale, Sfinte Mucenice Trofim, s-au îndreptat cu mucenicia către căile cele înţelepte, cu care înfrumuseţându-te şi ţintuindu-te cu încălţăminte de fier, ai sfărâmat capul şi boldurile lui Veliar.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ritoriceşte grăind cele Dumnezeieşti, Sfinte Trofim, mult chinuitule, ai ruşinat pe tirani; şi cu sângiurile tale sfinţind pământul, acum cu bucurie te desfătezi în Rai, cerând mântuire pentru noi.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ostaşii cei tari, chemând spre ajutor pe Preasfânta Fecioară, pe cea de Dumnezeu Dăruită şi cu totul fără prihană, au trecut cu cuget nemişcat mulţimea chinurilor şi valurile cele rele.
Cântarea a 6-a
Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule...
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Prin ocârmuirea Duhului, luptătorii cei vrednici de laudă cu linişte au plutit pe luciul chinurilor şi cu sfinţenie s-au liniştit către limanul mântuirii, cel fără de valuri.
Stih: Sfinte Mucenice Trofim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Văzându-ţi membrele risipite pe pământ şi primind oţet pe nările tale, Sfinte Mucenice Trofim, mirosuri de bune miresme ai primit de la dragostea lui Hristos.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ca unul care te-ai făcut sfetnic îndreptărilor lui Hristos, de tot te-ai lepădat de sfaturile vrăjmaşilor celor fără de Dumnezeu, Sfinte Mucenice Dorimedont şi te-ai supus chinurilor.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cu puterile care erau trimise de la Tine, Hristoase, întărindu-se pătimitorii, după Lege s-au nevoit, lăudând pe Preacurată Maica Ta, care în chip de negrăit Te-a născut pe Tine.
Irmosul
Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog, ridică-mă din adâncul răutăţilor. Căci către Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.
CONDAC
Glasul al 8-lea
Podobie: Ca o pârgă a firii...
Ca unul ce eşti întărire nevoitorilor şi reazem al dreptei credinţe, Biserica cinsteşte şi laudă nevoinţa ta cea luminată, pururea pomenite, pătimitorule, viteazule Mărite Mucenice Trofim. Împreună cu cei ce s-au nevoit cu tine, fericite, cere milostivire pentru cei ce te laudă pe tine, ca unul ce eşti nebiruit.
Cântarea a 7-a
Irmos: De pogorârea lui Dumnezeu...
Stih: Sfinte Mucenice Dorimedont, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Împodobindu-te în chip desăvârşit, prin plecările cele către Dumnezeu şi fiind ars, fericite, cu frigări încinse în foc şi coastele fiindu-ţi sfâşiate fără de milă, Mucenice Dorimedont, cu tărie ai răbdat.
Stih: Sfinte Mucenice Trofim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Dorind a vedea Slava lui Dumnezeu cea negrăită, ţi s-au orbit ochii cu fier ars, Sfinte Mucenice Trofim şi cu mulţumire cântai Domnului: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Fiind aprinşi de dragostea Cinstitei Treimi, câte trei aţi săvârşit acele prea mari nevoinţe şi acum vă veseliţi cu mulţimea Puterilor Cereşti; cu care împreună aduceţi-vă aminte de noi, cerându-ne de-a pururea dezlegare de păcate.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Fiind, Stăpână, mai Curată decât toată zidirea, ai născut pe Cuvântul Cel Ce în chip de negrăit S-a Întrupat din tine. Pe Acela iubindu-L, vitejii mucenici au răbdat focul chinurilor.
Cântarea a 8-a
Irmos: De şapte ori cuptorul...
