Tropar la Praznicul Înainteprăznuirii Înălțării Sfintei Cruci

 Acatistul Sfintei Cruci

Preotul dă obișnuita binecuvântare:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Iar dacă nu este preot, se zice:

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin!

Apoi Rugăciunile începătoare:

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Strana: Amin.

iar de nu este preot, se zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin.

Apoi Troparele de umilință, glasul al șaselea:

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de niciun răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Doamne, miluieşte-ne pe noi că întru Tine am nădăjduit, nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

Apoi Crezul:

Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor.
Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om.
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.
Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui.
Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cela Ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.
Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească (apostolică) Biserică.
Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor.
Aştept învierea morţilor.
Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește. (de 12 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu!
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu!
Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru! (cu trei închinăciuni)

Psalmul 142:

1. Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi‑mă, întru dreptatea Ta.
2. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu‑i drept înaintea Ta.
3. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu‑m‑a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri.
4. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu.
5. Adusu‑mi‑am aminte de zilele cele de demult; cugetat‑am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m‑am gândit.
6. Întins‑am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat.
7. Degrab auzi‑mă, Doamne, că a slăbit duhul meu, nu‑Ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt.
8. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea; arată‑mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.
9. Scapă‑mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne.
10. Învață‑mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu; Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății.
11. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește‑mi viață, întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu.
12. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule!
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule!
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie! (cu trei închinăciuni)

Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă. Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului. (de trei ori)

Tropar la Praznicul Înălțării Sfintei Cruci

Glasul 1

Mântuiește, Doamne, poporul Tău și binecuvintează moștenirea Ta; biruință binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește și cu Crucea Ta păzește pe poporul Tău.

Doamne, miluiește. (de 12 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Psalmul 50:

1. Miluiește‑mă, Dumnezeule, după mare mila Ta.
2. Și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea.
3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește.
4. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea.
5. Ție Unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu.
6. Că iată, întru fărădelegi m‑am zămislit și în păcate m‑a născut maica mea.
7. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi‑ai arătat mie.
8. Stropi‑mă‑vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă‑vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
9. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se‑vor oasele mele cele smerite.
10. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge‑le.
11. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele.
12. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău Cel Sfânt nu‑L lua de la mine.
13. Dă‑mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește.
14. Învăța‑voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce.
15. Izbăvește‑mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura‑se‑va limba mea de dreptatea Ta.
16. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta.
17. Că de ai fi voit jertfă, Ți‑aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
18. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
19. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului.
20. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

Condac 1:

O, de trei ori fericită și Preacinstită Cruce, ție ne închinăm credincioșii și te mărim, veselindu-ne de dumnezeiasca ta înălțare; ci ca o pavăză și armă nebiruită, ocrotește și acoperă cu darul tău pe cei ce cântă: „Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!”

Icos 1:

Îngerii din cer, în chip nevăzut, înconjoară cu frică Crucea cea de viață purtătoare și, văzând-o că dă credincioșilor acum har de lumină dătător, cu strălucire, se spăimântează și stau zicând către dânsa unele ca acestea:
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a lumii; Bucură-te, slava Bisericii;
Bucură-te, că izvorăști tămăduiri cu îndestulare;
Bucură-te, că luminezi marginile lumii;
Bucură-te, lemn de viață mirositor și vistieria minunilor;
Bucură-te, preafericită și de daruri dătătoare;
Bucură-te, că ești dumnezeiesc așternut picioarelor;
Bucură-te, că te-ai așezat spre închinarea tuturor;
Bucură-te, pahar plin de curată băutură;
Bucură-te, luminător al strălucirii celei de sus;
Bucură-te, prin care se binecuvintează zidirea;
Bucură-te, prin care este închinat Ziditorul;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 2:

Văzându-se Elena pe sineși întru dorire, a zis împăratului cu îndrăznire: „Lucrul cel preadorit sufletului tău se arată prea de bucurie osârdiei mele”. Căutând însă arma cea biruitoare pentru tine, precum zici, cântă: Aliluia!

Icos 2:

Cunoștința cea necunoscută mai înainte împărăteasa cunoscând-o, a strigat către cei ce slujeau: „Din sânurile pământului siliți-vă în grabă a afla și Crucea a mi-o da”, către care privind cu frică a zis, cântând așa:
Bucură-te, semnul adevăratei bucurii;
Bucură-te, izbăvirea vechiului blestem;
Bucură-te, comoară, pentru zavistie în pământ ascunsă;
Bucură-te, ceea ce te-ai arătat cu stele închipuită;
Bucură-te, Cinstită Cruce cu împătrite raze în chipul focului;
Bucură-te, scară pe înălțime rezemată, mai înainte oarecând arătată;
Bucură-te, lumina îngerilor cea cu alinare închipuită;
Bucură-te, rana demonilor cea mult suspinată;
Bucură-te, odor veselitor al Cuvântului;
Bucură-te, stingătoarea focului rătăcirii;
Bucură-te, Cinstită Cruce, apărătoare a deznădăjduiților;
Bucură-te, tare apărătoare a celor ce bine călătoresc;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 3:

Puterea Lemnului s-a arătat atunci, spre adevărata încredințare a tuturor, și pe cea fără de glas și moartă spre viață a sculat-o: înfricoșătoare privire celor ce vor a culege mântuire, când cântă așa: Aliluia!

Icos 3:

Având Elena arma cea nebiruită, a alergat către fiul său, iar el, săltând îndată, Crucea cea prea mare cunoscând-o, se bucura, și cu săltările ca și cu niște cântări, zicea către dânsa unele ca acestea:
Bucură-te, Cinstită Cruce, vasul luminii;
Bucură-te, Cinstită Cruce, vistierul vieții;
Bucură-te, dătătoarea darurilor Duhului;
Bucură-te, limanul cel neînviforat al celor ce călătoresc pe mare;
Bucură-te, masă care ții ca pe o Jertfă pe Hristos;
Bucură-te, viță ce porți Strugurele cel copt care dă vinul cel tainic;
Bucură-te, că păzești sceptrele împăraților;
Bucură-te, că zdrobești capetele balaurilor;
Bucură-te, strălucită cunoștință a credinței;
Bucură-te, păzitoarea a toată lumea;
Bucură-te, binecuvântarea lui Dumnezeu către muritori;
Bucură-te, mijlocirea către Dumnezeu a celor muritori;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 4:

Dumnezeiasca râvnă întru sineși luând Elena, cu osârdie a căutat și a aflat Crucea care în pământ era ascunsă și pe cer împăratului se arătase, pe care lăudând-o a zis: Aliluia!

Icos 4:

În chipul soarelui s-a arătat Crucea în lume, și toți de luminare umplându-se, și ca spre o stea alergând, o văd pe aceasta ca pe o pricinuitoare de bunătăți, în mâinile cele sfinte, înălțată, pe care lăudând-o au zis:
Bucură-te, raza Soarelui celui gândit;
Bucură-te, izvorul Mirului celui nedeșertat;
Bucură-te, chemarea lui Adam și a Evei;
Bucură-te, omorârea stăpânitorilor iadului;
Bucură-te, că înălțându-te, împreună acum, pe noi ne înalți;
Bucură-te, că închinându-te, pe suflete le sfințești;
Bucură-te, lauda apostolilor cea în lume propovăduită;
Bucură-te, tăria nevoitorilor cea preaiubită;
Bucură-te, Cinstită Cruce, mustrarea evreilor;
Bucură-te, lauda credincioșilor;
Bucură-te, prin care s-a surpat iadul;
Bucură-te, prin care a răsărit Darul;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 5:

Lemnul cel de Dumnezeu dăruit privindu-l toți, la acoperământul lui acum să alergăm, și ca pe o armă ținându-l, printr-însul să biruim taberele vrăjmașilor și, pipăind pe Cel nepipăit, cu bucurie să cântăm Lui: Aliluia!

Icos 5:

Văzut-a lumină din cer marele Constantin, arătându-se semnul Crucii cu stele, întru care și biruind mulțimea vrăjmașilor, s-a sârguit de a descoperit lemnul Crucii și a zis către dânsul unele ca acestea:
Bucură-te, marginea sfatului celui negrăit;
Bucură-te, tăria poporului celui binecuvântat;
Bucură-te, cel ce înfrângi taberele vrăjmașilor;
Bucură-te, cel ce arzi cu văpaia pe demoni;
Bucură-te, sceptrul ceresc al împărăteștii oști;
Bucură-te, armă nebiruită a iubitoarei de Hristos oști;
Bucură-te, ceea ce dobori sprânceana barbarilor;
Bucură-te, ceea ce ocârmuiești sufletele oamenilor;
Bucură-te, izbăvitoarea multor răutăți;
Bucură-te, dăruitoarea multor bunătăți;
Bucură-te, prin care saltă purtătorii de Hristos;
Bucură-te, prin care iudeii se tânguiesc;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 6:

Scară până la cer s-a făcut Crucea Domnului, pe toți suindu-i de la pământ către înălțimea cerului, ca să locuiască împreună și totdeauna cu cetele îngerilor, lăsând pe cele ce sunt acum ca pe cele ce nu sunt și știind ei a cânta: Aliluia!

