Răbdarea este deasupra oricărui lucru, iar recunoștința pentru aceasta adusă Domnului este mai presus de milostenie și de milă.

  „Dacă ai gândit măcar cât de cât de mult bine aduc sufletul nedreptățile, în general, suferințele, atunci te-ai bucura cu adevărat, în loc să te întristezi și să te plângi. demnă de pedeapsă pentru păcatele tale, mulțumește-I Domnului și roagă-te pentru starea, pentru ca Domnul să o salveze și să o milostivească. Dacă vei depune eforturi pentru a face toate acestea, beneficiile spirituale pierdute prin plângeri vă vor fi restituite. Uită-te la binecuvântările, și vei vedea câte de înaltă este starea de binecuvântare a dușmaniei în răbdarea suferințelor și a umilirilor. Sfântul Pimen cel Mare plasează răbdarea recunoscătoare alături de adevărata viață ascetică și de supunere, într-o conștiință curată. Răbdarea este deasupra oricărui lucru, iar recunoștința pentru aceasta adusă Domnului este mai presus de milostenie și de milă. Pace ție."

1. Reevaluarea spirituală a suferinței și a nedreptăților

Textul ne îndeamnă să privim dincolo de durerea imediată a unei nedreptăți. În viziunea sfinților părinți, cel care ne nedreptățește devine, fără să vrea, un instrument prin care ne putem curăți de păcate și prin care ne putem exersa smerenia. Dacă am înțelege pe deplin folosul duhovnicesc al răbdării, tristețea și plângerile ar fi înlocuite de o bucurie lăuntrică, născută din conștientizarea vindecării sufletului.

2. Rugăciunea pentru vrăjmași și recunoștința

• Asumarea propriei stări: Recunoașterea faptului că suntem, în mod profund, „demni de pedeapsă pentru păcatele noastre” taie rădăcina mândriei și a îndreptățirii de sine.
• Rugăciunea pentru celălalt: Îndemnul de a ne ruga pentru cel care ne face rău („pentru ca Domnul să o salveze și să o milostivească”) împlinește direct porunca evanghelică a iubirii de vrăjmași.
• Restituirea darurilor: Atunci când înlocuim cântarea de jale și răzvrătirea cu mulțumirea adusă lui Dumnezeu, harul pierdut prin plângeri se întoarce înmiit în suflet.

3. Răbdarea recunoscătoare mai presus de virtuțile exterioare

• Răbdarea și ascultarea: Răbdarea în momente de cumpănă, însoțită de o conștiință curată, este pusă pe picior de egalitate cu cele mai aspre nevoințe pustnicești.
• Recunoștința vs. Milostenia: A-I mulțumi lui Dumnezeu în mijlocul necazului este considerat un act spiritual superior actelor exterioare de milostenie, deoarece implică o jertfă totală a ego-ului și o încredere absolută în pronia divină.