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cu trupurile despuiate luptându-vă împotriva chinurilor, aţi primit podoaba nestricăciunii, cu ruşine veşnică îmbrăcând pe vrăjmaşul şi mutându-vă către odihna cea Dumnezeiască purtând cununi, cântaţi: preoţi, binecuvântaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Urmând patimilor lui Hristos, mucenicilor, legaţi aţi fost de lemne şi cu cuget viteaz aţi suferit chinurile; şi în pâraiele sângiurilor voastre înecând cetele demonilor cele preaviclene, Dumnezeieşte cântaţi: preoţi, binecuvântaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Să se laude Sfântul Trofim, să se mărească Sfântul Savatie şi să se cinstească Sfântul Dorimedont astăzi, stâlpii cei nemişcaţi, turnurile cele de pază ale credincioşilor, luceferii Bisericii cei strălucitori, care Dumnezeieşte o luminează pe ea, cu razele nevoinţelor lor cele prea mari, întru toţi vecii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ca pe un Prunc Tânăr ai născut, Preacurată Fecioară, pe Hristos Dumnezeul nostru, Care este înţeles de o Fiinţă cu Tatăl şi cu Duhul. Pe Acela cu osârdie mărturisindu-L, vitejii mucenici bărbăteşte se nevoiesc; cu care împreună cu credinţă te fericesc pe tine, Preasfântă, toate neamurile şi toate limbile întru toţi vecii.
Irmosul
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
De şapte ori chinuitorul caldeilor a ars nebuneşte cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu. Dar, văzându-i pe aceştia mântuiţi de o putere mai mare, Făcătorului şi Mântuitorului, a strigat: tineri, binecuvântaţi-L, preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a
Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta...
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cu puterea Ziditorului tuturor aţi înfruntat pornirile fiarelor şi aţi rămas nevătămaţi de ele, mucenicilor, minunându-se toţi de răbdarea voastră cea neclintită. Pentru aceea, unindu-vă cu cetele mucenicilor, rugaţi-vă pentru noi pururea.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Ca nişte jertfe v-aţi adus la masa cea tainică, fiind tăiaţi de sabie, prealăudaţilor. Şi acum vă sălăşluiţi cu bucurie în locaşurile celor întâi-născuţi, văzând Slava lui Dumnezeu şi luând roadele ostenelilor voastre şi darurile nevoinţei.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Veniţi, credincioşilor, să ne adunăm într-o unire, ca să mărim acum pe Sfântul Dorimedont, pe Mucenicul Savatie şi pe Lăudatul Trofim, pe mărturisitorii cei tari ai adevărului, pe strugurii cei din via cea înţelegătoare, din care se stoarce vinul veseliei celei adevărate, cu Dumnezeiescul Dar.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Astăzi, răsărind pomenirea cea întru tot prăznuitoare a înţelepţilor nevoitori, cu adevărat mai mult decât razele soarelui luminează pe toţi, îndepărtând întunericul patimilor şi norii lenevirii. Cu ale căror rugăciuni, Cuvinte, dăruieşte-ne tuturor milele Tale.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Soarele Cel cu adevărat Neapus, Care a Răsărit din coapsele tale, Fecioară, păzindu-te pe tine întru feciorie, cu laudă a luminat pe nevoitorii care s-au nevoit ca nişte viteji pentru Dânsul. Cu aceia împreună roagă-L pe El, să Se milostivească spre noi, cei ce cu credinţă te mărim pe tine.
Irmosul
Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti te slăvim.
SEDELNA
Glasul 1
Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...
Răbdând bărbăteşte durerile chinurilor, aţi câştigat viaţa cea fără durere împreună, Sfinţilor Dorimedont şi Trofim şi Savatie, înţelepţilor. Pentru aceasta, Biserica lui Hristos, prăznuind sfinţita voastră pomenire, Dumnezeieşte se veseleşte.
SEDELNA
Glasul al 8-lea
Podobie: Pe Înţelepciunea...
Mai mult decât razele soarelui strălucind voi, cu lumina cea mucenicească, prealuminaţilor mucenici, luminaţi toată lumea; şi gonind de la mijloc negura înşelăciunii, străluciţi în toată lumea cu lumina dreptei credinţe. Pentru aceasta, cu bună cuviinţă fără de rătăcire umblând pe calea dreptei credinţe, ca întru lumina zilei, prealăudaţilor biruitori, rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea voastră.
SEDELNA Praznicului Înălţării Sfintei Cruci
Glasul al 8-lea
Podobie: Pe Înţelepciunea...
