Oteturi medicinale

 

Din plante putem obtine oteturi aromatice cu care se trateaza reumatismul, eczemele, febra, durerile si obezitatea

• Leac pentru sughit

Iata si cateva metode terapeutice de urgenta pe baza de oteturi medicinale, asa cum sunt folosite la sate. Ca sa opriti sughitul, inmuiati o bucata de zahar in otet, il mestecati si-l inghititi. Compresa pentru vanatai: o lingura de otet se pune in apa fiarta. Se acopera vanataia cu o panza inmuiata in aceasta solutie, iar deasupra se pune celofan. Contra anginei, faceti gargara la fiecare ora cu o lingurita de otet de mere la un pahar de apa. Contra artritei, se bea de patru ori pe zi cate un pahar de apa cu o lingurita de otet din mere timp de doua saptamani, apoi se face pauza o saptamana, si se repeta procedura. Contra tusei: se amesteca trei linguri de otet de mere, o lingurita de suc de aloe, o jumatate de pahar de miere de albine. De 3-4 ori pe zi, se iau cate doua lingurite inainte de masa. La intinderile musculare trebuie sa puneti comprese cu 100 g argila lichida si patru linguri de otet de mere, o data pe zi. Aceasta procedura intareste si oasele. Micoza la picioare se trateaza prin tamponare cu otet de mere. Muscaturile de tantari se ung tot cu otet de mere.

• Ideal in artrite

Daca aveti dureri de cap, provocate de raceala sau febra, luati o lingura de otet de mere cu terci din doi cartofi rasi. Solutia se intinde pe o panza si se aplica pe frunte. Pentru viermi intestinali, trebuie sa fierbeti in otet de mere cu sare urzica tinara taiata marunt, apoi o mancati. Contra diverselor boli de unghii, faceti comprese din otet de mere, pana la tratarea completa. Contra poliartritei: intr-un pahar de otet se pune un ou crud, 100 g slanina de porc taiata marunt (nesarata), se amesteca bine, se lasa timp de 10 zile la intuneric. Se unge locul dureros, dar daca simtiti ca arde, intrerupeti tratamentul. Daca vi se ridica brusc tensiunea, inveliti timp de cateva minute piciorul cu o carpa inmuiata in otet. Pentru restabilirea culorii parului carunt: se usuca frunze si radacini de patlagina. Se pun 50 g la 0,5 l otet si 0,5 1 apa, se fierb 30 minute, se raceste si se strecoara. Se frectioneaza pielea capului in fiecare seara, timp de cateva zile. Tusea se trateaza cu un amestec din un pahar de miere de albine si sase linguri de otet din miere. Se bea cate o lingura dimineata si seara. Cand incepeti sa tusiti, beti cateva inghitituri de apa cu otet de mere.

• Pentru cei ce vor sa slabeasca

Bronsita cronica: se inmoaie o bucata de tesatura din lana in solutie de otet, ulei vegetal si camfor. Se pune pe timpul noptii pe piept. Pe spate se aplica o compresa din hrean dat prin razatoare. Persoanelor cu inima bolnava li se recomanda sa bea otet fiert cu usturoi si miere de albine. Aceasta solutie curata arterele de grasimile depuse si intareste muschiul cordului. Cei care doresc sa slabeasca, pot folosi otet de mere. In timpul fiecarei mese se bea un pahar cu apa si o lingurita de otet din mere. Tratamentul dureaza o luna de zile, timp in care trebuie sa renuntati la dulciuri si paine alba. Hemoragia nazala se opreste cu tampoane de vata imbibate in otet, puse in nas. Cei care sufera de transpiratie abundenta noaptea, inainte de culcare pot sterge tot corpul cu otet din mere. Aceasta procedura trateaza si pruritul cutanat. La arsuri de gradul I, se spala pielea cu otet dizolvat in apa. Aceasta procedura amelioreaza durerea si dezinfecteaza. Pentru varicoza, se toarna otet din mere pe palme si se freaca picioarele de jos in sus dimineata si seara, in fiecare zi, timp de 1-2 luni.

• Otetul de pere stimuleaza apetitul

Otetul de pere se obtine prin fierberea lenta a fructelor in otet de vin de calitate. Acest otet se foloseste la marinarea carnii, a pestelui si a legumelor, mai ales cand urmeaza sa fie preparate la gratar. Este indicat, de asemenea, si la prepararea sosurilor pentru salate. in scop terapeutic, e recomandat pentru stimularea poftei de mancare, cresterea tonuslui general, impotriva matretii, eliminarea petelor de pe piele si unghii. Unele cercetari au aratat ca acest otet incetineste dezvoltarea celulelor canceroase si ar preveni cancerul esofagian. Otetul de pere nu e recomandat celor care iau laxative.

• Otetul de catina scade glicemia

Catina este fructul cel mai vitaminizat. Abunda in antioxidanti, intarind imunitatea. Otetul din catina este un tonic fara egal care regenereaza și stimuleaza toate functiile organismului. Se prepara din 2 kg de fructe de catina, 5 l de apa, 750 g de miere, 250 ml de otet de miere (sau de vin). Se spala fructele și se strivesc cu o furculita, sau se pun la blender, pentru a obtine un terci. Se pot valorifica și resturile ramase de la storcerea fructelor pentru suc proaspat. Se adauga apa si mierea. Otetul de miere sau de vin va grabi fermentarea. Vasul se lasa descoperit 2-3 zile la loc cald (20-30 grade Celsius). in acest timp, se amesteca periodic cu o lingura de lemn, de 2-3 ori pe zi. Vasul se acopera cu tifon, se leaga bine și se aseaza la loc intunecos. Otetul de catina se strecoara prin presare, lichidul rezultat se lasa la rece 2-3 zile, pana se limpezește bine. Se trage in sticle și se depoziteaza la loc racoros și intunecos. O alta varianta de preparare a otetului de catina: se aseaza un strat de boabe de catina pe fundul sticlelor, peste care se toarna otet de vin alb fiert, pana se umple sticla. Se inchid ermetic și se pastreaza la frigider sau la loc rece. Ca intrebuintari medicinale, acest otet ajuta la prevenirea diabetului de tip II, la pierderea in greutate și la imbunatatirea aspectului pielii. Scade tensiunea și trateaza bolile de piele.

• De macese, prune sau corcoduse

Se spala macesele (o ceasca) si se piseaza bine intr-un castron, apoi se transfera intr-un borcan de sticla si se acopera cu otet. Se lasa la macerat timp de o luna, ferit de lumina directa sau caldura, dupa care se strecoara printr-un filtru de cafea curat. Se pastreaza in sticle, la loc racoros si intunecat cel mult jumatate de an. Otetul de macese este un leac ideal pentru bolile sezonului rece. Otetul de prune se obtine prin fermentarea fructelor bine coapte si se foloseste la frectii si comprese impotriva racelilor, junghiurilor, indigestii si dureri de cap. Otetul de corcoduse se prepara din fructe bine coapte, fara simburi, date prin sita si lasate la fermentat timp de 10 zile. Se indeparteaza stratul de mucegai si se strecoara lichidul. Din 3 kilograme de corcoduse iese un litru de otet. Este excelent pentru dres ciorbele in loc de bors. Doua linguri din acest otet puse in apa constituie o bautura racoritoare bogata in potasiu.

• Cu aroma de afine sau zmeura

Afinele au puternice proprietati antioxidante. Otetul din aceste fructe util la frectii. Se prepara dintr-o cana de afine zdrobite si doua cani de otet de vin alb de calitate. Se macereaza timp de trei zile. Acest otet are un gust rafinat foarte bun in salate. Beneficiile afinelor sunt numeroase, de la tratarea infectiilor tractului urinar si spargerea pietrelor la rinichi, la micsorarea depozitelor de colesterol si imbunatatirea circulatiei. Otetul de afine ajuta la incetinirea procesului de imbatranire. Otetul aromatizat cu zmeura se prepara din otet si zmeura proaspata (1:4 parti). Zmeura se zdrobeste cu furculita, se pune intr-un borcan si se acopera cu otet, apoi se lasa borcanul acoperit, intr-un loc cald pentru cel putin zece zile. La finalul perioadei de macerare, otetul se strecoara si se toarna in sticle. Otetul ajuta la scaderea febrei, prin aplicarea de comprese locale imbibate in otet ori prin frectii cu aceasta solutie. Are culoarea rosu-inchis si un gust picant, dar delicat, de zmeura. Se foloseste mai ales in prepararea salatelor de fructe sau pentru a marina carnea.

• Miere si fructe de padure

Otetul din fructe de padure si miere de albine are valoroase principii active, nutritive si medicamentoase datorita continutului inalt de vitamine, minerale si fibre din fructe, care ajuta tranzitul intestinal. Totodata, fructele de padure contin nenumarate substante vegetale secundare, cum ar fi flavonoidele si antocianii, care au efecte antivirale, antioxidante, antiinflamatoare si de reglare a tensiunii. Se prepara dintr-un singur fel de fructe sau din amestec. O varianta contine coacaze rosii si zmeura. Se spala fructele si se usuca pe un prosop de hirtie. Se toarna in sticle si se acopera cu otet. Se lasa la macerat 12-14 zile, agitandu-se periodic. Se strecoara si se pastreaza la loc racoros. E un otet excelent pentru salate. Pornind de la miere se obtine o bautura mai veche de trei milenii, otetul din miere. Acest produs antic se prepara in special din miere de salcatm si se foloseste pe post de cpondiment pentru branzeturi si carne, toate tipurile de salate. Bogat in minerale, enzime si acizi organici, acest otet alimentar e foarte sanatos. Are rol vitamizant, vasodilatator arterial, antiinflamator intestinal, antilitiazic, depurativ, hepatoprotector.

Cu multe secole in urma, cineva a facut o minunata descoperire: vinul uitat intr-un pahar s-a transformat intr-o bautura cu gust intepator. I s-a spus vin acru sau otet si foarte repede i s-au descoperit insusirile terapeutice si culinare, astfel ca aceasta licoare a devenit nelipsita din orice casa. Banalul otet casnic i-a ajutat pe romani atunci cand aveau febra, dureri, infectii. Proprietatile lui n-au disparut, si azi e la fel de eficient la nevoie. Obtinut numai din plante, otetul medicinal are diferite arome si trateaza diferite afectiuni. E ieftin, usor de preparat si inlocuieste cu succes medicamentele de sinteza chimica.

