ACEST BLOG ARE ZERO VENIT FINANCIAR - Va invit sa citim acest acatist timp de 40 de zile pentru tara noastra, una din gradinile Maicii. Hei, merci că ai citit până aici! 🤗 ↓ Te-ar putea interesa și următorul articol... Te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un LIKE mai jos: Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
vineri, 29 aprilie 2022
Îndreptar pentru spovedanie
Acatistul Izvorului Tămăduirilor Născătoarei de Dumnezeu
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!
Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.
Condacele şi icoasele:
Condacul 1:
Pe
fântâna cea pururea curgătoare şi de viaţă dătătoare, pe izvorul cel
dumnezeiesc care izvorăşte apele darului, mai presus de cuvânt, cu un
glas să-l lăudăm cei ce cerem lui dar, ca cel ce izvorăşte tămăduiri în
toate zilele. Pentru aceasta după datorie apropiindu-ne u dragoste, să
scoatem apă cu credinţă şi să zicem rugămu-ne rourează-ne cu darul tău,
ca să strigăm ţie: Bucură-te, Ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!
Icosul 1:
Născătoare
de Dumnezeu Fecioară, Ceea ce ai născut fără de sămânţă pe Cuvântul
Tatălui, Cel mai înainte de veci, deschide-mi gura mea spre lauda ta, ca
să te slăvesc strigând către izvorul tău unele ca acestea:
Bucură-te, ocean înţelegător care asemenea norilor reverşi minuni pes-te toată lumea;
Bucură-te, Siloame al doilea, care covârşeşti curgerile Nilului cu revăr-sarea darului;
Bucură-te,
apa care izvorăşti ca dintr-o piatră cu preaslăvire, şi a Iorda-nului
lucrare ai primit; Bucură-te, mană de mântuire care te faci arătată spre
trebuinţa celor ce cer bogata ta apă cu adevărat îndestulătoare;
Bucură-te, izvor din care curge toată bunătatea şi îndestularea de tămăduire;
Bucură-te, că din tine izvorăsc din destul facerile de bine;
Bucură-te, că tuturor le dai celor ce cer, întărire sufletelor şi sănătate trupurilor;
Bucură-te, Ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!
Condacul 2:
Stăpânul
cerului şi al pământului, lucruri minunate şi prea slăvite a să-vârşit
întru tine, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, pentru că de sus a
picu-rat, arătat, ca o ploaie în pântecele tău, dumnezeiască Mireasă,
arătându-te pe tine izvor de tămăduiri, care vindeci pe toţi cei ce-ţi
cântă: Aliluia!
Icosul 2:
Dumnezeiesc
izvor ai raiului Fecioară şi Maică cerească pe tine te nu-mim după
vrednicie, căci curgerea şi darul izvorului tău au străbătut în cele
patru părţi ale pământului, care se acoperă pururea cu străine mi-nuni,
din apa ce se dă spre băutură tuturor celor ce cer. Pentru aceasta
bucurându-ne toţi creştinii, cu credinţă alergăm la izvorul tău, scoţând
totdeauna apă, cu sfinţenie şi cu dulceată zicând:
Bucură-te, izvorul curgător de tămăduiri;
Bucură-te, că în dar reverşi din destul, bogate vindecări celor bolnavi;
Bucură-te, că pe cei orbi, ce aleargă la tine, a vedea lămurit îi faci;
Bucură-te, că pe mulţi şchiopi i-ai îndreptat;
Bucură-te, că pe slăbănogi i-ai întărit;
Bucură-te, că prin turnarea apei de trei ori pe cel mort, l-ai vindecat;
Bucură-te, minune străină, acoperită pururea de slava Celui Preaînalt.
Bucură-te, că pe tine te numim rai cugetător;
Bucură-te, căci ca o ploaie pe pământ uscat căzând adăpi sufletele cele însetate de viaţă;
Bucură-te, Ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!
Condacul 3:
Puterile
tale cele mari şi pline de minuni nedeşertate şi mai presus de fire pe
care tuturor le reverşi, cine le va putea spune, o, izvorule dătător de
daruri; că nu numai că goneşti bolile cele cumplite de la cei ce aleargă
la tine cu dragoste, ci şi patimile cele sufleteşti le speli,
curăţindu-le la toţi cei ce-ţi cântă ţie: Aliluia!
Icosul 3:
Pe
norul cel ceresc cu cântări minunate să-l lăudăm credincioşii, care pe
picătura Hristos, dătătorul de viaţă, pe pământ L-a plouat, pe apa cea
dumnezeiască şi vie, cea săltătoare şi izvorâtoare, fără de moarte, a
dăruit-o nouă credincioşilor care cântăm:
Bucură-te, vasul băuturii celei dumnezeieşti, Ceea ce după băutură niciodată nu se deşartă;
Bucură-te, Ceea ce alungi setea care topeşte sufletele;
Bucură-te, că din pântecele minţii cei ce beau înţelepţeşte, revarsă râuri dumnezeieşti;
Bucură-te, că tuturor le izvorăşti darul din destul;
Bucură-te, izvor de viaţă primitor care pururea izvorăşte daruri;
Bucură-te, fântâna tămăduirilor, care toată tăria bolilor o arată a fi slabă şi neputincioasă;
Bucură-te, vedere orbilor;
Bucură-te, dumnezeiască curăţie a celor leproşi;
Bucură-te, Ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!
Condacul 4:
Izvorăşte-mi
mie Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, darurile cuvântu-lui, ca să laud
izvorul tău, care izvorăşte viaţă şi dar credincioşilor, că tu pe
Cuvântul Cel într-un Ipostas L-ai izvorât nouă şi izvor de tămăduire, de
obşte, te-ai arătat tuturor celor ce-I cântă: Aliluia!
Icosul 4:
Biserica
ta, Preacurată Fecioară, se arată tuturor casă de doctorie mai presus
de fire, că din moarte văzută, ridică arătat pe credincioşii cei ce
aleargă la dânsa şi tuturor izvorăşte dulceaţă din destul. Pentru care
şi noi nevrednicii cu cântări duhovniceşti, veselindu-ne, zicem:
Bucură-te, apa izvorului celui dătător de viaţă;
Bucură-te, norul care aduci ploaie de mântuire;
Bucură-te, vindecare a celor bolnavi;
Bucură-te, slobozirea celor din primejdii;
Bucură-te, răcoreala celor înfierbântaţi de arşiţa păcatelor;
Bucură-te, luminarea ochilor orbiţi de neştiinţă;
Bucură-te, auzirea celor surzi;
Bucură-te, că pe cei ce zăceau în pat bolnavi, numai cu atingerea i-ai scăpat;
Bucură-te, loc de tămăduire sfinţit cu adevărat;
Bucură-te, că ne izvorăşti din ceruri daruri fără împuţinare;
Bucură-te, Ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!
