(✝) Intrarea în biserică a Maicii Domnului 21 Noiembrie

 ...++O zi binecuvântată, sub protecția Maicii Domnului!

Sfânta sărbătoare a ,,Intrării în Biserică a Maicii Domnului(Vovideniei)" (21 noiembrie) să vă aducă gânduri bune și binecuvântări divine!

Prăznuirea Intrării Maicii Domnului în Biserică este celebrată atât de creștinii ortodocși, cât și de romano-catolici, an de an, pe 21 noiembrie, și marchează un moment important din viața copilei de trei ani, cea care avea să devină mama Mântuitorului Iisus Hristos și anume ziua în care părinții ei, drepții Ioachim și Ana, au adus-o la Templul din Ierusalim, după făgăduință.

Tradiția Bisericii ne spune că, atunci când îngerul Gavriil i-a zis Anei că pântecul ei va rodi, ea a exclamat cu bucurie: „Dacă voi naște prunc, băiat sau fată, îl voi dărui lui Dumnezeu spre a-L sluji toate zilele vieții sale!“ Astfel, după ce Maria a împlinit trei ani, părinții au dus-o în Biserică, încredințând-o preoților. Arhiereul Zaharia, cel ce avea să devină tatăl lui Ioan Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului, a întâmpinat fecioara și a purtat-o prin cele mai tainice lăcașuri ale Templului, binecuvântând-o: „Domnul a preamărit pe veci numele tău. La sfârșitul veacurilor El își va arăta prin tine răscumpărarea fiilor lui Israel“.

Apoi a așezat-o pe a treia treaptă a altarului și copila a uitat de părinții ei care s-au întors acasă uimiți și mulțumiți că Maria nu a privit înapoi. Astfel, Fecioara a rămas în Templul Domnului timp de doisprezece ani, până la apropierea vestirii că în pântecul ei se zămislește Fiul lui Dumnezeu.

DIN NOU ZILELE MAICII DOMNULUI

21 NOIEMBRIE, INTRAREA MAICII DOMNULUI ÎN BISERICĂ, LA VÂRSTA DE TREI ANI, MARE PRAZNIC ÎMPĂRĂTESC...dezlegare la pește.

...Predică la Praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului

(Părintele Ilie Cleopa)...

..."Ce este cu această Intrare în Biserică ???"

...Împlinindu-se trei ani de la naşterea Preasfintei Năs­cătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioarei Maria, dum­nezeieştii Părinţi Ioachim şi Ana, sfinţii şi drepţii ace­ia te­mă­tori de Dumnezeu şi-au adus aminte de făgădu­in­ţa pe care au făcut-o ei înainte de a se naşte Maica Domnului.

...Căci ei au fost oameni sterpi şi neroditori şi numai prin ru­găciuni şi post şi milostenie au dobândit pe această dum­nezeiască odraslă, pe această dumnezeiască pruncă Maria.

...Şi au pornit din Nazaret spre Ierusalim, cale de peste o sută de kilometri şi au mers vreme de trei zile.

...Şi era o minune mare şi preaslăvită acea dumnezeiască adunare, alcătuită din neamurile Preasfintei Maici a lui Dumnezeu şi ale dumnezeieştilor Părinţi.

... Erau zeci de fecioare, sau poate şi sute cu făclii, mergând şi cântând, mai cu seamă psalmii dumnezeiescului prooroc David, care a fost strămoş al Maicii Domnului după trup.

...Şi să nu credeţi că mergeau nu­mai ele. În chip nevăzut mergeau şi îngerii lui Dumnezeu, ca­re cântau şi petreceau pe Preacurata Fecioara Maria.

Şi când a ajuns dumnezeiasca co­pilă la aceste 15 trepte, dumnezeieştii Părinţi Ioachim şi Ana voiau să o ducă de mână, să o ridice încet, ca pe o co­pilă ce nu poate păşi pe trepte.

Dar – o, minunile tale, Maică a lui Dumnezeu! – ea s-a desprins din mâinile părinţilor şi din ceata fecioarelor, care o conduceau cu făclii aprinse şi cu cântări şi a început să zboare ca o porumbiţă nevinovată, a fugit peste toate treptele uşoară ca o pasăre a raiului şi a ajuns până la treapta de sus, unde erau pregătiţi preoţii îmbrăcaţi în veşminte de aur şi marele arhiereu, proorocul lui Dumnezeu, Zaharia.

...Şi când a ajuns acolo sus, s-au minunat preoţii şi tot po­po­rul cum o copilă de trei ani a putut să urce 15 trepte aşa de uşor, ca şi cum ar fi zburat. Şi a luat-o în braţe marele prooroc Zaharia, care era şi prooroc şi arhiereu şi căruia i se descoperise de la Dumnezeu cine este această prun­că.

...Şi dacă a luat-o şi a dus-o în biserică să se închine, du­pă ce a închinat-o, a făcut Zaharia proorocul un lucru cu totul neobişnuit, cu totul minunat şi cu totul neîn­gă­duit de legea veche. Ce a făcut? A dus-o pe această dum­ne­zeiască pruncă nu în Sfânta unde intrau preoţii, ci du­pă a doua catapeteasmă, unde era chivotul legii cel fe­re­cat peste tot cu aur şi Heruvimii slavei, care umbreau al­tarul şi mana şi toiagul lui Aaron, care înfrunzise şi şarpele cel de aramă şi celelalte lucruri sfinte ale lor.

(Sursa; Doxologia)Împreună cu ceata pământească cea văzută a fecioarelor celor curate era şi ceata cea nevăzută a celor fără de trup, ducând înăuntru, întru cele sfinte, pe Preacurata Fecioară Maria, înconjurând-o ca pe un vas ales al lui Dumnezeu, după porunca Domnului.

Împlinindu-se trei ani de la nașterea Preacuratei Fecioare Maria, drepții ei părinți, Ioachim și Ana, și-au adus aminte de făgăduința lor, ca să dea în dar lui Dumnezeu pe cea născută. Deci, au voit a împlini cu fapta ceea ce făgăduiseră cu cuvântul. Chemând toate rudeniile din Nazaret unde viețuiau, rudenii care erau de neam împărătesc și arhieresc, căci însuși dreptul Ioachim era de neam împărătesc, iar soția lui, Sfânta Ana, era de neam arhieresc; și aducând și cete de fecioare tinere, au pregătit făclii multe și au împodobit pe Preacurata Fecioară Maria cu podoabă împărătească.

Despre aceasta mărturisesc Sfinții Părinți cei de demult. Astfel, Sfântul Iacob, Arhiepiscopul Ierusalimului, spune cuvintele zise de Ioachim: „Chemați fiice evreice curate, să ia făclii aprinse”. Iar cuvintele dreptei Ana le spune Sfântul Ghermano, Patriarhul Constantinopolului, astfel: „Făgăduințele pe care le-au făcut buzele mele le voi da Domnului. Pentru aceasta am adunat cete de fecioare cu făclii, și am chemat preoți, și pe rudeniile mele, zicând tuturor: Bucurați-vă împreună cu mine toți, că m-am arătat astăzi și maică și înainte povățuitoare, dând pe fiica mea, nu împăratului celui pământesc, ci lui Dumnezeu, Împăratul ceresc”.

Iar pentru podoabă cea împărătească a dumnezeieștii prunce, Sfântul Teofilact, Arhiepiscopul Tesalonicului, grăiește așa: „Se cuvenea ca intrarea pruncei celei dumnezeiești să fie după vrednicia ei, și astfel, de un mărgăritar ca acesta prealuminat și de mult preț să nu se lipească haine proaste. Deci era de trebuință să o îmbrace cu haină împărătească, spre slava și frumusețea cea mai mare”. Pregătind cele ce se cuveneau pentru cinstită și slăvita intrare, au făcut calea din Nazaret la Ierusalim, timp de trei zile.

Ajungând în cetatea Ierusalimului, au mers cu cinste la biserică, ducând într-însa pe „Biserica” lui Dumnezeu cea însuflețită, pe prunca cea de trei ani, pe Curata Fecioară Maria. Cete de fecioare cu lumânări aprinse mergeau înaintea ei, după mărturia Sfântului Tarasie, Arhiepiscopul cetății lui Constantin, care povestește că Sfânta Ana ar fi grăit așa: „Purtați, fecioare, făclii și călătoriți înaintea mea și înaintea dumnezeieștii copile”. Iar sfinții ei născători, luând de mâini pe fiica lor cea dăruită lui Dumnezeu, cu blândețe și cu cinste o duceau între dânșii.

Toată mulțimea rudeniilor, vecinilor și cunoscuților urma cu veselie, ținând făclii în mâini și înconjurând-o pe Preasfânta Fecioară ca stelele pe luna cea luminoasă, spre mirarea Ierusalimului. Pentru acest lucru Sfântul Teofilact scrie așa: „A uitat fiica casa părinților săi și se aduce Împăratului, Celui ce a dorit frumusețea ei, și se aduce nu fără cinste, nici fără slavă, ci cu petrecere luminată, că se scoate din casa părintească cu slavă”. Apoi toți lăudau ieșirea ei, toate rudeniile, vecinii și câți erau în legătura dragostei, urmau părinților ei. Părinții se bucurau împreună cu părintele, maicile cu maică, iar copilele și fecioarele mergeau înaintea dumnezeieștii copile, purtând făclii, și erau ca un șir de stele care strălucesc împreună cu luna.

Deci, s-a adunat tot Ierusalimul, văzând acea nouă petrecere, cum pe o copilă de trei ani o duc împodobită cu atâta slavă și cu multe lumini; și nu numai cetățenii de jos ai Ierusalimului, ci și cei de sus, adică sfinții îngeri, s-au adunat să vadă preaslăvita ducere a Preacuratei Fecioare Maria. Și văzând, se mirau cum cântă Biserica: „Îngerii văzând intrarea Preacuratei s-au mirat, cum Fecioara intră în sfânta sfintelor...”. Deci împreună cu ceata pământească cea văzută a fecioarelor celor curate era și ceata cea nevăzută a celor fără de trup, ducând înăuntru, întru cele sfinte, pe Preacurata Fecioară Maria, înconjurând-o ca pe un vas ales al lui Dumnezeu, după porunca Domnului.

Sfântul Gheorghe, Arhiepiscopul Nicomidiei, așa grăiește despre aceasta: „Duceau acum părinții pe Fecioara către ușile bisericii, înconjurând-o pe ea îngerii și cu toate puterile cele mai presus de lume împreună veselindu-se; că îngerii, deși nu știau puterea tainei, însă ca niște slugi, din porunca Domnului, slujeau la intrarea ei în biserică. Și mai întâi se mirau văzând-o pe dânsa că va fi vas preacinstit al faptelor bune, care purta semnul curățeniei celei veșnice, și avea trup de care nici un fel de păcat nu se va apropia niciodată”. Deci, făcând voia Domnului, au săvârșit părinții slujba cea poruncită.

Astfel, cu cinste și cu slavă era petrecută în biserica Domnului, preanevinovata copilă, nu numai de oameni, ci și de îngeri. Căci de vreme ce chivotul Legii vechi, ce purta în sine mâna, care era numai închipuirea Preacuratei Fecioare, s-a dus cu cinste în biserica Domnului, adunându-se tot Israelul, cu cât mai vârtos se cuvenea cinste însuși Chivotului însuflețit, pe binecuvântata Fecioară, Maica lui Dumnezeu, care avea să poarte în sine pe Hristos. Când se ducea chivotul Legii în biserica Domnului, mergea înainte împăratul cel pământesc, fiind împărat peste Israel dumnezeiescul proroc David.