Icos 6:

Lumină, Mântuitorule, strălucind peste toți cei din iad, ai luminat pe cei ce zăceau jos, iar portarii iadului, nesuferind raza Ta, ca niște morți au căzut, și cei ce s-au izbăvit de dânșii, acum, văzând Crucea, cântă așa:
Bucură-te, învierea celor omorâți;
Bucură-te, izbăvirea celor ce se tânguiesc;
Bucură-te, deșertarea vistieriilor iadului;
Bucură-te, câștigarea desfătării raiului;
Bucură-te, toiag care ai afundat oastea egipteană;
Bucură-te, că iarăși pe poporul israelitean l-ai adăpat;
Bucură-te, lemn însuflețit, a tâlharului mântuire;
Bucură-te, trandafir bine mirositor, a binecredincioșilor mireasmă;
Bucură-te, hrana celor ce flămânzesc întru Duhul;
Bucură-te, pecetea pe care oamenii au luat-o;
Bucură-te, Cinstită Cruce, ușa tainelor;
Bucură-te, prin care se revarsă râuri dumnezeiești;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 7:

Moise, voind a izbăvi din stricăciune preamult truditul neam, te-ai dat lui ca un toiag, dar te-ai arătat lui și semn dumnezeiesc. Pentru aceea s-a înspăimântat, Cruce Cinstită, de tăria ta, cântând: Aliluia!

Icos 7:

Cel ce de demult a dat lege văzătorului de Dumnezeu în Sinai, de voie pe Cruce S-a pironit pentru cei fără de lege, de bărbații cei fără de lege și blestemul cel vechi al legii l-a dezlegat, ca puterea Crucii văzând-o, toți acum să cânte:
Bucură-te, ridicarea celor căzuți;
Bucură-te, îndreptarea celor robiți de patimile lumești;
Bucură-te, înnoirea Învierii lui Hristos;
Bucură-te, dumnezeiască desfătare a monahilor;
Bucură-te, copac bine înfrunzit sub care se adăpostesc credincioșii;
Bucură-te, Lemn de prooroci vestit a fi pe pământ sădit;
Bucură-te, ajutorul împărăției împotriva vrăjmașilor;
Bucură-te, apărare tare a cetății;
Bucură-te, a Dreptului Judecător arătare;
Bucură-te, a greșiților osândire;
Bucură-te, Cinstită Cruce, sprijinirea sărmanilor;
Bucură-te, Cinstită Cruce, îmbogățirea săracilor;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 8:

Străină minune văzând, nouă viață să viețuim, mintea la cer înălțând-o, că pentru aceasta Hristos pe Cruce S-a pironit și cu trupul a pătimit, vrând a-i ridica spre El pe cei ce cântă Lui: Aliluia!

Icos 8:

Tot a venit din înălțime, avându-și Dumnezeirea, singur Cuvântul cel mai înainte de veacuri și născându-Se din Fecioară Maică și lumii arătându-Se om smerit și Crucea primind, a făcut vii pe cei ce cântă Lui:
Bucură-te, Cinstită Cruce, arma păcii;
Bucură-te, semnul călătorilor;
Bucură-te, înțelepciunea și întărirea celor ce se mântuiesc;
Bucură-te, nebunia și sfărâmarea celor ce prigonesc;
Bucură-te, sad bine rodit, nemuritor și de viață purtător;
Bucură-te, floare, care ai înflorit mântuirea noastră;
Bucură-te, că unești pe cele de pe pământ cu cele de sus;
Bucură-te, că luminezi inimile celor de jos;
Bucură-te, prin care stricăciunea s-a stricat;
Bucură-te, prin care mâhnirea s-a pierdut;
Bucură-te, bogăția bunătăților celor înmiite;
Bucură-te, lauda credincioșilor cea de mii de ori numită;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 9:

A căzut tabăra demonilor cea cu tot felul de săgeți întrarmată și neamul evreilor s-a rușinat, văzând ei că, de către toți, cu dor Crucea este închinată și că de-a pururea izvorăște tămăduiri celor ce cântă: Aliluia!

Icos 9:

Râurile cugetelor celor de rea-credință s-au oprit, fiind pironit pe lemn Tu, Hristoase; căci, cu adevărat, nu se pricep cum și cruce ai suferit și de stricăciune ai scăpat, iar noi, Învierea slăvind-o, cântăm:
Bucură-te, înălțimea înțelepciunii lui Dumnezeu;
Bucură-te, adâncimea Proniei Lui;
Bucură-te, necunoștința necuvântătorilor bârfitori;
Bucură-te, pierderea nebunilor în stele cititori;
Bucură-te, că arăți Învierea lui Hristos;
Bucură-te, că pătimirile Lui le înnoiești;
Bucură-te, ceea ce călcarea de poruncă a celor dintâi zidiți ai dezlegat-o;
Bucură-te, ceea ce intrările Raiului le-ai deschis;
Bucură-te, Cinstită Cruce, cea de toți cei dreptcredincioși cinstită;
Bucură-te, a neamurilor celor necredincioase potrivnică;
Bucură-te, Cinstită Cruce, doctorul celor ce bolesc;
Bucură-te, de-a pururea ajutătoare a celor ce se roagă ție;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 10:

Lumea vrând a o mântui, Împodobitorul lumii la dânsa S-a pogorât în chip de negrăit și, întrupat fiind, Crucea a suferit, și pentru noi pe toate ca noi le primește. Pentru aceea, și izbăvindu-ne pe noi, de la toți aude: Aliluia!

Icos 10:

Zid nebiruit și dumnezeiesc al lumii te înțelegem, o, purtătoare de viață Cruce, că Făcătorul cerului și al pământului pe tine gătindu-te, își întinde mâinile – străină auzire – și pe toți învață a cânta:
Bucură-te, temeiul dreptei credințe;
Bucură-te, biruința creștinilor;
Bucură-te, că pe Amalec cel gândit l-ai înfrânt;
Bucură-te, că de mâinile lui Iacov mai înainte te-ai închipuit;
Bucură-te, că tu umbrele cele prea vechi le-ai înnoit;
Bucură-te, că tu cuvintele cele de prooroci vestite le-ai împlinit;
Bucură-te, că ai purtat pe Mântuitorul tuturor;
Bucură-te, că ai stricat pe stricătorul sufletelor;
Bucură-te, prin care cu îngerii ne-am unit;
Bucură-te, prin care cu lumina ne-am strălucit;
Bucură-te, că cinstindu-te, ție ne închinăm;
Bucură-te, că strigând ție glăsuim;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 11:

Cântarea toată se micșorează, vrând a lăuda mulțimea minunilor tale, fiindcă de-ți vom aduce ție, o, preacinstită Cruce, mulțime de laude, nimic vrednic nu împlinim, față de cele ce ai dat nouă, dar cântăm: Aliluia!

Icos 11:

Strălucire de lumină dătătoare, celor ce sunt întru întuneric se dăruiește Crucea aceasta de viață dătătoare. Că lumina cea nematerialnică a primit-o și spre cunoștință dumnezeiască pe toți povățuiește și, înălțându-se acum, mintea noastră o înalță a cânta acestea:
Bucură-te, luminătorul ce te arăți celor ce sunt întru întuneric;
Bucură-te, stea care luminezi lumea;
Bucură-te, fulger care orbești pe ucigașii lui Hristos;
Bucură-te, trăsnet care slăbești pe cei necredincioși;
Bucură-te, că ai strălucit cetele dreptmăritorilor;
Bucură-te, că ai risipit templele idolilor;
Bucură-te, cea al cărei chip din cer s-a arătat;
Bucură-te, cea al cărei dar vicleșugurile le-a gonit;
Bucură-te, ceea ce însemnezi omorârea trupului;
Bucură-te, ceea ce omori pornirea patimilor;
Bucură-te, Lemn pe care Hristos S-a răstignit;
Bucură-te, Lemn prin care toată lumea s-a mântuit;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 12:

Har voind Hristos a da oamenilor, mâinile pe lemn Își întinde și neamurile toate împreună le cheamă, și Împărăția cerurilor o dă tuturor celor ce cu vrednicie și cu credință cântă cântare: Aliluia!

Icos 12:

Cântând cântarea ta, te lăudăm cu dor pe tine, Lemnul Domnului, ca pe un însuflețit. Că pe tine pironindu-Se cu trupul Cel ce stăpânește peste puterile cele de sus, ne-a sfințit, ne-a mărit și ne-a învățat a zice acestea:
Bucură-te, Cinstită Cruce, arma cea înțelegătoare;
Bucură-te, sfântă privire a sfinților;
Bucură-te, înainte-propovăduirea proorocilor și a drepților;
Bucură-te, purtătoare de lumină, meșteșugire a lui Hristos;
Bucură-te, frumusețea și cununa dreptcredincioșilor cârmuitori;
Bucură-te, stăpânirea și întărirea cuvioșilor preoți;
Bucură-te, podoaba cea prealăudată a adevărului;
Bucură-te, începutul cel preabun al mântuirii;
Bucură-te, strălucirea cea luminată a tuturor;
Bucură-te, izgonirea agarenilor;
Bucură-te, făclie a luminii celei nestricate;
Bucură-te, veselia sufletului meu;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 13:

O, întru tot cântat Lemn pe care a fost răstignit Hristos, Cuvântul cel mai sfânt decât toți sfinții, primind rugăciunile noastre, de toată primejdia pe toți izbăvește-ne și de chinurile veșnice scapă pe cei ce cântă lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori).

Icos 1:

Îngerii din cer, în chip nevăzut, înconjoară cu frică Crucea cea de viață purtătoare și, văzând-o că dă credincioșilor acum har de lumină dătător, cu strălucire, se spăimântează și stau zicând către dânsa unele ca acestea:
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a lumii; Bucură-te, slava Bisericii;
Bucură-te, că izvorăști tămăduiri cu îndestulare;
Bucură-te, că luminezi marginile lumii;
Bucură-te, lemn de viață mirositor și vistieria minunilor;
Bucură-te, preafericită și de daruri dătătoare;
Bucură-te, că ești dumnezeiesc așternut picioarelor;
Bucură-te, că te-ai așezat spre închinarea tuturor;
Bucură-te, pahar plin de curată băutură;
Bucură-te, luminător al strălucirii celei de sus;
Bucură-te, prin care se binecuvintează zidirea;
Bucură-te, prin care este închinat Ziditorul;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 1:

O, de trei ori fericită și Preacinstită Cruce, ție ne închinăm credincioșii și te mărim, veselindu-ne de dumnezeiasca ta înălțare; ci ca o pavăză și armă nebiruită, ocrotește și acoperă cu darul tău pe cei ce cântă: „Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!”