Condacul 5:
Daruri
din destul curg din tine, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că izvorăşti
apă de tămăduiri din care se adapă sufletele credincioşilor celor
însetaţi de viaţă şi goneşti arşiţa păcatelor celor ce cântă: Aliluia!
Icosul 5:
Neamul
omenesc te laudă pe tine Preacinstită, că tuturor le izvorăşti din
ceruri daruri fără încetare, arătându-te pe tine izvor nemuritor,
Dumnezeiască Mireasă, celor ce-ţi aduc aceste cântări de laudă:
Bucură-te, izvorâtoarea apei, Hristos, din care se adapă toată lumea;
Bucură-te, că Făcătorul tuturor întru tine ca o picătură s-a pogorât arătat;
Bucură-te, că pe cel orb l-ai făcut a vedea lumina;
Bucură-te, izvorule care ai dezlegat prin apă firea pietrei cea înfricoşată;
Bucură-te, curăţirea leproşilor şi sugrumarea diavolilor;
Bucură-te, că pe împăraţi i-ai făcut credincioşi desăvârşiţi;
Bucură-te, înţelepciunea celor simpli;
Bucură-te, bogăţie de daruri a săracilor;
Bucură-te, că prin revărsarea apei, tămăduiri de multe feluri le-ai dăruit;
Bucură-te, Ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!
Condacul 6:
Lucru
cu adevărat necuprins şi mai presus de fire este Cel ce s-a lucrat
întru tine, Născătoare de Dumnezeu, că apa izvorului tău este tămăduirea
bolilor celor de moarte aducătoare, Ceea ce firea cu adevărat nu a
văzut. Pentru care şi noi cu umilinţă ne rugăm: nu ne trece cu vederea,
sârguieş-te ajutătoarea noastră grabnică şi ne izbăveşte din cursele
vrăjmaşilor ca să te lăudăm zicând aşa: Aliluia!
Icosul 6:
Măririle
minunilor izvorului tău, Fecioară Preacurată, cine le va putea spune,
ca Ceea ce cu adevărat ai înspăimântat gândul omenesc prin pică-turile
izvorului tău, de care povestesc limpede lâna şi mana şi Siloamul şi
piatra Ceea ce a izvorât şi pridvorul lui Solomon. Darul tău este mai
pre-sus de cuvânt şi de gând; drept aceea şi noi într-o unire de gânduri
şi gla-suri cântăm laudele acestea:
Bucură-te, Fecioară că din tine se revarsă apa care vindecă patimile cele de moarte aducătoare;
Bucură-te, că din izvorul tău a curs apa care a vindecat sânul femeii cel cuprins de cangrenă;
Bucură-te, grabnică vindecătoare a bolilor celor cumplite;
Bucură-te, că prin stropirea apei, credincioşii se sfinţesc;
Bucură-te, Fântâna bucuriei celei neîncetate;
Bucură-te, izvorule al frumuseţii celei negrăite;
Bucură-te, dezlegarea tuturor bolilor;
Bucură-te, înecarea tuturor patimilor;
Bucură-te, râul cel prea limpede care faci sănătoşi pe cei credincioşi;
Bucură-te, apa care dai tămăduiri celor bolnavi de felurite boli;
Bucură-te, Ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!
Condacul 7:
Apa
înţelepciunii şi a vieţii izvorând lumii, pe toţi chemi, Născătoare de
Dumnezeu, să scoată apele cele de mântuire ţi cu ea să stingă cărbunii
înşelăciunii şi ai necurăţiei; drept aceea şi noi credem cuvintele
Fiului tău, Stăpână, care a zis: „că în veci nu vor înseta cei ce cu
credinţă vor bea din ea” zicând: Aliluia!
Icosul 7:
Pântece
mai înainte sterp ai dezlegat arătat, cu curgerile izvorului tău, că şi
naşteri dăruieşti, ca Ceea ce ai născut pe Stăpânul tuturor, pentru
care şi noi bucurându-ne zicem:
Bucură-te, curgerea înţelepciunii care curăţeşte necunoştinţa;
Bucură-te, amestecăre care picură dumnezeiască dulceaţă inimii;
Bucură-te, paharul manei cel de viaţă turnător;
Bucură-te, baie de Dumnezeu izvorâtă;
Bucură-te, Ceea ce izvorăsti liniştea neputinţelor;
Bucură-te, Ceea ce stingi văpaia bolilor;
Bucură-te, Ceea ce ai liniştit frigurile şi ai stins aprinderea înfocării;
Bucură-te, Ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!
Condacul 8:
Minunile
tale cele neauzite Stăpână, fac pe toţi credincioşii cei ce le aud a se
minuna de apa izvorului tău; pe cei muţi şi surzi ca şi cum ar fi
grăitori îi face, iar pe cei ce pătimesc cumplit îi vindecă, şi
tămăduieşte desăvârşit pe cei ce cântă cu credinţă: Aliluia!
Icosul 8:
Pe
toate apele le covârşeşte Fecioară Curată, apa izvorului tău, care
dăruieşte arătat izbăvirea de boli cumplite şi dă sufletelor toată
sănătatea, ca Ceea ce se revarsă mai presus de fire tuturor celor ce
cântă:
Bucură-te, că pe cei ce aleargă la tine îi scoţi din cuptorul necazurilor;
Bucură-te, uşa prin care străbate razele luminii şi luminează ochii trupeşti şi sufleteşti;
Bucură-te, Ceea ce singura eşti mângâierea pământenilor;
Bucură-te, izvor prea cinstit;
Bucură-te, că prin curgerea izvorului Tău, diavolii s-au înfricoşat;
Bucu’ră-te, că pe Leon l-ai făcut călăuză orbului neştiutor spre al tău izvor;
Bucură-te, că a fi împărat l-ai încredinţat;
Bucură-te, că el spre mulţumire Biserică în numele tău a ridicat;
Bucură-te, că tu dar făcător de minuni de la Dumnezeu ai primit;
Bucură-te, că pătimaşii ce cu credinţă năzuiesc la izvorul tău se tămăduiesc;
Bucură-te, vas de apă neîmpuţinată şi de boli vindecătoare;
Bucură-te, că izvorul tău tuturor este îndeajuns îndestulător;
Bucură-te, Ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!