Iar înaintea chivotului însuflețit, adică înaintea Preacuratei Fecioare, care se ducea în Biserica lui Dumnezeu, mergea înainte, nu împăratul cel pământesc, ci Cel ceresc către Care în toate zilele ne rugăm, zicând: „Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului...”. Pentru că acel Împărat era mergător înaintea acestei fiice împărătești, după cum mărturisește despre acestea Sfânta Biserică în cântările ei, astfel: „În Sfânta Sfintelor, cea sfântă și fără de prihană cu Duhul Sfânt se aduce...”.

La ducerea chivotului erau cântări, căci a poruncit împăratul David Leviților să pună cântăreți, să dea glas de veselie în organe, în psaltiri, în alăute și în chimvale. Iar la ducerea Preasfintei Fecioare nu se făceau cântări ale muzicii pământești, ci cântări ale îngerilor celor ce nevăzut slujeau. Pentru că, intrând Fecioară în cele sfinte spre slujba Domnului, îngerii cântau cu glasuri cerești, despre care pomenește acum Biserica în condac: „Împreună aducând darul Duhului lui Dumnezeu pe care o laudă îngerii; aceasta este cortul cel ceresc”.

Însă și de cântări omenești era însoțită ducerea Preacuratei, pentru că Ana cea dreaptă – cum spune în cuvântul Sfântului Terasie –, grăiește către fecioarele care mergeau înainte: „Cântați-i acesteia întru laude, cântați-i întru alăute, glăsuiți cântare duhovnicească; măriți-o pe dânsa în psaltire cu zece strune”. Biserica a pomenit despre aceasta, zicând: „Bucură-se cu duhul Ioachim și Ana. Și cetele fecioarelor cânta Domnului, cu psalmi cântând și cinstind pe maica Lui”. De aici se arată că cetele de fecioare, care mergeau atunci înaintea Preacuratei Fecioare, cântau oarecare cântări din psalmii lui David. Cu ele se unește și făcătorul canonului acestuia, zicând: „Începeți, fecioare, și cântați cântări, ținând în mâini făclii”. Apoi Sfinții și drepții ei Părinți, Ioachim și Ana, după mărturia Sfântului Tarasie, aveau în gurile lor această cântare a lui David, strămoșul lor: Ascultă fiică și vezi și pleacă urechea ta și uită poporul tău și casa părintelui tău, că a dorit Împăratul frumusețea ta.

Atunci, după povestirea Sfântului Teofilact, au ieșit preoții care slujeau în biserică întru întâmpinarea acelei preaslăvite fiice a lui Dumnezeu și cu cântări au întâmpinat pe Preasfânta Fecioară, pe aceea care avea să fie Maica Arhiereului celui Mare, Care a străbătut cerurile. Pe aceasta aducând-o Sfânta Ana la ușile bisericii, precum scrie Sfântul Tarasie, zicea așa: „Vino, fiică, către Cel ce mi te-a dăruit! Vino chivot al sfințeniei către mult înduratul Stăpân! Vino, ușa vieții, către Milostivul dătător! Vino, sicriul Cuvântului, către lăcașul Domnului, intră în biserica Domnului, bucuria și veselia lumii”. Iar către Zaharia a zis Ioachim, ca și către un proroc, arhiereu și rudenie a lor: „Primește, Zaharia, pe cortul cel curat; primește, preotule, sicriul cel fără de prihană; primește, proorocule, cădelnița și cărbunele cel nematerialnic, primește dreptule tămâia cea duhovnicească”.

Apoi dreapta Ana a zis către arhiereu, precum povestește Sfântul Ghermano: „Primește, o! prorocule, pe fiica cea dăruită mie de Dumnezeu; primește-o și o sădește pe ea în muntele cel sfânt, în locașul cel gata al lui Dumnezeu, nimic ispitind, până când Dumnezeu, Care a chemat-o aici, va aduce la săvârșire cele ce bine a voit pentru dânsa”.

Erau acolo, după cum scrie Sfântul Ieronim, cincisprezece trepte la intrarea în biserică, după numărul celor cincisprezece psalmi ai treptelor, și la fiecare din acele trepte se cântă câte un psalm de către preoții și leviții care intrau în slujbă. Deci drepții părinți au pus pe prunca cea fără prihană pe treapta cea dintâi, iar ea îndată, singură, a alergat pe trepte foarte degrabă, neajutând-o nimeni, nici sprijinind-o. Și alergând la treapta cea de sus, a stat acolo, întărind-o pe dânsa puterea lui Dumnezeu cea negrăită. Căci încă mică fiind, a început Domnul a arăta într-însa puterea Sa cea mare, ca să înțeleagă cât de mare va fi în dar, când va veni în vârstă cea desăvârșită.

Atunci se mirau toți când au văzut pe acea pruncă de trei ani suindu-se singură degrabă pe acele trepte, ca și cum ar fi fost desăvârșită cu vârsta. Mai vârtos Zaharia se miră de aceasta și, ca un proroc, din descoperirea lui Dumnezeu înțelegea mai înainte cele ce aveau să fie. Căci, spune despre dânsul Sfântul Teofilact, că era luminat de Duhul. La fel și Sfântul Tarasie grăiește despre dânsul că, umplându-se de Duhul Sfânt, a strigat: „O, pruncă curată! O, fecioară neîntinată! O, doamnă preafrumoasă. O, înfrumusețarea femeilor! O, podoaba fiicelor! Tu ești binecuvântată între femei; tu ești preamărită cu curățenia; tu ești pecetluită cu fecioria; tu ești dezlegarea blestemului lui Adam”.

Iar către Sfânta Ana, după mărturia Sfântului Ghermano, Zaharia a zis: „Bine este cuvântat rodul pântecelui tău, o, femeie mai cinstită decât oricare altele! Preaslăvită este aducerea ta, o, iubitoare de Dumnezeu!”. Apoi ținând prunca de mână – zice același Sfânt Ghermano –, cu bucurie a adus-o Zaharia întru cele sfinte, zicând către dânsa unele ca acestea: „Vino, împlinirea prorociei mele; vino, săvârșirea făgăduințelor Domnului; vino, pecetea așezământului Lui; vino, împlinirea tainelor Lui; vino, oglinda tuturor prorocilor; vino, înnoirea celor învechite; vino, lumina celor ce zac în întuneric; vino, dar nou și preadumnezeiesc, intră cu bucurie în biserica Domnului tău; acum în aceasta de jos, pământească, iar puțin mai pe urmă în cea de sus și neapropiată”.

Iar prunca săltând și bucurându-se foarte, mergea în casa Domnului. Că, deși era mică cu vârsta, fiind numai de trei ani, însă cu darul lui Dumnezeu era desăvârșită, ca ceea ce era aleasă de Dumnezeu mai înainte de întemeierea lumii.

Astfel a fost dusă în biserica Domnului Preacurata și Preabinecuvântata Fecioară Maria. Atunci arhiereul Zaharia a făcut un lucru străin și tuturor de mirare, căci a dus pe pruncă în sfânta sfintelor, care este după a doua catapeteasmă, în care era chivotul Legii cel ferecat peste tot cu aur, și heruvimii slavei care umbreau altarul, unde, nu numai femeilor, ci nici preoților nu le era îngăduit a intra, fără numai singur arhiereului, o dată într-un an.

Acolo i-a dat arhiereul Zaharia Preacuratei Fecioare loc de rugăciune. Căci celorlalte fecioare, care, de asemeni, erau aduse pentru slujbă în biserica Domnului până la vremea vârstei lor, le era dat loc de rugăciune, după mărturia Sfântului Chiril Alexandrinul și a lui Grigore de Nissa, între biserică și altar, unde mai pe urmă a fost ucis Zaharia. Și nicidecum nu era cu putință vreuneia din fecioarele acelea a îndrăzni să se apropie de altar, pentru că le oprise arhiereul.

Aceasta a făcut-o arhiereul după porunca lui Dumnezeu, despre care grăiește Sfântul Teofilact astfel: „Iar arhiereul, fiind luminat de Dumnezeu, a cunoscut pe pruncă, că este locaș al dumnezeiescului dar, și că este mai vrednică decât el spre a sta totdeauna înaintea feței lui Dumnezeu. Și, aducându-și aminte de cele zise în Lege despre chivot – căci s-a poruncit ca acela să fie pus în sfânta sfintelor –, îndată a priceput cum că acela a fost mai înainte numai închipuirea copilei acesteia. Deci, neîndoindu-se, a îndrăznit mai presus de Lege a o aduce în Sfânta Sfintelor. Și a primit pe Fecioară locul acela, care nu era văzut de nici unul din alți bărbați, nici chiar de preoți, decât numai de arhiereu o dată într-un an. Căci se cădea aceasta pentru ea, ceea ce s-a sfințit mai înainte de zămislire prin curăție; și din pântece s-a îndreptat să nu slujească legii celei omenești care zace asupra oamenilor celor ce greșesc, ci celei cerești, fiind mai presus decât îngerii și în care, nu legea omenească, ci darul cel desăvârșit a lucrat”.

Apoi drepții părinți au adus – precum zice Sfântul Ieronim –, cu Preabinecuvântata lor fiică, și daruri lui Dumnezeu, jertfe și arderi de tot. Și fiind binecuvântați de arhiereu și de tot soborul preoțesc, s-au întors la casa lor cu toate rudeniile și au făcut ospăț mare, veselindu-se și mulțumind lui Dumnezeu. Iar Preabinecuvântata Fecioară, la începutul vieții sale, a fost dată în casa Domnului, în locașul de fecioare, pentru că biserica Ierusalimului – cea zidită de Solomon, iar după pustiire, înnoită de Zorobabel –, avea multe locașuri de locuință precum zice Iosif (Flaviu), istoricul cel vechi al evreilor: „Că erau pe lângă peretele bisericii, treizeci de camere de piatră despărțite una de alta, largi și foarte frumoase. Iar peste acelea erau alte camere și peste acelea al treilea rând, și de toate era numărul lor nouăzeci de camere, având toată îndemânarea. Iar înălțimea casei era ca și peretele bisericii, ca niște stâlpi întărind biserica pe dinafară”.

Deci în acele case erau diferite locașuri: deosebi viețuiau fecioarele, care erau date spre slujba lui Dumnezeu, până la o vreme; în altă parte locuiau și văduvele, cele care se făgăduiau să-și păzească curățenia până la sfârșitul vieții lor, precum era Ana prorocița, fata lui Fanuil; și iarăși deosebi petreceau bărbații care se chemau nazorei, viețuind în chipul monahilor necăsătoriți. Aceia toți slujeau Domnului în biserică și își aveau hrana din averea lor. Iar celelalte case erau pentru odihna săracilor străini care veneau de departe pentru închinăciune.

Deci în locașul fecioarelor, precum s-a zis, a fost dată prunca cea de trei ani, Preacurata Fecioară Maria, fiind orânduite pe lângă dânsa fecioare mai bătrâne cu anii, iscusite în Sfânta Scriptură și în lucrul mâinilor, pentru că din copilărie să se deprindă dumnezeiasca pruncă și cu Scriptură și cu lucrul mâinilor. Apoi o cercetau pe ea Sfinții ei Părinți Ioachim și Ana, iar mai vârtos Sfânta Ana, ca o maică mergea adeseori să vadă pe fiica sa și o învăța pe dânsa. Astfel, a învățat degrabă Scriptura Legii vechi desăvârșit, după mărturia Sfântului Ambrozie și a lui Gheorghe istoricul, și nu numai Scriptura, ci și lucrul mâinilor l-a deprins bine, precum zice despre dânsa Sfântul Epifanie: „Fecioara era ascuțită la minte și iubitoare de învățătură și nu numai Sfânta Scriptură învăța, ci și toarcerea linii și a inului și la cusături cu mătase se îndeletnicea”.