• Minunile otetului de mere

Cel mai cunoscut otet terapeutic este de mere. Otetul industrial nu e la fel de curat ca acela preparat acasa. Resturile ramase dupa ce au fost stoarse merele se pun intr-un vas emailat sau din sticla si se acopera cu apa fierbinte (0,5 litri de apa la 0,4 kilograme de mere). Se adauga 100 de grame de miere sau zahar, 10 grame de drojdie si 20 de grame de paine neagra. Amestecul se tine la 20-30 de grade C, la loc intunecat, acoperit cu tifon. Din cand in cand, se amesteca cu o lingura din lemn. Dupa 10 zile, se stoarce prin tifon. Se adauga 50-100 de grame de miere (sau zahar) pentru fiecare litru. Vasul se acopera cu tifon si se pastreaza la caldura pana ce lichidul se opreste din fermentat si se limpezeste. De obicei, otetul de mere este gata dupa 40-60 de zile. Acest leac este un coctail de acizi organici si enzime care stimuleaza digestia si metabolismul, intareste imunitatea si intarzie aparitia semnelor batrinetii. Are un puternic efect antioxidant si reinnoieste hematiile. Echilibreaza sistemul nervos, consolideaza oasele. in cure de o lingura pe zi amestecat cu miere de albine, otetul de mere, are efect antiinflamator articular, ajutandu-i pe reumatici. O lingurita inainte de fiecare masa ajuta la eliminarea pietrelor la fiere. Frectiile cu acest otet alunga durerile de cap si febra.

• Din ceapa, ienupar si trandafiri

Otetul de salvie se obtine din flori de salvie inflorite. Se pot adauga in proportii egale si frunze fragede. Taiate marunt, se pun in sticla si se adauga otet de mere, cat cuprinde. Bine inchisa, sticla se lasa la macerat timp de 124 zile linga o sursa de caldura. Se filtreaza, se toarna din nou in sticle de culoare inchisa si se pastreaza la rece. Ajuta in tratarea afectiunilor respiratorii (gargara) si sub forma de frectii in cazuri de paralizie, transpiratii nocturne, tremuraturi ale extremitatilor. Este dezinfectant, revigorat, antisudorific, ajuta in raceli, convalescenta, transpiratie nocturna, organism slabit de efort, astenii. Otetul de ienupar se prepara din 150 grame de boabe de ienupar, 100 ml de alcool de 50 grade si un litru de otet de vin. Macerarea dureaza 7-8 zile. Se foloseste cu succes in tratarea starilor febrile. Otetul de trandafiri se prepara din petale de trandafiri si otet de mere padurete. Cu acest otet se pot face frectii foarte eficiente in scaderea febrei mari. Daca tinem foite de ceapa in otet de fructe doua ore, vom obtine un otet de ceapa care se aplica pe negi si se lasa cateva zile. Dupa tratament constant, negii vor disparea definitiv. Acelasi tratament si pentru bataturi. in solutie diluata, acest otet ajuta la disparitia pistruilor.

• De lamaie, praz si hrean

Otetul de mere cu sare este indicat pentru dureri de cap persistente, dar si in dureri reumatice, sub forma de frectii. Se prepara dintr-un bulgare de sare de 200 grame si un litru otet de mere. Sarea se introduce la o sursa puternica de caldura ( jar, cuptor) pana ce atinge temperatura de 55-60 grade. Se ia cu un cleste si se pune in vas de portelan. Se toarna otetul, se acopera vasul si se lasa la macerat timp de 10 ore. Otetul de praz se obtine dintr-o frunza mare de praz, taiata in bucati, care se pune intr-un borcan. Se completeaza cu 250 ml otet de prune. Macerarea dureaza 24 de are, timp in care borcanul e acoperit etans. Acest otet aromat ajuta in tratarea bataturilor, a crapaturilor si a pielii intarite. Calozitatea se cojeste in cate zile. Acneele si racelile rebele trec cu otet cu hrean. Hreanul ras se pune in sticla si se auaduga otet cat cuprinde. Se lasa la macerat timp de 6 ore. Se aplica sub forma de cataplasme. Otetul cu coaja de lamaie se poate prepara din cojile de la doua lamai si 200 ml otet de mere. Timp de macerare: 8 zile. Cu otetul obtinut se aplica bandaje pe negi de mai multe ori, pana ce acestia dispar.

• Otet de levantica pentru surmenaj

Pentru mancarimi si eczeme cronice, se recomanda otetul de ventrilica. Se iau 100 grame de varfuri inflorite de ventrilica si se pun in sticla impreuna cu 500 ml otet de mere. Sticla se infasoara in hartie de culoare inchisa si se lasa la macerat (Ia soare) timp de 14 zile. Se filtreaza. Cu acest otet se pun comprese contra durerilor de cap sau se fac frectii. Otetul mentolat se obtine, asa cum arata si numele, din menta, mai ales menta dulce. Folosit extern, este un foarte puternic febrifug, utilizat in toate tipurile de infectii respiratorii si infectii insotite de temperatura ridicata. Mai este recomandat contra durerilor de cap, a durerilor musculare, a reumatismului inflamator, contra starilor de greata la femeile gravide. Otetul de levantica este un foarte bun relaxant, folosit extern in cazurile de surmenaj fizic si intelectual, anxietate, stari de agitatie la copii, insomnie. in arsurile usoare (de gradul I si II), acest otet este un excelent calmant si ajuta la refacerea rapida a pielii. Folosit intern, patru lingurite pe zi, este un remediu excelent contra problemelor biliare (dischinezie, colecistita) si contra infectiilor cu giardia lamblia.

• Din scoarta de stejar, rozmarin sau salcie

Otetul de rozmarin este un ingredient al frumusetii pielii, mentinandu-i tineretea si supletea. Frectiile cu otet de rozmarin dau rezultate foarte bune in tratarea paraliziilor de tot felul, facand adevarate minuni in unele cazuri. Intern, otetul de rozmarin (folosit chiar in alimentatie) este un bun stimulent al digestiei, un tratament eficace contra gastritelor hipoacide si a atoniilor digestive. De asemenea, stimuleaza memoria. Otetul de salcie se prepara din 10 g scoarta de salcie si 100 ml otet natural din vin alb. Macerarea dureaza doua saptamani. Se foloseste sub forma de gargara, de 2-3 ori pe zi, cate 5-6 picaturi la o jumatate pahar cu apa. E recomandat in combaterea mirosului neplacut al gurii. Daca scoarta este de stejar, se obtine un otet cu efecte benefice in tratarea fisurilor anale. Scoarta trebuie sa aiba cel putin doi ani, sa fie bine maruntita si fiarta 15 minute. Apoi se macereaza cu un litru de apa si un pahar cu otet din vin (200 ml).

• Comprese cu otet, branza de vaci si paine

Otetul de floarea-pastelui este cunoscut pentru efectele sale benefice in tratarea furunculozelor. Otetul din vin are diferite intrebuintari. Se fac bai pentru tonifierea pielii. In cada plina cu apa se toarna 0,5 litri de otet. Astfel de bai sunt bune ca remediu in imbatranirea prematura a pielii. Tot pentru tonifierea si catifelarea pielii, se amesteca doua linguri de faina de ovaz cu o lingura de otet natural din vin. Se unge fata cu acest preparat si se lasa sa actioneze timp de 10 minute. Apoi, se clateste fata cu apa calduta. Compresele cu otet din vin aplicate pe torace si gambe scad febra. Aplicate pe articulatiile dureroase si badijonate cu un sal gros, dau rezultate bune in ameliorarea reumatismului articular si calmarea durerilor. Este bine ca tratamentul sa se repete la fiecare schimbare de anotimp. Se pot face si comprese cu miez de paine imbibat in otet amestecat cu usturoi pisat si sare. Dupa o stoarcere usoara, se aplica pe ranile inflamate. Are efect antiinfectios, antiinflamator, colecteaza si forteaza eliminarea puroiului. Se recomanda in tratarea panaritiului si a furunculelor. Se mai pot face impachetari cu otet si branza de vaci rece, in amestec cu lapte proaspat si cateva picaturi de otet din vin natural. Ingredientele se pun pe o panza uscata si curata, cu care se vor impacheta articulatiile afectate de artroza.

• Contra caderii parului, entorselor si amigdalitei

O lingura cu brusture, o lingura cu frunze de mesteacan, 250 ml apa, o lingura cu otet din vin alb sunt ingredientele necesare prepararii unui otet cu rol de lotiune contra caderii parului. Se frectioneaza pielea capului o data pe saptamana, dupa spalare. Tratamentul va opri caderea parului si va stimula cresterea. Daca se inhaleaza aburii rezultati din fierberea a 200 ml apa si doua linguri otet de vin se realizeaza deblocarea sinusurilor prin descompunerea cheagurilor. O lingurita de pulbere din radacina uscata de leustean si 200 ml otet din vin, amestecate si fierte timp de 15-20 de minute este un preparat recomandat in afectiuni reumatice dureroase, enorse si luxatii. Pentru tratarea amigdalelor umflate este indicat un otet din turita-mare. Avem nevoie de 100 grame planta, un litru de apa, 5 g miere si otet din vin alb. Se fierbe planta maruntita pana scade lichidul la o treime. Dupa filtrare si racire, se face gargara, de 4-5 ori pe zi.

• Intrebuintari neasteptate ale otetului

- Sterilizarea biberoanelor. Se curata cu apa calda si otet, apoi se pun in frigider. Vor fi eliminati toti microbii.

- Indepartarea cutelor de pe haine. Se stropesc cu o solutie de apa si otet (3:1).

- Capcana pentru muște. Se umple un pahar cu otet de mere și se acopera cu o folie de plastic. Se inteapa suprafata de cateva ori cu o scobitoare.

- Curatarea incaltamintei. Se stropeste interiorul pantofilor cu o solutie de apa cu otet si se impacheteaza peste noapte intr-o punga de hirtie.

- Curatarea lentilelor. Se stropesc cu otet nediluat și șterge-le cu un material moale, care nu lasa scame.