Condacul 9:
Lumină
şi tămăduire tuturor mădularelor omeneşti făcându-te, Născă-toare de
Dumnezeu Fecioară, care ai născut pe Făcătorul şi Ziditorul tutu-ror,
din amestecarea tinei şi a apei ai luminat negrăit ochii orbului, cel ce
se născuse orb şi care nici cum nu vedea soarele cel dulce, care
dobândind vederea şi văzând lumina şi marea minune izvorâtă din
milostivirea ta cea negrăită a zis: Aliluia!
Icosul 9:
Siloamul
vindeca bolile, însă mai presus s-a arătat, Preasfântă Stăpână, izvorul
tău făcător de minuni, fiindcă acesta nu numai odată într-un an şi nu
numai acei ce iau mai întâi, dobândesc sănătate, ci de-a pururea
vinde-că toată rana sufletească şi trupească a celor ce cu bună credinţă
şi cu dra-goste vin către tine strigând:
Bucură-te, scăldătoarea în care se afundă toate durerile noastre cele sufleteşti şi trupeşti;
Bucură-te, vas cu care primim bucuria şi mântuirea;
Bucură-te, piatră care ai adăpat pe cei însetaţi de viaţă;
Bucură-te, lemn care îndulceşti apele cele amare ale mării lumeşti.
Bucură-te, izvor nesecat al apei cele dătătoare de viaţă;
Bucură-te, Ceea ce îndulceşti necazurile noastre cele amare;
Bucură-te, apa care curăteşti spurcăciunea păcatului;
Bucură-te, încetarea întristărilor noastre;
Bucură-te, vindecarea bolilor noastre;
Bucură-te, Ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!
Condacul 10:
Vrând
să vădeşti minunile cele de la izvorul tău, ai poruncit, Stăpână, lui
Leon să ducă orbul în partea cea mai dinlăuntru a pădurii şi să-i stingă
setea cea trupească cu apă; iar cu tină să-i ungă ochii lui cei
întunecaţi pentru ca să cunoască puterea ta şi să nu fie tăinuit izvorul
vindecărilor care îl dai în dar tuturor celor ce au nevoie. Pentru
aceasta şi noi nu tăinu-im minunile şi facerile tale de bine către noi
robii Tăi, ci cu mulţumire proslăvim pe Dumnezeu şi cântăm: Aliluia!
Icosul 10:
Viaţa
noastră pământească afundată fiind în tina păcatelor, sufletul de
păcate îmbolnăvit, trupul de dureri chinuit, pentru că mânia lui
Dumnezeu pentru păcatele noastre ne pedepseşte, către tine dar alergăm,
Maica lui Dumnezeu, şi înaintea izvorului tău cădem, rugându-te: spală
tina păcatelor vindecă sufletele îmbolnăvite şi trupurile chinuite le
în-dreptează, ca noi cu bucurie să strigăm ţie:
Bucură-te, vindecarea patimilor sufleteşti;
Bucură-te, izbăvirea durerilor şi chinurilor trupeşti;
Bucură-te, voinţa cea bună a lui Dumnezeu către noi cei păcătoşi;
Bucură-te, adevărata îndreptare a celor ce se căiesc înaintea lui Dumnezeu, pentru păcatele lor;
Bucură-te, baie care speli cugetele noastre murdare de fărădelegi;
Bucură-te, Ceea ce ai născut pe Izbăvitorul care în dar curăţă fărădelegile noastre;
Bucură-te, că prin tine, după măsura credinţei se dau vindecări;
Bucură-te, mijlocitoarea bucuriei celei veşnice;
Bucură-te, Ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!
Condacul 11:
S-a
înălţat apa izvorului tău, Curată, mai presus de ceruri, aceasta fiind
hrana sufletului, miere din piatră şi dăruire de mană, slobozitoare de
boli şi mântuitoare, pentru aceasta mulţimea credincioşilor veselindu-se
saltă cântând: Aliluia!
Icosul 11:
Fântână
izvorâtoare de viaţă plină de daruri dumnezeieşti s-a arătat nouă
preacinstit izvorul tău, Stăpână, spre băutura, sfinţirea şi mângâierea
noastră; iar noi cu dragoste cinstindu-l şi cu credinţă îngenunchind
înain-tea lui strigăm ţie:
Bucură-te, chezăşuitoarea mântuirii păcătoşilor;
Bucură-te, vindecarea a toate neputinţele;
Bucură-te, Ceea ce duci rugăciunile credincioşilor Fiului tău şi Dumnezeului nostru;
Bucură-te, pământul făgăduinţei din care ne izvorăsc toate bunătăţile cereşti şi cele pământeşti;
Bucură-te, Ceea ce adăpi brazdele pe care cresc mulţmile îndurărilor;
Bucură-te, Ceea ce ne povătuieşti pe noi către patria cerească;
Bucură-te, roua florilor celor nevestejite;
Bucură-te, Ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!
Condacul 12:
Născătoare
de Dumnezeu Fecioară, fă-ne vrednici de darurile tale şi te rugăm,
treci cu vederea păcatele noastre, dând tămăduire celor ce cu cre-dinţă
se apropie de izvorul tău şi cer binecuvântare şi iertare de păcate
cântând: Aliluia!
Icosul 12:
Nu
cerem mai multă îndurare de la tine, Stăpână, decât precum te-ai
milostivit şi ai dat tuturor acelora care mai înainte de noi au ajuns la
izvo-rul tău şi au dobândit cele de folos, aşa te milostiveşte deci şi
spre noi cei ce suntem cuprinşi de faptele cele rele ca să te slăvim pe
tine, zicând unele ca acestea:
Bucură-te, nădejdea noastră în viaţa aceasta şi după moarte;
Bucură-te, cununa cea slăvită a celor ce au credinţă şi se luptă împotriva ispitelor;
Bucură-te, Ceea ce dai veşnică mântuire celor ce se ostenesc în viaţa călugărească;
Bucură-te, Ceea ce izbăveşti omenirea din foametea sufletească şi trupească;
Bucură-te, tare ajutătoare în războaie;
Bucură-te, Ceea ce ne păzeşti pe noi de năvălirea altor neamuri;
Bucură-te, păzitoarea celor ce călătoresc pe pământ, pe apă şi prin aer;
Bucură-te, comoara legii noastre creştineşti;
Bucură-te, că în orice vreme secetoasă cerem ajutorul tău, îl dobândim;
Bucură-te, stâlp neclintit al creştinătăţii;
Bucură-te, că prin minunile tale ai bucurat tot neamul creştinesc;
Bucură-te, Ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!
