Sănătatea din natură!!!

 Vă prezint alimente pentru fiecare organ din corp și 97 de motive să le consumăm: 

 Pentru inima 1. varza – contine fier si potasiu, necesare inimii si circulatiei sanguine 2. broccoli – prin continutul de calciu, fier si caroten, previne atacurile de cord si ateroscleroza 3. ridichea – apara impotriva atacurilor de inima 4. portocala – are putine calorii, contine vitamina C si scade valoarea colesterolului din sange 5. morcovul – acidul folic si bioflavonoidele continute de morcovi protejeaza inima 6. pestele – acizii Omega 3 apara sistemul vascular de inflamatii si calcifieri 7. ceapa – imbunatateste activitatea inimii si circulatia si scade presiunea sangelui 8. usturoiul – alicina pe care o contine previne accidentele vasculare cerebrale 9. leurda (usturoi salbatic) – curata sangele de toxine 10. sparanghelul – curata cordul si vasele mari de sange 11. uleiul de masline – energizeaza cordul si reduce colesterolul 12. cicoarea – scade colesterolul si tensiunea arteriala si curata sangele cu ajutorul unor minerale specifice 13. somonul – este o sursa de acizi grasi Omega 3 care reusesc sa scada din nivelul trigliceridelor din sange 14. dovleacul – are efect benefic in cazul hipertensiunii arteriale si in bolile de inima 15. cartoful – protejeaza impotriva accidentelor cerebro-vasculare si ofera o mare cantitate de vitamina C sistemului vascular 16. paprika – protejeaza vasele de sange si inima 17. rosia – normalizeaza tensiunea arteriala, fiind diuretice eficiente 18. maslinele – reduc colesterolul nociv si tensiunea arteriala 19. marul – contine peste 300 de substante esentiale pentru protectia sistemului vascular 20. fasolea neagra – o singura cana de fasole furnizeaza intre 120 si 320 de miligrame de magneziu, prevenind astfel tulburarile de ritm cardiac 21. coacazele – sunt excelente pentru circulatia sangelui, avand o concentratie mare de minerale si vitaminele B, C, D si E 22. zmeura – intareste sistemul imunitar, actionand ca o aspirina naturala 23. murele – sunt considerate fructe cardioactive, ajutand la functionarea optima a cordului 24. socul – imbunatateste circulatia sanguina 25. piersica – contine vitamine si oligoelemente ce protejeaza inima 26. ciresele – improspateaza resursele de potasiu, calciu, magneziu, fier, fosfor si siliciu 27. rubarba – scade tensiunea arteriala si fortifica inima 28. grapefruit-ul – previne obstructiile vasculare si tromboza datorita unei enzime speciale 29. ciuperca Shitake – reduce colesterolul 30. prunele – previn tromboza 31. curmalele – reduc tensiunea arteriala si protejeaza impotriva aterosclerozei fiindca sunt bogate in fier, calciu si potasiu 32. afinele – pigmentul lor albastru ajuta vasele sanguine sa devina mai elastice 33. ovazul – este benefic in bolile cardiovasculare 34. porumbul – contine vitaminele D si K 35. ardeiul iute – previne cresterea nivelului de zahar din sange ce poate duce la formarea de colesterol pe vasele inimii . Pentru creier 36. lintea – contine lecitina, proteine si glucide de care au nevoie celulele creierului 37. Quinoa – intareste memoria si incetineste procesul de imbatranire, fiind bogat in fier 38. carnea de pasare de curte – are grasimi si uleiuri ce ofera energie celulelor nervoase 39. fasolea – creste puterea de concentrare 40. oul – este o sursa grozava de proteine; galbenusul contine colina ce ajuta la dezvoltarea memoriei 41. avocado – combate stresul, nervozitatea si insomnia 42. bananele – glucoza, vitaminele si mineralele continute de acestea sunt benefice pentru creier si il energizeaza 43. caisele – stimuleaza neuronii 44. stafidele – contin mult zahar (75%), resursa energetica pentru creier 45. para – zaharul si substantele asemanatoare hormonilor intensifica puterea de “lucru” a creierului 46. mazarea – fiind bogata in proteine, este buna pentru memorie si concentrare 47. salata verde – calmeaza sistemul nervos datorita substantelor opiacee . Pentru ochi