- Desfundarea scurgerii. Se toarna in scurgere praf de copt, otet și apa calda.

- Curatarea cuptorului cu microunde. Se umple un bol pe trei sferturi cu apa și un sfert cu otet. Se incalzește bolul timp de cinci minute și apoi se șterge interiorul cuptorului cu o laveta.

- Distrugerea buruienilor. Se stropeste gradina cu otet alb nediluat și buruienile vor disparea in 24 de ore.

• Otetul in istorie

- Primele insemnari istorice referitoare la otet provin din Babylon, din anul 5000 i.H., când babilonienii preparau din curmale vin si otet. Ei foloseau otetul ca aliment si ca agent de conservare, sau pentru a mura fructe si legume.

- in Biblie, otetul este mentionat, atat in Vechiul, cat si in Noul Testament, ca aromatizant al alimentelor sau ca bautura energizanta.

- Hippocrate prescria, in jurul anului 400 i.H., otet de mere amestecat cu miere ca medicament impotriva tusei si a racelii.

- Generalul Hannibal, atunci cand a trecut Alpii pentru a invada Italia, a turnat otet peste bolovani incinsi pentru a-i sfarima, croind astfel drum trupelor si elefantilor.

- Cleopatra, regina Egiptului, a stirnit uimirea generalului roman Marcus Antonius atunci cand a dizolvat o perla extrem de pretioasa in otet si a baut amestecul. A facut acest gest ca sa-i demonstreze ca o masa pentru doua persoane poate costa o avere.

- Otetul diluat a fost folosit ca intaritor si tonic pentru militari. Soldatii romani si samuraii foloseau in mod regulat solutii de otet in apa ca dezinfectant.

- in Evul Mediu, armurile se curatau si se lustruiau folosind otet cu nisip.

- Ludovic al XIII al Frantei (1601-1643) a platit 1,3 milioane franci pentru otetul folosit in batalii la racirea tunurilor si protejarea acestora de rugina.

- Se spune ca, in timpul epidemiilor de ciuma, cei care ingropau cadavrele reuseau sa nu se imbolnaveasca bind zilnic cantitati mari de otet infuzate cu usturoi.

• Otet pentru masaj

In 200 ml de otet de struguri sau de mere si miere se pun 5-8 linguri (in functie de cat de mult poate ingloba otetul) din planta aleasa maruntita cu rasnita electrica de cafea. Se pune totul intr-un borcan inchis ermetic si se lasa sa macereze 14 zile intr-un loc calduros sau la soare, dupa care se filtreaza prin tifon. Preparatul obtinut se pastreaza intr-un loc racoros, uscat si fara lumina. Se va alege otetul cu un miros cat mai neutru. Un otet cu miros strident acopera aroma specifica plantei folosite.

• Oteturi asiatice

Otetul chinezesc poate avea mai multe culori, de la transparent pana la diferite nuante de rosu si maro. Este preparat din orez. Otetul de orez alb este un lichid de culoare pala, cu continut mai ridicat de acid acetic si mai apropiat de otetul european. Cel din orez negru este foarte popular in sudul Chinei. Otetul de Chinkiang, originar din orasul Zhenjiang, este considerat cel mai bun sortiment de otet de orez negru. In mod normal, otetul de orez negru se prepara din orez lipicios. Are culoare inchisa, si o aroma puternica, un pic afumata. Otetul de orez rosu se obtine din drojdia rosie de orez, cultivata pe mucegai de Monascus purpureus. Otetul japonez se prepara prin fermentarea orezului. Un otet special din aceasta tara se numeste awasezu, sau orez condimentat. Se obtine cu adaos de sake, sare si zahar. Acest orez este folosit la sushi si la prepararea de dressing-uri pentru salate. Otetul coreean, Ssal sikcho, sau micho, e preparat din orez lipicios sau brun, amestecat cu „nuruk“, un ingredient ce ajuta procesul de fermentatie.

• Zece oteturi naturale pentru frectii

Masarea pielii cu oteturile preparate din plante trateaza cu succes durerile, febra si caderea parului

Cu multe secole in urma, otetului i s-au descoperit insusiri nu doar culinare, ci si terapeutice. Banalul otet casnic i-a ajutat pe români atunci cand aveau febra, dureri, infectii. Obtinut numai din plante, otetul medicinal are diferite arome si trateaza diferite afectiuni ale pielii, dar si multe boli interne, daca se face masaj cu el.

1. Otetul de mere alunga durerile de cap si febra. Este indicat si in dureri reumatice si intinderi musculare. Frectiile cu acest otet trateaza micoza picioarelor, muscaturile de tintari, pruritul. Cei care sufera de transpiratie nocturna, isi pot masa corpul cu otet de mere, inainte de culcare. Pentru varicoza, se freaca cu otet picioarele de jos in sus, dimineata si seara.

2. Otetul de salvie ajuta in cazuri de paralizie, transpiratii nocturne, tremuraturi ale extremitatilor.

3. In tratarea starilor febrile, ajuta cu succes o frectie cu otet de ienupar.

4. Otetul de ceapa se aplica pe negi sau bataturi, timp de citeva zile. In solutie diluata, acest otet ajuta la disparitia pistruilor.

5. Masajul cu otet de praz ajuta in tratarea bataturilor, a crapaturilor si a pielii intarite.

6. Pentru mancarimi si eczeme cronice, se recomanda otetul de ventrilica. Mai e bun si pentru migrene si frectii pe tot corpul.

7. Otetul mentolat (din menta dulce) e un foarte puternic febrifug, utilizat in toate tipurile de infectii respiratorii si infectii insotite de temperatura ridicata. Mai este recomandat contra durerilor de cap, a durerilor musculare, a reumatismului inflamator.

8. Otetul de rozmarin este un ingredient al frumusetii pielii, mentinandu-i tineretea si supletea. Frectiile cu acest otet dau rezultate foarte bune in tratarea paraliziilor.

9. Este cunoscut pentru rezultate bune in tratarea furunculozelor otetul de floarea-pastelui.

10. Contra caderii parului, se frectioneaza pielea capului cu otet de brusture, dupa spalare. Pentru restabilirea culorii parului, se frectioneaza scalpul cu otet de patlagina.

Cititi si Otetul de mere si Aromaterapia

Leacuri de la sasi si secui

 

Medicina traditionala din Transilvania a mostenit multe retete de leac de la sasi si secui

• Chimionul, condimentul secuilor

Nici secuii nu sant mai prejos la medicina traditionala, dar renumita e mai ales gastronomia lor. Bucataria secuiasca se bazeaza pe patru alimente principale: cartoful, varza, carnea de porc si smantana, care-i ajuta sa reziste iernilor geroase. Produsele din porc, ca slanina, caltabosii, carnea afumata la borcan santnt deosebit de populare. Una dintre plantele cele mai populare in secuime este chimionul, care creste spontan din abundenta in depresiunile intramontane. Acest condiment a fost ridicat de secui la rang de leac de mare popularitate. Ei il folosesc mult in mancare, dar stiu si sa-l deosebeasca de chimen . Semintele de chimen pot fi inlocuite cu cele de marar, pe cand chimionul ramane de neinlocuit, fiindca aroma lui nu seamana cu a niciunei alte plante. De fapt, noi le numim impropriu seminte de chimion, in realitate sant fructe. Chimionul este un pic amarui, dar are o aroma distinctiva si bogata. Fructele de chimion contin ulei volatil, lipide, proteine, minerale, amidon, glucide, rezine, taninuri. Favorizeaza eliminarea gazelor intestinale si de stimulare a secretiei enzimelor gastro-intestinale. Calmeaza colicile intestinale si usureaza eliminarea secretiilor bronsice. Chimionul este util in alergii, este antimicrobian, astringent, diuretic (ajuta la eliminarea surplusului de lichide), galactogog (stimuleaza secretia laptelui matern) si vermifug (util impotriva parazitilor intestinali). Pentru insomnie: se presara o lingurita de pudra de chimion pe o banana taiata felii si se mananca seara. Pentru probleme digestive: se fierbe o lingurita de chimion intr-o cana de apa, se adauga o lingurita de suc din frunze de coriandru si putina sare, pentru gust. Se bea timp de cateva zile, inainte de mese.

Pe la sate, leacurile erau cam aceleasi, indiferent daca erai român sau secui. Oamenii se ajutau intre ei si isi imprumutau retete pentru sanatate. Despre cateva remedii pastrate prin satele transilvane se stie ca au fost imprumutate ori de la vraciul sas, ori de la cel al secuilor. ªi prin partile Brasovului avem retete gastronomice si naturiste despre care se stie ca faceau parte din medicina traditionala a acestor etnii. Iata ce tratamente am mostenit de la sasi si secui.

• Ceai de menta cu pesmeti

Pentru dureri de burta, sasii foloseau comprese calde cu musetel. Acestea se acopereau cu un prosop mai gros sau cu o patura si se lasau asa 15 minute. In acest timp, se bea ceai de musetel, cu efect antiinflamator. Balonarile, o alta tulburare digestiva, se tratau cu ceai de anason, eficient chiar si pentru bebelusi. Ceaiul se prepara dintr-un sfert de litru de apa fiarta in care se da drumul la o lingurita de seminte macinate, Se lasa la infuzat 10 minute, apoi se bea o ceasca, dupa mancare. Daca pacientul avea stari de voma, se bea ceai de menta si se mancau pesmeti, biscuiti uscati sau o supa mucilaginoasa de ovaz, obtinuta din 20 g de fulgi de ovaz in apa fierbinte. Acest remediu este un tampon pentru acidul gastric excedentar. Pentru diaree, sasii recomandau supa de zarzavat, ca balsam pentru mucoasa. Supa se prepara din doi cartofi si un morcov, pasate si sarate. Cu acest leac, afectiunea era rezolvata natural, fara a lua remedii care constipa. Durerile erau fi alinate cu terci de cartofi: se zdrobeste cu furculita un cartof fiert si se amesteca cu un galbenus si putin lapte fierbinte, pana se obtine un terci, care se intinde apoi pe un tifon sau o panza si se tine 20 de minute pe ochi. Se repeta de 2-3 ori pe zi. Anemicilor, li se recomandau ceaiul de urzica si salata de paralute. Iar pentru starile depresive, se stia ca pojarnita alunga tristetea.