Condacul 13:
O,
întru tot cântată Stăpână, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, izvo-rul
cel nedeşertat al îndurărilor, noianul cel necurmat al iubirii de
oameni, adâncul cel nemăsurat al bunătăţii, nădejdea şi mântuirea
tuturor creşti-nilor, la tine ridicăm ochii sufletelor şi a trupurilor
noastre, către tine tin-dem mâinile noastre cele slabe şi din adâncul
inimii strigăm ţie: Caută spre noi dintru înălţimea ta cea sfântă, vezi
credinţa şi umilinţa sufletului nostru, ascultă rugăciunea noastră care o
facem către tine din inima noas-tră cea împietrită depărtează de la noi
toate nevoile, toată răutatea şi toată întristarea ce vine asupra
noastră, întru această vremelnică viaţă. Vindecă toate bolile şi
neputinţele noastre cele sufleteşti şi trupeşti, dăruieşte-ne sănătate
şi ne izbăveşte de veşnica muncă prin rugăciunile tale ca să cân-tăm
neîncetat: Aliluia! (de 3 ori)
Apoi se zice iarăşi
Icosul 1
Născătoare
de Dumnezeu Fecioară, Ceea ce ai născut fără de sămânţă pe Cuvântul
Tatălui, Cel mai înainte de veci, deschide-mi gura mea spre lauda ta, ca
să te slăvesc strigând către izvorul tău unele ca acestea:
Bucură-te, ocean înţelegător care asemenea norilor reverşi minuni pes-te toată lumea;
Bucură-te, Siloame al doilea, care covârşeşti curgerile Nilului cu revăr-sarea darului;
Bucură-te,
apa care izvorăşti ca dintr-o piatră cu preaslăvire, şi a Iorda-nului
lucrare ai primit; Bucură-te, mană de mântuire care te faci arătată spre
trebuinţa celor ce cer bogata ta apă cu adevărat îndestulătoare;
Bucură-te, izvor din care curge toată bunătatea şi îndestularea de tămăduire;
Bucură-te, că din tine izvorăsc din destul facerile de bine;
Bucură-te, că tuturor le dai celor ce cer, întărire sufletelor şi sănătate trupurilor;
Bucură-te, Ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!
Condacul 1:
Pe
fântâna cea pururea curgătoare şi de viaţă dătătoare, pe izvorul cel
dumnezeiesc care izvorăşte apele darului, mai presus de cuvânt, cu un
glas să-l lăudăm cei ce cerem lui dar, ca cel ce izvorăşte tămăduiri în
toate zilele. Pentru aceasta după datorie apropiindu-ne u dragoste, să
scoatem apă cu credinţă şi să zicem rugămu-ne rourează-ne cu darul tău,
ca să strigăm ţie: Bucură-te, Ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!
LUMEA VICLEANA - Sfantul Teofan Zavoratul
În lume – aceasta mare a
pacatelor – toate zilele mele s-au scurs zadarnic: viata mea a trecut
fara sa îmi aduca vreun folos; am uitat chiar si de ziua mortii; m-am
învârtit în desert si mi-am adunat sarcina de pacate, snopi de neghine,
care sunt sortiti arderii. Si iata, plânsul si suspinarea ma asteapta pe
acel tarâm plin de spaime.
Pentru ca te-am iubit de la tinerete si
pâna la batrânete, lume vicleana, vremea vietii mele a trecut pe
nebagate de seama, si iata ca în pacate ma gaseste moartea si ma
rapeste. De n-as fi venit în tine, lume amagitoare! Cei care te iubesc
nu se desfateaza de bucurii, si cei ce te urasc nu au de ce sa plânga.
Fericit cel care a rupt laturile tale, ca acela va mosteni camara
bucuriei.
Cu înfatisarea sa, lumea aceasta îi amageste pâna si pe cei
întelepti, fiindca pentru o vreme pare vrednica de dorit, ba chiar da
cu împrumut bunatati si comori, însa în ziua mortii le ia înapoi si ne
rasplateste cu chinuire. Pentru putina vreme ne îngaduie sa pacatuim,
iar ca rasplata ne da vesnicul întuneric.
Sfantul Teofan
Zavoratul, Psaltire sau cugetari evlavioase si rugaciuni, traducere de
Adrian Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 123-124
joi, 28 aprilie 2022
– Părinte Ştefane, Sângele Lui Dumnezeu! şi a început să plângă
Sângele lui Dumnezeu!
Într-o sâmbătă dimineaţă, pe când părintele Antonie slujea Sfânta Liturghie, a ajuns la momentul sfinţirii Cinstitelor Daruri. Cum era îngenuncheat şi zicea rugăciunea, cu mâinile sprijinite pe Sfânta Masă, a dat să se ridice şi să binecuvânteze Cinstitele Daruri, când o picătură de sânge a căzut din înălţime pe mâna lui, împroşcând-o toată. A văzut şi s-a cutremurat!
S-a ridicat tulburat, a privit-o şi l-a cuprins o teamă sfântă, un cutremur, o frică, o uimire, o stupoare, multe sentimente amestecate cu neputinţă de descris. S-a ridicat şi nu ştia ce să facă! Sângele lui Hristos se lipise de mâna lui. S-a pierdut! Harul lui Dumnezeu însă, după această minune, l-a îndrumat să privească Sfântul Potir şi a văzut că era gol. Uitase să toarne vin. Luând seama la Sfântul Agneţ, a observat că nu fusese străpuns, adică Proscomidia nu era completă. Cântăreţul la strană continua:
– Pe Tine Te lăudăm, Te binecuvântăm… I-a făcut semn să prelungească cântarea. Era lume puţină pentru că era sâmbătă. A luat Sfânta Copie, a străpuns Sfântul Agneţ şi a zis:
-Şi unul din ostaşi, cu suliţa coasta Lui a împuns şi îndată a ieşit sânge şi apă… După aceea, a pus în Sfântul Potir vin şi apă, după rânduială, le-a binecuvântat, le-a închinat şi, după ce a încheiat toate acestea, a îngenuncheat, a recitit rugăciunea de sfinţire şi Dumnezeu a preschimbat pâinea şi vinul cum se întâmplă la fiecare Sfântă Liturghie, în Trupul şi Sângele lui Hristos. După Prefacere şi încheierea slujbei, a consumat Sfintele şi a şters Sfântul Potir. Imediat după acea Liturghie, a mers la Mitropolitul Hrisostom şi i-a povestit cele întâmplate. Acesta i-a luat mâna şi i-a mirosit-o. O mireasmă nemaiîntâlnită izvora din ea şi atunci Mitropolitul a început s-o sărute de mai multe ori.