După aceea se citește această

Rugăciune către Domnului Nostru Iisus Hristos la Sărbătoarea Sfintei Cruci

Doamne Iisuse Hristoase, dulce Mântuitorul sufletelor noastre, mărturisim înaintea Ta, întru această zi a răstignirii Tale, în care ai pătimit și ai primit moarte pe Cruce pentru păcatele noastre, că noi suntem cei ce Te-am răstignit cu păcatele noastre cele multe și cu fărădelegile noastre cele rele. De aceea, ne rugăm bunătății Tale celei nemărginite să ne faci și pe noi părtași sfintelor Tale Patimi, cinstitelor răni și morții Tale celei de viață făcătoare, pentru ca să ne învrednicim, prin darul Tău, să câștigăm și noi asemenea Ție, pentru dragostea Ta, precum Tu, Cel Milostiv, le-ai răbdat pentru mântuirea noastră, întărindu-ne pururea cu aceeași putere și răbdare ce ai avut când Te-au răstignit nemulțumitorii evrei.

Și ne înviază simțirile noastre cele sufletești, ca să cunoaștem moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut și zidirile cele neînsuflețite, care s-au mișcat la răstignirea Ta, cum Te-a cunoscut tâlharul cel credincios și, rugându-Ți-se, l-ai primit în Rai. De aceea întărește-ne, Doamne, ca să putem ridica cu bucurie, de astăzi înainte, Crucea Ta cu deplină pocăință. Întristarea morții Tale să o simțim, precum au simțit-o Preasfânta Ta Maică, ucenicii Tăi și mironosițele femei.

Dă-ne, Doamne, și nouă, darul Tău, precum ai dat atunci tâlharului celui rău, și iartă păcatele noastre pentru sfintele Tale Patimi, și ne primește prin pocăință împreună cu el în Rai, ca un Dumnezeu și Ziditor ce ne ești. Asemenea fă cu toți creștinii, vii și morți, precum se roagă Ție, în toate zilele, Sfânta Biserică și le iartă lor toate păcatele și-i învrednicește pe ei de Împărăția Ta ca să vadă lumina Ta și să mărească slava Ta. Ne închinăm Crucii Tale, Hristoase, și zicem către dânsa: mărire ei pentru dragostea Ta.

Bucură-te, Preacinstită Cruce a lui Hristos, că prin tine s-a mântuit lumea, ridicând asupra ta pe Iisus țintuit. Bucură-te, pom preamărit, pentru că Tu ai ținut Rodul vieții Ce ne-a mântuit din moartea păcatului.

Bucură-te, toiagul cel tare care ai sfărâmat ușile iadului. Bucură-te, cheia împărătească ce ai deschis ușa Raiului. Ne bucurăm și noi pentru că vedem pe vrăjmașii Tăi surpați jos, iar pe prietenii Tăi împărățind în ceruri, pe vrăjmașii Tăi biruiți de puterea Ta, iar pe creștinii ce Ți se închină, înarmați cu puterea Ta. O, Răstignitul meu Hristoase, câte ai pătimit pentru noi, câte răni, câte scuipări, câte batjocuri și câtă necinste ai răbdat pentru păcatele noastre, pentru ca să ne dai pildă de adevărată răbdare! De aceea, cum putem noi să fugim de Cruce, văzând pe Hristos că este ridicat pe ea? Cum să ne pară grele chinurile, văzând pe Stăpânul nostru că le iubește și le cere și le socotește Lui de mare cinste? Rușine ne este, cu adevărat, de ne vom întrista de relele ce ne pricinuiesc oamenii sau de ispitele ce ni le aduc diavolii, trupul și gândurile noastre cele rele, sau pentru sărăcia și bolile ce ne vin din voia lui Dumnezeu pentru păcatele noastre, deoarece acestea toate le trimite pentru ca să ne apropie mai mult de El, pentru ca să-L slăvim și să ne pedepsim în această viață pentru binele nostru, pentru ca să ne odihnim cu mai multă mărire întru Împărăția Lui cea veșnică. Și, de vreme ce este așa, înmulțește-ne, Doamne, ostenelile, ispitele și durerile, dar să ne înmulțești împreună și să ne prisosești și răbdarea și puterea, ca să putem răbda toate câte ni s-ar întâmpla. Pentru că recunoaștem că suntem neputincioși de nu ne vei întări, orbi de nu ne vei lumina, legați de nu ne vei dezlega, fricoși de nu ne vei face îndrăzneți, răi de nu ne vei preface în buni, pierduți de nu ne vei ierta, robi de nu ne vei răscumpăra cu bogata și dumnezeiasca Ta putere și cu darul Sfintei Tale Cruci, căreia ne închinăm și o mărim, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de trei ori cu trei închinăciuni)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Strana: Amin.

iar de nu este preot, se zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin.

Tropar la Praznicul Înălțării Sfintei Cruci

Glasul 1

Mântuiește, Doamne, poporul Tău și binecuvintează moștenirea Ta; biruință binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește și cu Crucea Ta păzește pe poporul Tău.

Preotul (sau diaconul) zice ectenia:

Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ție, auzi-ne și ne miluiește.

Strana: Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Înca ne rugăm pentru mila, viața, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, lăsarea și iertarea păcatelor, buna-sporire și ajutorul robilor lui Dumnezeu (N, cei pentru care se face rugăciunea) și pentru ca să li se ierte lor toată greșala cea de voie și cea fără de voie.

Strana: Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Încă ne rugăm ca să se păzească sfânt locașul acesta, țara aceasta, orașul (satul) acesta și toate mănăstirile, orașele și satele, de boală, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră și de războiul cel dintre noi; pentru ca milostiv, blând și lesne iertător să ne fie nouă Bunul și Iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, să îndepărteze și să împrăștie toată mânia care se pornește asupra noastră, să ne izbăvească pe noi de mustrarea Lui cea dreaptă, care este asupra noastră, și să ne miluiască pe noi.

Strana: Doamne, miluiește. (de 40 de ori)

Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului și a celor ce sunt pe mare departe, și, Milostive, milostiv fii nouă, Stăpâne, pentru păcatele noastre și ne miluiește pe noi.

Strana: Doamne, miluiește. (de 3 ori)

Preotul zice ecfonisul: Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Strana: Amin.

În lipsa preotului, încheiem, zicând:

Doamne, miluiește. (de 40 de ori)

Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!
Rugăciunea cinstitei Cruci:

Să învie Dumnezeu și să se risipească vrăjmașii Lui și să fugă de la fața Lui cei ce-L urăsc pe Dânsul. Să piară cum piere fumul; cum se topește ceara de fața focului, așa să piară diavolii de la fața celor ce iubesc pe Dumnezeu și se însemnează cu semnul Crucii și zic cu veselie:

Bucură-te, preacinstită și de viață făcătoare Crucea Domnului, care alungi pe diavoli cu puterea Celui ce S-a răstignit pe tine, a Domnului nostru Iisus Hristos, și S-a pogorât la iad și a călcat puterea diavolului și te-a dăruit nouă pe tine, cinstită Crucea Sa, spre alungarea a tot pizmașul.

O, preacinstită și de viață făcătoare Crucea Domnului, ajută-mi cu Sfânta Doamnă Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, și cu toți sfinții în veci. Amin.

CUM FUNCȚIONEAZĂ MINTEA.

 

1- Gândește pozitiv și binele se va intampla. Gândește rău și răul va urma. Toată ziua, ești ceea ce gandesti.
2- Mintea subconștientă, nu se ceartă cu tine. Accepta si ai mintea conștientă.
3- Ai posibilitatea de a alege, sănătate și fericirea. Poți alege să fii prietenoasa sau drăguța, utila, fericita, cordiala, amabila și toată lumea va răspunde în consecință. Acesta, este cel mai bun mod de a dezvolta o personalitate minunată.
4- Mintea conștientă, este „gardian”. Funcția sa principală, este de a proteja subconștientul de impresiile false. Decide să crezi, că ceva bun se poate întâmpla și se întâmplă acum. Cea mai mare putere a ta, este abilitatea de a alege, fericirea și prosperitatea.
5- Sugestiile și declarațiile altor persoane, nu au puterea de a te răni. Singura putere este în modul tău de a gândi. Poți decide să respingi gândurile și declarațiile altora și să afirmi binele. Ai puterea de a decide, cum vei reacționa, cum vei gandi.
6- Ai grijă ce spui. Va trebui să răspunzi, pentru fiecare cuvânt inactiv. Nu spune niciodată „Voi eșua, o să-mi pierd locul de muncă, nu pot plăti chiria”. Subconștientul, nu înțelege o glumă. Face ca toate aceste lucruri să se întâmple.
7- Mintea ta, nu este rea. Nicio forță a naturii nu este rea. Totul depinde de cum folosești puterile naturii. Folosește-ți mintea pentru a binecuvânta, vindeca și inspira pe toți oamenii, pretutindeni unde mergi.
8- Nu spune niciodată „nu pot”. Stăpânește-ti frica, înlocuind-o cu următoarea afirmație: „Pot face orice, datorită puterii minții mele subconștiente”.
9- Începe să gândesti, din adevărurile și principiile eterne ale vieții, nu din punctul de vedere al fricii, ignoranței și superstiției. Nu-i lăsa pe alții, să gândească pentru tine. Alege-ți gândurile și ia-ți propriile decizii.
10- Ești comandantul sufletului tău și stăpânul destinului tău. Aminteste-ți, ai capacitatea de a alege. Alege viața! Alege sanatatea! Alege fericirea!
11. Indiferent, de ceea ce mintea ta conștientă presupune și crede că este adevărat, subconștientul acceptă și încearcă să realizeze. Crede în noroc, în îndrumarea divină, în acțiunea corectă și în toate binecuvântările vieții.

„Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, şi sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o slăvim”. Amin.

 „Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, şi sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o slăvim”. Amin.„Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, şi sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o slăvim”. Amin.

“Fiti pregatiti pentru lupta care se va da în mlastina disperarii. Fiecare va iesi din înclestarea acestei lupte singur, neajutat decât de mila lui Dumnezeu si de ce are mai bun în el“. (Fericitul Mucenic Constantin Oprișan)

 „Doamne, armă asupra diavolului Crucea Ta o ai dat nouă, că se îngrozeşte şi se cutremură, nesuferind a căuta spre puterea ei, că morţii ai sculat şi moartea o ai surpat, pentru aceasta ne închinăm Îngropării Tale şi Învierii.”

 „Ca pe o cunună aşa să purtăm crucea lui Hristos! Prin cruce se săvîrşesc toate cele ale noastre. Dacă trebuie să te naşti din nou, crucea este alături! Dacă trebuie să te hrăneşti cu hrana aceea tainică, dacă trebuie să te hirotoneşti, dacă trebuie să faci orice, pretutindeni este alături de noi crucea, semnul biruinţei! De aceea o scriem cu multă rîvnă şi pe case şi pe ziduri şi pe ferestre şi pe frunte şi în cugetul nostru. Crucea este semnul mîntuirii noastre, al libertăţii noastre obşteşti, al blîndeţii Stăpînului nostru, că „S-a adus ca o oaie spre junghiere” (Isaia 53, 7; Fapte 8, 32).

Cand îți faci semnul Crucii gandeşte-te la tot ce s-a petrecut pe cruce şi stinge mînia şi toate celelalte patimi. Cînd îţi faci semnul crucii umple-ţi fruntea cu multă îndrăznire, fă-ţi liber sufletul. Ştii, doar, care sînt acelea care-ţi dau libertatea! Pentru aceasta şi Pavel, îndemnîndu-ne la asta, adică la libertatea ce ni se cuvine nouă, aşa ne-a îndemnat; amintind de cruce şi de sîngele Stăpînului a spus: „Aţi fost cumpăraţi cu preţ! Nu fiţi robi oamenilor!” (I Cor 7, 23). „Gîndeşte-te, ne spune Pavel, la preţul dat de Domnul pentru tine şi nu fi rob nici unui om!” Pavel numeşte crucea preţ. Nici nu trebuie să o facem aşa de mîntuială cu degetele, ci mai întîi să o facem cu inima cu multă credinţă. Dacă-ţi faci aşa cruce pe faţă, nu va putea sta alături de tine nici unul din demonii cei necuraţi, că vede sabia care i-a dat lovitura, vede sabia cu care a fost lovit de moarte. Dacă noi ne cutremurăm cînd vedem locurile în care sînt executaţi condamnaţii la moarte, gîndeşte-te ce trebuie să sufere diavolul cînd vede arma prin care Hristos i-a doborît toată puterea lui şi a tăiat capul balaurului."

 

Inaltarea Sfintei Cruci - zi de post

 

Inaltarea Sfintei Cruci - zi de post

Pe 14 septembrie, in cursul fiecarui an bisericesc, praznuim Inaltarea Sfintei Cruci. In aceasta zi, sarbatorim aflarea Crucii pe care S-a jertfit Hristos si inaltarea ei de catre episcopul Macarie al Ierusalimului in fata poporului, la 14 septembrie 335. Un alt eveniment pe care il sarbatorim in aceasta zi este si aducerea Sfintei Cruci de la persi la Ierusalim, in anul 630, de catre imparatul Heraclius.

Potrivit Traditiei, in vremea imparatului Constantin au fost descoperite trei cruci. Nestiindu-se care este Crucea lui Hristos, acestea au fost atinse de trupul unei femei moarte. Aceasta a inviat, atunci cand a fost atinsa cu Sfanta Cruce.

La inceput, sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci avea un caracter local, serbarea ei fiind limitata doar la Ierusalim. Cu timpul, sarbatoarea s-a generalizat, incat in secolul al VI lea este intalnita in toata Biserica de Rasarit.

In secolul al doilea crucea era facuta pe frunte cu un singur deget (cel mare). Se crede ca el deriva din semnul thau, cu care erau pecetluiti membrii comunitatii mesianice in viziunea lui Iezechiel (9, 4-6). Incepand cu secolul al IV lea, intalnim obiceiul de a se insemna cu sfanta cruce fruntea, gura si inima. Tendinta de a inmulti insemnarea cu mici cruci peste tot trupul, poate fi prefigurarea unui singur semn, mare, al crucii pe care il facem astazi.

Pentru a-i combate pe ereticii monofiziti si monoteliti care invocau facerea semnului crucii cu un singur deget ca expresie a invataturii lor (Hristos a avut o singura fire si o singura vointa), s-a stabilit ca semnul sa fie facut cu doua degete, ca expresie a faptului ca in Hristos sunt doua firi si doua vointe. Dupa secolul al VII lea, Biserica a randuit ca inchinarea sa fie facuta cu trei degete, in numele Sfintei Treimi.

Semnul sfintei cruci se face astfel: impreunam primele trei degete ale mainii drepte, iar celelalte doua le lipim de podul palmei. Astfel, cu varful celor trei degete unite ne insemnam la frunte, la piept, pe umarul drept si pe cel stang, rostind deodata cu el: in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin. Cand zicem "in numele Tatalui", ne insemnam la frunte ; cand spunem "si al Fiului", ne insemnam la piept; cand rostim "si al Sfantului Duh", ne insemnam umarul drept si apoi cel stang, incheind cu "Amin".

Prin acest semn, crestinul primeste intr-un mod tainic puterea lui Hristos cu care El a biruit moartea, ca si el sa poata birui patimile. Se simte totdeauna intarit, pazit de cel rau prin acest semn, dupa cum si canta Biserica: "Doamne, arma asupra diavolului, crucea Ta o ai dat noua".

Pecetluirea cu acest semn in Biserica incepe inca din pruncie. La a opta zi dupa nastere, preotul binecuvinteaza pruncul in chipul crucii, rostind asupra lui: "Sa se insemneze Doamne lumina fetei Tale peste robul Tau acesta... si sa se insemneze crucea Unuia-Nascut Fiului Tau in inima si in cugetul lui". La Botez si la ungerea cu Sfantul Mir se insemneaza in chipul crucii toate simturile si incheieturile, rostindu-se: "Pecetea darului Sfantului Duh".

In chipul crucii preotul binecuvinteaza credinciosii; cu aceasta incepe savarsirea Sfintelor Taine, sfinteste darurile aduse la Altar si toata zidirea. Crucea cuprinde intregul orizont al vietii noastre: se zugraveste pe sfintele vase, pe vesminte, pe cartile de cult; se vede ridicata la unele raspantii de drumuri si se aseaza la capataiul celor adormiti.

Istoria Sfintei Cruci

In anul 614, racla cu lemnul Sfintei Cruci a fost furata de persi si dusa la Ctesifon. Imparatul Heraclie o readuce la Ierusalim, in martie 630 si o depune in Biserica Sfantului Mormant. Incepand cu anul 1187, cand episcopul Bethleemului ia Sfanta Cruce in batalia de la Hattin, nu mai avem informatii despre ea.

Astazi, din Sfanta Cruce se mai pastreaza fragmente in Biserica Sfantului Mormant din Ierusalim, la Roma, in Franta (Saint Sernin de Toulouse; Capela "La Vraie-Croix" din Morbihan, Bretania; Anjou), Venetia, Constantinopol, Germania (Limburg an der Lahn), Belgia (Colegiul "Sfanta Cruce" din Liege), Spania (Santo Toribio de Liebana) etc. Nu trebuie uitat ca fragmentul cel mai mare din Sfanta Cruce se afla la Manastirea Xiropotamou din Muntele Athos, fragment care a fost adus spre inchinare in anul 1992 si in tara noastra.

Inaltarea Sfintei Cruci se serbeaza cu post, pentru ca ea ne aduce aminte de patimile si moartea Mantuitorului.

,, Știi ce înseamnă cruce ? ... să duci ce nu-ți convine!" arhim. Arsenie Papacioc

Crucea este semnul iubirii dintre noi și semnul iubirii lui Dumnezeu pentru noi!

  Când sărutăm Crucea, sărutăm Sângele cel preacurat și mântuitor al lui Dumnezeu, care s-a vărsat pe Cruce pentru noi.

 

"Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta; biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui protivnic dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău."

Tropar la Praznicul Înălţării Sfintei Cruci

 

 

 

"Un sfat, atunci când simți că nu-ți mai poți duce Crucea suferinței tale sufletești sau trupești, gândește-te la Iisus și spune-i:

-Doamne, când Tu urcându-Te pe Golgota,Te-ai prăbușit sub povara Crucii, a venit un frate de-al meu, om, acel Simon și Te-a ajutat să o duci până la capăt, acum, eu sunt în locul Tău,eu sunt împovărat peste puterile mele de Crucea pe care o duc, vin-o și mă ajută! Ia,Tu în locul lui Simon Crucea și ajută-mă să o duc până la capăt!