• Comprese reci cu branza de vaci

Pentru afectiuni cardiace, vechii sasi masau usor zona inimii cu tinctura de arnica, vreme de 5-10 minute pe zi. Hipertensivilor li se recomanda usturoi, pentru ca aceasta leguma cuata cel mai bine vasele sanguine, dar numai in cantitate mare (1-2 catei proaspeti, zilnic). Hipotensivilor, li se indica reteta pastorului Peter Kneipp. Se toarna trei sferturi de litri de vin alb tare peste 20 g frunze de rozmarin, se lasa sa stea 5 zile si se bea apoi in mod regulat, cate un paharel, la pranz si seara. Rozmarinul va regla puterea de pompare a inimii. In afara de miscare, varicele erau tratate de catre sasi cu impachetari reci cu otet de mere si tinctura de arnica, in proportie de 1:9 si subtiat cu apa. Sau cu sare de mare, o lingura dizolvata in 250 ml apa. Se faceau bai la picioare cu frunze de castan salbatic. Durerile de cap erau alinate cu urmatorul leac: se pune o lingurita de scoarta de rachita alba intr-un sfert de litru de apa rece, se lasa sa se infierbante pana aproape sa dea in clocot, apoi se strecoara si se bea. Sau se maseaza usor tamplele si ceafa cu ulei de menta. Se aseaza capul pe o perna umpluta cu levantica, sunatoare si roinita. Durerile de gat ale copiilor erau tratate de sasoaice cu comprese reci cu branza de vaci, stropita cu otet. Se leaga deasupra un fular si se tine toata noaptea. In paralel, se bea ceai de patlagina, cu inghitituri mici. Branza racoreste si dezumfla, iar patlagina calmeaza mucoasa iritata. Pentru dureri de urechi care insotesc racelile, se infasurau doua cepe taiate marunt intr-un servet, apoi se incalzeau deasupra aburului si se puneau pe urechi. Capul se bandaja cu o basma. Metoda se aplica o ora, de 2-3 ori pe zi. Ceapa calmeaza durerile si stopeaza infectiile.

• Unguent cu smantana pentru varice

Tot de la sasi ne-a ramas si un tratament traditional pentru lombosciatica. Se ruleaza un prosop, se uda cu apa fierbinte si se aplica pe zona dureroasa. Se tine cat e cald. Efectul este foarte rapid, doarece prosopul fierbinte decontracteaza si relaxeaza musculatura, alungand durerea. Pentru durerile de lumbago, se recomanda baia fierbinte cu adaos de plante: 500 g de flori de fan, macerate 30 de minute in apa rece. Se strecoara si se toarna in apa din cada. Caldura face bine la vasele sanguine (ingustate) din muschi, stimuland, in plus, irigarea cu sange. Atunci cand venele se umfla (mai ales vara), sasii se ungeau mai intai cu smantana, peste care se presara bicarbonat de sodiu. Separat, se pregatea o pasta din tarate de grau cu vin. Se ungea cu aceasta pasta zona venelor unse cu smantana si se bandajau. Pacientul trebuia sa stea in pat linistit doua ore. Leacul pentru bataturi era o felie de ceapa aplicata local, pana ce se desprindea „inima“ dureroasa a bataturii, dupa care se tineau picioarele in apa calda, apoi se ungea locul cu alifie de galbenele. Sulfidele din ceapa inmoaie stratul cornos al pielii, iar galbenelele ajuta orice rana sa se vindece.

• Supliment natural de fier

Pulberea din seminte de chimion se foloseste in insomnii si diaree, iar infuzia, impotriva oboselii si flatulentei (gazelor intestinale). Pentru diaree, se prajesc doua-trei lingurite de seminte de chimion si se macina fin. Se adauga cate un varf de cutit de ghimbir, scortisoara si piper. Se amesteca totul intr-o cana cu iaurt. Se consuma de doua ori pe zi. Sau, tot pentru burta, se amesteca o lingurita de chimion cu cate una de ghimbir, scortisoara si miere. Infuzie pentru extenuare: se fierbe un amestec din cate o jumatate de lingurita de chimion, coriandru, piper si linte. Se adauga sare si se bea. Ceai pentru flatulenta: amestecam cantitati egale de seminte macinate de chimion, piper si ghimbir si facem infuzie. Acest ceai se bea cald, de doua ori pe zi, cateva zile la rand. Chimionul este foarte bogat in fier, ceea ce-l face sa fie un supliment natural excelent pentru sanatatea sangelui si un antidot impotriva anemiei. Chimionul ajuta la dezvoltarea unei sarcini sanatoase. Face ca nasterea sa fie mai usoara si stimuleaza producerea laptelui matern. Semintele de chimion sant un tratament ideal in pierderi de memorie. Cercetari recente au demonstrat ca poate incetini dezvoltarea celulelor canceroase in cazul cancerului de colon si al celui la san. Aceste seminte accelereaza metabolismul si faciliteaza absorbtia nutrientilor de catre organism. In cosmetica, sub forma de decoct, semintele de chimion ajuta tenurile iritate. Compresele din infuzie sau decoct de chimion neindulcit au rol antiseptic si sant bune in spalaturi oculare. Tinctura este excelenta ca apa de gura. Cataplasma cu chimion (frunze sau fructe macinate) se aplica pe umflaturi ale pielii, avand efecte antitumorale in inflamatiile de sani si testicule.

• Cosmetica saseasca

Frumoasele sasoaicele aveau grija de corpul lor. Ele stiau un tratament miraculos pentru celulita. O lingura de patrunjel se amesteca cu o ceasca de apa fierbinte, dupa care se strecoara. Se bea zilnic o ceasca de ceai. Reteta nu le este recomandata femeilor gravide si bolnavilor de rinichi. Fiind diuretic, patrunjelul ajuta la eliminarea reziduurilor, reducand aspectul de „coaja de portocala“. Pentru cistita, se bea suc de merisor sau de coacaze si se manca salata de nasturel. Sucurile de fructe contin vitamina C, cu rol in sporirea imunitatii, dar si flavonoide antibiotice. Ridurile erau incetinite cu masti preparate dintr-un galbenus, doua linguri de ulei din germeni de grau si un bob de drojdie. Se intinde intr-un strat subtire pe fata si pe gat. Se lasa sa actioneze 30 de minute, dupa care se clateste fata cu multa apa. Lecitina din galbenus netezeste si intinde pielea, iar vitaminele din drojdie o protejeaza de frig, praf si soare. Daca aveau picioare si maini reci, sasoaicele faceau baie la picioare cu apa rece, turnand jetul de la coapse in jos.

• Delicioasa supa secuiasca de chimion

Supa de chimion este recomandata celor care sufera de afectiuni gastro-intestinale. Se prepara din: 1/4 kg zarzavat (morcov, patrunjel, ceapa), o frunza de telina, o lingurita rasa de chimion, doua-trei linguri de untdelemn, 30 g faina, boia, sare. Faina si chimionul se rumenesc fara grasime, in tigaie, la foc mic, amestecand mereu sa nu se arda, pana cand capata culoarea maro deschis. Se ia apoi de pe foc, se pune untdelemnul si, facultativ, se mai adauga o lingurita cu ceapa rasa fin si un varf de lingurita cu boia dulce de ardei sau pasta de ardei. Se stinge cu cei doi litri de supa in care a fiert, inainte, zarzavatul proaspat taiat in sferturi. Se lasa sa fiarba cateva clocote, ca sa se lege cu faina, se sareaza dupa gust si se adauga putina sare, daca este necesar. Supa se strecoara prin sita deasa si se serveste cu crutoane din paine prajita. Pentru crutoane, se taie felii de paine sau franzela de un centimetru grosime, se prajesc obisnuit pe ambele parti fara grasime si se taie in cubulete. Se pun in farfurie, la masa si, peste ele, se toarna supa. Daca se pun mai devreme in supa, se umfla prea mult.

• Rachiul si colacii secuilor

Secuii mai fac din seminte de chimion si rachiu. Ca leac medicinal, tinctura din 50 g fructe intr-un litru de alcool de 40 de grade se lasa la macerat timp de 7-8 zile, se strecoara si se ia cate un paharel de doua ori pe zi, dupa mesele principale, cu efect carminativ contra crampelor stomacale si a colicilor intestinale sau inainte de mese in lipsa poftei de mancare. Vinul cu chimion se obtine din 50 g de fructe maruntite puse la macerat timp de doua zile in 150 ml de alcool de 80 de grade, dupa care se adauga un litru de vin alb. Se lasa la macerat timp de doua saptamani, agitand zilnic si se strecoara. Se iau de trei ori pe zi cate un paharel, dupa mese, in caz de gaze intestinale, tulburari digestive, colici intestinali. Fructele de chimion dau un sirop delicios. Se zdrobesc 40-50 g de fructe si se lasa la macerat 7-8 zile in alcool, se strecoara si se adauga 250 ml sirop concentrat de zahar. Se serveste cate un paharel inainte de mese. Tipic pentru secui e si kürtõskalács, cozonacul facut din aluat rasucit si copt deasupra carbunilor incinsi.

• Plamadeala de rasina de brad

Pentru vanatai, se obisnuia sa se puna o lingurita de argila intr-un pahar cu apa, se amesteca si se aplica cu un tampon pe zona dureroasa. Se mai folosea si alifia de arnica. Argila reduce umflatura, iar arnica, bogata in uleiuri eterice, blocheaza formarea in organism a substantelor care provoaca dureri si inflamatii. Ranile care nu se inchid se trateaza conform retetelor sasesti cu comprese cu plamadeala de rasina de brad in alcool. Remediul e bun si pentru luxatii si entorse. Peste zona afectata se face un masaj foarte usor, cu alifie de rasina. Prin acest tratament aplicat zilnic, vreme de cel putin o saptamana, perioada de vindecare se scurteaza considerabil. Intepaturile de insecte, mai ales cele de albine si viespi, daca nu sant grave si trebuie mers de urgenta la medic, se pot trata si cu leacuri sasesti. Mai intai se spala locul cu apa rece, dupa care se aplica o compresa cu gheata. O ceapa taiata in doua va reduce inflamatia si mancarimea, ceapa continand antibiotice naturale. Pentru conjuctivita, sasii foloseau o planta speciala numita silur. Se oparea o jumatate de lingurita de planta intr-o ceasca de apa clocotita si se lasa sa se patrunda 1-2 minute. Dupa racire, se aplica o compresa pe pleoapele inchise si se tinea 5-10 minute. Silurul are efect antiinflamator garantat.