– Preasfinţite, a strigat părintele Antonie!
– Nu sărut mâna ta, deşi şi aceasta trebuie sărutată pentru că eşti slujitor al Celui Preaînalt, n-are importanţă că tu eşti preot şi eu episcop. Eu am atins prin mâna ta Sângele lui Hristos, Sângele lui Dumnezeu!
Îmi amintesc că, după moartea părintelui Antonie, Mitropolitul mi-a povestit această întâmplare. Era foarte impresionat. S-a ridicat şi a zis:
– Părinte Ştefane, Sângele Lui Dumnezeu! şi a început să plângă.
Aceasta este Sfânta Liturghie!
Extras din Explicarea Dumnezeiestii Liturghii – Pr. Stefanos Anagnostopoulos, Editura Bizantină.
Povestea ceşcuţei de ceai
Povestea ceşcuţei de ceai
,, Voi nu puteţi să înţelegeţi. Nu am fost de la început o ceşcuţă de ceai.
Cândva, am fost doar un bulgăre de argilă roşie.
Stăpânul m-a luat şi m-a rulat, m-a bătut tare, m-a frământat în repetate rânduri, iar eu am strigat:
„Nu face asta!”,
„Nu-mi place!”,
„Lasă-mă în pace!”, dar El a zâmbit doar şi a spus cu blândeţe:
„Încă nu!”.
Apoi, ah! Am fost aşezată pe o roată şi am fost învârtită, învârtită, învârtită.
„Opreşte! Ameţesc! O să-mi fie rău!”, am strigat. Dar Stăpânul doar a dat din cap şi a spus, liniştit:
„Încă nu”.
M-a învârtit, m-a frământat şi m-a lovit şi m-a modelat, până a obţinut forma care i-a convenit, iar apoi m-a băgat în cuptor. Niciodată nu am simţit atâta căldură!
Am strigat, am bătut şi am izbit uşa... „Ajutor! Scoate-mă de-aici!” Puteam să-L văd printr-o deschizătură şi puteam citi pe buzele Sale, în timp ce clătina din cap dintr-o parte în alta: „Încă nu”.
Când mă gândeam că nu voi mai rezista încă un minut, uşa s-a deschis. Cu atenţie, m-a scos afară şi m-a pus pe raft... am început să mă răcoresc. O, mă simţeam atât de bine!
„Ei, aşa este mult mai bine”, m-am gândit. Dar, după ce m-am răcorit, m-a luat, m-a periat şi m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut că mă sufoc.
„O, te rog, încetează, încetează!”, am strigat.
El doar a dat din cap şi a spus:
„Încă nu!”
Apoi, deodată m-a pus din nou în cuptor. Numai că acum nu a mai fost ca prima dată. Era de două ori mai fierbinte şi simţeam că mă voi sufoca. L-am rugat. Am insistat. Am strigat. Am plâns... eram convinsă că nu voi scăpa! Eram gata să renunţ.
Chiar atunci, uşa s-a deschis şi El m-a scos afară şi, din nou, m-a aşezat pe raft, unde m-am răcorit şi am aşteptat şi am aşteptat, întrebându-mă:
„Oare ce are de gând să-mi mai facă?”.
O oră mai târziu, mi-a dat o oglindă şi a spus: „Acum uită-te la tine!”.
Şi m-am uitat.
„Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu... Este frumoasă. Sunt frumoasă!”
El mi-a vorbit blând:
„Vreau să ţii minte, ştiu că a durut când ai fost rulată, frământată, lovită, învârtită, dar, dacă te-aş fi lăsat singură, te-ai fi uscat.
Ştiu că ai ameţit când te-am învârtit pe roată, dar, dacă m-aş fi oprit, te-ai fi desfăcut bucăţele, te-ai fi fărâmiţat.
Ştiu că a durut şi că a fost foarte cald şi neplăcut în cuptor, dar a trebuit să te pun acolo, altfel te-ai fi crăpat.
Ştiu că mirosurile nu ţi-au făcut bine când te-am periat şi te-am colorat peste tot, dar, dacă nu aş fi făcut asta, niciodată nu te-ai fi călit cu adevărat. Nu ai fi avut strălucire în viaţă.
Dacă nu te-aş fi băgat pentru a doua oară în cuptor, nu ai fi supravieţuit prea mult, fiindcă acea întărire nu ar fi ţinut.
Acum eşti un produs finit.
Acum eşti ceea ce am avut în minte prima dată când am început să lucrez cu tine”.
________
Morala:
„Dumnezeu ştie ce face cu fiecare dintre noi.
EL este Olarul, iar noi suntem argila Lui.
El ne va modela, ne va face şi ne va expune la presiunile necesare, pentru a fi lucrări perfecte care să împlinească buna, plăcuta şi sfânta Sa voie.
Dacă viaţa pare grea şi eşti lovit, bătut şi împins aproape fără milă, când lumea îţi pare că se învârteşte necontrolat, când simţi că eşti într-o suferinţă îngrozitoare, când viaţa pare cumplită, fă-ţi un ceai şi bea-l din cea mai drăguţă ceaşcă, aşază-te şi gândeşte-te la cele citite aici şi apoi discută puţin cu Olarul”.
...SA NU VORBITI IN BISERICA,
... PENTRU CĂ E MARE PĂCAT...
...Dar să vedem ce a văzut în vedenie imparatul Amfilog, legat de acest lucru, taine pe care nu le poate vedea orice muritor.
...Atunci când vobim în biserică, în timpul Sf.Liturghii, draci își bat joc de noi calarindu-ne să facem cum vor ei...
...POVESTESTE ÎMPĂRATUL AMFILOG...
...„O, oameni nechibzuiti si netrebnici!... Zicea imparatul.
Voi nu stiti ce aveti inainte!
Veniti aicea ca la o priveliste oarecare, sa va desfatati poftele voastre.
