Pentru a nu te mai prăbuși la fiecare pierdere, este esențial să înveți să iubești lăsând libertate, să accepți natura trecătoare a lucrurilor și să-ți găsești pacea interioară în propria persoană, nu în circumstanțe externe.

 Se întâmplă uneori ca sufletul să doară aproape fizic, să se contracte, să se plângă, să nu ne permită să respirăm. Trădarea unei persoane dragi, o despărțire bruscă, pierderea a ceea ce ne-a fost drag, prăbușirea planurilor... În astfel de momente, lumea se prăbușește și pur și simplu nu înțelegem cum să trăim mai departe.

De ce ne doare atât de mult?

Serghei Nikolaevici Lazarev  Ne atașăm de tot ce iubim cu fire invizibile. Iar cu cât sunt mai puternice aceste fire, cu atât mai mare este dependența. Uităm că totul în această lume este temporar, iar doar sufletul este veșnic. Apoi, soarta ne oferă un „leac” amar, dar salvator – durerea și pierderile – pentru a ne reaminti că adevăratul sprijin se află doar în Dumnezeu. Este posibil să iubim, să ne bucurăm de viață, să ne atingem scopurile și, totuși, să nu ne prăbușim din cauza durerii provocate de pierderi?