"Un alpinist a vrut să cucerească cel mai înalt munte. S-a pregatit pentru asta timp îndelungat și în final a hotărât să se aventureze singur pentru a primi singur laurii victoriei. Noaptea căzu grea pe înălțimile munților și omul nu a mai văzut nimic. Totul era negru. Până și Luna și stelele fuseseră acoperite de nori negri. Și cum se cățăra el la doar câțiva metri de vârful muntelui a alunecat și a căzut în gol. Alpinistul văzu în acea ingrozitoare cădere episoade din viața lui, bune și rele. Se gândi la moartea care era aproape când deodată a simtit frânghia de siguranță că-i frânge mijlocul. Fusese oprit din cădere și acum atârna în gol legat de acea frânghie. Urmă un moment de tăcere absolută, atârna în neant și singurul lucru ce-i veni în minte fu: "Ajută-mă Doamne!" Deodata auzi o voce venită din depărtări: "Ce doresti fiule?" "Salvează-mă, Doamne!" strigă alpinistul cuprins de frica morții. "Chiar crezi că eu te pot salva?" "Da Doamne, cred în Tine!" "Bine, dacă crezi în mine și în salvarea mea, taie frânghia de care atârni", spuse Dumnezeu. Un moment de tăcere, alpinistul se îndoi și pierdu credința, frânghia era singura care-l ținea în viață... așa că nu tăie franghia și hotărî să renunțe la ajutorul dumnezeiesc. A doua zi dimineața echipele de salvare au anunțat că au găsit un alpinist legat de frânghia de siguranță la doar doi metri de pământ. Murise înghețat de frig." Cât de atașat de franghia ta ești tu?"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.