Voi nu vedeti dracii calarindu-va si batandu-si joc de voi!
Veniti-vă in fire si intoarceti-vă gândul la Hristos.
...Si s-a scarbit imparatul de pacatele oamenilor care vorbeau si sfatuiau in Biserica in vremea sfintei si vesnicei Liturghii.
Caci vedea ca sunt si de acest fel de oameni in Biserica;
...DAR PE EI ȘEDEAU CĂLĂRI DE DIAVOLI ÎNTUNECATI ȘI INCORONATI...
ce mereu îi indemnau spre vorbele cele deșarte și lumesti.
... Unii puneau la cale cele ale casei, vorbeau de treburi, de vanzari si cumparari, altii vorbeau de cei din Biserica, de hainele lor, de inchinarea lor; unii radeau, altii calcau apasat, tropaiau.
...Alti graiau tare sau isi bateau joc de semnul Sfintei Cruci, nefacand-o cum trebuie, ci-si insemnau fata, fara nici o tresarire a inimii si fara nici un pic de evlavie, ca un fel de cerc, care nici intr-un chip n-aduce cu Sfanta Cruce.
Iar diavolii ii indemnau mereu la acestea, ca sa le indeparteze gandurile, sa nu vada slujba ingerilor si a ostilor ceresti, sa nu auda cantarea acestora si sa nu inteleaga mantuitoarele cuvinte ale Dumnezeiestii Liturghii, iesite din gura preotului, omul lui Dumnezeu si purtatorul cuvantului Lui.
Amin!
...Parintele Cleopa ne învață...
...Sa nu vorbiti in biserica, pentru ca este mare pacat.
Daca este mare nevoie sa vorbesti, vorbeste in soapta sau prin semne.
... Daca mergi la biserica, sa nu iesi pana nu se termina slujba.
Numai, Doamne fereste, daca esti bolnav, sau daca patesti ceva.
Dar altfel sa nu iesi, ca, daca iesi inainte de terminarea Liturghiei, esti asemenea cu Iuda, care a iesit de la Cina de Taina, unde erau la masa Mantuitorul cu Apostolii si s-a dus si L-a vandut pe Hristos.
Amin !
...Așa e de mare păcatul de a vorbi in biserică, încât atunci când te mărturisești la taina spovedaniei sa spui și aceast lucru ca pe un pacat...
La finalul spovedaniei, duhovnicul îi chemă pe doi soţi și le spuse: –Nu este bine, oftă părintele, privindu-l cu tristeţe pe soț. Înainte era trupul sub suflet, iar acum este sufletul sub trup. – Cum adică, părinte? – Adică dragostea voastră ţinea în frâu trupul, posteaţi împreună. Reuşeaţi, cu ajutorul lui Dumnezeu, să fiţi stăpâni ai trupurilor voastre. Acum, după ce aţi slăbit atenţia la războiul duhovnicesc, v-aţi mai uitat şi la filme şi seriale care v-au stârnit pofta trupească, nu vă mai înfrânaţi. A ajuns trupul să fie stăpânul dragostei voastre? Nu e normal să fie aşa, continuă părintele cu lacrimi în ochi. Atracţia trupească trebuie să se lase condusă de suflet. Nu trebuie ca sufletul să fie înrobit de poftele trupeşti, pentru că acest lucru vă distruge iubirea, ea devenind astfel incapabilă să ducă această cruce a căsătoriei alături de celălalt. Apoi vă miraţi că vine divorțul și apar infidelităţile. Sunteţi suflete, nu jucării sau obiecte ale plăcerii, dragii mei!
„Vai voua cand toti oamenii va vor vorbi de bine”.
Inseamna ca pe mine acest vai nu ma atinge daca unii oameni ma clevetesc si ma ponegresc. Caci si despre Hristos spuneau: unii ca este bun, iar altii ca nu este, ca insala multimile. Eu sunt pe deplin constient cand ma raportez la acest fenomen. Sunt convins ca, daca Domnul ingaduie, ma poate atinge orice rautate, umilire si necaz. Şi iarasi sunt convins ca, daca Domnul nu ingaduie, nimeni nu ma poate atinge nici cu un deget. „Domnul este ajutorul meu, nu ma voi teme de ce-mi va face mie omul. Domnul este ajutorul meu si eu voi privi cu bucurie pe vrajmasii mei”. Faca-se voia Domnului! (Starețul Nicon de la Optina, ''Sfaturi în vremuri de prigoană'')
LEGENDA LILIACULUI
"Se spune că atunci când ISUS
CHRISTOS a fost răstignit ,Fecioara Maria tulburată de tristete si
strivită de durere si plâns a mers un timp pe drum , apoi, obosita,
s-a aşezat sub un copac plin de frunze , dar fara flori.
Acest copac
nu înflorise niciodată . Obosită cum era ,a adormit .Copacul a
început să toarne încet toate frunzele sale si să o acopere uşor pe
Fecioara Maria pentru a o încălzi.
Când s-a trezit ,Fanta Maria ,a observat ramurile goale ale copacului si s-a întrebat pentru moment ,ce s-a întâmplat.
Dar cum a văzut toate acele frunze care au acoperit-o si cum au încălzit -o , binecuvantă pomul spunând :
-Fii binecuvântat si mirositor !
Cu binecuntarea Fecioarei Maria ,copacul s-a umplut de frunze verzi si flori mirositoare . Acesta s-a numit LILIAC !
Liliacul cu acele flori parfumate ,înflorește de Paşti si este binecuvântat de Fecioara Maria !"
Noapte bună și binecuvântată!!!