Cinstita Elena a scos Sfânta Cruce a Mântuitorului, în pământ fiind ascunsă şi a umplut marginile lumii de bucurie, poruncind să fie înălţată în Biserică şi ca un sceptru o aduce la curţile împărăteşti. Pentru aceea, strigă către fiul său: întinde-ţi, stăpâne, mâinile tale şi primeşte Crucea care se arată tuturor tărie, iar ţie, înţelepte şi biruinţă; şi cu darul învaţă neamurile să se închine Cinstitei Cruci şi Patimilor lui Hristos.
Acest cuvios, părintele nostru Eumenie, prin îmbunătățita viață a plăcut lui Dumnezeu din tinerețe, pentru că a călătorit pe calea cea strâmtă care duce la Cer, ascultând pe cel ce zice: „Nevoiți-vă a intra prin poarta cea strâmtă, prin care, ca să poată intra cineva, două sarcini grele are a lepăda: averea și trupul”.
Acest cuvios, părintele nostru Eumenie, prin îmbunătățita viață a plăcut lui Dumnezeu din tinerețe, pentru că a călătorit pe calea cea strâmtă care duce la cer, ascultând pe cela ce zice: „Nevoiți-vă a intra prin poarta cea strâmtă, prin care, ca să poată intra cineva, două sarcini grele are a lepăda: averea și trupul”; Eumenie a lepădat averea pentru că a împărțit-o la săraci, știind că bogatul cu greu va intra în împărăția lui Dumnezeu. Cine va putea să intre prin porțile cerești cele strimte fiind încărcat cu sarcina bogăției?
După cum a sfătuit Domnul pe tânărul acela care a întrebat despre viața cea veșnică: „Vinde-ți – zice – averile și le împarte la săraci și vei avea comoară în Cer” (Matei, 19,21). Pentru că cel ce slujește Mamonei nu poate să slujească și lui Dumnezeu. Și cel însărcinat cu mulțimea bogățiilor nu va trece prin ușile cerești cele strâmte, precum nici cămila prin urechea acului. Cel ce voiește să treacă prin strâmtoare, nu numai sarcina, ci și hainele le leapădă. Cel ce dorește ca să fie în cer următorul Domnului, nu numai averile acelea care sunt de prisosit ca o netrebnică sarcină le leapădă, ci și pe acelea ce sunt de nevoie, care ca o haină pe neajungerea trupului o acopere, și pe acelea le împarte la săraci.
Unul ca acesta era Sfântul Eumenie. El pe toate le-a socotit a fi gunoaie, de toate s-a lepădat, pe toate le-a lăsat, ca să alerge după Hristos, și pentru ca să-L afle și să-L dobândească. Averea, dezbrăcând-o de pe sine ca pe o haină, pe cei săraci, pe cei goi și pe cei lipsiți i-a îmbrăcat, apoi el însuși, dezbrăcându-se de toată dulceața pământească, a trecut prin strâmtoarea sărăciei și a intrat prin poarta cea îngustă care duce la cereasca bogăție.
Acest cuvios a lepădat și altă grosime a trupului când cu nevoințele, cu ostenelile, cu înfrânarea, cu postul și cu pribegirea și-a supus poftele sale și s-a făcut subțire, ferindu-se de toată plăcerea trupească și de iubirea dulceților lumești. Pentru că „cel ce se luptă - precum zice apostolul - se înfrânează de la toate” (I Corinteni 9, 25). S-a înfrânat și el de toate acelea prin care trupul s-ar fi îngrășat și s-ar fi îngroșat poftele, născându-se patimile. Nu și-a dat ochilor săi somn, până ce sufletul și trupul, curățindu-se de patimi, s-a făcut locaș Sfântului Duh. Așa lepădând amândouă sarcinile cele groase: una de avere, iar altă a trupului mult pătimașului, s-a făcut ușor trecerea pe calea cea îngustă a porților celor strimte care duc la viața veșnică. Iar când viața lui îmbunătățită strălucea ca o lumină și era de folos tuturor, atunci a fost ales și ridicat la scaunul episcopal al Bisericii Gortinei, unde ca o lumină stând în sfeșnic, a luminat păstoria sa și ca un soare a luminat Biserica lui Hristos cu lucrurile și cu cuvintele, pentru că așa se cade să fie lumina lumii, ca fapta să meargă înaintea cuvintelor, precum raza apucă înaintea luminii. Drept aceea și acest sfânt, șezând pe scaunul său de episcop, învăța pe fiii săi sufletești mai întâi cu fapta, chip și pildă făcându-se turmei cu viața cea curată și plăcută lui Dumnezeu, apoi îi învăța și cu cuvântul.