48. castanul salbatic – calmeaza senzatia de usturime si iritatiile datorita substantelor sale active 49. arnica – uleiul esential de arnica calmeaza inflamatiile oculare 50. mesteacanul alb – intareste imunitatea ochilor deoarece contine vitamina C, potasiu si calciu 51. limba de miel – reduce inflamarea vaselor conjunctivale datorita taninurilor si a saponinelor 52. rostopasca – este extraordinar de eficienta impotriva virusurilor si mai ales pentru ochii uscati 53. gutuia – este buna pentru alergii si febra fanului deoarece contine pectine si calciu 54. iarba de silur (Euphrasia Officinalis) – calmeaza ochii persoanelor ce isi petrec foarte mult timp in fata calculatorului 55. grasimea de gaina – face minuni aplicata ca unguent pe ochi impreuna cu iarba de silur 56. strugurii – ajuta cu precadere ochiul in timpul vederii nocturne 57. patlagina – taninurile pe care le contine trateaza infectiile oculare 58. capsuna – ajuta ochii in timpul vederii nocturne 59. Centarium Minus – tinctura obtinuta din aceasta planta vindeca afectiunile oculare 60. ananasul – enzimele continute de acesta relaxeaza ochii obositi din cauza calculatorului 61. rozmarinul – purifica ochii si protejeaza vasele de sange oculare . Pentru piele/par 62. pepenele – contine foarte putine calorii si este excelent pentru mentinerea fermitatii pielii 63. iaurtul degresat – bacteriile continute de acesta imbunatatesc aspectul pielii; in plus, are o concentratie ridicata de vitamina A 64. graul – contine acizi grasi, calciu si dioxid de siliciu care sunt extraordinar de sanatoase pentru par, piele si unghii 65. orzul – infrumuteseaza si revitalizeaza datorita substantelor bioactive 66. cimbrul – reda stralucirea pielii si curata organismul 67. hreanul – continand substante active, regenereaza parul, pielea si unghiile 68. mustarul- regleaza fluxul sanguin la nivelul pielii. Pentru oase 69. migdalele – contin magneziu si ajuta oasele sa ramana sanatoase 70. spanacul – datorita fierului si calciului pe care il contine, face oasele mai rezistente si ajuta la functionarea muschilor 71. meiul – intareste dintii, oasele si stimuleaza cresterea copiilor 72. secara – este benefica pentru dinti, oase si muschi fiind o sursa ideala de oligoelemente precum B-vitamine, potasiu, magneziu, mangan, fier si zinc 73. branza – intareste oasele fiind o sursa buna de calciu . Pentru stomac/intestin 74. tinctura de fenicul – protejeaza mucoasele intestinale 75. pastarnacul – stimuleaza digestia 76. mango – apara mucoasa intestinala datorita vitaminei A si a antioxidantilor 77. arpacasul – aduce in organism necesarul de fibre, fosfor si magneziu pentru o digestie sanatoasa 78. mararul – amelioreaza indigestia 79. soia – are proprietati anticancerigene 80. nucile – contin o forma purificata de Omega 3 si de aceea ajuta la reudcerea riscului de cancer al intestinelor . Pentru rinichi 81. sfecla rosie – stimuleaza arderile celulare 82. visinele – contin potasiu, substanta pe care rinichii “lupta” sa o elimine din sange atunci cand este in exces 83. castravetele – contine multa apa si deci stimuleaza activitatea rinichilor 84. telina – protejeaza rinichii de virusuri 85. varza rosie – proteinele si aminoacizii pe care aceasta ii contine actioneaza ca un filtru pentru rinichi 86. gulia – vitamina C din ea protejeaza celulele renale, iar fierul si fosforul energizeaza 87. ridichea neagra – este un antibiotic natural 88. varza murata – detoxifica organismul 89. hrisca – este folosita ca produs dietetic in cazul bolilor de rinichi si in diabet 90. patrunjelul – detine combinatia ideala de minerale pentru a curata rinichii . Pentru ficat

91. anghinarea – contine proteine regenerative, iar acidul folic si antioxidantii previn bolile hepatice 92. sucul de ridiche – stimuleaza secretia bilei 93. conopida – contribuie la imbunatatirea activitatii ficatului 94. drojdia de bere – este o importanta sursa de vitamina B si detoxifica ficatul 95. nasturelul (Nasturtium Officinale) – este folosit pentru producerea mustarului si a uleiurilor ce sunt benefice pentru metabolismul bilei si al ficatului 96. papadia – ajuta la buna functionare a ficatului si reduce colesterolul 97. menta – uleiurile esentiale de menta stimuleaza secretia biliara si calmeaza crampele. Sănătatea din natură!!!”