FRUMUSETEA TRECATOARE - Sfantul Vasile cel Mare
Vreau
sa ramâna în tine si mai puternica minunea creatiei, pentru ca, oriunde
te-ai gasi si lânga orice fel de planta te-ai afla, sa-ti aduci aminte
cu tarie de Creator. Când vezi un fir de iarba verde si o floare, sa te
duci cu mintea la firea omeneasca, aducându-ti aminte de imaginea
înteleptului Isaia, care a spus ca „tot trupul este ca iarba si toata
slava omului, ca floarea ierbii” (Isaia 40, 6). Putinii ani ai vietii,
bucuria cea scurta si veselia fericirii omenesti au gasit în cuvintele
profetului o preafrumoasa icoana. Astazi trupul îti este înfloritor si
plin de carne din pricina desfatarii; fata ti-i rumena ca esti în
floarea vârstei; esti zdravan si puternic, iar când te pornesti, nu ti
se poate nimeni împotrivi; mâine, tot tu, esti vrednic de mila, fie
vestejit de vreme, fie istovit de boala. Cutare este vestit cu multimea
banilor sai; are în jurul lui multime de lingusitori; suita de prieteni
fatarnici, care cauta sa-i fie pe plac; nenumarate rude, dar si acestea
fatarnice; roi de servitori, care stau lânga el fie pentru a-l servi la
masa, fie pentru alte trebuinte; pe acestia îi târaste dupa el si când
iese din casa si când se întoarce, ca sa stârneasca invidia celor care-l
întâlnesc. Adauga-i acestui bogatas si oarecare putere politica sau
dregatorii primite de la împarati sau conducere de popoare sau conducere
de osti; adauga-i crainicul, care striga cu glas puternic, mergând
înaintea lui, lictori de o parte si de alta, care baga spaima în supusi –
ca de la ei vin loviturile, confiscarile de averi, arestarile,
închisorile. Da, nesuferita este frica pe care o are de acestia poporul
de sub mâna lor! Iar dupa acestea ce-i? Într-o singura noapte sau
temperatura mare, sau pleurezia, sau pneumonia rapeste pe om, îl duce
dintre oameni si-l dezgoleste dintr-o data de toata înselaciunea care-l
înconjura, iar slava lui s-a dovedit a nu fi decât un vis. Dreptate a
avut, deci, profetul, când a asemanat slava omului cu slabiciunea
florii.
Sfantul Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, traducere de Pr. Dumitru Fecioru, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1986, p. 121
GUSTUL ROADELOR - Sfantul Tihon din Zadonsk
Mergând prin livada, ajungi sa
întelegi ca nu poti cunoaste pomii altfel decât gustând din rodul lor.
Asemenea sa cugeti si despre oameni. Multi se numesc pe sine crestini.
Însa crestinul adevarat nu se vadeste altfel decât prin credinta cea
dreapta si prin dragoste. Semnele ce marturisesc despre un crestin
adevarat acestea sunt: el este plin de dragoste, smerit, rabdator,
milostiv si binevoitor. Si precum multi dintre pomii unei livezi aduc
roade placute la înfatisare, însa atunci când le gusti pricepi îndata ca
nu sunt bune de nimic, asemenea si multi dintre oameni sunt buni numai
parelnic: vorbesc domol, blând si linistit, postesc si se roaga mult,
însa îndata ce te atingi de ei, se dovedesc a fi amari prin roadele lor,
caci sunt plini de ura, pizma, rautate si neîndurare si de aceea prin
firea lor ei se aseamana cu pomii cei rai care dau roade rele. Tocmai
despre acestea graieste Domnul: „Nu este pom bun care sa faca roada rea
si nici, dimpotriva, pom rau care sa faca roada buna. Ca fiece pom dupa
roada lui se cunoaste” (Luca 6, 43-44). Nu e defaimat aici postul sau
rugaciunea, însa acestea nimic nu sunt fara dragostea crestina; nu este
defaimata în sine nici vorba lina, blânda si linistita, însa fara roada
dragostei ea nu este decât viclenie si fatarnicie. Nu doar cuvintele, ci
faptele împreunate cu vorbe line, blânde si tihnite îl vadesc pe
crestinul cel bun. De aceea, trebuie sa purtam înlauntrul nostru
adevaratul duh crestin si sa ne straduim neîncetat sa-l dobândim. Si în
chipul acesta, daca binele va fi întru noi, el va razbate si în afara
noastra. Astfel, dupa cuvântul lui Hristos, „omul bun, din vistieria cea
buna a inimii sale scoate cele bune” (Luca 6, 45).
Sfantul
Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi,
traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 101
PĂLĂMIDA
miercuri, 27 aprilie 2022
Despre nerecunoștință
Femeia anunță din bucătărie, așa cum făcea de obicei:
– E gata masa!
Soțul, care citea ziarul, și cei doi băieți, care se uitau la televizor și ascultau muzică, se așezară cu mult zgomot la masă și înfășcară cu nerăbdare farfuriile.
Femeia intră. Dar, în locul obișnuitelor platouri care miroseau bine, așeză la mijlocul mesei un mănuchi de fân.
– Dar… ce e ăsta? Întrebară cei trei bărbați. Ce-ți veni?
Femeia se uită la ei și le răspunse cu un chip de înger:
– Ei bine, nu mi-am închipuit că aveați să băgați de seamă…
Vă gătesc de douăzeci de ani și, în tot acest răstimp, nu am auzit din partea voastră vreun cuvânt care să mă facă să înțeleg că mâncați altceva decât fân.
Fiecare avem o putere uriașă, și anume aceea de a-i face fericiți ori nefericiți pe cei de lângă noi.
În genere, ajunge pentru aceasta fie și un, , mulțumesc” rostit sau din priviri."
Legenda Rozmarinului!
Legenda Rozmarinului!
Parfumata plantă de rozmarin , folosită cu sârg de gospodinele avand ambiția de a adăuga un plus de savoare mâncării, este încărcată de un simbolism aparte , asociat mai ales cu Fecioara Maria.
Numit și "iarba aducerii aminte" , rozmarinul provine din zona mediteraneana , din țări precum Portugalia și Spania.
La origine , numele acestei plante se trage din latinescul "ros" , însemnând "rouă" și "marinus" , adica "mare" , de unde denumirea de "roua mării".
La începuturile creștinismului , rozmarinul a fost numit "Roza / trandafirul Mariei", în onoarea Maicii Domnului.
Potrivit legendei , floarea rozmarinului , inițial albă, și-a împrumutat culoarea de la mantia albastră a Fecioarei Maria.
Se spune că , în timpul fugii în Egipt a lui Iosif, a copilului Iisus și a Fecioarei Maria, aceasta din urmă și-a așezat mantia peste un tufiș de flori albe de rozmarin , iar acestea au devenit , ca prin minune , albastre.
Într-o altă legendă, se istorisește că Maica Domnului a spălat într-un râu hainele lui Iisus și le-a pus apoi la uscat pe o tufă de rozmarin.Drept recompensă a serviciului făcut astfel lui Iisus , florile tufișului au fost dăruite cu culoarea albastră.