Și Iisus, care nu-și uită niciodată datoriile, te va ajuta!"

(ÎPS Bartolomeu Anania)

 

 

 

Ești bolnav? Aleargă la Hristos, Doctorul cel Mare.

Ești trist? Roagă-te lui Dumnezeu, Izvorul bucuriei.

Ești obosit? Privește spre Crucea Domnului.

Ești nedumerit? Întreabă-L pe Cel Atoateștiutor.

Ești singur? Caută-l pe Tatăl cel din ceruri.

Ești chinuit? Strigă către cel Drept și Bun.

Ești în pagubă? Apelează la Vistierul bunătăților.

Ești rănit? Crede în Cel ce a înviat din morți.

Ești întunecat? Apropie-te de Lumina lumii.

Ești rătăcit? Urmează Calea, Adevărul și Viața.

 

 

 Fiecare casă, are crucea sa!
Da-mi putere, Doamne, să o duc pe-a mea!

Amin.

 

 

 

Sfânta Cruce – semnul iubirii lui Dumnezeu pentru noi

Crucea reprezintă pentru noi – pentru creștini, pentru poporul care își face semnul înainte de orice faptă și la toate rugăciunile – suprema iubire a unuia pentru altul și suprema iubire a fiilor pentru neamul lor. Crucea presupune să mergi până la moarte, de bunăvoie, pentru ceilalți.

Hristos, prin cruce, a mers de bunăvoie până la moarte pentru noi, ca să învingă moartea. Numai primind crucea de bunăvoie, nu silit, ci din iubirea supremă pentru celălalt, numai așa capeți și tu viață veșnică și te înalți spre desăvârșire, prin unirea cu Hristos, ajutându-i și pe ceilalți să facă aceasta.

Crucea este semnul iubirii dintre noi și semnul iubirii lui Dumnezeu pentru noi. Ridicând aceste cruci, manifestați hotărârea de a vă iubi neamul, de a vă iubi unul pe altul, de a lupta pentru unitatea poporului nostru până la moarte.

 

Binecuvanteaza si primeste tot ce i-ti iese in cale pentru ca nimic nu este intamplator.

 In viata nu intalnesti doar oamenii pe care ti-i doresti tu,ci si pe aceia de care ai cu adevarat nevoie pentru a creste si a inflorii.Vor aparea oameni care te vor ranii,oameni care te vor iubii,oameni de la care vei avea ce invata.Toti apar cu un scop,acela de a te ajuta sa devii cea mai buna varianta a ta.Primeste-i,iubeste-i si accepta-i ca ceea ce sunt,mesageri care vin la tine cu scopuri mult mai marete decat iti poti imagina.Binecuvanteaza si primeste tot ce i-ti iese in cale pentru ca nimic nu este intamplator. 

 Lumina si iubire in suflet va doresc !

Miere și usturoi pe stomacul gol

Miere și usturoi pe stomacul gol – tratament cu beneficii uimitoare pentru : ficat, circulația sângelui , piele , sistem imunitar , pierdere in greutate și altele .

Combinând usturoiul cu puțină miere, îi multiplicăm proprietățile benefice. Ambele alimente au proprietăți antibiotice foarte puternice și pot proteja sistemul imunitar.

Motivul pentru care te sfătuim să consumi miere și usturoi pe stomacul gol este foarte simplu. La începutul zilei, acest organ este pregătit să înceapă să își îndeplinească funcțiile. Combinația de miere și usturoi ajută stomacul să metabolizeze alimentele consumate în mod optim.

Astfel, consumând miere și usturoi pe stomacul gol vom profita de trei beneficii semnificative: nu ne îngrășăm, profităm la maxim de nutrienții ingerați și scăpăm de toxine.

CUM PREPARĂM MIEREA CU USTUROI

AVEM NEVOIE DE:

Ingrediente
12 căței de usturoi
1 cană (335 g) de miere
1 borcan din sticlă cu capac

Vom curăța cățeii de usturoi, îi tăiem pe jumătate iar în acest fel beneficiile terapeutice ale usturoiului vor fi absorbite în miere. Vom adăuga cățeii de usturoi tăiați pe jumătate în borcanul sau sticlă, peste care turnăm mierea.

Trebuie să ținem seama să nu se formeze bule de aer și trebuie ca mierea să acopere în totalitate usturoiul. Închidem recipientul etanș și-l vom pune la macerat pentru o săptămână, ferit de soare dar la temperatura camerei.

După macerare, vom consuma o lingură pe zi dimineața pe stomacul gol înainte cu 10 minute de micul-dejun.



Este un adevărat medicament natural pentru ficat și pentru întreg organismul.

1. Ajuta la detoxifierea ficatului

Un lucru important de reținut este faptul că sănătatea ficatului joacă un rol important în bunăstarea ta zilnică. Fumatul, alcoolul, o dietă nesănătoasă și sedentarismul afectează acest organ.

Se întâmplă ca în unele zile să avem un gust rău în gură sau simțim că suntem balonaţi sau avem o digestie foarte greoaie, atunci trebuie să luăm în calcul ficatul.

Aceste simptome poate să ne arate faptul că ficatul este plin de toxine și nu poate să le elimine în mod eficient. Dar, înainte de a fugi la farmacie, este mai bine să te prezinți la medic și să-ți îmbunătățești dieta alimentară.

Ficatul sănătos stimulează circulația corespunzătoare a sângelui și în plus, acesta elimină toxinele acumulate în timp. Pentru o detoxifiere naturală, consumul de lichide ne va fi de mare ajutor. Se știe faptul că ficatul are nevoie de cantități mari de vitamina C, care ajută la regenerarea acestuia


Pentru ficat sănătos, o dietă naturală, fără alimente procesate și ingrediente precum făina și zahărul va face minuni.

Mierea este un aliment foarte sănătos fiind bogată în glucoză, minerale, antioxidanți și vitamine, este una dintre alegerile cele mai optime pentru a ne menține ficatul sănătos. Este un antibiotic natural care combate inflamațiile, aceasta se datorează prezenței unui compus numit inhibină, o substanță cu proprietăți antimicrobiene.

Mierea cea mai bună pentru sănătatea ficatului este cea obținută din flori de rozmarin, deoarece glucoză se absoarbe foarte ușor și este transformată imediat în energie și în acest mod, ficatul nu este suprasolicitat.



Mierea este un detoxifiant natural care întărește țesuturile hepatice și stimulează regenerarea ficatului în cazul persoanelor care suferă de steatoză hepatică (ficat gras), dar trebuie să alegem o miere pură ecologică.

Usturoiul este inamicul agenților patogeni care atacă ficatul, ajutând în mod eficient și la eliminarea toxinelor.

2. Îmbunătățește circulația sângelui

Când usturoiul ajunge în stomac, acesta stimulează producția sucurilor gastrice care sunt esențiale pentru absorbția corectă a fierului. În plus, usturoiul este bogat în vitamine și minerale, drept pentru care, dacă îl consumăm, ne îmbogățim sângele cu nutrienți.

Acest aliment reduce nivelul colesterolului și al trigliceridelor, prevenind îngroșarea sângelui și permițându-i să circule normal. Așadar, usturoiul previne declanșarea problemelor cardiovasculare.

3. Hrănește pielea

Usturoiul este un antioxidant potent care regenerează celulele. Cu ajutorul acestuia, putem avea o piele netedă, moale și lipsită de coșuri.

Ca să profităm de toate aceste beneficii, nu este nevoie să apelăm la produsele de înfrumusețare din comerț. Majoritatea dintre acestea conțin chimicale care produc inflamații și care, pe termen lung, afectează epiderma.

4. Fortifică sistemul imunitar

Usturoiul te ajută să îți fortifici sistemul imunitar, oferindu-ți protecție împotriva microbilor și a bacteriilor. Este esențial să ai un sistem imunitar puternic dacă vrei să eviți boli grave precum cancerul. Ia toate măsurile necesare pentru a-ți menține sănătatea. În caz contrar, riști să fii răpus de o infecție virală sau bacteriană.

5. Susține pierderea în greutate

Deși pare greu de crezut, mierea este un aliment foarte sățios. Consumată pe stomacul gol împreună cu usturoi, mierea hrănește organismul și reduce pofta de mâncare. Mai mult, acest aliment reduce producția de cortizol (celebrul hormon al stresului) și ne relaxează.

6. Reduce inflamațiile

Dacă suferi de migrene sau dureri cronice, nu ezita să încluzi mierea în dieta ta zilnică. Gustul delicios al acesteia te va relaxa, ajutându-te să nu mai ai nevoie de analgezice sau ibuprofen. Calitatea vieții tale va crește și îți vei putea dedica timpul hobbyurilor tale fără a fi slăbit de durere.

7. Oferă energie

Zilele de muncă pot fi foarte lungi și obositoare. Sarcinile noastre se multiplică tot timpul și este aproape imposibil să nu ne simțim epuizați când ajungem acasă de la serviciu. Din acest motiv, multe persoane optează să consume băuturi energizante sau îndulcite cu zahăr. În timp însă, aceste produse au un impact negativ asupra organismului. Pentru a evita orice complicații, putem să obținem un plus de energie consumând miere.

Ce să le spui bârfitorilor

 

Bârfa poate fi extrem de deranjantă uneori, mai ales dacă am avut o zi proastă şi tot ce avem nevoie să auzim sunt doar câteva vorbe frumoase. Când ne ajung la urechi zvonuri urâte sau bârfe, unele dintre noi se lasă afectate mai mult decât ar trebui.