Pentru priceperea sa cea bună, era tuturor mirare și lucra mai vârtos acele lucruri ce puteau să fie de trebuință preoților la slujba Bisericii; încât mai pe urmă, pe vremea Fiului ei, putea să se hrănească cu cinste. Pentru că chiar hitonul cel necusut, adică cămașa pentru care s-a tras sorț când Domnul era răstignit pe cruce, a fost țesut de Fecioara Maria, cu mâinile ei.

Sfântul Epifanie spune că se dădea Preacuratei Fecioare, ca și celorlalte fecioare, hrana cea obișnuită de la biserică, dar ea o dădea săracilor străini, pentru că era hrănită cu pâine cerească, precum cânta Biserica. Sfântul Ghermano spune despre dânsa: „Petrecea Fecioară în Sfânta Sfintelor, primind hrană dulce de la îngeri”. Și Sfântul Andrei Criteanul grăiește: „În Sfânta Sfintelor petrecând Fecioara ca într-o cămară, primea hrană străină și nestricăcioasă”.

Și se spune că Preacurata Feicoară intra în cortul cel mai dinăuntru, care se zice Sfânta Sfintelor, ce era după a doua catapeteasmă, iar nu în locașul cel fecioresc. Pentru că, deși avea loc deosebit în locașul fecioarelor, la rugăciune ea intră în Sfânta Sfintelor, căci numai ei îi era îngăduit. Dar ajungând în vârstă mai mare și deprinzându-se cu scriptură și cu lucrul mâinilor, mai mult zăbovea la rugăciune, decât la lucru. Ea avea obicei de petrecea toată noaptea și cea mai mare parte a zilei în rugăciuni. La rugăciune intra în Sfânta Sfintelor, iar la lucrul mâinilor se întorcea în locașul său; pentru că nu era slobod a lucra ceva în Sfânta Sfintelor, nici a aduce ceva acolo.

Cea mai multă vreme a vieții sale și-a petrecut în biserică la rugăciune, după a doua catapeteasmă, în cortul cel dinăuntru, decât în casă ce îi era dată pentru lucrul mâinilor. Pentru aceasta, de către toți învățătorii, cu un glas se mărturisește, că Preacurata Fecioară până la doisprezece ani și-a avut viața în Sfânta Sfintelor, de vreme ce numai câte puțin ieșea de acolo. Iar cum a fost viața ei în vârstă tinereților, scrie Ieronim astfel: „Fericită Fecioară, încă din pruncia sa, când era în biserică cu celelalte fecioare de o vârstă cu sine, își petrecea viața foarte cu rânduială. Pentru că de dimineață până la al treilea ceas din zi, stătea la rugăciune; iar de la al treilea ceas până la al nouălea, se îndeletnicea cu lucrul mâinilor sau cu citirea cărților sfinte. De la al nouălea ceas, iarăși își începea rugăciunea, de la care nu înceta, până când nu i se arăta îngerul, dintr-ale cărui mâini se obișnuise a-și primi hrană. Și așa mereu tot mai mult sporea în dragostea lui Dumnezeu”.

Astfel a fost viața ei în feciorie, când locuia împreună cu fecioarele cele de o vârstă. Din zi în zi crescând și întărindu-se cu duhul, creștea într-însa și viața cea cu nevoință, cu iubire de osteneală și rugăciune. Pentru că mergea din putere în putere, până când a umbrit-o puterea Celui de sus. Iar când i se arăta îngerul aducându-i hrană, a văzut cu ochii săi chiar arhiereul Zaharia, despre care mărturisește Sfântul Gheorghe Nicomidianul, zicând: „Din zi în zi, înaintând cu vârsta, se înmulțeau și darurile Duhului Sfânt întru dânsa”.

Apoi petrecea împreună cu îngerii, lucru pe care și Zaharia îl știa. Căci intrând el în altar, după obiceiul său, ca arhiereu, a văzut pe cineva că vorbea cu fecioară, dându-i hrană, și având chipul străin - pentru că era înger cel ce se arăta. Și înspăimîntîndu-se Zaharia, cugeta în sine: „Ce este această nouă și neobișnuită asemănare îngerească ce s-a arătat și vorbea către fecioară, cu chip fără de trup, aducând hrană care hrănește trupul, cel cu firea nematerialnică, dând fecioarei mâncare materialnică? Acea vedere îngerească se făcea numai preoților, și aceea nu totdeauna; iar către partea femeiască și încă către o fecioară așa tânără, nicidecum nu este obișnuit a se vedea. Căci de ar fi fost dintre cele însoțite cu bărbat, dar fără copii, s-ar fi rugat ca să i se dea rod – precum s-a rugat Ana odinioară –, atunci nu m-aș fi minunat de arătarea îngerească.

Dar fecioara astfel de lucru nu cere și, precum văd, totdeauna i se arată îngerul. Pentru aceasta sunt în mai mare mirare, în spaimă și în îndoială. Căci, ce poate să fie aceasta? Și ce vine, să-i vestească îngerul? Ce este hrana aceea ce i se aduce? Și de unde se ia? Cine pregătește acea hrană? Și ce mână face acea pâine? Pentru că îngerii nu se îngrijesc pentru trebuințele trupești, deși mulți oameni au fost hrăniți printr-înșii, dar hrana aceea o pregătea mână omenească.

Căci îngerul, slujind lui Daniil, deși putea, cu puterea Celui Preaînalt, nu prin altcineva, ci prin sine să împlinească cele poruncite, a luat pe Avacum cu scafa (vas), că nu cumva vedenia cea îngerească și hrana cea neobișnuită, să înfricoșeze pe cel ce îl hrănea. Iar aici singur îngerul vine către fecioară, care lucru este plin de o taină, pe care eu nu o pricep. Ce este aceasta? Căci chiar din copilăria ei s-a învrednicit de daruri ca acestea, ca să-i slujească cei fără de trupuri.

Ce este aceasta? Au doar întru dânsa se vor împlini graiurile prorocești? Au doar întru dânsa va fi sfârșitul așteptării noastre? Au doar dintr-însa va lua fire Cel Care are să vină să mântuiască neamul nostru? Căci această taină a fost mai dinainte prorocită, și Cuvântul caută pe aceea care să slujească tainei. Au doar nu este alta mai dinainte aleasă ca să slujească tainei, fără numai fecioara aceasta, pe care o văd?

Cât ești de fericită casa lui Israel, din care a odrăslit o vlăstară ca aceasta! Cât ești de fericită rădăcina lui Iesei, din care a ieșit vița, care are să odrăslească lumii floarea mântuirii! Cât de slăvită este pomenirea părinților acesteia! Cât sunt de fericit și eu cel ce mă satur de o vedere că aceasta și înfrumusețez o Fecioară ca aceasta, spre a fi mireasa Cuvântului!”.

Până aici este povestirea Sfântului Gheorghe Nicomidianul.

Încă și Fericitul Ieronim asemenea grăiește: „Cum că în toate zilele o cercetau pe dânsa îngerii și de m-ar fi întrebat cineva pe mine cum a petrecut acolo, Preacurata Fecioară în vremea copilăriei sale, aș fi răspuns că acel lucru numai lui Dumnezeu singur i-a fost știut și lui Gavriil Arhanghelul, păzitorul ei cel nedepărtat, care împreună cu alți îngeri venea adeseori la dânsa și cu dragoste vorbeau împreună cu dânsa”.

Astfel petrecea Preacurata Fecioară în sfânta sfintelor împreună cu îngerii, dorind ca în veci să viețuiască întru curățenie îngerească și în feciorie, după mărturia sfinților învățători, Grigore de Nissa, Ieronim și a celorlalți, care zic că această Fecioară singură și-a logodit fecioria lui Dumnezeu. Pentru că în Legea veche era neobișnuit fecioarelor a nu se mărita, căci mai cinstită era însoțirea decât fecioria. Iar Preacurata Fecioară a cinstit fecioria, mai vârtos decât însoțirea și, făcându-se mireasa lui Dumnezeu, ziua și noaptea Îi slujea Lui în curățenia fecioriei sale. Iar Duhul cel Preasfânt, cu bunăvoința lui Dumnezeu Tatăl, pregătea întru dânsa sălășluirea lui Dumnezeu Cuvântul.

Să fie dar Preasfintei și Celei de o ființă și nedespărțitei Treimi, slavă și mulțumire. Iar Preacuratei Stăpânei noastre Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria, cinste și laudă, de la toate neamurile în veci. Amin.

Acatistul Intrării în biserică a Maicii Domnului

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Pe cea mai aleasă din toate neamurile, pe Sfânta Pruncă ce se aduce astăzi de Sfinţii săi Părinţi în biserica Domnului şi se aşază în Sfânta Sfintelor, spre sălăşluirea Împăratului tuturor, cu cântări de laudă şi cu mulţime de făclii să o întâmpinăm. Iar tu care ai milostivire nemărginită, slobozeşte-ne din toate nevoile pe noi, care îţi cântăm: Bucură-te, bucuria noastră, Sfântă Pruncă, pururea Fecioară!

Icosul 1

Îngerii lui Dumnezeu o înconjoară cu credinţa, iar credincioşii o fericesc pururea şi cu bucurie cântă laudele acestea:
Bucură-te, Sfântă Pruncă, ce astăzi eşti adusă în Sfânta Sfintelor;
Bucură-te, că Sfinţii tăi Părinţi astăzi împlinesc făgăduinţa;
Bucură-te, că ai fost binecuvântată de marele arhiereu Zaharia;
Bucură-te, că el te-a aşezat în Sfânta Sfintelor;
Bucură-te, că Sfântul Zaharia, apărând cinstea ta, de evrei a fost omorât;
Bucură-te, jertfă bineprimită de Dumnezeu;
Bucură-te, că în Sfânta Sfintelor se pregăteşte azi sălăşluirea ta;
Bucură-te, că tu începi mântuirea noastră;
Bucură-te, că de fecioare de vârsta ta ai fost petrecută;
Bucură-te, bucuria noastră, Sfântă Pruncă, pururea Fecioară!

Condacul al 2-lea

Veniţi, cetele creştineşti, să ne adunăm la Sfânta Pruncă, cea care lăsând toate bucuriile din lume, se duce ca o jertfă în biserica Domnului de către Sfinţii săi Părinţi, pentru mântuirea noastră, şi ca o mulţumire să o cinstim cu cântări prăznuind duhovniceşte, iar lui Dumnezeu să-I cântăm: Aliluia!

Icosul al 2-lea

În vârstă de trei ani fiind Sfântă Pruncă, iar mai târziu Născătoare de Dumnezeu, I s-a adus Domnului, împlinind făgăduinţa Părinţilor săi, şi marele arhiereu Zaharia o primeşte şi o aşază în Sfânta Sfintelor, pentru a noastră mântuire; pentru aceasta să-i cântăm:
Bucură-te, că de fecioare cu făclii ai fost adusă;
Bucură-te, vasul cel sfinţit;
Bucură-te, biserica Împăratului tuturor;
Bucură-te, fecioară de Dumnezeu aleasă;
Bucură-te, că David mai înainte a proorocit despre intrarea ta în Sfânta Sfintelor;
Bucură-te, pâine cuvântătoare;
Bucură-te, cămara Cuvântului lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ai fost hrănită de îngeri;
Bucură-te, că ai fost aleasă de Dumnezeu pentru a fi Maică a Sa;
Bucură-te, cortul lui Dumnezeu;
Bucură-te, bucuria noastră, Sfântă Pruncă, pururea Fecioară!

