Binecuvântate să fie casele în care arde candela la Maica Domnului, și icoanele de pe pereți care privesc spre omul gol și obosit, dar cu nădejde. Să fie binecuvântate mamele care plâng, bunicii care se roagă pentru nepoți, copiii care încă se mai închină, chiar dacă nu știu rugăciuni pe de rost.

 Dintr-o inimă rănită, dar care încă bate pentru ceilalți,
dintr-o chilie tăcută unde rugăciunea se face cu suspin și cu lacrimi,
din muntele cel aspru care a învățat să asculte și să nu judece,
Trimitem azi această binecuvântare, ca un balsam pentru răni nevăzute:

 Binecuvântați să fiți, toți cei care plângeți în ascuns, în cămăruțe sărace, în azile, în închisori, în singurătăți grele —
să vi se șteargă lacrima cu mâna nevăzută a lui Hristos,
să vă fie sufletul alinat de o pace care nu se poate spune în cuvinte,
ci doar se simte ca un fior cald, ca o îmbrățișare cerească.

 Binecuvântați să fiți, cei bolnavi, singuri și uitați,
să vă cerceteze Duhul Sfânt în taină,
și să vă aducă alinare ca roua pe iarba însetată.
Să nu vă simțiți părăsiți, căci Dumnezeu nu pleacă niciodată.
El stă la căpătâiul celor neștiuți de lume.

 Binecuvântați să fiți, cei osteniți de drum,
cei ce nu mai au putere să rostească o rugăciune,
dar care încă suspină în taină: „Doamne, nu Te mai simt… dar încă Te caut…”
Să vină lumina Lui ca un răspuns mut, dar adânc,
și să vă aprindă candela inimii chiar și când uleiul s-a terminat.

 Binecuvântați să fiți, toți cei care purtați greutăți —
în trupuri bolnave, în minți tulburate, în inimi strivite,
pe umeri apăsați de griji sau de tăceri dureroase —
să se prefacă suferința voastră în cunună,
și durerea în slavă veșnică, înaintea Celui ce știe toate.

 Binecuvântați să fiți, toți cei ce vreți dreptate,
dar ați fost mințiți, batjocoriți sau striviți în nedreptăți —
Dumnezeu vede! El nu întârzie și nu uită!
Și nimic din ce ați suferit nu va fi zadarnic,
căci totul se adună în paharul milei Sale.

 Binecuvântați să fiți, cei care nu mai știți să iertați —
să vi se înmoaie inimile ca pâinea caldă frântă în post,
și ura să se topească în iubire.
Să nu mai purtați spini în suflet,
ci flori de pace, chiar dacă au crescut pe mormântul unei dureri.

 Binecuvântați să fiți, tinerilor care aveți frici,
pentru viața care vă stă înainte,
pentru zvonurile lumii, pentru războaiele despre care se vorbește,
pentru crizele care vin —
Domnul să vă păzească cu pacea Lui,
să vă fie pașii purtați de îngeri, și nopțile păzite de Maica Domnului.

 Binecuvântate să fie casele în care arde candela la Maica Domnului,
și icoanele de pe pereți care privesc spre omul gol și obosit, dar cu nădejde.
Să fie binecuvântate mamele care plâng,
bunicii care se roagă pentru nepoți,
copiii care încă se mai închină, chiar dacă nu știu rugăciuni pe de rost.

 Binecuvântați să fiți voi toți, cei care citiți aceste cuvinte,
să vi se atingă inima cu un gând de cer,
să vi se aline neliniștile,
să vă iubească Dumnezeu mai mult decât vă iubiți voi înșivă.

 Binecuvântat să fie fiecare oftat al inimii triste,
fiecare bătaie a inimii rănite,
fiecare suspin dus în tăcere spre cer —
căci și acestea sunt rugăciuni,
și Dumnezeu le adună în cămara milostivirii Sale.

⸻

 Din adâncul pustiei, de sub cerul limpede al munților de nord,
dintr-o chilie în care singurătatea s-a îmbrăcat cu rugăciune,
din tăcerea Pietrei Tăieturii,
 cu inima frântă trimit această binecuvântare către toți cei asemenea mie:
cei care plâng, cei care iartă greu, cei care nu mai pot, dar totuși merg înainte.