Într-o zi, o femeie simplă, cunoscută pentru viaţa sa curată, a fost întrebată de un vecin:
– Cum faci tu de eşti totdeauna atât de mulţumită? Niciodată nu te-am văzut supărată.
–Foarte simplu – a răspuns aceasta. În fiecare dimineaţă, când mă trezesc, privesc întâi cerul. Aşa mi-aduc aminte de Dumnezeu, de milă şi de bunătate.
 Apoi privesc pământul. Astfel îmi amintesc de moarte şi de Judecata de Apoi.
 În cele din urmă, privesc în jurul meu, lumea întreagă ce se trezeşte în fiecare dimineaţă la viaţă. Aşa mi-aduc aminte de semenii mei, de cei care suferă de boli sau neputinţe, de cei ce au o viaţă mai grea decât a mea şi pe care i-aş putea ajuta. În felul acesta mă bucur pentru ceea ce sunt şi pentru ceea ce pot face.
Bunătatea izvorâtă din dragoste aduce totdeauna linişte şi mulţumire, atât în sufletul celui care primeşte cu recunoştinţă, cât şi în sufletul celui care dăruieşte cu drag.
“Cine este bun, mai bun să se facă şi cine a biruit ispita să se roage pentru cel care e încă în ispite”
 (Părintele Paisie Olaru).