Condacul al 3-lea

David Prorocul te-a lăudat de demult, Fiică a lui Dumnezeu numindu-te; iar tu născând Prunc pe Hristos Domnul nostru, L-ai hrănit cu lapte, ca o Maică Sfântă a Lui. Pentru această mare taină eşti adusă în biserica Domnului şi aşezată în Sfânta Sfintelor, unde neîncetat ai cântat: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Ana cea neprihănită s-a bucurat că împlinind făgăduinţa sa, aduce pe ceea ce s-a născut din făgăduinţa lui Dumnezeu, ca dar de mare preţ, şi Ioachim prăznuieşte luminat, iar noi te fericim, Sfântă Pruncă, cu această jertfă de cântare:
Bucură-te, singura binecuvântată între femei;
Bucură-te, propovăduirea proorocilor;
Bucură-te, slava Apostolilor;
Bucură-te, lauda mucenicilor;
Bucură-te, înnoirea lumii;
Bucură-te, împăcarea lui Dumnezeu;
Bucură-te, scaunul Stăpânului;
Bucură-te, sălăşluirea luminată a Mântuitorului;
Bucură-te, bucuria noastră, Sfântă Pruncă, pururea Fecioară!

Condacul al 4-lea

Împodobită de nuntă se arată astăzi Biserica, frumoasă cămară, primind pe cămara cea însufleţită a lui Dumnezeu, pe cea curată şi fără de prihană şi mai luminată decât toată făptura, petrecând copilăria sa în Sfânta Sfintelor, şi cu îngerii împreună cântând: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Saltă astăzi toate oştirile îngereşti şi mulţimea creştinilor înaintea feţei tale, Preacurată Pruncă, purtătorii de făclii aleargă împreună cântând şi grăind acestea:
Bucură-te, uşă dinspre răsărituri;
Bucură-te, Sfântă Pruncă, primită în biserică cu mare cinste;
Bucură-te, uşa Domnului;
Bucură-te, vistierie preacurată a înţelepciunii;
Bucură-te, izvorul darului;
Bucură-te, mieluşea curată;
Bucură-te, porumbiţă neîntinată;
Bucură-te, bucuria noastră, Sfântă Pruncă, pururea Fecioară!

Condacul al 5-lea

Mieluşeaua lui Dumnezeu, curată, porumbiţă neîntinată, cortul lui Dumnezeu cel neîncăpător, sfinţenia slavei, prăznuind petrecerea ta, Sfântă Pruncă, întru cele ce nimenea nu intră, astăzi ne veselim cu fecioarele, care cu făclii aprinse te-au petrecut în Sfânta Sfintelor unde cu bucurie cântai: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Pe cea de trei ani cu trupul şi de mulţi ani proorocită, pe cea mai desfătată decât cerurile şi mai înaltă decât puterile cele de sus, cu cântări să o lăudăm pe Dumnezeiasca Pruncă:
Bucură-te, solitoarea mântuirii noastre;
Bucură-te, cea înconjurată de îngeri;
Bucură-te, cea cinstită de oamenii credincioşi;
Bucură-te, liman cu bună linişte;
Bucură-te, zid nesurpat;
Bucură-te, Maica luminii;
Bucură-te, mai înainte rânduită a fi Maica lui Dumnezeu;
Bucură-te, Pruncă cu trupul;
Bucură-te, desăvârşită cu sufletul;
Bucură-te, bucuria noastră, Sfântă Pruncă, pururea Fecioară!

Condacul al 6-lea

Pe tine te-au propovăduit proorocii mai înainte, numindu-te sicriu sfinţit, cădelniţă de aur, sfeşnic, masă, scară şi turn, mieluşea curată, cămară neîntinată; iar noi, ca pe un cort de Dumnezeu încăpător, care ne-a mântuit pe noi, cântând strigăm: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Pe uşa cea neumblată, casă lui Dumnezeu primind-o, astăzi a încetat umbra legii, căci s-a arătat darul şi adevărul, muntele cel umbrit pe care mai înainte l-a văzut Avacum şi a vestit pe cea care a intrat înăuntrul celor neumblate ale Bisericii, pentru care îi cântăm:
Bucură-te, cea plină de lumină;
Bucură-te, mângâierea noastră în necaz;
Bucură-te, doctorul tuturor bolilor;
Bucură-te, sfărâmarea morţii;
Bucură-te, râu de viaţă nedeşertat;
Bucură-te, carte pecetluită cu Duhul;
Bucură-te, cămara cea însufleţită a lui Hristos Domnul;
Bucură-te, locul bucuriei;
Bucură-te, că ai stricat blestemul Evei;
Bucură-te, bucuria noastră, Sfântă Pruncă, pururea Fecioară!

Condacul al 7-lea

Tot pământul vede astăzi lucruri străine şi preamărite, cum Pruncă fiind, aşezată în Sfânta Sfintelor, primeşte hrană de la îngeri, purtând chipul rânduielii, împreună cântă totdeauna: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Preaslăvită sfinţenie, sfinţită dăruire, astăzi Preasfânta Pruncă, punându-se în Biserica lui Hristos, Împăratul a toate, se păzeşte a fi lăcaş luminat Celui ce a ales-o, pentru frumuseţea sufletului ei curat; iar noi cântăm acestea:
Bucură-te, mântuirea noastră;
Bucură-te, bucuria robilor tăi;
Bucură-te, chemarea noastră;
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Împăratul tuturor;
Bucură-te, cămara curăţiei;
Bucură-te, crin cu dulce miros;
Bucură-te, mirul cel de mult preţ;
Bucură-te, tămâie cu bună mireasmă;
Bucură-te, că întorci întristările noastre în bucurie;
Bucură-te, bucuria noastră, Sfântă Pruncă, pururea Fecioară!

Condacul al 8-lea

Astăzi ai strălucit în casa Domnului ca un sfeşnic luminos, Sfântă Pruncă, şi ne luminezi cu cinstitele tale daruri ale milelor şi minunilor tale, că ele sunt mai presus de minte, străină este naşterea ta, străin este chipul naşterii tale, străine şi preaslăvite sunt toate ale tale, pentru care cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Cel ce poartă toate cu cuvântul a auzit rugăciunea drepţilor şi stârpiciunea a dezlegat-o, ca un îndurat, şi le-a dăruit pricina bucuriei locuinţa harului, întru care sunt puse vistieriile tainelor, pentru care şi noi cu mulţumire îi cântăm:
Bucură-te, holdă nearată;
Bucură-te, spic dumnezeiesc;
Bucură-te, izvor nedeşertat al apei celei vii;
Bucură-te, mieluşeaua care ai născut pe Mieluşelul lui Dumnezeu;
Bucură-te, curăţitoarea cea caldă;
Bucură-te, luceafărul dimineţii;
Bucură-te, că ai purtat pe Soarele Hristos;
Bucură-te, lăcaşul luminii;
Bucură-te, că ai stricat întunericul;
Bucură-te, bucuria noastră, Sfântă Pruncă, pururea Fecioară!

Condacul al 9-lea

Pe tine, steaua cea împărătească, primindu-te biserica lui Dumnezeu, unde te-ai împărtăşit dulceţei celei nesfârşite şi la cele mai bune ai trecut, văzând în Fiul împlinirea celor mai înainte zise; pentru acesta noi, cântând acest mare praznic, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Astăzi ne-a strălucit primăvara veselă, luminând sufletele noastre, gândul şi mintea, cu darul prăznuirii Intrării în biserică a Sfintei Prunce, pentru un trai sfânt, pregătindu-se a fi sălaş Împăratului Celui Ceresc, pentru aceasta primeşte de la noi aceste laude:
Bucură-te, uşă prin care a trecut Cuvântul;
Bucură-te, că ai sfărâmat uşile iadului;
Bucură-te, că ai alungat pe diavolii cei întunecaţi;
Bucură-te, cea cu totul lăudată;
Bucură-te, curăţirea lumii;
Bucură-te, scară care înalţi pe cei de pe pământ la cer;
Bucură-te, pod care treci de la moarte la viaţă;
Bucură-te, că fără de osteneală ai purtat în pântecele tău pe Cel ce poartă toate;
Bucură-te, că ai născut pe Dătătorul legii;
Bucură-te, bucuria noastră, Sfântă Pruncă, pururea Fecioară!

Condacul al 10-lea

Daruri aduc azi cerul şi pământul Preasfintei Prunce, cetele îngereşti, mulţimea creştinilor şi toată suflarea, căci legea a trecut ca umbra şi razele darului au strălucit, intrând în biserică Sfânta Pruncă, pentru a slăvi pe Dumnezeu cu viaţă sfântă şi cu cântare îngerească: Aliluia!

Icosul al 10-lea

În biserică aducând Ana pe ceea ce avea să fie casa Domnului, strigând, grăia: „Prunca cea dată mie de la Dumnezeu o aduc în biserica Ziditorului, primeşte-o, Sfinte Zaharia, şi o aşază unde o va primi Dumnezeu şi să fie spre sălăşluirea Mântuitorului”. Iar noi minunându-ne de acestea cântăm aşa:
Bucură-te, păzitoarea robilor tăi;
Bucură-te, sfinţita scăpare a păcătoşilor;
Bucură-te, minunarea oamenilor;
Bucură-te, bucuria îngerilor;
Bucură-te, grabnic ajutătoare a celor ce se roagă ţie;
Bucură-te, adâncul cel nemăsurat;
Bucură-te, chemarea proorocilor;
Bucură-te, podoaba Apostolilor;
Bucură-te, bucuria noastră, Sfântă Pruncă, pururea Fecioară!

Condacul al 11-lea

„Roaba Domnului am fost eu”, a spus Sfânta Ana Sfântului Zaharia, „chemându-L pe Dumnezeu cu credinţă în post şi în rugăciune, ca să iau rodul durerii mele şi după naştere să-l aduc Celui ce mi l-a dat. Pentru aceasta mă veselesc astăzi, împlinind făgăduinţa mea, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!”.

Icosul al 11-lea

Veseliţi-vă astăzi luminat, Sfinţilor Părinţi ai Preacuratei Prunce, pe care o aduceţi jertfă sfântă, căci a fost dată vouă din făgăduinţă, pentru curăţia vieţii voastre pe pământ, cea plină de fapte bune, din care S-a născut Mântuitorul nostru, care şi-a ales-o cort însufleţit, căruia îi cântăm:
Bucură-te, întărirea mucenicilor;
Bucură-te, scăpare şi liniştea robilor tăi;
Bucură-te, că prin tine moştenim viaţa cea veşnică;
Bucură-te, că ne îmbraci cu haina nestricăciunii;
Bucură-te, că prin tine am văzut lumina;
Bucură-te, că ne ridici de la întuneric la lumină;
Bucură-te, că ne ajuţi a nu iubi desfătările pământeşti;
Bucură-te, cea pururea binecuvântată de robii tăi;
Bucură-te, stea neapusă;
Bucură-te, bucuria noastră, Sfântă Pruncă, pururea Fecioară!

Condacul al 12-lea

Prin harul dat ţie de la Dumnezeu, Sfântă Pruncă, te-ai făcut uşă de mântuire, munte înţelegător, scară însufleţită, pe care proorocii te-au vestit de demult. Apostolii te-au propovăduit, mucenicii te-au mărturisit, cuvioşii te-au slăvit, îngerii şi pământenii slavoslovesc înaintea lui Dumnezeu pentru tine, cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea

În biserică te-au adus pe tine, dumnezeiască Fiică, bătrânii tăi părinţi, cei ce te-au născut, ca pe o jertfă curată şi străin lucru, te sălăşluieşti întru cele neumblate, ca mai înainte să găteşti lăcaş lui Dumnezeu-Cuvântul, Căruia închinându-ne, strigăm ţie:
Bucură-te, că ai născut pe Cel Milostiv;
Bucură-te, că ne-ai adus pe Soarele cel Mare;
Bucură-te, că ai deschis raiul cel închis;
Bucură-te, lauda cuvioşilor;
Bucură-te, cununa mucenicilor;
Bucură-te, podoaba drepţilor;
Bucură-te, mântuirea credincioşilor;
Bucură-te, vasul mirului celui dumnezeiesc;
Bucură-te, folositoarea lumii;
Bucură-te, bucuria noastră, Sfântă Pruncă, pururea Fecioară!

