Îmi place să fiu bătrân. Îmi place să fiu persoana care am devenit.

Avantajele îmbătrânirii.

Poți, dacă vrei, să mi-l trimiți înapoi. Sau, Vei râde când vei vedea răspunsul la mesaj.

Nu mi-aș schimba niciodată prietenii mei minunați, viața mea minunată, familia mea dragă, pe altii cu păr mai puțin gri sau cu un abdomen mai plat.

Pe măsură ce m-am maturizat, am devenit mai bun și mai puțin critic cu mine.

Am devenit propriul meu prieten...

Nu mă simt vinovat că am mâncat prea multe prăjituri sau că nu am făcut patul de mai multe ori si că am cumpărat ceva prostesc de care nu aveam nevoie.

Am dreptul să fiu dezordonat sau extravagant.

Am văzut mulți prieteni și persoane dragi mie părăsind această lume prea devreme, înainte să-și fi dat seama de marea libertate pe care o aduce bătrânețea.

Cine ma acuza daca citesc sau ma joc pe calculator pana la patru dimineata si dorm pana la amiaza?

Pe cine va deranja dacă stau în pat sau în fața televizorului cât vreau eu?

Voi dansa pe acele hituri minunate din anii 70, 80 și 90, iar dacă îmi vine să plâng pentru o iubire pierdută, atunci voi plânge...

De câte ori vreau, mă voi plimba pe plajă în pantalonii aceia, prea strâmți pentru un corp deja în declin, și mă voi scufunda în valuri cu abandon, în ciuda privirilor pline de milă ale altora mai tineri și mai dinamici. Și ei vor îmbătrâni.

Știu că uneori am niște pierderi de memorie, dar cred că în ceea ce privește unele lucruri din viață, cel mai bine este să uit de ele.

Îmi amintesc lucrurile importante.

Desigur, de-a lungul anilor, inima mea a fost frântă sau spulberată de mai multe ori.

Cu toate acestea, inimile zdrobite ne dau putere, înțelegere și compasiune.
O inimă care nu a suferit niciodată este imaculată și stearpă și nu va cunoaște niciodată bucuria de a fi imperfectă.
Da, "mi-am ras tot rasul si mi-am plans toate lacrimile"

Sunt norocos că am trăit suficient de mult pentru a încărunți ceea ce mi-a mai rămas din păr și pentru a păstra râsul tineresc gravat pentru totdeauna în brazdele adânci ale feței mele.

Mulți nu au râs niciodată, mulți au murit înainte de a deveni gri.

Pe măsură ce îmbătrânești, este mai ușor să fii pozitiv și independent. Contează mai puțin ceea ce cred alții.

Nu mă mai întreb.
Mi-am câștigat dreptul de a greși.

Deci, ca răspuns la întrebarea ta, sau dacă nu ai întrebat, la ciudățenia ta:
Îmi place să fiu bătrân. Îmi place să fiu persoana care am devenit.

Nu voi trăi veșnic, știu asta, dar atâta timp cât voi fi aici, nu voi pierde timpul plângând pentru ce ar fi putut fi și nu a fost, și cu atât mai puțin îngrijorându-mă despre ceea ce va putea fi, cand poate nici nu voi mai sti.

Și când am chef, voi avea desert la fiecare masă.

Ai inteles?