Ecaterina -„Săvârșește-ți porunca!”

. Inelul din cer.

Ecaterina a luat icoana cu mare evlavie și a mers cu ea acasă. Cât de greu i s-a părut că trece ziua aceea… Făcea ce făcea și mai arunca un ochi către chipul Fecioarei Maria. Aștepta cu nerăbdare să se facă seară. Când toți din casă s-au liniștit, a închis ușa camerei ei și s-a rugat așa cum o învățase bătrânul. După ore de osteneală în rugăciune, a adormit. În vedenie a văzut pe Maica Domnului cu Pruncul în brațe. Copilul stătea cu spatele la Ecaterina(, dar) si din El ieșeau raze mai luminoase decât soarele. Dorind să-I vadă sfânta față, tânăra a mers pe cealaltă parte, dar Pruncul s-a întors iar cu spatele. Aceasta s-a făcut de trei ori. Atunci Maica Domnului a zis:

- Vezi Fiule pe roaba Ta aceasta, Ecaterina, cât de frumoasă și cuviincioasă este!

- Este urâtă și întunecoasă, nu mă pot uita la ea, a răspuns Pruncul!

- Dar este mai înțeleaptă decât toți oamenii, mai bogată decât toate fecioarele și de neam bun.

- „Adevăr zic ție, Maica Mea, că fecioara aceasta este fără de minte, săracă și de neam prost; căci se află în păgânătate și de aceea nu voi căuta spre dânsa, nici nu voiesc ca să Mă vadă la față” .

- Nu o trece pe ea cu vederea, Fiul meu, ci învaț-o ce să facă!

- Dacă vrea să mă vadă atunci să meargă la bătrânul de la care a primit icoana și acela o să o învețe cum să procedeze!

Acestea văzând și auzind în vedenie, Ecaterina s-a trezit și a rămas în mirare. Dimineața a luat cu sine două roabe de ale sale și a mers la chilia bătrânului părinte. Când a intrat la el, a căzut în genunchi și cu lacrimi i-a spus tot ce a văzut în vedenie. Cuviosul a îmbrățișat-o cu drag și a început să-i spună toate tainele creștinismului, de la Adam și Eva până la venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu: minunile, răstignirea, moarte și învierea Sa cea de-a treia zi. Apoi i-a vorbit despre rai și iad, despre Sf. Botez și celelalte taine. Fata sorbea ca o băutură prea-dulce minunatele cuvinte rostite de sfântul părinte. Nu ar mai fi dorit să plece, dar se făcuse deja târziu.

- Mergi copila mea acasă și roag-o iar pe Preacurata să-ți arate pe Pruncul Sfânt, i-a spus părintele cu blândețe.

- Binecuvântați părinte și rugați-vă pentru mine!

- Domnul să fie cu tine!

Pe drum spre casă i se părea că este ușoară ca un fulg. Parcă zbura! Cât de fericită era… „Și totuși, dacă nu o să vrea să mi se mai arate sau dacă o să-și ascundă iar fața de mine?”, se întrebă ea în gând. Toată noaptea s-a rugat cu lacrimi, cu credință și smerenie. Atunci a văzut iarăși pe împărăteasa cerurilor cu dumnezeiescul Prunc în brațe. Privea dulce și cu blândețe către fată. Atunci Maica Preacurată I-a spus Fiului Său:

- Îți place, Fiul meu, această fecioară?

- Acum îmi place! O văd pe ea prealuminată și slăvită. Dacă până acum o vedeam săracă și nepricepută, acum văd că este bogată și înțeleaptă. Doresc să fie mireasa Mea!

- Nu sunt vrednică de o cinste mare ca aceasta, Doamne! Învrednicește-mă să fiu ca una din roabele tale, a răspuns Ecaterina, ștergând ușor lacrimile de pe obraz.

- Dă-i Fiul meu inel de logodnă și fă-o pe ea mireasa Ta, pentru a fi vrednică de Împărăție, a spus Maica Domnului, ținând pe Ecaterina de mână.

- Iată acum ai devenit mireasa Mea! Să nu ai alt mire în afară de Mine și să respecți făgăduința pe care a-i făcut-o de a-Mi sluji! Și zicând acestea, Domnul i-a pus pe degetul ei un inel preafrumos. 

Când s-a trezit, fecioara a văzut inelul pe degetul său. Din acel moment nimic pământesc nu o bucura atât de tare precum gândul la Mirele cel ceresc!

Poate te întrebi și nu înțelegi cum a reușit să devină Ecaterina mireasa Domnului? Bineînțeles că este o metaforă. Precum mirele se bucură de mireasa lui, la fel se bucură şi Hristos, Mirele Ceresc, de sufletele care-L caută și care se mântuiesc. „În ce chip mirele se veseleşte de mireasă, aşa Se va veseli de tine Dumnezeul tău!" . De asemenea, precum mireasa se bucură de mirele ei, tot așa și sufletul se bucură de Preaminunatul său Mire, Domnul nostru Iisus Hristos. Această realitate este frumos ilustrată în pilda celor zece fecioare. 

Inelul acesta se mai păstrează și astăzi, alături de Sfintele ei moaște, în mănăstirea închinată Sfintei din muntele Sinai. Toți care vin să se închine aici, primesc în dar un inel cu o inimioară și numele Sfintei Ecaterina gravat pe el.