Inima feminină (din noi toți) tânjește după mai mult.

 Întotdeauna tânjește

Întotdeauna vrea mai mult… Și așa este ea creată. Cultura spune că este greșit să tânjești Demonizând dorința în însăși esența ei. A vrea înseamnă a fi anxios, nevoiaș, nesigur… Egoist. În schimb, se spune ca AR TREBUI… Să fii puternic. Să fii independent. Să nu ai nevoie de nimeni. Doar învață să-ți oferi singur. Dragostea. Grija. Afecțiunea. Toate. Nu cere mai mult Fii mulțumit cu ce ai. Dar așa nu este construită feminitatea. Feminitatea TREBUIE să vrea totul… O dorință nesfârșită. Mai multă iubire. Mai multă intimitate. Mai multă conexiune. Mai multe senzații. Mai multă plăcere. Mai mult… mai mult… mai mult. Pentru că cu cât încearcă să-și reprime dorința Cu atât mai mult își ignoră propria dorință Cu atât mai mult aceasta iese la iveală pe alte căi. Furie. Răzbunare. Frustrare. Rușine. Vinovăție. Durere. Seductie. Manipulare. Jocuri. Lacrimi ascunse în spatele unei fețe nepăsătoare. Orice este reprimat creează o umbră. Nu se poate abține Vrea mai mult. Feminitatea vrea totul. Vrea să simtă totul, Să experimenteze totul, Să fie totul. De aceea… în momentul în care are totul… După acea clipă frumoasă și efemeră de împlinire… Vrea următorul lucru. Vrea ca bărbatul ei să crească. Vrea și MAI MULTĂ iubire. Vrea experiențe noi. Vrea să meargă mai adânc. Și asta nu este doar în regulă Este cine este ea. Pentru că dorința ei este o busolă către centrul universului. O direcție spre casă, către Dumnezeu. Dacă doar ar asculta. Dacă doar s-ar lăsa să-i fie destul de foame… Fără rușine Fără vinovăție… În loc să încerce să pretindă că nu vrea. Sau să se concentreze pe spațiul gol dintre o dorință și alta. Când, în schimb, este hrănită de măreția faptului că ar putea vrea mai mult. Că acest moment ar putea fi absolut desăvârșit în perfecțiunea lui… Și totuși, există întotdeauna o experiență mai profundă de trăit. Când nu judecă această chemare. Când el nu îi judecă dorința. Atunci el o poate întâlni în tot ceea ce este. Și ea poate fi întâlnită. Din nou și din nou și din nou. Nu, nu este niciodată suficient. Și ACESTA este cel mai bun lucru. Insatiabilitatea este FOARTE APETISANTĂ. Dar trebuie eliberată de rușine. Fără scuze. Nerestricționată. Nedomesticită. Munca ei este să elibereze vinovăția. Munca lui este să abandoneze judecata. Și când pot face asta… Dorința ei îi va ghida către cele mai sălbatice experiențe Pe care dragostea și intimitatea le pot oferi. Și împreună, În sfârșit, Pot începe călătoria spre casă.