În viaţa de zi cu zi ne întâlnim de cele mai multe ori cu persoane care, încercând să fie politicoase în adresarea către clericii Bisericii, ajung în situaţii de-a dreptul penibile. Pentru clericul care întâmpină asemenea situaţii este dovada sigură că persoana respectivă nu frecventează biserica şi nu are cunoştinţe elementare despre Ortodoxie.

Întâlnirea cu preotul

Creştinul nu trebuie să se adreseze preo­tului cu formule ca: „Bună dimineaţa!”, „Să tră­iţi!”, „Noroc!” şi nici măcar „Doamne ajută!”. El trebuie să ceară binecuvântarea spunând: „Binecuvântaţi, Părinte!”, sau „Blagosloviţi!”, ceea ce înseamnă acelaşi lucru. Răspunsul preotului poate fi: „Domnul!”, „Domnul şi Maica Domnului!” sau „Domnul Dumnezeu!”, însem­nând prin aceasta: „Binecuvântarea Domnului, a Maicii Domnului sau a Domnului Dumnezeu să fie cu tine!”. Când rosteşte „Binecuvântaţi!”, omul nu tre­buie să-şi facă cruce în faţa preotului ca în faţa sfintelor icoane, ci doar să se aplece suficient cât preotul să-l poată însemna cu semnul Sfintei Cruci pe creştetul capului. Dacă ne întâlnim cu un episcop se poate face metanie mare sau mică (închinăciune) fără să ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci. În cazul în care facem metanie mare, rămânem în genunchi până când acesta ne binecuvintează pe cap. După ce am primit binecuvântarea, sărutăm mâna preotului sau episcopului, cinstind prin aceasta nu persoana sa în chip special, ci harul lui Dumnezeu cu care a fost investit.

Formule de adresare

Către preot

Întrucât preoţii pot fi „de mir” sau monahi (călugări) adresarea, după cum spune Pr. Nicodim Sachelarie, trebuie să fie: în cazul preotului de mir: – „părinte” pentru cel care nu are nici un rang administrativ; – „cucernice părinte” pentru cel care este sachelar sau stavrofor; – „preacucernice părinte” pentru cel care este iconom stavrofor; – „preacucernice părinte protoiereu” în cazul în care este protoiereu. în cazul monahilor hirotoniţi: – „cuvioase părinte” celor hirotoniţi ierodiaconi şi ieromonahi; – „preacuvioase părinte” celor hirotesiţi protosingheli, arhimandriţi şi stareţi. În practică, însă, s-a generalizat formula „precucernice părinte”, pentru toţi clericii de mir, şi „preacuvioase părinte”, pentru toţi monahii hirotoniţi.

Către episcop

Pentru episcopi formula de adresare este: – „Prea Sfinţite Părinte” în cazul arhiereilor vicari, episcopilor vicari şi episcopilor; – „Înalt Prea Sfinţite Părinte” în cazul arhi­epis­copilor şi mitropoliţilor; – „Prea Fericite Părinte” în cazul Patriarhului. În cazul întâistătătorilor altor Biserici Orto­doxe surori există diferite formule de adresare cum ar fi: „Sanctitatea Voastră” în cazul Pariar­hului Ecumenic al Constantinopolului etc. Nu ne adresăm preotului spunându-i: domnule, cetăţene, stimate părinte, dom’ părinte sau, mai grav, popă. Greşit a intrat în convingerea unor necredincioşi că întâlnirea preotului pe cale înseamnă „ghinionul” acţiunii pe care o săvârşim. Credem însă că este adevărat acest lucru în cazul celor ce merg la furat, la jocuri de noroc şi spre orice alt păcat sau faptă de ruşine. Spun Sfinţii Părinţi că binecuvântarea preo­tului dată unui credincios înseamnă aşezarea lui sub acoperământul dumnezeiesc şi sfărâmarea curselor vrăjmaşului diavol.

 Lumea Credintei, anul VI, nr. 4 (57) Aprilie 2008