Condacul al 13-lea

O, cea mai cinstită şi mai sfântă decât toţi sfinţii, dumnezeiască Pruncă, Fecioară şi Maica Dumnezeului celui de sus, în ziua Intrării tale în Sfânta Sfintelor, pe care o prăznuim astăzi cinstindu-te, primeşte acest dar al nostru şi ne izbăveşte pe noi din toate nevoile, necazurile şi primejdiile şi ne învredniceşte Împărăţiei celei cereşti, ca întotdeauna cu mulţumire să cântăm: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Îngerii lui Dumnezeu..., Condacul 1: Pe cea mai aleasă...,

Icosul 1

Îngerii lui Dumnezeu o înconjoară cu credinţa, iar credincioşii o fericesc pururea şi cu bucurie cântă laudele acestea:
Bucură-te, Sfântă Pruncă, ce astăzi eşti adusă în Sfânta Sfintelor;
Bucură-te, că Sfinţii tăi Părinţi astăzi împlinesc făgăduinţa;
Bucură-te, că ai fost binecuvântată de marele arhiereu Zaharia;
Bucură-te, că el te-a aşezat în Sfânta Sfintelor;
Bucură-te, că Sfântul Zaharia, apărând cinstea ta, de evrei a fost omorât;
Bucură-te, jertfă bineprimită de Dumnezeu;
Bucură-te, că în Sfânta Sfintelor se pregăteşte azi sălăşluirea ta;
Bucură-te, că tu începi mântuirea noastră;
Bucură-te, că de fecioare de vârsta ta ai fost petrecută;
Bucură-te, bucuria noastră, Sfântă Pruncă, pururea Fecioară!

Condacul 1

Pe cea mai aleasă din toate neamurile, pe Sfânta Pruncă ce se aduce astăzi de Sfinţii săi Părinţi în biserica Domnului şi se aşază în Sfânta Sfintelor, spre sălăşluirea Împăratului tuturor, cu cântări de laudă şi cu mulţime de făclii să o întâmpinăm. Iar tu care ai milostivire nemărginită, slobozeşte-ne din toate nevoile pe noi, care îţi cântăm: Bucură-te, bucuria noastră, Sfântă Pruncă, pururea Fecioară!

şi se face otpustul.

Canon de rugăciune la Praznicul Intrării în biserică a Maicii Domnului (1)

Tropar la Praznicul Intrării în biserică a Maicii Domnului

Glasul al 4-lea

Astăzi înainte însemnarea bunăvoinţei lui Dumnezeu şi propovăduirea mântuirii oamenilor, în Templul lui Dumnezeu luminat Fecioara se arată şi pe Hristos tuturor mai înainte Îl vesteşte. Acesteia şi noi cu mare glas să-i strigăm: Bucură-te, Împlinirea rânduielii Ziditorului.

 

Cântarea 1

Glasul al 4-lea

Irmosul

Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi Împărătesei Maice şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi lăuda Intrarea ei, bucurându-mă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

A Înţelepciunii Vistierie, Prea­curată, pe tine te ştim şi al Harului Izvor, care izvorăşti neîncetat picăturile tale cele de cunoştinţă, pe care te rugăm să le rourezi, Stăpână, ca să te laud pe tine pururea.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Biserică mai Înaltă decât cerurile, Preacurată, fiind şi Cămară, în Templul lui Dumnezeu te-au adus, ca să te găteşti Lui spre Dumnezeiasca Sălăşluire a venirii Sale.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Lumina harului, Născătoare de Dumnezeu, răsărind, pe toţi i-a luminat şi i-a împreunat, ca să împodobească Prealuminata prăznuire a ei cu cântări: veniţi să ne adunăm.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Uşa cea Mărită, de gânduri necuprinsă, deschizând uşile Templului lui Dumnezeu, acum porunceşte, când ne adunăm noi, să ne îndulcim cu minunile ei cele Dumnezeieşti.

 

Cântarea a 3-a

Irmosul

Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce eşti Izvor Viu şi Îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească întăreşte-i şi întru Dumnezeiască Intrarea ta, cununilor măririi învredniceşte-i.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Împodobit de nuntă astăzi s-a arătat frumos Templul Fecioarei şi Cămara, primind Cămara Cea Însufleţită a lui Dumnezeu, pe cea Curată şi fără prihană şi mai Luminată decât toată făptura.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

David înainte începând dănţuirea saltă şi dănţuieşte cu noi şi Împărăteasă Împodobită şi Preacinstită te numeşte pe tine, Preacurată, Ceea ce stai în Templu înaintea Împăratului şi Dumnezeu.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Din cea din care a ieşit neamului omenesc călcarea poruncii, din aceea au înflorit îndreptarea şi nestricăciunea; Născătoarea de Dumnezeu este adusă astăzi în Casa lui Dumnezeu.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Saltă Oştile îngereşti şi mulţimea tuturor oamenilor şi înaintea feţei tale, Preacurată, aleargă astăzi fecioarele purtătoare de făclii strigând Măririle tale în Casa lui Dumnezeu.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Dumnezeiescul Sfat Cel Neurmat al Celui Preaînalt, al Întrupării Tale celei din Fecioară, proorocul Avacum înţelegându-l, a strigat: Slavă Puterii Tale, Doamne!

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Templul lui Dumnezeu primind astăzi Uşa cea Neumblată, a încetat toată umbra Legii; căci cu adevărat s-a arătat adevărul, strigând celor de pe pământ.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Muntele cel cu umbra deasă, pe care mai înainte l-a văzut de demult Avacum, mai înainte a vestit pe cea care a încăput înăuntru întru cele neumblate ale Templului; căci cu adevărat a odrăslit virtuţile şi acoperă marginile.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Să vedem tot pământul lucruri uimitoare, străine şi minunate: cum, primind de la înger hrană, Fecioara poartă Chipurile rânduielii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Templu şi Cămară şi Cer Însufleţit arătându-te, Dumnezeiască Mireasă, Împăratului, în Templul Legii ai fost adusă astăzi Aceluia, păzită fiind, Preacurată.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Spăimântatu-s-au toate de Cinstită Intrarea ta. Că tu, Fecioară, care nu ştii de nuntă, înăuntru ai intrat în Templul lui Dumnezeu, ca o Preacurată Biserică, tuturor celor ce te laudă pe tine pace dăruindu-le.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Sfinţenia cea Preaslăvită şi Sfinţita Dăruire, astăzi Preacurata Fecioară Închinată fiind în Templul lui Dumnezeu, Împăratului a toate, Dumnezeului nostru, Unuia, spre Locaş este Păzită, precum Însuşi ştie.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Frumuseţea sufletului tău, Preacurată, văzând-o oarecând Zaharia, cu credinţă a strigat: Tu eşti Răscumpărarea. Tu eşti Bucuria tuturor. Tu eşti Chemarea noastră prin care Cel Neîncăput, încăput mie Se va arăta.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

O, minunile tale cele mai presus de minte, Preacurată! Neobişnuită este naşterea ta! Neobişnuit este chipul creşterii tale! Neobişnuite şi minunate sunt ale tale toate şi oamenilor netâlcuite, Dumnezeiască Mireasă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Sfeşnic mult Luminos fiind, Dumnezeiască Mireasă, astăzi ai strălucit în Casa Domnului şi ne luminezi pe noi cu cinstite harurile minunilor tale, Curată, Născătoare de Dumnezeu, Prealăudată.

 

Cântarea a 6-a

Irmosul

Cugetătorilor de Dumnezeu, săvârşind acest praznic Dumnezeiesc şi cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să batem din palme slăvind pe Hristos, Cel Ce S-a născut dintr-însa.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cel Ce toate le poartă cu cuvântul, rugăciunea drepţilor a auzit-o. Pentru aceasta boala stârpiciunii dezlegând ca un Îndurat, le-a dăruit lor Pricină de bucurie.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Vrând să arate Domnul neamurilor mântuirea Sa, pe Ceea ce n-a ştiut de nuntă, acum dintre oameni a luat pe Ceea ce este Semnul Împăcării şi al Înnoirii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca Ceea ce eşti Casa Harului, întru care sunt puse Comorile Rânduielii Celei Negrăite a lui Dumnezeu, Preacurată, în Templu te-ai Împărtăşit de Dulceaţa Cea Curată.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe tine, Stemă Împărătească, primindu-te Templul, Dumnezeiască Mireasă, s-a luminat şi la cele mai bune a trecut, văzând întru tine Împlinirea celor mai înainte zise.

 

CONDAC

Glasul al 4-lea

Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Preacurat Templu al Mântuitorului, Cămara cea de mult preţ şi Fecioara, Sfinţită Vistieria Slavei lui Dumnezeu, astăzi este adusă în Casa Domnului, împreună aducând harul Duhului lui Dumnezeu, pe care o laudă îngerii lui Dumnezeu. Aceasta este Cortul cel Ceresc.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

N-au slujit făpturii înţelepţii lui Dumnezeu, fără numai Făcătorului. Ci, groaza focului bărbăteşte călcând-o, se bucurau cântând: Prealăudate Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Iată astăzi a Strălucit marginilor Primăvară Veselă, luminând sufletele noastre şi gândul şi mintea, cu harul, prăznuirea Născătoarei de Dumnezeu luminează. Astăzi, tainic, să ne veselim.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Daruri să aducă astăzi Împărătesei Maici toate: cerul şi pământul şi Cetele îngerilor şi mulţimea oamenilor şi să strige: în Templu este adusă Bucuria şi Veselia.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Scriptura a trecut, Legea a trecut şi ca ca o umbră şi Razele Harului au Strălucit în Templul lui Dumnezeu, fiind adusă tu, Prunca fără prihană, Fecioară Maică, totdeauna Binecuvântată.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Supusu-s-au Celui Născut al tău, Preacurată, ca Unui Făcător şi Dumnezeu, cerul şi pământul şi cele de dedesubt şi toată limba oamenilor mărturiseşte că S-a Arătat Domnul, Mântuitorul sufletelor noastre.

 

Cântarea a 8-a

Irmosul

Ascultă Pruncă Fecioară Curată, să zică adică Arhanghelul Gavriil Sfatul Celui Preaînalt, cel de demult şi adevărat: fii gata spre primirea lui Dumnezeu, că prin tine Cel Necuprins cu oamenii are să petreacă. Pentru aceasta şi bucurându-mă, strig: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Aducând oarecând Biserica cea Curată în Casa Domnului, Sfânta Ana, strigând, a zis cu credinţă preotului: Prunca cea dată mie de la Dumnezeu, luând-o acum, du-o în Templul Ziditorului tău şi bucurându-te, cântă Lui: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Sfântul Zaharia a zis Sfintei Ana oarecând văzând cu duhul: aduci acum pe Maica Vieţii cea Adevărată, pe care în chip lămurit proorocii lui Dumnezeu au propovăduit-o Născătoare de Dumnezeu şi cum o va încăpea Templul pe ea? Pentru aceasta mirându-mă, strig: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Roaba lui Dumnezeu am fost eu, a răspuns Sfânta Ana, chemându-l pe dânsul cu credinţă şi cu rugăciune: am luat Rodul durerii mele şi după naştere pe cea Născută o aduc Celui Ce mi-a dăruit-o. Pentru aceasta, săltând, strig: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cu adevărat este lucrul Legii, a zis ei preotul; şi străin lucru cu totul a fi cunosc, văzând pe Ceea ce este adusă în Casa lui Dumnezeu, covârşind în chip preaslăvit cu harul cele Sfinte. Pentru aceasta bucurându-mă strig: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Mă întăresc a zis Sfânta Ana preotului, învăţând cele ce grăieşti: că tu cunoşti acestea cu Duhul lui Dumnezeu şi lămurit ai propovăduit cele ce sunt despre Fecioara. Primeşte dar pe cea Curată în Templul Ziditorului tău şi bucurându-te, cântă Lui: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Făclie Purtătoare de Lumină s-a Aprins nouă, a strigat preotului, Bucurie Preamare Strălucind în Templu. Sufletele proorocilor să se veselească împreună cu mine, că văd lucruri minunate săvârşindu-se în Casa lui Dumnezeu şi să strige pururea: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

 

La Cântarea a 9-a

Stih: Îngerii, Intrarea celei Preacurate văzând, s-au mirat, cum Fecioara a Intrat în Sfânta Sfintelor.