• Baia fierbinte cu flori de fan

Iata o reteta saseasca de ceai pentru raceli: 20 g de macese, 14 g flori de soc, 14 g musetel, 14 g flori de tei, 11 g frunze de mur, 10 g scoarta de salvie si 5 g flori de hibisc. Se face o infuzie din 2 linguri de plante si un sfert de litru l de apa si se lasa sa se patrunda 10 minute. Aceste plante sant calmante, expectorante si imuno-stimulatoare. Remediul pentru raguseala este gargara cu ceai de salvie sau de patlagina. Ambele plante stopeaza inflamatia si sporesc rezistenta coardelor vocale la agentii patogeni. Pentru caile respiratorii inflamate, se recomanda baia fierbinte cu flori de fan. In caz de bronsita, pacientul statea peste oala cu aburi de pe focul din bucatarie. In apa, se puneau doua linguri cu flori de musetel si doua linguri cu cimbru. Se acoperea capul cu un prosop si se tinea fata 10 minute deasupra aburilor, inspirandu-se alternativ, pe nas si pe gura. Cimbrul contine tymol, o substanta antibacteriana si decontractanta, iar musetelul, cu efectul lui antiinflamator, calmeaza mucoasele iritate. Pentru febra, ceaiul de cimbru, de tei si de musetel este foarte bun. La fel, si compresele reci pe gambe.

Cititi Calugarita Hildegard si Djuna Pomana porcului

Frunzele, farmaciile din copaci

 

Frunzisul verde al arborilor ascunde nenumarate leacuri pentru cele mai diverse afectiuni

• Contra febrei si toxinelor

Frunzele de par au calitati dezinfectante, astingente, diuretice, antiinflamatoare, sedative si contribuie la dizolvarea calculilor renali. Infuzia se foloseste in inflamatiile prostatei, in cistite si litiaza renala. Frunza prunului este diuretica, febrifuga, laxativa si vermifuga, in cazul oxiurilor si al limbricilor. Se bea de 2-3 ori pe zi cate o cana de decoct (o lingura de frunze la o cana). Decoctul din frunze de salcie amelioreaza durerile si duce la vindecarea bataturilor. Decoctul se prepara din 3 linguri de frunze uscate la o cana de apa. Ceaiul din frunze de soc provoaca o transpiratie abundenta, elimina toxinele din corp si ajuta la scaderea in greutate. Se adauga 3 lingurite cu varf de flori de soc la o cana de 250 ml de apa clocotita. Cantitatea de ceai, neindulcita se bea de 3 ori/zi. Acesta are de asemenea un efect laxativ moderat, fiind benefica persoanelor care sufera de constipatie de origine nervoasa.

• Contra celulitei

Infuzia din frunze de castan nobil are actiune antiinflamatorie. Se prepara din 2-3 g frunze la 100 mg apa clocotita. Se bea indulcita cu miere, pentru combaterea traheobronsitei acute. Se consuma 2-3 cani pe zi. Tinctura se prepara din 200 g de frunze maruntite intr-un litru de alcool de 70 de grade. Se pot lua intern cate 10 picaturi diluate in 100 ml de apa, de trei ori pe zi, in tulburari circulatorii. Ceaiul din frunze de ulm ajuta la protejarea invelisului stomacului, deoarece contine un agent antiulcer foarte puternic. Infuzia din frunze de tei ia durerile de cap. Frunzele de frasin stimuleaza functiile de eliminare ale organismului, avand actiune diuretica, care implicit ajuta la indepartarea edemelor si a celulitei. In cazul in care suferiti de retentie de apa si dureri articulare, trebuie sa puneti doua varfuri de cutit de frunze de frasin si o lingura de frunze uscate de coacaz negru. Se lasa 10 minute pentru infuzie. Este ideal sa beti 2- 3 cani/ zi in care sa adaugati si cateva picaturi de zeama de lamaie.

• Calmant al durerilor de guta

Frunzele de mesteacan contin saponine, flavonoizi, ulei volatil, taninuri, rasini, glucide, vitamina C, acizi (cafeic, galic, nicotinic), saruri minerale. Produsele cosmetice pe baza de extract din frunze de mesteacan au actiune de stimulare a cresterii parului, de reglare a circulatiei sanguine periferice, de purificare a pielii. De asemenea, este recomandat in tratamentul afectiunilor inflamatorii. Astfel, cel mai bun ceai pentru reumatism este cel de mesteacan, in amestec cu coada calului, frunze de ienupar si coaja de salcie. Frunzele de artar erau folosite pentru colorarea tesaturilor in negru. Ceaiul de frunze de artar calmeaza durerile de guta. Sau, se strivesc si se aplica pe locul dureros, sub forma de cataplasme. Se va pune o mana de frunze la un litru de vin de buna calitate. Se fierbe la foc mic timp de 30 minute, dupa care se strecoara. Se foloseste la cataplasme externe sau intern, cate 10 ml, de 3 ori pe zi. Medicina naturista recomanda vinul de artar in dureri diverse, guta, inflamatii articulare, intepaturi de insecte, reumatism.

• Salcam in loc de tutun

Copacii s-au imbracat in frunze, uzinele de oxigen ale planetei. Pe langa acest rol, frunzele sunt utile si in fitoterapie si arta culinara. Iata cateva dintre aceste leacuri care cresc in pomi fructiferi si copaci.

• Pentru reducerea tensiunii arteriale

Frunzele de maslin erau folosite de catre egipteni la mumificarea regilor. La alte popoare, erau folosite pentru scaderea febrei, racelilor si chiar a malariei. Extractul din frunze de maslin este astazi folosit impotriva colesterolului, diabetului, problemelor cardiace si circulatorii. Frunzele de maslin, folosite in prepararea de infuzii, au un efect calmant asupra sistemului nervos, sunt antireumatice, antivaricoase, antihemoroidale si revigorante. Reduc hipertensiunea arteriala si ateroscleroza coronariana, previn angina pectorala si palpitatiile cardiace. Acidul elenolic, substanta activa din extract are puternice proprietati antibacteriene. Infuzia concentrata obtinuta din frunzele de alun uscate, doua lingurite la o cana cu apa, administrata sub forma de comprese sau cataplasme, are calitati terapeutice in tulburarile de circulatie la nivelul picioarelor.

• Leac pentru diabet

Frunzele de cires si visin, din care se prepara un decoct prin fierbere timp de 15 minute, au calitati diuretice datorita iodului si potasiului, elemente utile in tratarea afectiunilor cardiace, dar si a diareei. Frunzele de visin sunt folosite la pregatirea muraturilor. Frunzele de cirese fierte timp de 15 minute dau un ceai bun in boli renale si litiaze. Frunzele de dud, din care se obtine o infuzie cu o lingura de planta la o cana cu apa, se folosesc pentru proprietatile lor hipoglicemiante si astringente, ca tratament adjuvant al unor forme de diabet, precum si al gastritelor. Se beau zilnic, pe stomacul gol, doua cani de ceai caldut. Frunzele de dud au calitati laxative, antiscorbutice, depurative si tonice, fiind indicate in astenii, constipatie, afectiuni pulmonare si in diateza hemoragica. In cazurile de diabet, frunzele de dud se asociaza cu teci de fasole, frunze de nuc si fructe de afine, toate uscate, iar in cazurile de ulcer, cu coada calului, teci de fasole, patlagina si sunatoare, de asemenea uscate.

• Contra tusei si bolilor hepatice

Si stejarul are frunze de leac, mai ales pentru uz extern. Baile din frunzele lui aduc vindecare in diverse boli ale pielii, incepand de la ulceratii, degeraturi si pana la afectiunile hemoroidale. De asemenea, baile de stejar sunt foarte bune in diminuarea transpiratiei excesive a picioarelor si a mainilor. Se mai recomanda pentru spalaturi vaginale, in leucoree. Frunzele de gutui sub forma de infuzie, una sau doua lingurite la o cana cu apa, calmeaza tusea, chiar si cea convulsiva si sunt antidiareice, datorita taninului pe care il contin. Se mai folosesc in tratamentul afectiunilor hepatice si in insuficienta cardiaca. Infuzia de gutui este placut parfumata, motiv pentru care frunzele se folosesc si la prepararea ceaiurilor alimentare. Frunzele piersicului sub forma de infuzie concentrata erau folosite in medicina traditionala in amestec cu coaja de gorun pentru obtinerea bailor cu care se trateaza reumatismul la maini si la picioare.

• Ceai de nuc bun de baut

Frunzele de nuc, un pom consacrat in fitoterapie, dau o infuzie colorata in verde inchis, din cauza cantitatii si varietatii mari de taninuri pe care le contin si nu iodului, asa cum s-ar crede. Au o compozitie bogata in ulei volatil, tanin complex, acizi organici specifici, vitamina C si substante minerale din care trebuie mentionate sarurile de cupru si zinc, fiind produsul vegetal cel mai bogat in aceste saruri. Mai contine vitaminele A, B si P. Frunza de nuc are proprietati tonifiante, astringente, hipoglicemiante, depurative si vermifuge. Infuzia de frunze de nuc (o lingurita la o cana cu apa) este recomandata in afectiunile urinare si intestinale pentru calitatile ei antiseptice si astringente, in enterite si diaree. Infuziile dublu concentrate din frunza de nuc (doua lingurite la o cana) se pot aplica local sub forma de comprese si cataplasme in tratamentul unor eczeme, ulceratii, furunculoza sau in scop cosmetic, ca astringent, in cazul tenurilor grase. Frunzele de nuc dau parului luciu si o nuanta bruna, naturala, ajuta la eliminarea matretii si intareste radacina firului de par.

