Leacuri si terapeutici ale Parintilor duhovnicesti pentru fiecare pacat

 Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită” (Mc. 14, 38; Mt. 26, 41)

FIECARE SĂ AIBĂ ÎN MÂINILE SALE ca pe nişte care de luptă şi arme duhovniceşti în războirea cu vrăjmaşii câteva leacuri duhovniceşti, asemenea unor plante medicinale folositoare împotriva fiecărui păcat. Căci lupta nu e asupra cărnii şi a sângelui, ci asupra demonilor nevăzuţi şi răi. Să ne rugăm, mereu în trezvie, spre a nu fi biruiţi, pierzând bunătăţile cereşti şi osândindu-ne groaznic la un iad fără de sfârşit.

Cel dintâi leac este a cerceta în amănunt toate pagubele pricinuite de păcat. Că nu se află om întreg la minte, cu gândul la năpaste, cu o inimă atât de împietrită şi suflet atât de nesimţitor, încât să nu se teamă şi să nu urască păcatul ca pricină de năprasnică păgubire şi de cazne şi pedepse mari.

De sufletul nostru, de a cărui nobleţe trebuie să ne înduioşăm, creat de Dumnezeu după chipul şi asemănarea Sa, cât este fără de păcat, frumos şi împodobit cu atâtea harisme şi zestre duhovnicească, Creatorul şi Făcătorul Se bucură şi Se veseleşte, făcându-Şi locaş în el şi toţi Sfinţii îngeri îl doresc.

De îndată însă după căderea în păcat, Domnul pleacă din el şi intră diavolul şi îl mânjeşte şi-l face atât de murdar şi de urât, că, dacă ar fi cu putinţă să-l cercetăm, ne-am îngrozi de a lui vedere.

Fugi departe de pricinile şi locurile păcatului, adică de jocuri, de prieteşuguri rele, de bogăţia peste măsură, de iubirile şi legăturile cu cei necuviincioşi, de întâlnirile şi multa vorbire cu femei, de tulburările şi zarva oamenilor.

Să nu te duci în locurile cu lume multă, chiar la vreo sărbătoare sau praznic, fiindcă mintea ta se va înrobi, văzând şi auzind atâta zarvă. Să te îndepărtezi de toate locurile primejdioase şi vătămătoare, spre a nu auzi sau grăi cuvinte necuvenite.

Să nu mănânci, nici să bei peste măsură. Căci cel fără de pază în prăpastie asemenea unui mort se tânguie. Ce curaj într-adevăr şi încredinţare poţi avea tu, ca om neputincios şi bolnav, că nu vei cădea, când eşti aruncat în groapa în care adeseori cazi chiar de unul singur, fără a mai fi nevoie de ajutorul altcuiva?

Ca urmare a păcatului strămoşesc omul a ajuns într-o aşa amorţeală şi zbucium, că de multe ori cade prin sine în păcat, din pricina marii slăbiciuni - cu atât mai mult, oare nu va cădea când există o pricină în plus? Căci, potrivit proverbului, „locul îl face pe hoţ”.

Să luăm parte cu stăruinţă la Tainele Spovedaniei şi Sfintei împărtăşanii, fiindcă acestea sunt leacuri şi terapii pregătite de Domnul nostru Iisus Hristos, ca cea mai mare binefacere primită prin legea harului, spre a ne tămădui păcatele şi spre a ne feri pe viitor de unele mai mari. Sunt cea mai mare binefacere adusă de legea harului.

Intotdeauna vei avea parte de câştig de pe urma acestora, dar mai ales la vreme de sminteală, când ai mai multă nevoie de har şi putere spre a lupta cu îndrăzneală, să alergi la Spovedanie, leacul preafolositor, şi la sfatul duhovnicului, care-ţi va asculta gândul împovărător, fiindcă vei dobândi foloase de fiecare dată din belşug prin aceste Taine.

Fereşte-te de nepăsare şi acedie, izvoditoare de patimi, căci cel trândav e asemenea unui ogor necultivat, cu spini şi pălămidă: că trândăvia e purtătoare de multe rele.

Să cultivi pământul cuvântător (noetic) al sufletului cu gânduri şi fapte bune, ca să rodească grâul cel bun, şi nu relele zâzanii. Să fii mereu în lucrare, ocupându-ţi mintea, aproape pururi în mişcare şi de neabătut ca o roată de moară, de la cele ale sufletului şi trupului, ca vrăjmaşul să nu afle loc de ispită Iar dacă noi nu-i dăm grâu bun, vrăjmaşul îi va da pietricele şi o va strica, pentru că o va aprinde, neîndoielnic, la flacăra desfrânării.

Fugi, aşadar, aprig de trândăvie, mai ales dimineaţa, când te trezeşti. Să te ridici de-ndată din pat şi rugăciunea neprihănită, cea mai dulce mângâiere a duhului, să fie cea dintâi lucrare a ta. Cu ajutorul ei uiţi de grija celor trecătoare, dobândeşti evlavie şi putere asupra păcatului.

După rugăciune citeşte vreo carte folositoare, căci prin citirea dumnezeieştii Scripturi mintea mult se luminează spre înţelegerea adevărului, iar voinţa se aprinde spre smerenie, mai puternică împotriva păcatului şi mai râvnitoare spre virtute.

Cercetează-te pe tine însuţi în fiecare seară, înainte de culcare, şi ia aminte la ziua ce a trecut: dacă ai păcătuit, plângi înaintea lui Dumnezeu din pricina mândriei, a vrăjmăşiei, pizmei, judecării aproapelui, întristării sau veselirii deşarte, de pe urma lucrurilor lumeşti, a minciunilor şi a cuvintelor nepotrivite, a bătăilor de joc şi ocărârilor faţă de aproapele, a jurămintelor netrebnice, a trândăviei şi nepăsării faţă de virtutea şi iubirea Stăpânului şi Ziditorului tău şi a lipsei de recunoştinţă faţă de El pentru binefacerile dăruite ţie; plângi din pricina lenei şi acediei la rugăciune şi a nemilostivirii faţă de cei săraci şi sărmani.

Pentru toate acestea şi pentru altele ca ele, de care te ştii vinovat, pocăieşte-te şi cere-ţi iertare de la Domnul hotărât de îndreptare cu adevărat. Ca atunci când îţi vei uda aşternutul cu lacrimi, asemenea Prorocului David, să adormi în linişte şi să te bucuri de seninătatea sufletului şi de veselirea cea duhovnicească, după mărturisirea ce
lor sporiţi în virtute, cunoscători în chip nemijlocit ai acestora.

Leacul cel mai de seamă este a urî pe deplin iubirea de lume şi tot lucrul deşert şi a nu pune la inimă cuvintele oamenilor, căci lucru de căpătâi pentru cel ce voieşte a dobândi prietenia lui Dumnezeu este de a deveni vrăjmaş lumii.

Cu neputinţă a sluji la doi domni, fiindcă Dumnezeu este acropola (citadela, culmea cea mai înaltă) tuturor bunătăţilor, pe când lumea întreagă „zace sub puterea celui rău ” (IIn. 5, 21). De aceea, dacă cel nevoitor nu va uri cu desăvârşire lumea, nu va putea spori în virtute: că amândouă, nicidecum nu va putea fi: şi de lume, şi de Dumnezeu iubitor, şi de bani şi totodată de Hristos iubitor.1

Nota:
1 Selecţie, prelucrare şi comentare ale unor texte din cartea Mântuirea păcătoşilor.

Fragment din cartea "CUM PRIMIM ÎN INIMĂ RUGĂCIUNEA LUI IISUS", Editura Sophia