Mai întâi fiind lumină pentru sine, a luminat și pe alții. Întâi cugetând el la legea Domnului ziua și noaptea și pe alții după aceea i-a învățat. Întâi el a viețuit cu sfințenie și apoi i-a sfințit pe alții. Întâi a câștigat știința sa curată și apoi a curățit științele altora. Era încă și foarte milostiv și după numele său Eumenie, care se tâlcuiește milostiv, avea viața plină de lucruri bune. Era tată al sărmanilor, bogăție a săracilor, dătător celor ce cer, mângâietor, pătimitor celor ce pătimesc și făcător de minuni prea minunat.
O dată a omorât cu rugăciunea un șarpe mare ce se repezise asupra lui, dar mai mare minune a făcut că pe șarpele iadului, pe diavolul l-a călcat, pășind peste dânsul prin rugăciune și l-a alungat pe el de la turma lui Hristos cea încredințată lui. Și nu numai în Gortina, ci și în Roma asupra diavolilor s-a înarmat pentru că, ajungând la Roma, prin semne și minuni, pe mulți i-a făcut a se mira; pe duhurile cele viclene le-a alungat din oameni, bolnavii a tămăduit, era făcător de pace în mijlocul vrajbelor și al mâniilor. Ajungând la Tebaida în vreme de secetă, a pogorât ploaie din cer cu rugăciunea și acolo sfârșindu-se cu pace, a început după viața cea vremelnică viața cea veșnică și nesfârșită. Iar sfântul lui trup a fost mutat în Gortina, la scaunul lui, și acolo l-au îngropat cu cinste.Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Eumenie, Episcopul Gortinei
Troparul Sfântului Ierarh Eumenie, Episcopul Gortinei
Glasul al 8-lea
Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Eumenie, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea 1
Glasul al 2-lea
Irmos: Veniţi, popoarelor...
Stih: Sfinte Părinte Eumenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Având, Părinte Eumenie, pe Hristos, Care ascultă Dumnezeieştile tale rugăciuni, îmblânzeşte-L pe Dânsul, fericite, către cei ce cu dragoste te laudă pe tine.
Stih: Sfinte Părinte Eumenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Din tinereţe, cuvioase, iubind smerirea cea pricinuitoare de înălţare, ai smerit pe şarpele cel trufaş şi vădit te-ai îmbogăţit cu daruri de tămăduiri.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Organ primitor al Duhului te-ai făcut, supunând sufletului cugetele trupului prin multe nevoinţe; partea cea mai slabă ai silit-o a sluji celei mai bune.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Acum s-au împlinit proorociile cele pentru tine, Născătoare de Dumnezeu, Stăpână; căci pe Cel pe Care L-au vestit mai înainte glasurile proorocilor, L-ai încăput în pântecele tău, în două Firi, desăvârşit.
Cântarea a 3-a
Irmos: Întăreşte-ne pe noi...
Stih: Sfinte Părinte Eumenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Din livezile cele cuvântătoare, ierarhe, ca o albină ai adunat mierea cea dulce şi ai aşezat-o în stupii inimii.
Stih: Sfinte Părinte Eumenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Viaţa ta cea curată şi cuvântul cel îndulcit cu sarea cea Dumnezeiască, Sfinte Eumenie, arată strălucirea darului, care era ascunsă în tine.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Fiind împodobit cu virtuţi, te-ai înălţat pe scaune înalte; şi te-ai făcut cunoscut a fi uns cu Dumnezeiescul Mir al Duhului şi cu bunul miros al lui Hristos, ierarhe.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Fecioară Marie, Cădelniţa cea de aur, goneşte întinăciunea patimilor mele şi mă întăreşte pe mine, care mă clatin, de năvălirile vicleanului vrăjmaş.
Irmosul
Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cel Ce prin lemn ai omorât păcatul; şi frica Ta sădeşte-o în inimile noastre, ale celor ce Te lăudăm pe Tine.
Cântarea a 4-a
Irmos: Auzit-am, Doamne, auzul Tău...