Irmosul

Ca de un Chivot Însufleţit al lui Dumnezeu, nici cum să nu se atingă mâna necredincişilor, iar buzele credincioşilor, fără tăcere glasul îngerului cântând, cu bucurie să strige Născătoarei de Dumnezeu: cu adevărat mai presus decât toţi eşti, Fecioară Curată.

Stih: Îngerii, Intrarea Celei Preacurate văzând, s-au mirat, cum cu Slavă a intrat în Sfânta Sfintelor.

Ca Ceea ce ai Prealuminată Frumuseţea Curăţiei sufletului, Născătoare de Dumnezeu, Curată şi de harul lui Dumnezeu din cer eşti Plină cu Lumina Cea pururea Fiitoare, luminezi totdeauna pe cei ce cu veselie strigă: cu adevărat mai presus decât toţi eşti, Fecioară Curată.

Stih: Îngerii, Intrarea Fecioarei văzând, s-au mirat, cum cu preaslăvire a intrat în Sfânta Sfintelor.

Mai presus zboară decât puterea cuvintelor, minunea ta, Născătoare de Dumnezeu Curată. Că trupul întru tine îl socotesc, mai presus de cuvânt, neprimitor de curgerea păcatului. Pentru aceasta cu mulţumire strig către tine: cu adevărat mai presus decât toţi eşti, Fecioară Curată.

Stih: Îngerii şi oamenii Intrarea Fecioarei să o cinstim, căci cu Slavă a intrat în Sfânta Sfintelor.

Cu preamărire mai înainte te-a închipuit, Curată, Legea, pe tine Cort şi Dumnezeiască Năstrapă şi Catapeteasmă şi Toiag, Biserică Nestricată şi Uşă a lui Dumnezeu. Pentru aceasta învăţăm a striga către tine: cu adevărat mai presus decât toţi eşti, Fecioară Curată.

Stih: Îngerii, Intrarea Fecioarei văzând, s-au mirat, cum cu Dumnezeiască plăcere a intrat în Sfânta Sfintelor.

Dulce cântând ţie mai înainte a glăsuit David, numindu-te pe tine Fiică a Împăratului, cu podoaba virtuţilor văzându-te Împodobită, stând de-a drepta înaintea lui Dumnezeu. Pentru aceasta proorocul a strigat: cu adevărat mai presus decât toţi eşti, Fecioară Curată.

Stih: Îngeri, săltaţi cu sfinţii, fecioare, împreună dănţuiţi, că Fiica lui Dumnezeu a intrat în Sfânta Sfintelor.

De Dumnezeu Primitoare mai înainte văzându-te Solomon, Născătoare de Dumnezeu, te-a vestit pe tine Uşă Deschisă Împăratului şi Izvor Viu Pecetluit, din care Apa Cea Netulbure a Izvorât nouă, celor ce strigăm cu credinţă: cu adevărat mai presus decât toţi eşti, Fecioară Curată.

Stih: Îngerii şi oamenii, pe Fecioara, cu cântări să o mărim, căci cu Dumnezeiască cuviinţă a intrat în Sfânta Sfintelor.

Dai harurile tale cele liniştite, Născătoare de Dumnezeu, sufletului meu, izvorând viaţă celor ce te cinstesc după datorie, Singură apărându-i şi acoperindu-i şi păzindu-i, ca să strige către tine: cu adevărat mai presus decât toţi eşti, Fecioară Curată.

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Ceea ce s-a adus în Templul Domnului şi s-a binecuvântat de mâinile preoţilor.

Irmosul

Pe Norul cel Purtător de Lumină, întru care Stăpânul tuturor din cer ca ploaia pe lână S-a Pogorât şi S-a Întrupat pentru noi, făcându-Se Om Cel fără de început, să o mărim toţi, ca pe Maica Dumnezeului nostru, Curată.

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Ceea ce s-a adus în Templul Domnului şi s-a binecuvântat de mâinile preoţilor.

Din cei drepţi a ieşit, din Sfinţii Ioachim şi din Ana, Rodul făgăduinţei, Dumnezeiasca Pruncă Maria; şi ca nişte Tămâie Bineprimită, cu trupul Pruncă fiind, este adusă să locuiască în Sfânta Sfintelor din Templu, ca o Sfântă.

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Ceea ce s-a adus în Templul Domnului şi s-a binecuvântat de mâinile preoţilor.

Pe Ceea ce a fost Pruncă cu firea şi mai presus de fire s-a arătat Maică lui Dumnezeu, să o lăudăm cu cântări. Că în Templul Legii Domnului astăzi a fost adusă, spre a fi Mireasmă cu bun miros, ca un Rod duhovnicesc al drepţilor.

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Ceea ce s-a adus în Templul Domnului şi s-a binecuvântat de mâinile preoţilor.

Născătoarei de Dumnezeu, cu cuviinţă, să strigăm credincioşii cu îngerul: Bucură-te! Bucură-te, Preabună Mireasă! Bucură-te, Nor Luminos, din care nouă, celor ce şedeam întru întunericul necunoştinţei, ne-a Strălucit Domnul! Bucură-te, Nădejdea tuturor!

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Ceea ce s-a adus în Templul Domnului şi s-a binecuvântat de mâinile preoţilor.

Sfânta Sfintelor şi a lui Dumnezeu Maică Marie, cu rugăciunile tale, Curată, scapă-ne din cursele vrăjmaşului şi din tot eresul şi necazul pe noi, cei ce ne închinăm cu credinţă Icoanei Sfântului tău Chip.

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Ceea ce s-a adus în Templul Domnului şi s-a binecuvântat de mâinile preoţilor.

Cântare după vrednicie, Născătoare de Dumnezeu, toată zidirea, cu Îngerul Gavriil, să-i strige, glăsuind: Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, cu totul fără prihană, prin care ne-am mântuit din blestemul cel dintâi, făcându-ne părtaşi nestricăciunii.

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Ceea ce s-a adus în Templul Domnului şi s-a binecuvântat de mâinile preoţilor.

Mai presus decât Heruvimii şi decât Serafimii mai Înaltă şi mai Desfătată decât cerurile te-ai arătat, Fecioară, ca Ceea ce pe Cel Neîncăput de toate, Dumnezeul nostru, în pântecele tău L-ai încăput şi L-ai născut în chip de negrăit; pe Care roagă-L îndelung pentru noi.

În loc de Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Măreşte, suflete al meu, Stăpânia Dumnezeirii Celei în Trei Ipostasuri şi Nedespărţite.

Firea Cea în Trei Ipostasuri şi Slava Cea Nedespărţită şi într-o Dumnezeire Lăudată neîncetat, în cer şi pe pământ, Treimea Cea Nedespărţită să O slăvim, Tatălui şi Fiului şi împreună şi Duhului închinându-ne cu dreaptă credinţă.

În loc de Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Măreşte, suflete al meu, pe cea mai Cinstiţi şi mai Mărită decât Oştile cele de sus.

Pe cei ce aleargă cu credinţă sub milostivirea ta şi se închină cu bună cinstire Fiului tău, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, ca Unui Dumnezeu şi Domn al lumii, roagă-te ca să-i mântuiască de stricăciune, de primejdii şi de toate ispitele.

 

SEDELNA

Glasul al 4-lea

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Spune, David, ce Praznic este acesta de acum, pe care l-ai lăudat oarecând în Cartea Psalmilor, pe Fiica Prunca lui Dumnezeu şi Fecioara? Că ai zis: aduce-se-vor Împăratului fecioare în urma ei şi cele de aproape ale ei. Minunat şi a toată lumea praznic fă celor ce strigă: Născătoarea de Dumnezeu este pentru noi Solitoarea mântuirii.

 

SEDELNA

Glasul al 4-lea

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Mieluşeaua cea Nepătată şi Cămara cea Neîntinată, Născătoarea de Dumnezeu Maria, cu veselie este adusă în chip Prealuminat. Pe care îngerii lui Dumnezeu o înconjoară cu credinţă şi toţi credincioşii o fericesc pururea şi cu mulţumire cântă ei neîncetat cu glas mare: Mărirea şi Mântuirea noastră tu eşti, Ceea ce eşti cu totul fără prihană.Canon de rugăciune la Praznicul Intrării în biserică a Maicii Domnului (2)

Tropar la Praznicul Intrării în biserică a Maicii Domnului

Glasul al 4-lea

Astăzi înainte însemnarea bunăvoinţei lui Dumnezeu şi propovăduirea mântuirii oamenilor, în Templul lui Dumnezeu luminat Fecioara se arată şi pe Hristos tuturor mai înainte Îl vesteşte. Acesteia şi noi cu mare glas să-i strigăm: Bucură-te, Împlinirea rânduielii Ziditorului.

 

Cântarea 1

Glasul 1

Irmosul

Cântare de biruinţă să cântăm toţi lui Dumnezeu, Celui Ce a făcut minuni minu nate cu braţ înalt şi a izbăvit pe Israel, că S-a preaslăvit.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Să ne adunăm astăzi la Născătoarea de Dumnezeu, cinstind-o cu cântări şi să prăznuim praznic duhovnicesc. Că în Templul lui Dumnezeu, Dar se aduce.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cu cântări să lăudăm petrecerea Născătoarei de Dumnezeu cea Preaslăvită, că în Templu astăzi, ca o Biserică a lui Dumnezeu, se aduce Dar de mult preţ, după prorocie.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Sfânta Ana cea fără de prihană s-a bucurat, ca o maică ce a adus lui Dumnezeu Dar de mult preţ, în Templu. Şi Sfântul Ioachim împreună cu dânsa prăznuieşte bucuros.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

David strămoşul tău te-a lăudat de demult, Fecioară Dumnezeiască Mireasă, numindu-te Fiică a Împăratului Hristos. Pe Care şi născându-L Prunc, ca o Maică L-ai alăptat.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cu trupul de trei ani fiind, Născătoarea de Dumnezeu a fost adusă Domnului şi Sfântul Zaharia, preotul lui Dumnezeu, primind-o pe ea, în Templu bucurându-se a aşezat-o.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Fecioare, purtătoare de făclii, începeţi astăzi să dănţuiţi; maicilor, cântaţi Împărătesei Maicii Celei ce merge în Templul Împăratului Hristos.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh (a Preasfintei Treimi).

Treimea Cea de o Fiinţă, Părinte şi Cuvinte şi Duhule Sfinte, pe Tine cu credinţă Te slăvim ca pe Făcătorul tuturor şi Ţie strigăm cu dreaptă credinţă: mântuieşte-ne pe noi, Dumnezeule.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Din vopseaua sângelui tău, Preacurată, în porfiră îmbrăcându-Se a ieşit Împăratul şi Dumnezeu şi a înnoit tot neamul omenesc cu milostivirea Sa.

Catavasie

Hristos Se naşte, slăviţi-L, Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L, Hristos pe pământ, înălţaţi-vă. Cântaţi Domnului tot pământul şi cu veselie lăudaţi-L, popoare, că S-a preaslăvit.