Cine are urechi de auzit, să audă!

 Când ești bolnav, ai da orice să te vindeci și îți promiți că vei face atâtea lucruri dacă Dumnezeu îți mai dă o șansă... Când te-ai vindecat, o iei de la capăt și de cele mai multe ori, nu te ții de cuvânt. Când ai bani mulți, te plângi mereu că ești obosit și nu faci față responsabilităților... Când ești sărac, te plângi că ești prost plătit și ai face orice să fii bogat... Când ești căsătorit, spui mereu că ești sătul de responsabilitățile familiei și de partenerul de viață și parcă ți-ar plăcea să fii mai liber... Când ești singur, ți-ai dori din suflet să găsești pe cineva bun cu care să-ți împărți viața... Când ai mașină, ești mereu supărat că s-a scumpit întreținerea ei, dar îți dorești una și mai nouă... Când nu ai mașină, te-ai săturat să fii pieton și îl invidiezi pe cel care are... Când ai copii, ești mereu epuizat și uneori simți că nu mai vrei să auzi de nimeni și nimic... Când nu ai copii, ți-ai dori din suflet să ai...Când ești copil, te prefaci că ești adult și îți dorești din răsputeri să crești mai repede... Când devii adult, te gândești că, era mai bine să fii copil... Când ai părinții în viață, te-ai săturat să te deranjeze tot timpul... Când părinții nu mai sunt, ai da orice să le mai auzi vocea, măcar un minut... Dacă locuiești într-un apartament, ai da orice să ai o casă în natură... Dacă ai o casă, nu ești fericit pentru că întreținerea sa, îți ocupă prea mult timp... .... Așa este omul, o ființă veșnic nemulțumită care mereu se concentrează pe ceea ce nu are... Își pierde timpul încercând să caute fericirea undeva în universul nemărginit, când de fapt "fericirea este azi, acum, aici, chiar în jurul său."

  Cine are urechi de auzit, să audă!