Cum să scapi eficient de bârfe: 

Descoperă cum să reacţionezi în acele momente, lăsându-te inspirată de aceste citate celebre:

1. Mințile luminate discută idei, mințile mediocre discută evenimente, iar mințile mici discută oamenii.

2. Bârfa este vorbă mică din minţi mici.

3.

Cel ce-şi drămuieşte cuvintele este o comoară. Măsurarea cuvintelor este cea mai preţioasă măsură. Dacă eşti bârfitor, în curând lumea te va bârfi şi mai mult.

4. Omul care nu te poate înghiţi te aruncă în gura lumii.

5. Duşmanii te bârfesc, te judecă, iar în final te imită.

6. Gura bârfitorului e ca o gură de canal: prin ea se scurg numai mizerii.

7. Bârfele sunt plăcerea omului josnic.

8. Să fii recunoscător acelora care te bârfesc pentru că bârfa e o măsură a inteligenţei şi aprecierii.

9. Omul bârfeşte despre grajdul vecinului, dar nu simte mirosul grajdului său.

10.

Pe tine te înjoseşti, atunci când bârfeşti.

11. Cine are minte gândeşte, cine nu, bârfeşte.

12. Îl bârfeşte fiindcă se teme de el.

13. O limbă bârfitoare este semnul unei inimi rele.

14. Evitaţi bârfa şi vorbăria inutilă şi umpleţi-vă mintea numai cu gânduri sublime conţinute în scripturile sacre.

15. Bârfeşti pe alţii, te înjoseşti pe tine.

16. Răul nu se face bun, dacă îl lauzi. Apa nu se face neagră dacă o bârfeşti.

17. Bârfa ne ajută să prezicem cine ne este prieten şi cine nu.

18. Bârfele sunt modul oamenilor de a vorbi despre ei indirect.

19.

O altă replică pentru a scăpa de bârfe este și aceasta: Dacă bârfeşti, mai din plin vei fi degrabă ponegrit tu însuţi.

20. Ura faţă de aproapele este moartea sufletului. Iar aceasta o are şi o face sufletul bârfitorului.

21. Limba este calul tău, dacă o struneşti te va menţine în şa, dacă nu, te va trânti.

22. Povesteşte ce ai văzut nu ceea ce ai auzit.

23. Prostul străluceşte de înţelepciune până nu-şi deschide gura.

24. Secretul de a fi plicticos constă în a spune totul.

25. Cel ce seamană buruieni să nu se aştepte să culeagă trandafiri!

26.

Când eşti bârfit simţi că bârfitorul te dezbracă. Noroc că eu arăt bine şi nu mi-e ruşine de mine, însă tu cel care bârfeşti, cum te simţi?

27. A fi important trage după sine bârfa.

28. Îmi iubesc prietenii, dar pe duşmani îi ador, pentru că invidia lor mă face să fiu cu o treaptă deasupra lor.

29. Minţile reduse îi discută pe alţii.

30. Bârfa este fiica invidiei pe care o alimentează cu ură.

Atacul de panica este un acces brusc de frica intensa

 Atacul de panica este un acces brusc de frica intensa (stare afectiva caracterizata prin neliniste psihomotorie, teama nedeslusita, fara obiect) care cauzeaza simptome ingrijoratoare, dar care nu ameninta viata: batai accentuate ale inimii, dificultatea respiratiei, sentimente de pierdere a controlului sau de moarte iminenta.

Un atac de panica se manifesta prin 13 simptome fizice si cognitive:
1. palpitatii, batai puternice si/sau accelerate ale inibii
2. transpiratii
3. valuri de caldura sau de frig
4. amorteala, furnicaturi in corp
5. tremuraturi sau frisane
6. senzatie de sufocare sau senzatia de nod in gat
7. respiratie ingreunata sau senzatia de taiere a respiratiei
8. presiune, disconfort sau durere in piept
9. greata, diaree sau alte probleme cu stomacul
10. senzatie de ameteala, de rau, de pierdere a echilibrului sau de lesin
11. senzatie de irealitate, de a fi in afara corpului sau senzatia ca ceea ce se petrece este ciudat, neobisnuit
12. teama de a muri
13. teama de a pierde controlul sau de a innebuni.

Durata unui atac de panica este de aproximativ 20-30 minute, iar intensitatea sa creste treptat si atinge un nivel maxim in aproximativ 10 minute.
Atacurile de panica incep de multe ori dintr-o data si fara avertisment. Din momentul in care incep, isi ating punctul de maxima intensitate in 10 minute si dureaza aproximativ 30 de minute.

Cum atragi în viața ta persoanele potrivite?

”Iubirea pe care o simți pentru cel de lângă tine este, de fapt, propria iubire pentru tine. Ne place de cineva fiindcă vedem în acea persoană exact calitățile și iubirea care există în noi înșine. Dar ce se întâmplă când, după câteva luni, găsești doar defecte și lucruri care nu-ți mai plac la celălalt?

Ei bine, percepția ta despre cel de lângă tine s-a schimbat. Tu ai simțit de la început iubirea care exista deja în tine, dar ai venit apoi cu pretenții, cu emoții pe care celălalt e liber să le exprime sau nu. 

Cele mai multe relații de dragoste se distrug din cauza lipsei înțelegerii și a percepției pe care o avem față de celălalt. 

Cum privim persoana iubită? Ce credem noi că are ea în minte? Cum credem că se comportă? După cum am învățat, fiecare avem propria percepție despre un om. Atunci când întâlnești pe cineva, tu prin propriul tău filtru, îl cataloghezi: mi-a plăcut, nu mi-a plăcut, mi-a dat o emoție faină, a fost drăguț, a fost urât etc. 

Ok, dar omul acela a fost el însuși. Iar tu, dacă îl etichetezi, o faci după tine însuți. Înțelegi cum zic? Tu ai o anumită percepție despre o anumită categorie de oameni. 

De exemplu, dacă ești o persoană care nu fumează, dar întâlnești pe cineva care fumează, s-ar putea ca din primul moment să îți spui: „ăsta/asta fumează, e o persoană care nu e pe gustul meu, nu-mi place”, doar pentru simplul fapt că tu nu fumezi sau ai o percepție greșită asupra fumului! 

Acum, stai să reflecți puțin la ce spun mai departe: tu te întâlnești cu o persoană, îi observi manierele, aspectul fizic, și îi dai conotații în funcție de nivelul tău de percepție. Acea persoană se va comporta exact așa cum o percepi tu! 

De ce? 

Fiindcă toți suntem conectați la mintea universală, iar de acolo, fiecare primim gândurile celuilalt. Fără să fim conștienți, noi vom simți că acea persoană nu ne place, sau are ceva cu noi. Chiar dacă nu ne dăm seama pe moment, fiind prea distrași de hormoni și atracție. 

Neville Goddard spune așa:

„Pentru a-ți schimba lumea, trebuie mai întâi să-ți schimbi concepția despre ea. Pentru a schimba un om trebuie să-ți schimbi concepția despre el. Trebuie mai întâi să-l crezi a fi omul care vrei tu să fie și să-i vorbești mental de parcă ar fi. Toți oamenii sunt suficient de sensibili pentru a reproduce credințele tale despre ei. Așadar, dacă lumea ta nu este reprodusă vizibil în cel spre care s-a trimis, cauza trebuie să fie în tine, nu în subiect. De îndată ce crezi în adevărul stării afirmate, rezultatele urmează. Oricine poate fi transformat, fiecare gând poate fi transmis, fiecare gând poate fi întrupat vizibil. Oamenii sunt ce alegi tu să-i faci, un om e după felul în care privești la el. Trebuie să te uiți la el cu alți ochi înainte ca el să se schimbe concret.”

A căuta să placi oamenilor este nimicirea virtuții. Omul care caută să placă celorlalți cultivă virtutea pentru laudă, și nu pentru virtutea în sine; nu pentru a se desăvârși, ca să placă lui Dumnezeu, ci ca să placă lumii.

A căuta să placi oamenilor face ca nevoințele nevoitorilor să rămână nerodnice; întunecă ființa cumpătării, face postul nerodnic, lipsește rugăciunea de sfințenie, le răpește celor care se ostenesc cununa, nimicește sărăcia de bunăvoie, distruge fortificațiile liniștirii, risipește roadele milosteniei, surpă temeliile a toată virtutea, strică mintea și pervertește orice ideal înalt.