 

Cântarea a 3-a

Irmosul

Să se întărească inima mea întru voia Ta, Hristoase Dumnezeule, Care peste ape ai întărit cerul al doilea şi ai întemeiat pământul peste ape, Atotputernice.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Să prăznuim, iubitorilor de praznic şi împreună să ne veselim cu duhul, mângâindu-ne astăzi în acest Sfânt Praznic al Fiicei Împăratului şi Maicii Dumnezeului nostru.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Sfinte Ioachim, veseleşte-te astăzi şi te bucură, Sfânta Ana, cu duhul, aducând Domnului pe Ceea ce s-a născut din voi, de trei ani fiind, ca pe o Junincă Preacurată şi cu totul fără prihană.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Locaşul lui Dumnezeu în Sfântul Templu este adusă, Născătoarea de Dumnezeu Maria, cu trupul de trei ani fiind; şi purtând făclii, fecioarele merg înaintea ei.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Mieluşeaua lui Dumnezeu cea Nepătată, Porumbiţa cea Neîntinată, Cortul cel de Dumnezeu Încăpător, Sfinţenia Slavei a ales a locui în Cortul cel Sfânt.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cea de trei ani cu trupul şi de mulţi ani cu duhul, cea mai Desfătată decât cerurile şi mai Înaltă decât Puterile cele de sus să fie Lăudată cu cântări, Dumnezeiasca Mireasă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Prăznuind petrecerea Născătoarei de Dumnezeu în cele unde nimeni nu intră şi noi cu fecioarele purtătoare de făclii înţelegătoare, cu veselie, astăzi să ne apropiem de Templu.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Preoţii lui Dumnezeu, îmbrăcaţi-vă întru dreptate cu darul şi întâmpinaţi în chip luminat, deschizând uşile Sfintei Sfintelor pentru Fiica Împăratului şi Dumnezeului nostru.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh (a Preasfintei Treimi).

Lumină este Tatăl şi Lumină Fiul Lui şi Lumină este şi Duhul Mângâietorul. Pentru că Treimea Strălucind, ca dintr-un soare, Dumnezeieşte luminează şi păzeşte sufletele noastre.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine proorocii te-au propovăduit mai înainte, Chivot al Sfinţeniei, Curată şi Cădelniţă de aur şi Sfeşnic şi Masă şi noi ca pe un Cort de Dumnezeu Încăpător te lăudăm pe tine.

Catavasie

Fiului Celui Născut fără stricăciune din Tatăl mai înainte de veci şi mai pe urmă din Fecioară Întrupat mai presus de fire, lui Hristos Dumnezeu, să-I strigăm: Cel Ce ai înălţat fruntea noastră, Sfânt eşti, Doamne.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Cu duhul văzând mai înainte, proorocule Avacum, Întruparea Cuvântului, ai propovăduit strigând: când se vor apropia anii, Te vei cunoaşte, când va veni vremea, Te vei arăta. Slavă Puterii Tale, Doamne!

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Proorocule Isaia, prooroceşte nouă, care este Fecioara ce are în pântece? Cea din rădăcina lui Iuda, care a odrăslit şi s-a născut din David Împăratul, din sămânţă Sfântă, Rod Binecuvântat.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Începeţi, fecioare şi cântaţi cântări, în mâini ţinând făclii şi prăznuiţi cu noi, lăudând Intrarea Celei Curate şi de Dumnezeu Născătoare, care acum merge în Templul Domnului cu strălucire.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Sfinţilor Ioachim şi Ana, veseliţi-vă acum, când aduceţi în Templul Domnului pe cea Curată, care are să fie Maică lui Hristos Dumnezeu, Împăratului a toate, Ceea ce s-a născut din voi ca o junincă de trei ani.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Sfântă a Sfintelor fiind tu, Curată, în Sfântul Templu ai iubit a te sălăşlui şi cu îngerii, Fecioară, vorbind, petreci, cu minune din cer pâine luând, Hrănitoarea vieţii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Născând mai presus de nădejde pe Preasfânta Curată, cu bună credinţă au făgăduit a o aduce lui Dumnezeu; şi au împlinit făgăduinţa, pe Ceea ce s-a născut dintr-înşii, astăzi Sfinţii Ioachim şi Ana aducând-o ca pe o Jertfă în Casa lui Dumnezeu.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Odrăslit-a toiagul lui Aaron oarecând, mai înainte închipuind, Preacurată, naşterea cea Dumnezeiască. Că mai presus de fire aveai să zămisleşti şi Nestricată să rămâi şi după naştere, Fecioară să te arăţi, Prunc alăptând, pe Dumnezeul tuturor.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Fecioare, pe Fecioara, maicilor, pe Maica, cu dreaptă credinţă adunaţi-vă să o cinstiţi împreună cu noi, pe Ceea ce s-a născut şi a născut, care ca o Jertfa fără prihană a fost adusă lui Dumnezeu, toţi împreună cu bucurie să o prăznuim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh (a Preasfintei Treimi).

Treimea în Feţe şi Unimea de Un Chip, cu dreaptă credinţă să O slăvim; pe Dumnezeu Cel Adevărat, pe Care Îl laudă mai marii Cetelor îngereşti şi ale Arhanghelilor ca pe un Stăpân al făpturii, toţi cu credinţă, închinându-ne, pururea, să-L preaslăvim.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Roagă neîncetat, Preasfântă Fecioară Curată, pe Fiul tău şi Dumnezeu, pe Care L-ai născut cu Trup, să mântuiască pe toţi robii tăi din multele feluri de curse ale diavolului şi de toate ispitele ce vin asupra lor.

Catavasie

Toiag din rădăcina lui Iesei şi Floare dintr-însul, Hristoase, din Fecioară ai odrăslit, Tu Cel Lăudat, din Muntele cel cu umbra deasă. Venit-ai Întrupându-Te din cea Neispitită de bărbat, Cel fără de trup şi Dumnezeu, Slavă Puterii Tale, Doamne!

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Răsari nouă Lumina Cea pururea Fiitoare, celor ce mânecăm către judecăţile poruncilor Tale, Stăpâne, Iubitorule de oameni, Hristoase, Dumnezeul nostru.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Lumini să purtăm dreptcredincioşii, toţi împreună alergând şi mărind pe Maica lui Dumnezeu. Că se aduce astăzi prinos Domnului, ca o Jertfă Bineprimită.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Să se veselească strămoşii astăzi, Stăpână şi să se bucure Ceea ce te-a născut pe tine, împreună cu părintele tău. Că Rodul lor Domnului este adus.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe Mieluşeaua cea mult Numită şi Preaslăvită şi fără prihană, ca pe Ceea ce cu Trup a Născut pe Dumnezeiescul Mieluşel, toţi să o lăudăm, prăznuind cu credinţă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Dumnezeieştile semne ale încredinţării naşterii tale, celei mai presus de minte, se scriu, Curată Fecioară, astăzi întru Duhul Sfânt în Templul lui Dumnezeu.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Să se deschidă Uşile cele dinaintea Slavei Dumnezeului nostru şi să primească pe Maica lui Dumnezeu, Ceea ce nu ştie de nuntă, ca pe o Neîntinată junincă de trei ani.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Muntele cel de mult preţ şi Umbros să-l lăudăm, pe pururea Fecioara care s-a făcut Maica lui Dumnezeu. Că Aceasta a strălucit la margini lumină.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh (a Preasfintei Treimi).

Pe o Dumnezeire peste toate Stăpânitoare şi pururea Vecuitoare slăvind, să ne închinăm ei, Celei Cinstite în Trei Feţe, Nedespărţite în Fire şi cu aceeaşi Slavă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Liman Liniştit şi de Necucerit, zid am agonisit rugăciunea ta în primejdii, de Dumnezeu Născătoare, pururea izbăvindu-ne din primejdii şi din necazuri.

Catavasie

Dumnezeul păcii fiind şi Tată al îndurărilor, pe Îngerul Sfatului Tău Celui Mare dăruindu-ni-L, Pace L-ai trimis nouă. Deci, povăţuiţi fiind la lumina cunoştinţei de Dumnezeu, de noapte mânecând, Te slăvim, Iubitorule de oameni.

 

Cântarea a 6-a

Irmosul

Pe proorocul Iona urmând strig: scoate din stricăciune viaţa mea, Bunule şi mă mântuieşte, Mântuitorul lumii, pe mine cel ce strig: Slavă Ţie.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Să prăznuim credincioşii praznic duhovnicesc, pe Maica lui Dumnezeu lăudând-o cu dreaptă credinţă. Că este mai Sfântă decât minţile cele cereşti.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cu cântări duhovniceşti să lăudăm, credincioşii, pe Maica Luminii, că astăzi s-a arătat nouă mai înainte mergând în casa lui Dumnezeu.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Nepătata Mieluşea şi Curata Porumbiţă s-a dus să locuiască în Casa lui Dumnezeu, cea fără prihană, mai înainte fiind Rânduită a fi Maică a lui Hristos Dumnezeu.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

În Templul Legii intrări săvârşeşte Biserica lui Dumnezeu, Cortul cel Ceresc, din care nouă, celor din întuneric, Lumină ne-a strălucit.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pruncă fiind cu trupul şi Desăvârşită cu sufletul, Sfântul Chivot în Casa lui Dumnezeu intră ca să se hrănească cu Dumnezeiescul Har.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Din toate ispitele şi primejdiile sufleteşti mântuişte-ne pe noi, cei ce alergăm la tine, Prealăudată, cu rugăciunile tale, Maica lui Hristos Dumnezeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh (a Preasfintei Treimi).

Părinte şi Fiule şi Duhule Cel Drept, Unime în Trei Ipostasuri şi Nedespărţită Treime, miluieşte pe cei ce se închină Dumnezeieştii Tale Stăpânii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

În pântecele tău Încăput fiind Cel Neîncăput de totul, Maica lui Dumnezeu, a ieşit din tine, Preacurată, îndoit în fire, Dumnezeu şi Om.

Catavasie

Din pântece pe Iona ca pe un prunc l-a lepădat fiara mării, precum l-a primit; şi în Fecioară sălăşluindu-Se Cuvântul şi Trup luând, a ieşit, păzind-o Nestricată. Că Cel Ce nu a pătimit stricăciune, pe Ceea ce L-a născut, a păzit-o Nevătămată.

 

CONDAC

Glasul al 4-lea

Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Preacurat Templu al Mântuitorului, Cămara cea de mult preţ şi Fecioara, Sfinţită Vistieria Slavei lui Dumnezeu, astăzi este adusă în Casa Domnului, împreună aducând harul Duhului lui Dumnezeu, pe care o laudă îngerii lui Dumnezeu. Aceasta este Cortul cel Ceresc.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

Cuptorul, Mântuitorule, se răcorea, iar tinerii dănţuind cântau: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Să dănţuim, iubitorilor de praznic, astăzi, să lăudăm pe Curata Stăpână, pe Sfinţii Ioachim şi pe Ana după vrednicie cinstindu-i.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Prooroceşte cel ce grăieşti cu Duhul: aduce-se-vor fecioare în urma ta, aduce-se-vor în Templu ţie, Împărătesei Maice.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Bucuratu-s-au Cetele îngerilor, veselitu-s-au duhurile drepţilor, când Maica lui Dumnezeu în Sfânta Sfintelor a fost adusă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Şi cu trupul şi cu duhul s-a bucurat Maria cea fără prihană rămânând în Templul Domnului, ca un Vas Preasfinţit.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Primind Hrană Cerească, a sporit cu înţelepciunea şi cu harul, făcându-se Maică după trup a Mântuitorului Hristos.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Dusu-te-au pe tine în cele mai dinăuntru ale Templului Înţelepţii tăi Părinţi, Preacurată, ca să te hrăneşti în chip neobişniut spre sălăşluirea lui Hristos Dumnezeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh (a Preasfintei Treimi).