O poveste populară relatează că, în fuga către Egipt a Sfintei Familii, ramurile tuturor plantelor trosneau și pocneau sub apăsarea picioarelor, excepție făcând doar rozmarinul , ale cărui crengi nu tulburau deloc liniștea, nepunându-i astfel în pericol pe fugari.Din această cauză, se spune , rozmarinul nu crește mai înalt decât statura avută în acea perioadă de catre Iisus și nu vietuiește mai mult de 33 de ani, asemeni lui Hristos.
Un mit din antichitate povestește despre o frumoasă fată din Sicilia transformată într-un rozmarin.În vremea acestei metamorfoze , Sicilia era sub stăpânirea lui Circe, care făcea vulcanii să erupă și aducea plantele către ofilire și moarte.Mai mult decât atât, vrăjitoarea i-a fermecat pe oameni astfel încât aceștia să se arunce și să se înece în mare.Fata cu ochi albaștri preschimbată în rozmarin a stat de veghe însă lângă țărmuri, redându-le oamenilor luciditatea și amintindu-le de puterea niciodată secatuită a binelui în lume.
O altă legendă spune ca la miezul nopții plantele de rozmarin înfloresc brusc, în Ajunul Crăciunului, celebrând astfel nașterea lui Iisus.Trebuie menționat că în vechime, în occident , rozmarinul era una din plantele tradiționale ale Crăciunului, cu acest prilej el fiind așternut pe podelele caselor.Oamenii călcau peste frunzele de rozmarin, împrăștiindu-i parfumul în toată locuința.
Legenda "apei ungurești" (un remediu celebru, care datează din Evul Mediu) are drept subiect o prințesă ale cărei farmece s-au stins înainte de vreme dar care, într-o bună zi, a primit în dar câteva crenguțe de rozmarin, folosite apoi la crearea unei loțiuni ce i-a îndepărtat povara anilor ca prin farmec și a aureolat-o cu o frumusețe nemaivăzută ce i-a câștigat drept soț un rege.
Rozmarinul a fost simbolul amintirii , dragostei și morții încă din vremea Greciei și Romei antice , când era folosit ca ornament la înmormântări și nunți, având semnificația unei afecțiuni nepieritoare.
Învățăceii greci purtau rozmarin în păr pentru a fi ajutați în timpul examenelor.La nunțile romane, această plantă garanta amintirea juramintelor de căsătorie, era purtată într-o cunună de către mireasă și era dăruită oaspeților sub forma unor coronițe împletite cu panglici.
Un bărbat incapabil să simta parfumul acestei plante se zicea că nu are puterea de a dărui iubire autentică unei femei.
Iartă-mă, Doamne:🙏
🌸Legenda păpădiei🌸
"Dumnezeu a trimis un înger să întrebe florile cum vor să arate. Fiecare
dintre ele au vrut să fie frumoase, unele roşii sau albe cu flori mari,
sau plăpânde ca un vis de vară, albastre ca seninul cerului, numai
păpădie nu ştia cum vrea să arate, aşa că îngerul i-a mai lăsat o zi să
se gândească.
Rugându-se, si-a înălțat ochii spre cer si a văzut soarele si s-a hotărât că vrea să fie ca el ,galbenă si frumoasă.
Apoi văzu luna si se răzgândi. Ar fi vrut să fie ca ea ,albă, rotundă si diafană.
Apoi văzu stelele, si-i plăcută nespus de mult .
Când veni îngerul nu ştia ce să-i spună, să fie ca soarele ,luna sau stelele.
Nu era hotărâtă. Aşa că Dumnezeu i-a îndeplinit toate dorințele.
De aceea la început este galbenă ca soarele, apoi albă si dacă sufli peste ea se împrăștie precum stelele."luni, 25 aprilie 2022
Ține post:
Un copil de 5 ani m-a întrebat: "Părinte, ce e aia credință?"
Un copil de 5 ani m-a întrebat: "Părinte, ce e aia credință?"
I-am răspuns: Ții minte când erai mic și stăteai mereu lângă mama?
Credința e să fii mereu de mână cu Dumnezeu. Dacă nu te rogi, nu vei
simți niciodată cu adevărat durerea altora, și nici pustia neiubirii
care se înstăpânește peste univers.
Dacă Îl avem pe Hristos Dumnezeu în noi prin Sfânta Împărtășanie și Îl păstrăm prin iubire, nimic din univers nu ne poate ucide sufletul!
CEA MAI FRUMOASĂ RUGĂCIUNE CĂTRE MAICA DOMNULUI
duminică, 24 aprilie 2022
Indulcitorul Green Sugar a primit o certificare internationala importanta
Green Sugar este un indulcitor 100% natural, cu 0 calorii si 0 indice glicemic. Este produs in Romania, de catre Laboratoarele Remedia, fiind marca inregistrata la nivelul Uniunii Europene.
De curand, Green Sugar a primit Certificarea Toothfriendly, in urma
unor teste de laborator efectuate la Universitatea din Zurich, Elvetia.
Aceasta certificare reprezinta un indicator international pentru
produsele sigure pentru dinti.
Indulcitorul Green Sugar este un amestec din extract de inalta
puritate din frunze de Stevia Rebaudiana si Eritritol. Astfel, toate
produsele Green Sugar sunt garantat naturale, provenind din surse
naturale de calitate, atent analizate fizico-chimic si microbiologic.
Green Sugar Cooking este prezentat sub forma de pulbere, in diferite
gramaje si ambalaje. Exista si sub forma de pudra, simpla sau cu
diferite arome - Vanilie Bourbon, rom, scortisoara. De asemenea, exista
si in variantele Green Sugar Gold si Green Sugar Premium, precum si
Green Sugar Gelifiant cu pectina din citrice. Green Sugar stick-uri este
ideal pentru cei mai comozi sau pentru restaurante si cafenele.
De altfel, toate extractele din plante utilizate de Laboratoarele Remedia sunt standardizate conform farmacopeelor internationale, iar spatiul de lucru, precum si procedurile implementate respecta normele de bune practici de fabricatie (conforme GMP). Echipa din cadrul companiei include farmacisti, biologi si chimisti, fito- si aromaterapeuti care au o vasta experienta in domeniu, iar furnizorii Laboratoarelor Remedia sunt firme de renume din Italia, Elvetia, Norvegia, Spania si Statele Unite ale Americii.
Gasiti produsele Green Sugar, precum si celelalte produse ale Laboratoarelor Remedia pe website-ul companiei, laboratoareleremedia.ro.