RÂNDUIALA MASLULU

 Trebuie să precizăm că termenul „maslu” (în slavonă:
maslo = ulei) nu înseamnă neapărat
slujba pentru bolnavi tipărită în Molitfelnicul nostru ci, în sens larg, poate să însemne orice utilizare
liturgică a uleiului. Problema devine şi mai complexă dacă avem în vedere că în primele secole
diferenţa dintre uleiul sfinţit şi sfântul mir – ambele sfinţite de episcop şi apoi folosite de preoţi –
nu era atât de clară ca astăzi. 50 De exemplu, primirea penitenţilor se putea face şi prin mir şi prin
ulei (în funcţie de regiune şi perioada istorică) 51, mai ales că aceasta nu era o prerogativă implicită
a preoţilor, ci era un drept exclusiv al episcopilor şi doar în situaţii excepţionale putea fi delegat
anumitor preoţi 52. În prezent, doar în cazul ereziei/apostaziei reprimirea în Biserică se face prin
mirungere, iar în cazul celorlalte păcate se rostesc rugăciuni de dezlegare (după sau chiar înainte
de stabilirea şi consumarea unei epitimii).
Istoria Bisericii cunoaşte cel puţin şapte tipuri de „maslu”, adică şapte modalităţi de utilizare a
uleiului sfinţit, dacă ţinem seama de faptul că rugăciunea sau binecuvântarea preotului nu sunt
considerate singurele modalităţi de a binecuvânta uleiul pentru ungere. Tradiţia Bisericii, în special
cea monahală, consideră sfinţit şi uleiul din candelele ce ard în faţa icoanelor sau a raclelor cu
sfintele moaşte, nemaivorbind de uleiul care izvorăşte din înseşi moaştele şi care este numit „mir”,
deşi acesta nu poate fi folosit la mirungerea postbaptismală. Deci, avem următoarele tipuri de
maslu, adică de ungeri cu ulei sfinţit:
- ungerea prebaptismală – „untelemnul bucuriei” (cea mai veche menţionată în izvoarele
liturgice);
- ungerea exorcistă şi apotropaică (pe larg practicată în sec. III-IV);
- ungerea bolnavilor (cf. Marcu 6:13 şi Iacov 5:14-15), care în prezent e cunoscut ca singura
formă de „maslu”;
- ungerea penitenţilor (cf. Iacov 5:14-16), despre care vom vorbi mai jos;
- ungerea la înmormântare 53;
- ungerea cu ulei din candelă sau de la „Litie” în cadrul privegherilor (la mănăstiri) sau după
Liturghie (la parohii), ca semn de binecuvântare 54;
- alte întrebuinţări bisericeşti sau mai ales particulare ale uleiului sfinţit/binecuvântat.Dintre toate aceste forme de maslu, aş vrea să mă opresc mai mult asupra „maslului penitenţial”
care, în prezent, aşa cum am spus deja, constituie o jumătate din slujba Sfântului Maslu din
Molitfelnic.
Principalele referinţe patristice la „maslul penitenţial” le întâlnim la Origen (sec. III) 55 , Afraat
Sirianul (sec. IV) 56 şi Ioan Gură de Aur (sec. IV) 57. În mod surprizător, toate menţiunile vin în
contextul interpretării texului de la Iacov 5:14-16, fără a menţiona „maslul terapeutic” 58 . Mai
precizăm că nestorienii şi copţii au şi în prezent practica reprimirii penitenţilor prin ungere cu ulei,
iar aceasta nu pare a fi altceva decât ceea ce descriau în sec. IV Afraat şi Hrisostom.59
Slujba actuală a Maslului are o evoluţie foarte complexă şi confuză, iar anumite manuscrise
vechi redau alte rugăciuni decât cele de astăzi, pentru că forma şi textul acestora s-a cristalizat abia
în sec. XIII-XIV, când ungerea cu ulei încă era asociată destul de mult cu Taina Pocăinţei 60 . Este puţin
probabil ca în acea perioadă reprimirea penitenţilor la împărtăşanie să se mai fi făcut prin ungere
cu ulei sfinţit, aşa cum se făcea până prin sec. VI 61, în schimb practicarea „Maslului de obşte” înainte
de Paşti deja era destul de răspândită, iar rolul unui astfel de maslu legat de Paşti (iar mai târziu şi
de Crăciun), aşa cum observă şi părintele profesor Elie Mélia, nu poate fi altul decât unul
penitenţial 62.
În prezent, toate Bisericile de tradiţie greacă săvârşesc un „Maslu de obşte” în Miercurea sau
Joia Mare, iar uneori şi în Ajunul Crăciunului. Deşi nu există aprecieri dogmatice oficiale asupra
acestei rânduieli, majoritatea liturgiştilor văd în ele reminiscențele reprimirii penitenților la
împărătăşire înaintea marilor sărbători (şi după o perioadă de post), dar şi o modalitate de a înlesni
accesul la euharistie tuturor celor care doresc să se împărtăşească în ziua marelui Praznic 63 . Mai
mult decât atât, ajunurile acestor sărbători sunt singurele zile când se face Sfântul Maslu în biserică,
iar dacă există persoane bolnave care solicită Maslu, acesta se face la casa bolnavului sau la spital.
Altfel, cei bolnavi trebuie să aştepte Miercurea sau Joia Mare ca să fie unşi cu ulei sfinţit, chiar dacă
rolul terapeutic al acestui Maslu este oarecum secundar. De obicei, la el merg cei care nu suferă de
nici o boală serioasă, dar văd în el un „bilet ieftin” pentru împărtăşirea pascală. Prin urmare, fiecare