Stih: Sfinte Părinte Eumenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Îndeletnicindu-te în Dumnezeieştile biserici, te-ai făcut sălaş Duhului şi te-ai împodobit cu Dumnezeieştile citiri, ierarhe.
Stih: Sfinte Părinte Eumenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Făcându-te ierarh Dumnezeiesc, părinte înţelepte şi mai mare scaunului Gortinei, ai strălucit cu razele minunilor.
Stih: Sfinte Părinte Eumenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe balaurul cel ce a năvălit cu căscare grozavă asupra ta, preasfinţite, l-ai ars prin făcliile rugăciunilor tale.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu cuget vitejesc, bărbăteşte ai îngrozit pe pizmaşul; şi pornirile leilor tu le-ai înfrânat.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Sfinţite glasuri au vestit mai înainte Taina naşterii tale, Preacurată; ale căror împliniri noi le-am văzut, Fecioară.
Cântarea a 5-a
Irmos: Dătătorule de lumină, Doamne...
Stih: Sfinte Părinte Eumenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca unul care, cu înţelepciune, ai împăcat cugetul şi sufletul de patimi, pentru aceea, cuvioase, ai liniştit vrajba împăraţilor prin sfatul tău.
Stih: Sfinte Părinte Eumenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Dându-ţi ascultare ţie, de Dumnezeu, cugetătorule, credinciosul împărat a dezlegat vrajba cea pricinuitoare de stricăciune şi a primit unirea cea frăţească, Sfinte Părinte Eumenie.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ajungând la Roma ca un luminător, ai luminat-o cu lucrare de minuni; şi pe cei ce înotau în adâncul patimilor, cu înţelepciune i-ai chemat către limanul cel lin al tămăduirilor.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ca pe un Prunc Tânăr ai născut nouă pe Fiul Cel mai înainte de veacuri, cu două lucrări voitoare, fiind Om şi Dumnezeu desăvârşit, Preacurată Fecioară.
Cântarea a 6-a
Irmos: În adâncul greşelilor...
Stih: Sfinte Părinte Eumenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Având în inima ta pe Hristos, Adevărată Avuţie necheltuită, aurul pe care ţi l-a dat ţie împăratul ca lut l-ai socotit.
Stih: Sfinte Părinte Eumenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Şezând pe scaunul cel înalt al arhieriei, părinte, ai grăit Bisericii pacea de sus; cu a cărui numire acum se laudă.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Neîntinându-te de păcate ai plutit pe valul vieţii cel cu mult necaz şi ai ajuns la limanurile unde se veseleşte mulţimea cuvioşilor.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Pogorându-se pe tine Ploaia Cea Cerească, pururea Fecioară şi adăpând pământul cel înţelenit cu apele cunoştinţei de Dumnezeu, l-a arătat cu multă roadă.
Irmosul
În adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune scoate-mă, Dumnezeule.
CONDAC
Glasul al 2-lea
Podobie: Căutând cele de sus...
Luminându-te cu Dumnezeiască Lumină, preafericite, ne luminezi pe noi cei ce cu dragoste lăudăm cinstită şi sfântă mutarea ta, Părinte Ierarhe Eumenie; căci neîncetat te rogi pentru noi toţi.
Cântarea a 7-a
Irmos: Chipul cel de aur...
Stih: Sfinte Părinte Eumenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu osârdia sufletului ai biruit cugetele cele aducătoare de stricăciune şi la vârsta de adânci bătrâneţe ai călătorit pentru folosul credincioşilor, care te-au primit pe tine, Sfinte Părinte Eumenie, ca pe un strălucitor al preoţiei şi cinstit învăţător.
Stih: Sfinte Părinte Eumenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Roma îndestulându-se de virtuţile tale, părinte, te-ai silit să te duci şi la Tebaida ca un dar preadorit; unde, ajungând, îndată ai contenit mâhnirea secetei cu săvârşirea sfintelor tale rugăciuni, cuvioase.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Hrănindu-te la sânul postirii, ai supt laptele cel cinstit al înfrânării şi ai ajuns la măsura vârstei, suindu-te la vârful virtuţilor, părinte; şi cu semne Dumnezeieşti ai strălucit mai luminat decât soarele, celor ce erau cuprinşi de noaptea patimilor.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Făcutu-s-a pântecele tău Locaş Luminii Celei fără de materie, Care, cu strălucirea Dumnezeieştii cunoştinţe, a pierdut necredinţa, Preacurată Fecioară, a lui Dumnezeu Mireasă; pe Acela lăudându-L, cântăm: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a
Irmos: Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât...