Se pare ca frunzele de salcam stau la baza unei pastile care ii ajuta pe dependenti sa renunte la nicotina. Un cercetator italian a fabricat o astfel de pastila care ar tine loc de nicotina. Nu este chiar o noutate, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, soldatii foloseau frunze de salcam in loc de tabac. Tratamentul cu pastila dureaza trei luni si are efect la 44% dintre pacienti. Actioneaza reducand senzatia de placere pe care o au oamenii in timpul fumatului.

Cititi si Leacuri hepatice si Ginkgo biloba si Cojile si Leacuri si superstitii si Ceaiuri rare

Leacuri sub forma de comprese

 

Orice durere, rana sau arsura trece cu comprese racoroase din plante medicinale

• Oblojeli pentru ulcere si varice

Varicele se trateaza cu comprese cu argila, alternate cu comprese cu decoct de flori de fan rece (2 maini/11 apa), de 2 ori/saptamana, comprese cu varza, cu urzica-moarta oparita (3 linguritte/1/2 1 apa). Pentru varice, flebite, se aplica timp de 21 de zile cataplasme cu malai si hrean ras. Daca apare o iritatie, se renunta la tratament. Tot pentru varice, sa mai pun comprese reci cu apa si oset, cu argila in apa si otet (argila se ia si intern) sau cu branza de vaci. in ulcere cu margini sclerozate sau crapate, se pun frunze de varza macerate timp de 40 minute intr-o baie de ulei de masline. Tromboflebita se trateaza cu comprese cu bitter sudez. Mai e buna si infuzia de frunze de alun. Compresele folosite in caz de atroza se prepara din 3 linguri de troscot, 2 linguri de frunze de mesteacan si 2 linguri de fructe de maces. Se pune amestecul intr-un termos si se toarna deasupra un pahar de apa fiarta. Se lasa peste noapte, iar a doua zi se adauga in infuzie si 2 lingurite de sare. O alta compresa: se iau paie de ovaz, se toarna apa si se fierbe timp de 30 de minute pe foc mic. Se pune calda. Se toarna ulei de masline peste frunze tinere de nuc si se lasa timp de 3-4 ore, dupa care se aplica frunzele in 3-4 straturi pe locul bolnav. Peste o lingura de frunze de plop se toarna un pahar de apa clocotita si se lasa o ora. Se vor aplica comprese, dar este recomandat sa se foloseasca si intern, cate 1-2 linguri, de 5-6 ori pe zi. Se vor aplica de asemenea comprese calde din decoct de radacini si seminte de brandusa de toamna.

• Suc de ceapa si vita-de-vie

Compresele cu suc de ceapa, cele calde cu infuzie de galbenele, cu macerat de seminte de gutui, cu suc de lamaie sunt cele mai indicate in caz de degeraturi. Compresele cu suc de ceapa sunt bune in tratarea amigdalitei. Se stoarce ceapa cu storcatorul de fructe si la doua linguri de suc se pune o lingura de miere. Se intinde pe o bucata de panza si se leaga la gat. Se poate lasa 24 de ore, dupa care se schimba. Pe vremuri, ouale paduchilor erau distruse cu comprese cu usturoi aplicate pe par. In cazul tumorilor, se amesteca sare cu stafide, menta uscata si otet si se pun comprese pe locurile afectate. In osteoporoza, amestecati trei varfuri de cutit de piper negru, un pahar de sare grunjoasa, 0,5 litri de coniac. Se lasa la macerat cinci zile. Se pun apoi comprese cu aceasta solutie pe locurile dureroase. O lingura de sare, fara varf, se dizolva in 150 ml apa clocotita. Se inmoaie o bucata de tifon in saramura si se aplica pe frunte pentru dureri de cap. O foarte veche metoda de a provoca spargerea pungii de puroi in abcese este sa aplicam pe zona respectiva, o data la trei ore, o compresa imbibata intr-o pasta din ou proaspat, fiert cu trei lingurite de faina. Seva de primavara (lacrima vitei-de-vie) se recomanda in litiazele biliare si renale. Se va lua cate o

lingurita dimineata. Extern, e buna ca cicatrizant pentru plagi, sub forma de comprese.

• Caise, aloe si ghimbir

Pasta obtinuta din caise uscate si fierte e buna sub forma de comprese peste taieturi si arsuri. Este un mijloc excelent de a dezinfecta ranile si de a grabi vindecarea lor. Compresele cu ceai de isop sunt considerate foarte bune in tratamentul antireumatic, au rol antiseptic si alina durerile. Frunzele proaspete de isop aplicate direct pe zona afectata vor ajuta la vindecarea ranilor si loviturilor. Ceaiul de lavanda folosit in comprese calmeaza durerile de cap. Ghimbirul imbunatateste circulatia sangvina si e folosit de multe veacuri pentru durerile articulare. Pentru a face o compresa de ghimbir, folositi 2 litri de apa si 150 grame de ghimbir ras. incalziti apa astfel incat sa fie foarte fierbinte, dar sa nu fiarba. Opariti ghimbirul pentru 15 minute, strecurati si aplicati compresa pe zona dureroasa. Frunzele de aloe vindeca ranile infectate, arsurile, ulcerele, durerile de dinti, inflamatiile gingiilor daca se stoarce suc de aloe pe compresa. Compresele cu suc de gutuie se folosesc in cazul afectiunilor rectului si al crapaturilor anusului.

• Comprese de frumusete

In cosmetica naturista, compresele vegetale pe baza de infuzii au efecte sigure.

- pentru cearcane, plantele ideale sunt albastrelele si musetelul. Se aplica dimineata, la trezire, sub forma de comprese.

- pentru ten uscat: comprese cu flori de galbenele, musetel, sunatoare, radacina de nalba mare, flori de crin cu miere, pepene galben, castravete, macerat de seminte de gutui, laptuci.

- pentru tenuri grase, seboreice: comprese calde cu musetel, podbal, frunze de menta, de lavie, cimbru de cultura, nuc, radacina de brusture, conuri de hamei, ceai chinezesc, rosii, frunze de marar, lamaie, castravete, fragi.

- pentru tenuri iritate, inrosite, patate: comprese cu coada-soricelului, musetel, papadie, muguri de pin, morcov, flori de nufar alb, frunze de patrunjel.

- pentru tenuri palide: comprese cu flori de arnica.

- pentru tenuri ridate: comprese cu musetel, flori de podbal, asmatui.

- pentru tenuri cu cuperoza: comprese cu flori si frunze de nalba de cultura, radacina de nalba mare, flori de levantica, laptuca.

- pentru pistrui: comprese cu bulbi de ceapa, frunze de patrunjel, latex de papadie, deditel.

• Pentru arsuri

Ce putem folosi atunci cand se produc arsuri si nu avem vreun medicament la indemana? Medicina naturista are cateva leacuri cu rezultate bune impotriva arsurilor. Se pun comprese cu tinctura de galbenele. Se dilueaza 10 ml tinctura in 100 ml apa fiarta si racita, se inmoaie cateva comprese sterile si se aplica pe zona afectata. Se mai pot folosi comprese cu ulei de nuca incalzit. Se tin 20 de minute. Sau comprese cu ulei de catina alba sau infuzie din flori de soc. La primele semne de insolatie, persoana trebuie asezata la umbra si i se pun comprese cu apa rece pe cap, frunte, fata si piept. in cazul arsurilor provocate de foc se amesteca un albus de ou cu ulei de in si smantana. Se pune un strat gros pe rana, iar deasupra se pun comprese ude, legate cu fese uscate.

Cititi si Varicele si Terciuri si Ceaiuri si Oteturi si Efectul Dinca si Mainile

Bunicile si strabunicile noastre foloseau frecvent compresele cand isi tratau copiii si nepotii de diverse boli. Astazi asistam la revenirea triumfala a acestei metode prin care putem trata cu succes febra, procesele inflamatorii, echimozele, arsurile. Tratamentul extern pe baza de infuzii de plante este deseori mai eficace decat orice pilula luata pe gura. in plus, in aceste zile caniculare, compresele racoresc. De la banala durere de cap pana la rani profunde, sau chiar tratamente de frumusete, compresele reprezinta o metoda naturista simpla si la indemana pe care ar trebui s-o incercam ori de cate ori e nevoie.

• O bucata de panza, ca leac

O compresa poate fi rece sau calda, dupa nevoi. Nu trebuie sa fie neaparat sterila, e suficienta o bucata mare de panza de in sau bumbac, foarte curata, eventual fiarta. Se inmoaie in apa rece, vara, sau in apa calda (dar nu fierbinte) iarna, se stoarce bine si se aplica pe corp. Peste ea se pune o basma, astfel incat sa nu patrunda aerul. Compresa se tine 45-60 minute. Daca este folosita pentru a racori, se umezeste din nou. Dupa ce se inlatura compresa, pacientul se imbraca intr-o bluza uscata din bumbac si ramane in pat, bine invelit, timp de 30-40 minute. Compresele sunt cele mai potrivite in febra si procese inflamatorii insotite de febra, apa rece este suficienta pentru a racori, fara sa socheze organismul, asa cum se intampla la utilizarea pungii cu gheata. in alte cazuri de tratare a diferitelor afectiuni externe, compresele se imbiba cu infuzii de plante.

• Brusture si musetel

Compresele cu brusture se recomanda in entorse, luxattii, picioare ranite de prea mult umblat, arsuri, leziuni ulceroase, plagi usturatoare. Frunzele proaspete se spala, se zdrobesc, se aplica sub forma de cataplasma, de mai multe ori pe zi pana dispare cauza. Compresele cu cretisoara vindeca ranile, intepaturile, taieturile. Se spala o cantitate corespunzatoare de plante proaspete, se zdrobesc pe un fund de lemn cu un sucitor de taitei si se aplica pe zona

afectata. Musetelul este cel mai indicat pentru comprese calde in caz de dureri de ochi, conjunctivite, inflamatii ale ochilor, eruptii cutanate care provoaca mincarimi sau supuratii, precum si la spalarea ranilor. Compresa se prepara astfel: se toarna 1 l lapte clocotit deasupra a 2 linguri de musetel, se lasa sa stea 2-3 minute, se strecoara si se pune cald pe piele. Cu patlagina ingusta putem face comprese utile in rani, crapaturi la picioare, taieturi, intepaturi de insecte, muscaturi de caine turbat, animale veninoase. Frunzele proaspete se spala, se zdrobesc pana se formeaza o pasta (terci), care se aplica pe zona interesata. Frunzele frecate in maini cu sare si aplicate la gat, vindeca gusa, iar la picioare vindeca basicile sau rosaturile de la incaltaminte. Compresa este recomandata si in cazul bolilor canceroase ale glandelor.

