Dumnezeu m-a trimis la tine

 A existat odata un om atat de sfant incat pana si ingerii se bucurau vazandu-l. Cu toate acestea , el nu avea nici cea mai mica idee de faptul ca este un sfant. Isi vedea linistit de treburile zilnice impartind bunatatea la fel de inconstient cum isi raspandesc florile parfumul in jurul lor si felinarele de pe strada lumina lor. Sfintenia lui consta in faptul ca el uita instantaneu trecutul persoanei pe care o avea in fata,. privind-o ca si cand ar fi avut-o in fata pentru prima oara. De aceea el vedea, dincolo de aparentele exterioare, in insasi esenta fiintei, acolo unde oamenii erau inocenti si nevinovati si mult prea ignoranti pentru a stii ca gresesc. De aceea el ii ierta si ii iubea pe toti deopotriva, fara sa ii para nimic iesit din comun in atitudinea lui, caci ea nu era rezultatul unei decizii, ci a felului in care el, ii privea pe oameni. Intr-o zi un inger i-a spus: – Dumnezeu m-a trimis la tine. Poti sa imi ceri orice vei dori, si dorinta iti va fi indeplinita. Vrei sa primesti darul vindecarii? – Nu, a raspuns omul. As preferea sa-L las pe Dumnezeu sa vindece, El insusi. – Vrei sa ai puterea de a-i aduce pe pacatosi inapoi pe drumul cel drept? – Nu a spus el, nu am eu dreptul sa ating inima omului. Acest drept divin, le este rezervat numai ingerilor. – Vrei sa fii un model de virtute, pentru ca oamenii sa fie atrasi de tine si sa te imite? – Nu, a spus sfantul, caci in acest fel as deveni centrul atentiei. – Atunci, ce doresti? a insistat ingerul? – Gratia lui Dumnezeu a spus omul. Daca voi dispune de aceasta gratie, voi avea tot ceea ce mi-am dorit vreodata. – Nu, trebuie sa-mi ceri ceva miraculos, i-a spus ingerul. In caz contrar o asemenea insusire ti se va distribui in mod obligatoriu. – Bine, in acest caz, iata ce doresc: lasa binele sa se faca prin mine, fara ca eu sa fiu constient de acest lucru. De aceea, Dumnezeu i-a daruit urmatoarea calitate: umbra sa capata puteri vindecatoare, dar numai atunci cand cadea in spatele lui. In acest fel bolnavii care cadeau sub incidenta umbrei sfantului- dar numai daca acesta era cu spatele la ei- erau vindecati pe loc, pamantul devenea fertil, izvoarele tasneau, iar fetele celor doborati de greutatile vietii se colorau din nou. Sfantul nu stia nimic din toate acestea, caci atentia celor din jur, era atat de centrata in jurul umbrei incat ei au uitat de omul care o raspandea. Si Sfantul a obtinut ce si-a dorit, sa faca adevaratul bine, atunci cand binefacatorul lasa sa treaca prin el compasiuea si darurile pentru cei din jur, fara a astepta ceva din partea lor