Sfântul Nectarie

Întrebări capcană din Sf. Scriptură. - Sf. Nicolae Velimirovici -

 1. Care este prima icoană a lui Dumnezeu pe pământ?
Prima icoană vie a lui Dumnezeu pe pământ este omul, Adam.
2. Care sunt cele două păcate de căpătâi ale lui Satan?
Primul păcat al său este mândria față de Ziditorul, iar al doilea este pizma față de Adam și Eva din Rai.
3. Care este primul om care a murit pe pământ?
Dreptul Abel ucis de fratele său Cain.
4. Când a intrat prima dată frica în oameni?
Atunci când au greșit. Dacă n-ar fi fost păcatul niciodată, n-ar fi niciodată nici frica în sufletul omului.
5. Care dintre urmașii lui Adam a fost al doilea răufăcător?
Primul a fost Cain, iar al doilea Lameh.
6. Care dintre oameni a trăit cel mai mult pe pământ?
Mathusalem care a viețuit 969 de ani.
7. Ce animale nu a luat Noe în corabia sa?
Peștii și toate celelalte animale care trăiesc în apă.
8. De unde oasele mamuților, ale elefanților, ale maimuțelor și ale celorlalte animale din ținuturile tropicale în țările nordice? Precum și scheletele animalelor polare în ținuturile calde?
Apa le-a adus din vremea Potopului.
9. Când au încercat oamenii pentru întâia oară în istorie să instaureze comunismul împotriva voinței lui Dumnezeu?
Atunci când s-au apucat să construiască Turnul Babilonului, dar Dumnezeu le-a încurcat limbile și i-a împrăștiat prin lume.
10. Care dintre frați s-au separat pentru prima dată fără ceartă și supărare?
Avram și Lot.
11. Cărui om răutatea fraților i-a adus o mare faimă și cinste?
Iosif, pe care frații l-au vândut în Egipt iar apoi el i-a izbăvit de foamete. Pronia lui Dumnezeu.
12. Pe care om Dumnezeu l-a omorât din pricina malahiei?
Pe Onan.
13. De ce a poruncit Dumnezeu să I se închine întâi născuții și cei întâi născuți din necuvântătoare și prima roadă a pământului?
Pentru ca oamenii să își amintească de Domnul Dumnezeul lor și să știe că toți născuții și toate roadele sunt de la Dânsul.
14. Este oare drept ca copiii să pătimească din pricina păcatelor părinților?
În natură vedem că atunci când pomul se strică de la rădăcină, crengile se usucă și frunzele se veștejesc. Așadar să se păzească de păcat cei ce-și iubesc copiii.
15. De ce poporul evreu adesea cădea în robie?
Deoarece se lepăda de Dumnezeu și slujea idolilor.
16. Care sunt cei doi trădători care s-au săvârșit prin sinucidere?
Ahitofel, trădătorul lui David și Iuda, trădătorul lui Hristos.
17. Ce l-a scos din minți pe preaînțeleptul Împărat Solomon să Îi greșească în fața lui Dumnezeu?
Femeile.
18. Care om nu s-a născut, dar a murit?
Adam.
19. Care oameni s-au născut, dar n-au murit?
Enoh și Ilie.

În necazuri se vede iubirea omului de Dumnezeu și de oameni.

 "Nu diavolul aduce pagubă oamenilor, ci totdeauna propria lor trândăvie, care doboară pe cei ce nu sunt cu luare aminte asupra lor"
Sfântul Ioan Gură de Aur

 ''Mai mare valoare are un cuvânt al unui om smerit care se nevoieşte, cuvânt ce iese cu durere din adâncul inimii sale, decât o grămadă de cuvinte filologice ale omului neinteriorizat, care ies cu viteză de pe limba lui instruită, dar care nu spune nimic sufletelor, pentru că este trup, iar nu limbă de foc a Sfintei Cincizecimi.''
Sfântul Paisie Aghioritul

 Cel ce vrea să se mântuiască să nu osândească pe nimeni pentru crucea pe care o duce.

Răstignirea îl așteaptă pe cel ce s-a hotărât cu toată puterea sufletului său să vină la Iisus, dar acesta iubește din tot sufletul pe cei ce-l răstignesc.

În necazuri se vede iubirea omului de Dumnezeu și de oameni.

În cuptorul suferințelor de tot felul se curățește sufletul omenesc pentru Împărăția lui Dumnezeu.

Suferința smerește trufia omului și Îl face pe Dumnezeu prieten.

Așa să vă tâlcuiți crucea pe care o aveți fiecare de dus!

În Cruce, Dumnezeu a ascuns o taină: taina mântuirii fiecăruia.

Părintele Arsenie Boca

 Rugăciune către Sfinții Părinți ai Maicii Domnului

Cei ce ați născut pe Maica Vieții noastre, de Dumnezeu Năcătoarea și Pururea Fecioara Maria, păziți-ne cu rugăciunile voastre de toate primejdiile!

Luați aminte la sărăcia noastră sufletească și trupească și îmbogățiți-ne pe noi în Dumnezeu.
Sfântă Ana, ridică sfintele tale mâini, cu care ai îmbrățișat pe Împărăteasa Cerului și a pământului, către Părintele îndurărilor și a toată mângâierea!

Ca astfel, trecând cu vederea mulțimea păcatelor noastre, să ne păzească pe noi de foamete, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri și de războiul cel dintre noi.

Așează, Sfântă Ana, în inimile conducătorilor țării acesteia cele bune pentru sfintele lui Dumnezeu biserici!

Păzește pe cei ce te cheamă pe tine de moartea cea fără de veste.

Apără-ne de vrăjmașii cei văzuți și de cei nevăzuți.

Împacă neînțelegerile din familii, fii sprijin celor neputincioși.

Celor căzuți în adâncul păcatelor, luminează-le mintea, ca să se întoarcă la pocăință.

Iar în vremea plecării noastre din viața aceasta, să ne aperi pe noi de cei ce se silesc a vâna sufletele noastre.

Bucură-te, Ioachime, sfeșnicul lui Dumnezeu, cel în fapte bune îmbătrânit, prin care întristarea nerodirii s-a pierdut.

Veselește-te, că Fiica ta s-a făcut Biserică a lui Dumnezeu, născând pe Hristos Domnul.

Luminează-ne și pe noi spre fapte bune, cel ce ești luminătorul celor din întunericul necunoștinței, dulce mângâietor al celor întristați și îndemnătorul celor însoțiți în Sfânta Taină a Cununiei.

Bucură-te, Sfântă Ana, ceea ce ești dăruitoare îmbelșugată și de cele pământești.

Veselește-te, lauda femeilor și cununa maicilor, ascultătoare blândă a celor ce te cheamă pe tine, ceea ce ne împlinești cererile cele bune, bogăția săracilor și a văduvelor!

Ne bucurăm și noi, văzând că prin nașterea ta s-a stins datoria păcatului.

Fii și de acum înainte, Sfântă Ana, ajutătoarea și mângâierea celor care-și doresc copilași, grabnică tămăduire a celor neputincioși.

Căci niciodată nu te-ai ascuns de la năzuința noastră!

Ceea ce în chip nemijlocit vezi frumusețea Dumnezeirii, ai răsărit crinul fecioriei și ai hrănit pe Hrănitoarea Vieții.

Oamenii au primit atâta mângâiere și încredințarea că vor fi răscumpărați atunci când te-au văzut pe tine alăptând pe Maica Izbăvitorului!

Sfinților și Dumnezeieștilor Părinți Ioachim și Ana, statornicia și răbdarea voastră să ne-o împărtășiți și nouă, celor nevrednici și păcătoși.

Ca văzând dragostea voastră, Dumnezeu să ne dea timp de pocăință și de întoarcere.

Bucurați-vă și ajutați-ne și pe noi să ne bucurăm împreună cu voi, în Împărăția Cerurilor! Amin.

"Dacă vrei să sporească iubirea lui Hristos, trebuie să se domolească toate celelalte iubiri, de trup, de sine, și în general de patimi" Sfântul Porfirie Kapsokalivitul

 "Înlăuntrul nostru avem două lumi: cea bună şi cea rea. Amândouă îşi sorb puterea
din acelaşi izvor. Această putere este ca o baterie. Dacă la ea se conectează răul, ne
duce la dezastru. Dacă se foloseşte de ea binele, atunci toate în viaţa noastră sunt
frumoase, liniştite, dumnezeieşti. Deci, aceeaşi putere poate alimenta fie sinele cel
bun, fie sinele cel potrivnic. Suntem robi unuia dintre cei doi - celui bun sau celui
rău. Să urmărim să fim ai celui bun, nu al celui rău.

   ▪︎Să vă mai dau un exemplu. în toate părţile lumii există undele hertziene, dar nu le
sesizăm. Îndată ce deschidem receptorul, le simţim, le auzim. Acelaşi lucru se
întâmplă şi când pătrundem în lumea duhovnicească. Îl trăim pe Hristos, zburăm.
Atunci simţim mari bucurii şi avem frumoase trăiri duhovniceşti. Atunci, încet-
încet, devenim robi ai binelui, robi ai lui Hristos.

    Şi, când cineva devine rob al
binelui, atunci nu mai poate grăi de rău, nu mai poate urî, nu poate minţi. Nu poate,
chiar de ar voi.Cum să vină în sufletul său vicleanul, să-i aducă deznădejde, dezamăgire, moli-ciune şi altele asemenea? Harul dumnezeiesc îl umple şi acelea nu au putere să intre înăuntru. Nu pot intra atunci când cămara sa e plină de prietenii cei
duhovniceşti - înţeleg prin asta pe îngeri, sfinţi, mucenici şi, mai cu seamă, pe
Domnul. Dimpotrivă, când cineva se înrobeşte omului celui vechi, atunci este
stăpânit de duhul cel rău şi nu poate săvârşi binele, se umple de răutăţi, judecăţi,
mânie ş.a.

   Când năvăleşte asupra voastră răul, să alunecaţi şi să vă întoarceţi spre bine. Să
prefaceţi, să preschimbaţi orice rău în bine. "

Sf Porfirie

Nimeni nu știe cât de mult te costă să fii cine ești.

