Descântece la stele

 Se și descântă la stele, făcându-se pe „scrisă”, adică de dragoste. Se ia o batistă sau mărgelele unei fete sau ale unui băiat, care vrea să i se facă pe scrisă și se amenință cu ele spre o stea mai luminoasă dinspre răsărit. Dacă steaua nu se mișcă din loc, se zice că moare ursita, iar dacă steaua se mișcă, e semn bun: cel îndrăgostit se va însura sau se va mărita repede. Apoi se face batista colac și se pune sub căpătâiul îndrăgostitului. La descântec se spun următoarele cuvinte:
Stea, steulița mea,
Toate stelele să stea,
Numai tu să nu stai,
Să umbli în sus ca gândul,
Jos ca vântul
Să umbli din casă-n casă,
Din masă-n masă,
Pân’ la ursitul(cutare) acasă,
La masă să-I găsești,
Cu coada să-I izbești,
De masă să-I plesnești,
La (cutare) să-I pornești,
Să vie cu gura căscată,
Cu limba bășicată,
Să nu-i vie a sta,
Să nu-i vie a mânca,
Pân’ la cutare n-o da.
În vis să-I visez,
Aievea să-I vaz.
Mâne-n zori să-I cunosc,
Și cu el să vorbesc.

Iată acum un alt descântec din părțile Aradului.
Se face o cocă din 3 degetare de făină, de apă și de sare. Se
coace apoi în cuptor și după aceea se mănâncă, fără să se bea apă după ea. După aceea fata trebuie să meargă în grădină, să se așeze în genunchi cu fața către steaua pe care și-a ales-o și să zică:
Stea, stea, draga mea,
(se spune de trei ori)
Du-te adă data mea!
D-o fi în sat cu mine
Să-I aduci până mâne.
D-o fi în alt sat,
Să-I aduci pe-nserat,
D-o fi-naItă țară,
Să-I aduci mâne seara
D-o fi peste apă,
Să-i dai o luntriță să treacă.