Să slăvim Treimea Cea Nedespărţită, să lăudăm o Dumnezeire, împreună cu Tatăl pe Cuvântul şi pe Duhul Cel cu totul Sfânt.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Roagă pe Domnul pe Care L-ai născut, ca pe Cel Ce este Milostiv din fire, Născătoare de Dumnezeu, să mântuiască sufletele celor ce te laudă pe tine.

Catavasie

Tinerii în dreaptă credinţă fiind crescuţi, păgâneasca poruncă nebăgând-o în seamă, de groaza focului nu s-au înspăimântat, ci, în mijlocul văpăii stând, au cântat: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

 

Cântarea a 8-a

Irmosul

Cel de Care se înfricoşează îngerii şi toate Oştile ca de Făcătorul şi Domnul, lăudaţi-L, preoţi, preamăriţi-L, tineri, binecuvântaţi-L, popoare şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Se veselesc astăzi cu bucurie Sfinţii Ioachim şi Ana cea fără prihană, aducând Domnului Dumnezeu jertfă pe Sfânta Fiică, cea Dăruită ei prin făgăduinţă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Lăudaţi sunt sfinţii David şi Iesei şi Iuda este cinstit: că din rădăcina lor a odrăslit Rod, Curata Fecioară, din care S-a născut Dumnezeu Cel mai înainte de veci.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Maria cea Preacurată şi Cort Însufleţit a fost adusă astăzi în Casa lui Dumnezeu şi a primit-o pe ea Zaharia cu mâinile ca pe un Odor al Domnului.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca pe o Uşă de mântuire şi ca pe un Munte Înţelegător, ca pe o Scară Însufleţită, să cinstim credincioşii după adevăr pe Fecioara şi Maica lui Dumnezeu, cea Binecuvântată de mâinile preoţilor.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Proorocii, Apostolii şi mucenicii lui Hristos, Cetele îngerilor şi toţi pământenii să cinstim cu cântări pe Fecioara cea Curată, ca pe o Binecuvântată Maică a Celui Preaînalt.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Templului te-au adus pe tine, Preacinstită Curată, cei ce Dumnezeieşte te-au născut; ca pe o Jertfă Curată şi Străină, te sălăşluieşti întru cele neumblate, ca să te găteşti de mai înainte lui Dumnezeu, spre Locaş Cuvântului.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Lăudat să fie Cel Întreit Sfânt, Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfânt, Unimea Cea Nedespărţită, o Dumnezeire, Care ţine în mână toată făptura întru toţi vecii

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cuvântul Cel fără început S-a Început, cu Trup Născându-Se precum a binevoit, Dumnezeu şi Om din Prunca Fecioară, iarăşi zidindu-ne pe noi cei căzuţi mai înainte, pentru multa Sa milostivire.

Catavasie

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Cuptorul cel răcorit a închipuit chipul minunii celei mai presus de fire, că nu a ars pe tinerii pe care i-a primit, precum nici Focul Dumnezeirii nu a ars pântecele Fecioarei în care a intrat. Pentru aceasta cântând să strigăm: să binecuvânteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe pe Dânsul întru toţi vecii.

 

La Cântarea a 9-a

Stih: Îngerii, Intrarea celei Preacurate văzând, s-au mirat, cum Fecioara a Intrat în Sfânta Sfintelor.

Irmosul

Ca de un Chivot Însufleţit al lui Dumnezeu, nici cum să nu se atingă mâna necredincişilor, iar buzele credincioşilor, fără tăcere glasul îngerului cântând, cu bucurie să strige Născătoarei de Dumnezeu: cu adevărat mai presus decât toţi eşti, Fecioară Curată.

Stih: Îngerii, Intrarea Celei Preacurate văzând, s-au mirat, cum cu Slavă a intrat în Sfânta Sfintelor.

Ca Ceea ce ai Prealuminată Frumuseţea Curăţiei sufletului, Născătoare de Dumnezeu, Curată şi de harul lui Dumnezeu din cer eşti Plină cu Lumina Cea pururea Fiitoare, luminezi totdeauna pe cei ce cu veselie strigă: cu adevărat mai presus decât toţi eşti, Fecioară Curată.

Stih: Îngerii, Intrarea Fecioarei văzând, s-au mirat, cum cu preaslăvire a intrat în Sfânta Sfintelor.

Mai presus zboară decât puterea cuvintelor, minunea ta, Născătoare de Dumnezeu Curată. Că trupul întru tine îl socotesc, mai presus de cuvânt, neprimitor de curgerea păcatului. Pentru aceasta cu mulţumire strig către tine: cu adevărat mai presus decât toţi eşti, Fecioară Curată.

Stih: Îngerii şi oamenii Intrarea Fecioarei să o cinstim, căci cu Slavă a intrat în Sfânta Sfintelor.

Cu preamărire mai înainte te-a închipuit, Curată, Legea, pe tine Cort şi Dumnezeiască Năstrapă şi Catapeteasmă şi Toiag, Biserică Nestricată şi Uşă a lui Dumnezeu. Pentru aceasta învăţăm a striga către tine: cu adevărat mai presus decât toţi eşti, Fecioară Curată.

Stih: Îngerii, Intrarea Fecioarei văzând, s-au mirat, cum cu Dumnezeiască plăcere a intrat în Sfânta Sfintelor.

Dulce cântând ţie mai înainte a glăsuit David, numindu-te pe tine Fiică a Împăratului, cu podoaba virtuţilor văzându-te Împodobită, stând de-a drepta înaintea lui Dumnezeu. Pentru aceasta proorocul a strigat: cu adevărat mai presus decât toţi eşti, Fecioară Curată.

Stih: Îngeri, săltaţi cu sfinţii, fecioare, împreună dănţuiţi, că Fiica lui Dumnezeu a intrat în Sfânta Sfintelor.

De Dumnezeu Primitoare mai înainte văzându-te Solomon, Născătoare de Dumnezeu, te-a vestit pe tine Uşă Deschisă Împăratului şi Izvor Viu Pecetluit, din care Apa Cea Netulbure a Izvorât nouă, celor ce strigăm cu credinţă: cu adevărat mai presus decât toţi eşti, Fecioară Curată.

Stih: Îngerii şi oamenii, pe Fecioara, cu cântări să o mărim, căci cu Dumnezeiască cuviinţă a intrat în Sfânta Sfintelor.

Dai harurile tale cele liniştite, Născătoare de Dumnezeu, sufletului meu, izvorând viaţă celor ce te cinstesc după datorie, Singură apărându-i şi acoperindu-i şi păzindu-i, ca să strige către tine: cu adevărat mai presus decât toţi eşti, Fecioară Curată.

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Ceea ce s-a adus în Templul Domnului şi s-a binecuvântat de mâinile preoţilor.

Irmosul

Pe Norul cel Purtător de Lumină, întru care Stăpânul tuturor din cer ca ploaia pe lână S-a Pogorât şi S-a Întrupat pentru noi, făcându-Se Om Cel fără de început, să o mărim toţi, ca pe Maica Dumnezeului nostru, Curată.

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Ceea ce s-a adus în Templul Domnului şi s-a binecuvântat de mâinile preoţilor.

Din cei drepţi a ieşit, din Sfinţii Ioachim şi din Ana, Rodul făgăduinţei, Dumnezeiasca Pruncă Maria; şi ca nişte Tămâie Bineprimită, cu trupul Pruncă fiind, este adusă să locuiască în Sfânta Sfintelor din Templu, ca o Sfântă.

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Ceea ce s-a adus în Templul Domnului şi s-a binecuvântat de mâinile preoţilor.

Pe Ceea ce a fost Pruncă cu firea şi mai presus de fire s-a arătat Maică lui Dumnezeu, să o lăudăm cu cântări. Că în Templul Legii Domnului astăzi a fost adusă, spre a fi Mireasmă cu bun miros, ca un Rod duhovnicesc al drepţilor.

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Ceea ce s-a adus în Templul Domnului şi s-a binecuvântat de mâinile preoţilor.

Născătoarei de Dumnezeu, cu cuviinţă, să strigăm credincioşii cu îngerul: Bucură-te! Bucură-te, Preabună Mireasă! Bucură-te, Nor Luminos, din care nouă, celor ce şedeam întru întunericul necunoştinţei, ne-a Strălucit Domnul! Bucură-te, Nădejdea tuturor!

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Ceea ce s-a adus în Templul Domnului şi s-a binecuvântat de mâinile preoţilor.

Sfânta Sfintelor şi a lui Dumnezeu Maică Marie, cu rugăciunile tale, Curată, scapă-ne din cursele vrăjmaşului şi din tot eresul şi necazul pe noi, cei ce ne închinăm cu credinţă Icoanei Sfântului tău Chip.

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Ceea ce s-a adus în Templul Domnului şi s-a binecuvântat de mâinile preoţilor.

Cântare după vrednicie, Născătoare de Dumnezeu, toată zidirea, cu Îngerul Gavriil, să-i strige, glăsuind: Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, cu totul fără prihană, prin care ne-am mântuit din blestemul cel dintâi, făcându-ne părtaşi nestricăciunii.

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Ceea ce s-a adus în Templul Domnului şi s-a binecuvântat de mâinile preoţilor.

Mai presus decât Heruvimii şi decât Serafimii mai Înaltă şi mai Desfătată decât cerurile te-ai arătat, Fecioară, ca Ceea ce pe Cel Neîncăput de toate, Dumnezeul nostru, în pântecele tău L-ai încăput şi L-ai născut în chip de negrăit; pe Care roagă-L îndelung pentru noi.

În loc de Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Măreşte, suflete al meu, Stăpânia Dumnezeirii Celei în Trei Ipostasuri şi Nedespărţite.

Firea Cea în Trei Ipostasuri şi Slava Cea Nedespărţită şi într-o Dumnezeire Lăudată neîncetat, în cer şi pe pământ, Treimea Cea Nedespărţită să O slăvim, Tatălui şi Fiului şi împreună şi Duhului închinându-ne cu dreaptă credinţă.

În loc de Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Măreşte, suflete al meu, pe cea mai Cinstiţi şi mai Mărită decât Oştile cele de sus.

Pe cei ce aleargă cu credinţă sub milostivirea ta şi se închină cu bună cinstire Fiului tău, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, ca Unui Dumnezeu şi Domn al lumii, roagă-te ca să-i mântuiască de stricăciune, de primejdii şi de toate ispitele.

Catavasie

Taină Străină văd şi Preaslăvită, cer fiind peştera, Scaun de Heruvimi Fecioara, ieslea sălăşluire, întru care s-a culcat Cel Neîncăput, Hristos Dumnezeu, pe Care lăudându-L Îl mărim.

 

SEDELNA

Glasul al 4-lea

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Spune, David, ce Praznic este acesta de acum, pe care l-ai lăudat oarecând în Cartea Psalmilor, pe Fiica Prunca lui Dumnezeu şi Fecioara? Că ai zis: aduce-se-vor Împăratului fecioare în urma ei şi cele de aproape ale ei. Minunat şi a toată lumea praznic fă celor ce strigă: Născătoarea de Dumnezeu este pentru noi Solitoarea mântuirii.

 

SEDELNA

Glasul al 4-lea

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Mieluşeaua cea Nepătată şi Cămara cea Neîntinată, Născătoarea de Dumnezeu Maria, cu veselie este adusă în chip Prealuminat. Pe care îngerii lui Dumnezeu o înconjoară cu credinţă şi toţi credincioşii o fericesc pururea şi cu mulţumire cântă ei neîncetat cu glas mare: Mărirea şi Mântuirea noastră tu eşti, Ceea ce eşti cu totul fără prihană.