• Comprese cu terci

Compresele cu podbal se aplica pe piept in boli de plamâni, erizipel, ulcer scrofulos. Vaporii de podbal sunt utili in bronsite cronice si in insuficienta respiratorie. Compresa din terci de tataneasa se prepara din radacinile bine spalate, macinate fin, amestecate cu apa clocotita si cateva picaturi de ulei, pana se formeaza un terci, care se intinde pe o panza, apoi se aplica local calda, legand-o strans pe zona afectata. Se recomanda in paralizia membrelor, luxatie, entorsa sau apoplexie. Cu acest terci se retrag si tumefierile la glezne si incheieturile mainilor. Pot aduce alinare in paraplegie, ulcer varicos, tumefieri reumatice ale muschilor, noduri de artrita, umflaturi, dureri de ceafa (spondiloza cervicala), inflamatii ale pielii piciorului, calmeaza durerile dupa amputari. Compresele cu aburi de traisa-ciobanului se recomanda in cazul sanilor umflati, in hemoragiile renale, hernia inghinala. Se pun 2 maini pline de planta proaspata intr-o sita care se tine pe aburi. Planta inmuiata la abur se pune pe o bucata de panza care se aplica sub forma de compresa pe zona afectata. Compresele cu urzica moarta galbena se obtine din 3 lingurite cu varf de planta la 250 ml de apa clocotita. Se umezesc cirpe (tifon) cu aceasta infuzie si se aplica sub forma de comprese calde contra

ulceratiilor si varicelor.

• Pentru lovituri

Pentru fracturi, se recomanda comprese reci cu decoct din coji de nuca (40 g la 1 litru apa, se fierbe 20 minute si se strecoara). Contuziile se trateaza cu comprese cu tinctura preparata din 50 g flori de arnica, 10 g flori de sunatoare, 10 g scortisoara si 10 g cuisoare la 1 litru alcool concentrat. Se lasa la macerat 10 zile, se strecoara si se aplica pe contuzie, dupa diluare cu apa in parti egale. Rezultate bune se obtin dupa aplicarea locala a frunzelor proaspete de varza alba, spalate si strivite pe o suprafata plana cu o sticla pentru ruperea nervurilor; dupa o incalzire usoara, se aseaza in 2-3 straturi pe locul dureros, fixandu-se cu un bandaj, operatie care se repeta de 2 ori pe zi. in mod similar, se pot folosi frunze strivite de patrunjel si telina (amestecate cu untdelemn si putina sare), frunze strivite de asmatui, patlagina, podbal, turita mare, ceapa zdrobita cu sare si rachiu, radacini de gulie, cartofi rasi, partea inferioara a unei coji de banana si pasta din faina, amestecata cu apa si aplicata direct pe contuzie. Pentru calmarea durerilor, se aplica comprese cu apa rece (amestecata cu otet si sare), otet aromat cu petale de trandafir, tinctura de iod. Cu rezultate bune se poate utiliza compresa obtinuta din 60 g amoniac, 60 g sare marina, 10 ml alcool camforat si 1 litru apa.

• Bitter suedez si miere

Pentru hematoame, sunt bune compresele cu infuzie din flori de galbenele (doua linguri la 250 ml apa clocotita) sau cu decoct din frunze de iedera (doua linguri in 250 ml apa rece care se fierbe timp de 30 de minute). Cu efecte benefice este si compresa cu macerat din castane salbatice, decojite si macinate care se macereaza in petrol timp de 20 de zile. in cistite si infectii urinare, se pot aplica local comprese calde cu bitter suedez. Acestea sunt bune si pentru alte dureri sau umflaturi, dupa ce locul s-a uns in prealabil cu alifie de galbenele. Peste compresa se pune o folie de plastic si se leaga cu o fasa. Pentru acnee, cele mai bune comprese sunt cele cu tinctura de galbenele, infuzie de radacina de brusture, musetel. Se mai poate sterge pielea cu un tampon de vata imbibat in infuzie de busuioc. Se pun 2-3 lingurite de planta maruntita la o cana de apa fierbinte. Se acopera, se lasa 5-10 minute, se strecoara si se foloseste infuzia calda. Prin aplicarea unei comprese cu miere pe o rana, sangele nu mai curge, ceea ce usureaza spalarea ranii si creeaza conditii mai bune pentru hranirea celulelor. in plus, mierea distruge multi microbi.

Nu aruncati cojile cartofilor, citricelor şi merelor!

 

Coaja este mai valoroasa pentru sanatate decat pulpa fructelor şi legumelor

• Leac pentru bronşite din coji de mere

Cojile de mere sunt un remediu la indemana oricui, dar, din pacate, multi le arunca, neştiind cat sunt de valoroase. Daca nu puteti manca marul intreg, pastrati cojile. Aceste deşeuri vegetale faciliteaza procesul digestiv, concentreaza circa 50% din cantitatea de vitamina C şi contine cu 87% mai multe componente anticancerigene decat pulpa. In aceste conditii, nu este de mirare ca, in industria farmaceutica, vitaminele necesare obtinerii suplimentelor se extrag tocmai din coaja merelor. In caz de insomnie, o infuzie din coji de mere ajuta foarte mult. Peste doua linguri de coji de mere se toarna 200 ml de apa fierbinte şi se lasa zece minute la infuzat. Ceaiul se bea seara, cu doua ore inainte de culcare. Impotriva crampelor la stomac se bea aceeaşi infuzie, cate o cana, de trei ori pe zi. Pentru tratarea bronşitelor şi a reumatismului, se face un macerat din coji de mere, bine uscate şi pisate. La un litru de apa, se pun opt linguri de pulbere şi se lasa la macerat 12 ore. Se beau cate trei cani pe zi. Din cojile şi cotoarele merelor se poate obtine un compot delicios şi energizant. Acidul din cojile de mere ajuta la andepartarea petelor de pe vasele de aluminiu. Se lasa la fiert pe foc mic timp de 30 de minute.

• Coaja citricelor, somnifer parfumat

Cojile de portocale pot fi un excelent remediu impotriva constipatiei. Trebuie sa fierbeti cojile de la doua portocale in 250 ml de apa, timp de 30 de minute, dupa care apa se arunca. Se pun apoi din nou la fiert intr-un litru de apa, impreuna cu 20 g de zahar. Un alt leac pentru digestia lenta: o lingurita de coaja de portocala pisata se pune intr-o cana cu apa fierbinte, se lasa la infuzat un sfert de ora şi se ia acest amestec dupa masa de prinz. Aceste coji sunt bune şi in combaterea febrei. Cateva coji proaspete de portocale aşezate pe noptiera alunga insomnia. Coaja rasa poate fi folosita in asortarea salatelor, in ceai, iaurt, supe, terci de ovaz sau orez. Pentru a consuma coaja, putem alege sa preparam sucul proaspat de citric din portocale nedecojite. In coaja şi pielita se gaseşte hesperidina, care are un rol semnificativ in reducerea hipertensiunii arteriale, a colesterolului rau şi are proprietati antiinflamatorii. Coaja de portocala contine o cantitate mai mare de fitonutrienti şi flavonoizi decat pulpa fructului, fapt ce ii ofera proprietati antiinflamatorii, ajutand digestia şi ameliorand problemele gastrointestinale. Datorita continutului bogat in vitaminele A şi C, coaja de portocala reprezinta un remediu eficient impotriva racelilor, intarind sistemul imunitar. Studii recente arata ca anumiti compuşi din portocala sunt eficienti in lupta impotriva cancerului de sin, esofagian şi stomacal. Maceratul din aceste coji ajuta şi in balonari. Antioxidantii din coaja sunt de 20 de ori mai puternici decat cei din suc. In general, orice citric contine substante benefice in coaja. Acestea cresc imunitatea, sunt hipotensive şi antiinflamatoare. In plus, improspateaza şi parfumeaza aerul din camera, aşezate pe masa sau in vasul cu apa de pe calorifer.

• Resturi de struguri şi gutui contra ridurilor

Cojile de gutui sunt foarte bune impotriva ridurilor. Turnati peste cojile a trei gutui tuica şi lasati la macerat timp de 15 zile. Infuzia de coji şi frunze de gutui, in combinatie cu mierea de albine, calmeaza tusea, inlatura raguşeala şi elibereaza caile respiratorii. Ceaiul de coji de banane este bun in mahmureala. Se prepara dintr-o coaja de banana la un litru de apa, şi se fierbe timp de 10 minute. La fel de bine, coaja de banana poate fi stoarsa. Cercetatorii au descoperit ca extractul din coaja de banana poate ameliora depresia, fiind bogat in serotonina. Tot coaja este excelenta pentru ochi, pentru ca abunda in luteina, care protejeaza ochii de actiunea nociva a ultravioletelor, ferindu-i de cataracta. Coaja fructelor de kiwi, deşi putin apetisanta, este bogata in antioxidanti şi se crede ca are proprietati anticancerigene, antiinflamatoare şi antialergice. Contine de trei ori mai multi antioxidanti decat pulpa fructului, care ajuta inclusiv in lupta cu stafilocii şi E-coli. Bogata in potasiu şi vitamina A, care ajuta la revitalizarea şi hidratarea pielii, coaja piersicilor intareşte sistemul imunitar, este detoxifianta, protejeaza de cataracta, reduce riscul de cancer, boli de inima şi artrita. Coaja de papaya, aplicata pe talpi, inmoiae pielea şi trateaza calciiele crapate. Papaya este bogata in vitamina A şi papaina, care distruge proteinele inactive şi andeparteaza pielea moarta. Cojile de struguri ofera elasticitate pielii, iar sucul lor ajuta la refacerea acesteia. Aplicate pe ten, pielitele strugurilor combat ridurile. Impachetarile cu aceste pielite absorb excesul de apa din organism şi combat celulita. Coaja de strugure contine aminoacizi care au grija de sanatatea tesutului cardiac. Resveratrolul din coaja strugurilor intareşte sistemul imunitar, reduce grasimile din sange şi impiedica aparitia trombozei.

