Redescoperirea vieții în Hristos în familie, comunitate și Biserică

 Frate, lumea de astăzi ne-a învățat să trăim izolați, chiar și când suntem împreună, familia s-a transformat în coabitare, comunitatea în rețea, iar Biserica pentru unii într-un decor de duminică, dar sufletul nu poate fi hrănit cu aparență, ci cu prezență și viața în Hristos nu se trăiește singur, ci în comuniune.

În familie redescoperirea iubirii ca slujire Familia nu este doar un loc unde locuim, ci o icoană vie a Sfintei Treimi, acolo învățăm să ne dăruim, nu doar să ne suportăm, acolo învățăm să iertăm, nu doar să tolerăm, acolo învățăm să ne rugăm împreună, nu doar să mâncăm împreună. A zis un părinte: „Când soțul și soția se roagă împreună, casa lor devine cer.” În comunitate redescoperirea aproapelui ca frate Comunitatea nu este doar vecinătate, ci solidaritate, nu este doar spațiu comun, ci inimă comună, să ne întoarcem la gesturi simple, o vizită, o mână întinsă, o vorbă bună. Să nu mai trăim ca străini în același bloc, ci ca frați în aceeași cetate, a zis Avva Pimen: „Fratele meu este viața mea.” În Biserică redescoperirea liturghiei ca viață Biserica nu este doar clădire, ci trupul lui Hristos, nu este doar slujbă, ci întâlnire cu Dumnezeu. Să nu venim la Liturghie ca spectatori, ci ca mădulare vii, să nu ne mulțumim cu prezența fizică, ci să aducem jertfa inimii. A zis Sfântul Ioan Gură de Aur: „Biserica este spital, nu tribunal.” Cum readucem viața? Prin rugăciune în familie, chiar și scurtă, dar sinceră, prin fapte mici de iubire în comunitate o masă împărțită, un cuvânt de încurajare, prin participare activă la viața Bisericii nu doar duminica, ci în fiecare zi prin trăire. Deci, fiule, dacă vrei să readuci viața în jurul tău, începe cu inima ta, fă din casa ta o biserică, din vecinul tău un frate, din slujba duminicală o întâlnire vie cu Hristos și vei vedea că lumea nu e pierdută doar așteaptă să fie iubită din nou.