Se vede în felul în care vorbești, în felul în care gândești, în felul în care iubești.

 „DĂ MAI PUȚIN STOMACULUI”, spunea Sfântul Vasile cel Mare. Nu pentru că mâncarea ar fi dușmanul tău, ci pentru că excesul îți tulbură claritatea. Când stomacul conduce, mintea adoarme. Iar când mintea adoarme, inima se înăsprește.

Ne-am obișnuit să credem că post înseamnă să scoți carne, să numeri zile, să bifezi reguli. Dar adevăratul post nu este o listă de alimente interzise. Este o disciplină a ființei.

Dar partea grea nu este foamea. Partea grea este tăcerea.

„Fă limba să tacă.” Aici începe revoluția. Să nu mai răspunzi la fiecare provocare. Să nu mai arunci cuvinte ca să câștigi. Să nu mai judeci cu ușurință. Limba este cea mai rapidă armă a orgoliului. Postul adevărat îți cere să o lași jos.

Ține-ți mintea clară. Asta înseamnă să nu hrănești gânduri murdare, resentimente, comparații, scenarii. Mintea noastră mănâncă mai mult decât stomacul. Consumă suspiciuni, invidii, frici. Postul înseamnă să alegi ce lași să intre.

Și apoi vine partea pe care o evităm:

 inima inocentă, blândă, smerită. Nu slabă. Nu naivă. Ci capabilă să nu se creadă centrul universului. Capabilă să ierte fără să țină scorul. Capabilă să nu se umfle de dreptate.

Poți să nu mănânci o zi întreagă și totuși să fii plin de răutate. Poți să respecți toate regulile și să rămâi gol pe dinăuntru.

Postul nu este despre a impresiona pe nimeni. Este despre a te curăța pe tine. Despre a reduce zgomotul ca să auzi ce contează. Despre a înfometa orgoliul și a hrăni conștiința.

Adevăratul post nu se vede pe masă. Se vede în felul în care vorbești, în felul în care gândești, în felul în care iubești.

"Nu mâncarea, nu traiul bun asigură sănătatea omului, ci viaţa sfântă, viaţa lui Hristos. Cunosc nevoitori care posteau mult şi nu au avut nicio boală. Nimeni nu s-a îmbolnăvit din pricina postului. Mai mult se îmbolnăvesc cei ce se hrănesc cu cărnuri şi ouă şi lapte, decât cei cu un regim frugal. S-a observat asta. Chiar şi ştiinţa medicală spune asta acum. Postitorii postesc şi nu păţesc nimic; și nu numai că nu păţesc, dar se şi vindecă de multe boli. Însă, ca să le faceţi pe acestea, trebuie să aveţi neaparat credinţă tare în Dumnezeu. Altfel vă ia ameţeala. Postul ţine şi de credinţă și se însoțește întotdeauna cu multă rugăciune."

"Ne vorbeşte părintele Porfirie"