Daca obişnuiti sa curatati de coaja fructele şi legumele inainte de a le manca, trebuie sa ştiti ca faceti o mare greşeala. De fapt, aruncati la gunoi cea mai sanatoasa parte a acestor alimente naturale, lipsindu-va organismul de nutrienti esentiali. Numeroase fructe au coaja mult mai hranitoare decat fructul in sine, cu mai multi antioxidanti şi fibre vegetale. In cojile fructelor şi legumelor se ascund adevarate depozite de vitamine şi minerale. Este foarte important insa ca, inainte de a le consuma, sa fie bine spalate. Inainte de a arunca la coş cojile, aflati beneficiile extraordinare pe care le are organismul de pe urma acestor medicamente şi poate va veti hotari sa le pastrati.

• Foi de ceapa pentru digestie

Cojile de ceapa sunt printre cele mai apreciate in medicina traditionala. Pare greu de crezut, dar din ele se pot prepara leacuri şi feluri de mancare. Ceapa intreaga este un izvor de sanatate, dar straturile exterioare sunt mult mai bogate in antioxidanti decat miezul. Nutritioniştii recomanda cojile pentru continutul lor extrem de ridicat in fibre şi flavonoizi. Substantele biologice din cojile de ceapa intaresc inima. Consumul regulat de coji crude de ceapa regleaza activitatea tractului gastro-intestinal. Fenolii, compuşii care abunda in cojile de ceapa, reprezinta un puternic aliat in lupta anticancer. Decoctul din foi de ceapa se prepara dintr-o mana de coji la un litru de apa. Se lasa la fiert cam 15 minute. Se consuma cate un pahar in fiecare dimineata, in caz de reumatism sau guta. Foile de ceapa aplicate pe gat trateaza amigdalele, iar ceaiul din aceste coji este cel mai bun sirop de tuse. Contra diareei, se face un decoct din foi de ceapa uscata, din care se bea cate o jumatate de litru pe zi. Migrenele trec cu cataplasme cu foi de ceapa proaspete aplicate pe frunte. Putem manca aceste coji in salate, sau ca garnitura, coapte la cuptor, dupa ce s-a adaugat putin ulei de masline şi sare. In traditia populara, cojile uscate de ceapa galbena se foloseau pentru a vopsi in galben tesaturile şi ouale. Femeile işi clateau parul cu apa in care s-au fiert coji de ceapa uscate, pentru reflexe galben-aurii. Cercetatorii spanioli au demonstrat ca aceste coji pot fi utilizate in industria alimentara ca aditivi sau ca baza pentru medicamente in industria farmaceutica.

• Cataplasme cu coji de cartofi

Cojile de cartofi n-ar trebui sa putrezeasca in coşul de gunoi. Aceste resturi sunt mai pretioase pentru sanatate decat tuberculul intreg. Au un continut mare de potasiu, flavonoide cu actiune antioxidanta şi antitumorala, vitamine din complexul B, fibre alimentare, compuşi fenolici cu efect de reglaj asupra activitatii cardiace. Coaja bine spalata şi fiarta in apa se poate bea ca leac pentru hipertensiune şi reumatism, are efect remineralizant. Cojile fierte se pot aplica pe articulatiile dureroase şi ranile care se cicatrizeaza greu. Pentru sinuzita, se recomanda fierberea cojilor de la patru cartofi intr-un litru de apa. Cu aceasta infuzie se fac inhalatii. In caz de afte bucale, se clateşte gura cu decoct de coji de cartofi, de doua ori pe zi, dimineata şi seara. Cojile fierte timp de 30 de minute dau o solutie cu care se clateşte capul, metoda recomandata in caz de par grizonat. Ca sa curatam calcarul de pe un vas, fierbem indelung in el coji de cartofi. Pentru arsuri, degeraturi, crapaturi ale pielii, ulceratii, se aplica pe locul respectiv coji de cartofi, fixate cu bandaj. Negii dispar tot cu coji de cartofi, lasate peste noapte. Intepaturile de capuşa trec cu coji verzi. Acestea sunt foarte toxice, dar, aplicate extern, au efect antiviral, antibacterian, combat ciupercile parazite. Cartofii copti, mancati cu tot cu coaja, ajuta in insomnii, imbatranire prematura, previn boala Alzheimer, accidentele vasculare, degenerescenta maculara, cataracta şi ajuta la slabit. Cartofii cu coaja de culoare roşie contin principii hepato-protectoare, fiind recomandati in tratarea hepatitelor.

• Coaja castravetelui regleaza tensiunea

Mancati castravetii cu tot cu coaja pentru continutul de dioxid de siliciu, un nutrient care contribuie la consolidarea parului, unghiilor, şi care atenueaza semnele imbatrinirii. Cojile acestei legume sunt pline de enzime, vitaminele A şi C, calciu, fier, fosfor, potasiu, carbohidrati. Ajuta la normalizarea tractului digestiv, sunt un bun diuretic, protejeaza ficatul şi stomacul, iar aplicate local, vindeca pielea afectata de detergenti şi scad febra. Tot castravetele mancat cu coaja regleaza tensiunea arteriala şi nivelul colesterolului. Extrem de pretioase in cosmetica, cojile au efect puternic asupra tenului cu pori deschişi. Intindeti pe obraji cojile curatate mai gros. Peste ele, aşezati un tifon umezit. Aceasta masca hidrateaza tenul şi inchide porii. Arsurile de la soare, umflaturile de la ochi sau dermatitele pot fi combatute cu coaja de castravete. Furnicile pot fi alungate tot cu coji de castravete, toxice pentru tipurile de ciuperci cu care se hranesc furnicile. Fasolea este importanta in terapie prin cojile ei, adica tecile in care se dezvolta boabele. Contin aminoacizi, substante minerale, vitamina C, tirozidina şi triptofan. Ceaiul din teci de fasole se recomanda in afectiuni cronice ale rinichilor şi cailor urinare, dar mai ales persoanelor care sufera de diabet. Acest ceai este un diuretic excelent, reduce cantitatea de zahar din sange, curata organismul de toxine, igienizeaza rinichii şi normalizeaza urinarea. Se prepara dintr-o lingura de teci uscate şi maruntite la un sfert de litru de apa. Se fierbe 15 minute şi se beau doua ceşti pe zi, neandulcit. Extern, ceaiul din teci e bun in tratamentul eczemelor, eruptiilor cutanate, acneei.

• Pielita roşiilor, bun cardioprotector

Roşiile sunt alimente medicament, iar principalele lor proprietati stau in pielite. Acestea ajuta la scaderea tensiunii arteriale şi a nivelului de colesterol. Previn aparitia accidentelor vasculare, a infarcturilor şi a altor boli de inima. Sunt foarte eficiente in ingrijirea pielii. Folositi o masca din cojile de la 8-12 roşii. Lasati-o sa actioneze 10 minute. Tenul va fi mai curat şi mai stralucitor. Cojile usturoiului contin nu mai putin de şase compuşi antioxidanti. Decojind usturoiul nu facem decat sa ne lipsim de acele substante care lupta cu procesul de imbatrinire şi protejeaza inima. Coaja de dovleac este bogata in zinc, util pielii şi unghiilor, şi in beta caroten, care protejeaza de boli de inima şi cancer. Putem beneficia de coaja doar curatind partea tare mai subtire. Nu aruncati cojile de la nucile pe care le curatati pentru dulceata. Sunt foarte bogate in iod şi taninuri, cu efecte antiinfectioase, depurative şi stimulatoare ale tiroidei. Umpleti un borcan cu coji de nuca şi turnati alcool alimentar, votca sau tuica de casa, cat sa le acopere. Se lasa la macerat 14 zile, apoi se filtreaza. Aceasta tinctura e buna in frectii contra durerilor reumatice, dar şi in administrare interna pentru eliminarea toxinelor, guta, hipotiroidie, eczeme. Cojile uscate se folosesc şi la bai locale sau generale, pentru vopsirea parului, sub forma de comprese pentru ten seboreic sau rani purulente, şi sub forma de gargara, in afectiuni gingivale.

• Deşeuri care nu trebuie sa ajunga la gunoi

Ceea ce aruncam poate fi uneori extrem de folositor. Iata cateva deşeuri alimentare pretioase:

1. Coditele de cireşe uscate constituie un remediu excelent impotriva bolilor de rinichi, pielonefrite şi cistite. La o jumatate de litru de apa se adauga o mana de codite şi se infuzeaza. Decoctul din aceste codite combate diareea. Infuzia din codite de vişine sunt leac pentru migrene, artrite, guta şi edeme.

2. Coaja de la trei oua, bine spalata, uscata şi pisata, amestecata cu sucul de la trei lamai şi miere şi lasata la macerat o saptamana, este un vechi remediu pentru lipsa de calciu. Se ia cate o lingurita din acest amestec de trei ori pe zi. Praful obtinut din coaja de ou este de ajutor şi in caz de ulcer, daca e dizolvat intr-o cana cu apa calduta.

3. Frunzele de morcov, preparate sub forma de ceai, ajuta la remineralizarea sugarilor şi copiilor. Decoctul de frunze de morcov este foarte eficient impotriva eczemelor, ranilor şi arsurilor. Gargara ajuta in afte, iar cataplasmele din frunze proaspete, taiate marunt şi pisate pana cand devin o pasta, rezolva plagile, ulceratiile gambei, furunculele, pecinginea şi abcesele.

4. Matasea de pe ştiuleti se pune la uscat şi se foloseşte la prepararea ceaiurilor. Pentru disfunctii hepatobiliare, menstruatii dureroase, tulburari de menopauza, cistita, afectiuni ale sistemului cardiovascular, litiaza renala, reumatism, infuzati doua linguri de matase de porumb uscata in 200 ml de apa.

5. Nici zatul de la cafea nu se arunca. Amestecat cu pamantul din ghivece, constituie un excelent stimulator al creşterii plantelor. Daca spalati mainile cu sapun şi zat, andepartati mirosul de ceapa. Tot zatul este cel care pune pe fuga furnicile.

Cititi si Fructe uscate si Fructe exotice si Citricele si Noni, goji, acai si Frunze