ia ce doreşte din acest Maslu (mai ales că şi slujba conţine toată paleta necesară): unii vor
vindecarea trupului, alţii şi/doar a sufletului, unii cer iertarea păcatelor pentru că văd în aceasta cauza bolilor, iar alţii înlocuiesc prin Maslu Spovedania sau, în cel mai bun caz, o continuă şi o
confirmă. Deci, o singură ungere la sfârşitul Maslului (cum fac grecii) rezolvă toate problemele
pentru un an întreg! Ireal...
Nu vreau să neg importanţa, valoarea şi chiar necesitatea unii astfel de Maslu (evident)
penitenţial înainte de Paşti sau alte sărbători mari. Dar, în legătură cu aceasta, am următoarele
obiecţii şi propuneri:
- Actuala rânduială a Maslului, care nici măcar nu-i una clar penitenţială, nu poate înlocui
Spovedania. Dar dacă cineva deja s-a spovedit în acel post (o dată sau de mai multe ori), iar înainte
de Praznic preotul nu reuşeşte să-i mai spovedească încă o dată pe toţi, un Maslu penitenţial ar
putea să suplinească Spovedania, căci nu-i obligatoriu ca cineva să fie spovedit înainte de fiecare
împărtăşire 64. Ultimile zile ale Postului Mare, prin programul lor liturgic special, nu-i oferă
preotului prea mult timp pentru spovedanie, dar aceasta n-ar trebui să fie un motiv ca oamenii să
nu se împărtăşească în Joia şi Sâmbăta Mare, dar mai ales la Paşti şi în Săptămâna Luminată (vezi
şi Canonul 66 Trulan). Să nu uităm că toţi ortodocşii65, afară de români, săvârşesc Sfântul Maslu
mai mult cu acest scop penitenţial, chiar dacă nu au o rânduială specială, aşa cum o întâlnim, de
exemplu, în Georgia, până în sec. XVI 66;
- Un Maslu strict penitenţial (nu combinat cu cel terapeutic) poate constitui şi o formă văzută
de reprimire la împărtăşire a celor care au fost excomunicaţi din cauza unor păcate grave, dar şi o
mângâiere duhovnicească pentru cei opriţi de la împărtăşire (chiar mai potrivită decât Aghiazma
Mare). În acelaşi timp, constatăm că textul actual al slujbei nu pare tocmai potrivit pentru aşa ceva,
mai ales că adolescenţii şi tinerii care cel mai des au păcate opritoare de la împărtăşanie sunt de
obicei sănătoşi trupeşte;
- Consider mai potrivit să existe două slujbe diferite ale Sfântului Maslu: unul pentru bolnavi
(cu trupul şi cu sufletul) şi altul penitenţial, care să fie perceput ca o altă formă văzută de iertare a
păcatelor mărturisite preotului duhovnic. Repet încă o dată: acest Maslu penitenţial a existat şi
există în Biserică, doar că, în prezent, este ascuns în rânduiala Maslului pentru bolnavi, dând
naştere la multe interpretări greşite;
- Pentru a evita confuziile nominale (specifice mai ales limbajului liturgic românesc), propun
ca Maslul penitenţial să fie numit „ungerea pocăinţei” (vs „ungerea vindecării”). Obligativitatea de
a face un astfel de Maslu în cazul păcatelor grave (adulter, avort, omor etc., fără a le da pe faţă) ar intensifica simţul pocăinţei şi ar face mai clară diferenţa dintre spovedania unor „păcate de rutină”,
care se dezleagă doar prin rugăciune, faţă de cele opritoare de la împărtăşanie care necesită o slujbă
specială de împăcate cu Biserica (aşa cum s-a practicat multă vreme);
- În planul textelor liturgice o astfel de modificare se poate face destul de simplu: toată
rânduiala Maslului terapeutic rămâne neschimbată, în afară de rugăciunile 5, 6, 7 şi cea finală, care
trebuie înlocuite cu alte rugăciuni terapeutice (din diverse Evhologhii vechi), iar rugăciunile
penitenţiale suprimate pot constitui o rânduială separată, care să fie folosită în cazurile descrise
mai sus;
- Prin aceste modificări, slujba Maslului pentru bolnavi nu este lipsită de ideile care fac
trimitere la păcat ca şi cauză a bolii, pentru că acestea se regăsesc şi în primele patru rugăciuni,
precum şi în citirile biblice şi în tropare.
În concluzia acestui subcapitol, precizăm că:
1. Biserica a avut şi încă mai are diverse rânduieli de ungere cu ulei sfinţit şi fiecare dintre ele
sunt un fel de „masluri”, iar „Sfântul Maslu” pentru bolnavi este doar una din aceste forme.
2. Slujba actuală a Sfântului Maslu, care la noi se săvârşeşte ca „taină a vindecării”, ascunde în
sine şi un „Maslu penitenţial”. Bisericile de tradiţie greacă săvârşesc Maslul mai mult ca o „ungere
de pocăinţă” (înainte de Paşti şi Crăciun), dar folosesc aceeaşi slujbă ca şi noi, trecând în plan
secundar ungerea terapeutică.
3. Am considerat potrivit şi necesar să existe o delimitare a celor două tipuri de Maslu, aşa
cum a existat şi în trecutul Bisericii, subliniind avantajele unei astfel de repoziţionări, fără a observa
vreun dezavantaj, în afară de „păcătoasa obişnuinţă” care, de multe ori, împiedică evoluţia firească
a slujbelor, aşa cum se întâmpla în epoca manuscriselor, când încă nu exista tiparul care a conservat
şi a uniformizat inclusiv slujbe în plină evoluţie