Stih: Sfinte Părinte Eumenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Biruind pe vrăjmaşul şi săvârşind călătoria cea bună, la adânci bătrâneţe, te-ai mutat către părinţii tăi, la Locaşurile cele Cereşti, luându-ţi sfârşitul în pământ străin.
Stih: Sfinte Părinte Eumenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Neuitând virtuţile tale, părinte, fiii tebanilor trimit cu cinste sfinţitul tău sicriu în patria şi la turma ta; a cărui întoarcere izvorăşte dar de minuni.
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Locul ce se numea Raxos, în care de mai înainte se afla trupul lui Chiril cel cinstit şi mult chinuit, pământul acela acoperă acum şi trupul tău asemenea, înţelepte, împreunându-vă pe amândoi, cei ce aţi fost uniţi şi la gând şi la viaţă; pe voi vă are patria cea de sus în veci moştenitori.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ceata cea Preasfinţită a proorocilor pe tine te propovăduieşte cu adevărat Munte Netăiat, Toiag şi Uşă, prin care a trecut Cel Preaînalt, precum ştie, lăsându-te pe tine iar încuiată, Preacurată Fecioară.
Irmosul
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieşti şi văpaia în răcoreală a prefăcut-o, ca pe Domnul lăudaţi-L, lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a
Irmos: Pe Dumnezeu Cuvântul...
Stih: Sfinte Părinte Eumenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca un ierarh al lui Hristos te-ai suit, părinte minunat, din putere în putere, unde cetele celor sfinţiţi slujesc cu frică Preacinstitei Treimi, cu toate Cetele Cereşti, Preafericite Părinte Eumenie.
Stih: Sfinte Părinte Eumenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Conteneşte viforul cel de acum de deasupra patriei, fericite; îmblânzeşte pe Dumnezeu prin rugăciunile tale; opreşte pornirea ispitelor care ne tirăneşte pe noi şi cu urgia relelor ne împinge la adâncimea pierzării, pururea pomenite Ierarhe Eumenie.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Preasfinţită pomenirea ta adună pe păstori, pe cuvioşi şi pe poporul cel cu bună credinţă spre săvârşirea ei, aducând tuturor sfinţenie. Luminează-ne pe noi dar cu razele darurilor tale, Prealăudate Părinte Eumenie.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Porţi pe Cel Ce poartă toate cu Dumnezeiasca Putere şi din sânul tău, Preacurată, hrăneşti pe Cel Ce hrăneşte toată făptura. Mai presus de gând este minunea şi de îngeri nepricepută şi înfricoşătoare oamenilor, care pururea împreună te laudă pe tine şi cu dragoste te fericesc.
Irmosul
Pe Dumnezeu Cuvântul Cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din Sfânta Fecioară negrăit Întrupându-Se pentru noi credincioşii, cu un gând în laude Îl mărim.
SEDELNA
Glasul al 5-lea
Podobie: Pe Cuvântul Cel...
Fiind împodobit, părinte, cu învăţături dreptmăritoare, toate eresurile cele întunecate le-ai risipit; şi arătându-te însuţi făcător de minuni, Sfinte Eumenie, te-ai făcut vestit la toţi, cu Dumnezeiasca osârdie. Drept aceea, cu credinţă te cinstim ca pe un ierarh şi ca pe cel ce întocmai cu îngerii eşti cinstit.
SEDELNA Praznicului Înălţării Sfintei Cruci
Glasul al 5-lea
Podobie: Pe Cuvântul Cel...
Lemnul cel Preasfânt al Împăratului Hristos cu credinţă să-l luăm pe umerii noştri şi să lepădăm cele veselitoare ale vieţii; pe care împăraţii cei de demult, luându-l asupra lor, cu credinţă au biruit pe vrăjmaşi şi neamurile barbarilor cu puterea lui le-au răsturnat.