 Nimeni nu știe cât de mult te costă să fii cine ești.
Nimeni nu știe cât de mult te costă să fii alături de toți cei care îți cer ajutorul, să îi susții pe toți cei care apelează la tine.
 Sunt oameni care te atacă pe față sau pe la spate, care încearcă să-ți facă tău, care te acuză de fel de fel de lucruri aberante, din invidie, din dușmănie, din răutate, dar niciunul dintre ei nu știe că ai plătit cu sânge, cu lacrimi și sudoare ca să ajungi unde ești, că te costă scump să fii cine ești și să faci ceea ce faci. Ei nu știu prin ce ai trecut, câtă suferință a fost în viața ta, nu știu cât de obosit ești uneori, nu știu că inima ți-a fost sfărâmată în mii de bucățele nu o dată, ci de mai multe ori.
 Ei nu știu cât te costă să ai grijă de oameni bolnavi, de oameni traumatizați, de oameni pe care viața sau boala i-a înrăit și uneori să-ți pui propria sănătate în pericol pentru a ajuta niște oameni care nici măcar nu apreciază ce faci pentru ei.
 Nimeni nu știe că uneori renunți la tine pentru a-i ajuta pe alții.
 Nimeni nu știe cât te costă să fii tu și să faci ce faci tu.
Și o faci de multe ori neștiut de nimeni; nu primești aplauze, nu primești premii, nu primești niciun fel de recunoaștere pentru ajutorul pe care-l dai atâtor oameni.
Numai Dumnezeu știe cât te costă să fii tu și să faci ce faci tu.
Numai Dumnezeu știe cât de tare ai fost „strivit”, ca devii vinul care binecuvântează viețile altora.
 Când ajungi la acest nivel, ești capabil să identifici oamenii care au fost striviți la fel de tare, care au devenit, la rândul lor, un astfel de vin care binecuvântează viețile altora.
Puterea, curajul, înțelepciunea, compasiunea, dăruirea în a-i ajuta pe alții, pe care le manifestă acești oameni, nu pot fi mimate; nu poți ajunge un astfel de om decât prin „striviri” consecutive.

Rugăciunea pentru umilinţă şi pentru dobândirea Harului Duhului Sfânt -Cuviosului Gheron Iosif-

 Doamne Iisuse Hristoase, Preadulce Părinte, Dumnezeule şi Doamne al milei şi a toată făptura Ziditorule, caută spre smerenia mea şi iartă-mi toate păcatele pe care în toată viaţa mea le-am făcut până în ziua şi ceasul de acum. Şi trimite pe Preasfântul şi Mângâietorul Duh, ca să mă înveţe, să mă lumineze, să mă acopere spre a nu păcătui, ci a Te iubi din tot sufletul şi inima mea pe Tine, Preadulcele meu Mântuitor şi binefăcător Dumnezeu, Cel vrednic de toată dragostea şi închinarea. Aşa, Bunule Părinte, Cel fără de început, Fiule Cel împreună fără de început şi Preasfinte Duhule, învredniceşte-mă de luminarea dumnezeieştii cunoştinţe, ca să văd Harul Tău cel dulce şi prin el să port greutatea acestei privegheri a mele şi curate să-Ţi aduc rugăciunile şi mulţumirile mele cele către Tine, pentru rugăciunile Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor Sfinţilor.
O, iubite şi Preadulce Iisuse Hristoase, cine Te-a rugat pentru mine ca să mă aduci în această lume şi să mă nasc din părinţi buni şi credincioşi, de vreme ce atâţia alţii se nasc turci, papistaşi, masoni, evrei sau idolatri şi chiar atei? Cu cât trebuie dar, să Te iubesc mai mult şi să-Ţi mulţumesc pentru acest dar atât de mare şi pentru binefacerea pe care mi-ai dat-o? Chiar şi sângele meu de l-aş vărsa, tot nu aş putea să-Ţi mulţumesc…
Mântuitorul meu Preadulce, cine Te-a rugat pentru mine ca să mă rabzi de atâţia ani pe mine cel ce din vârsta copilăriei păcătuiesc, şi nu Te scârbeşti de mine văzându-mă nedreptăţind, furând, mâniindu-mă, lăcomindu-mă după mâncăruri şi după altele, pizmuind şi toată răutatea săvârşind, iar pe Tine, Dumnezeul meu, ocărându-Te prin faptele mele?
Tu, Doamne al meu, nu ai trimis moartea ca să mă ia, în păcate aflându-mă, ci cu îndurare m-ai răbdat pe mine care, dacă aş fi murit, veşnic m-aş fi osândit, ci m-ai aşteptat îndelung răbdând. O, bunătatea Ta, Doamne!
O, măreţia Ta, Doamne! Cât de înfricoşătoare şi de măreaţă este purtarea Ta de grijă! O, bogăţia darurilor Tale, Doamne! O, vistieriile Tale cele nedeşertate şi tainele cele negrăite! Cine nu se va înfricoşa văzând bunătatea Ta? Cine nu se va minuna văzând bogăţia milei Tale? Mă înfricoşez, Stăpâne, să povestesc bogăţia darurilor Tale.
Stăpânul şi Domnul meu să mântuiască pe cel ce-L răstigneşte! Eu, prin păcatele mele pe Făcătorul meu Îl răstignesc, iar Cel Ce m-a zidit pe mine mă slobozeşte. O, Iisuse, dulce dragoste, cât de mult îţi sunt dator! Nu pentru viaţa veşnică pe care mi-ai făgăduit-o trebuie să Te iubesc, Ziditorul meu, nu pentru că mi-ai spus că-mi vei da Harul tău, nici pentru Rai, ci sunt dator să Te iubesc pentru că m-ai slobozit din robia păcatului şi a patimilor. O, minune mare şi ascunsă de cei care nu te cunosc pe Tine, Doamne!…
. Amin!”

• 
  
  
  

"SMERENIE SI NEGRIJIRE DE SINE IN ADORAREA LUI DUMNEZEU)

 
    "Hristos stă afară de uşa sufletului nostru şi bate ca să-I deschidem, nu intră
înăuntru. Nu vrea să ne forteze libertatea pe care El însuşi ne-a dat-o. O spune în
Apocalipsă: Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide
uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu mine (Apoc. 3, 20). Hristos este nobil.

Stă afară de uşa sufletului nostru şi bate lin. Dacă îi deschidem, va veni înlăuntrul
nostru şi ne va dărui totul, pe Sine, tainic, fără zgomot."

Sf Porfirie

 

..CE ÎNSEAMNĂ RIDICAREA MÂINILOR PREOTULUI SPRE CER în timpul Sfintei Liturghii?.

 
...Este cel mai important moment al Sfintei Liturghii, care se cheamă "EPICLEZA"...
... În acel moment vine din nepătrunse înălțimi cerești, Dumnezeu Părintele, Tatăl „tuturor celor văzute și al celor nevăzute” înconjurat de 12 Serafimi, fiecare avand câte șase aripi.
... Și după ce Tatăl ceresc sărută pe prea iubitul Fiul Său, se înalță iarăși la ceruri...

...Dumnezeu, Părintele nostru și al Domnului nostru Iisus Hristos, se pogorâ din cer, dimpreună cu 12 heruvimi: șase de-a dreapta și șase de-a stânga, sărută Sfânta Pâine de pe Sfânta Masă, zicând:

...- „Acesta este Fiul meu, cel iubit, care curățește păcatele lumii”...

Și îndată s-a suit înapoi la ceruri.

...Dar să urmărim în continuare ce vede Amfilog un împărat păgân căruia în urmă cu 900 de ani Dumnezeu i-a arătat tainele nevăzute de om din timpul Sfintei Liturghii...

...„O, Doamne!
Ce glasuri dulci! Și-s așa de multe!
Ce vorbe minunate spun!
„Biserica e plină de cete îngerești, care toate, îngenuncheate, spun odată cu preotul:

....„Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al Pământului… Și într-unul Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu…”

...Asculta împăratul cu adâncă luare-aminte

... Aude de nașterea din Fecioară, de răstignire, de îngropare, dar și de invierea Domnului Iisus; aude de Duhul Sfânt, de o Biserică, de „un botez… Aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie. Amin”.

...S-a sfârșit „Crezul”, au tăcut îngerii.

Dar iată se aude glasul preotului cuprins de o adâncă mișcare sufletească:

...„Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte, Sfânta Jertfa cu pace a o aduce”.

... Și toate cetele acelea înaripate ale cerului, care rostiseră „Crezul”, îndată au căzut în genunchi, cuprinse de mare frică. Dar o frică dulce.

...Din înălțimea cerului s-a coborât Sfântul Duh și sălășluia deasupra preotului, peste care odihnind, l-a umplut de lumina Sa cea Dumnezeiască; iar când acesta a spus ultimele cuvinte:
...„Să luăm aminte, Sfânta Jertfă cu pace a o aduce”,
..a văzut Amfilog pe Pruncul cel înjunghiat înălțându-se spre cer, de unde s-a întors cu
40 de Serafimi care au înconjurat Sfânta Masă.

„Darul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu si Tatăl, și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți”, grăiește preotul binecuvântând pe toți cu Sfânta Cruce, din ușile altarului.

... DAR NU BINECUVINTEAZĂ EL, CI ÎNSUȘI DUMNEZEU TATĂL,

...care atunci, dă tuturor darul Domnului Iisus; iubirea cea nesfârșită, și Sfat Împărtășire cea de la Duhul Sfânt.

... Ce înălțat, ce sus își simte inima și cugetul când a auzit
... „Sus să avem inimile!
.. Și nu mulțumește numai preotul când zice: „Să mulțumim Domnului”.

... Și toate cetele cerești și sfinții toți mulțumeau lui Dumnezeu pentru vrednicia de a vedea sfântă jertfă și pentru binefacerile ce le dobândim printr-însa.

... Așa se roagă și preotul în taină, închinându-se înaintea Sfintei Mese:

...„Cu vrednicie și cu dreptate este a-Ți cânta Ție, pe Tine bine a te cuvânta, pe Tine a Te lăuda, Ție a-Ți mulțumi, Ție a ne închina în tot locul stăpânirii Tale…

... Mulțumim Ție unuia-născut Fiului Tău și Duhului Tău celui Sfânt, pentru care le știm și care nu le știm, pentru facerile Tale de bine cele arătate și cele nearătate, ce s-au făcut spre noi.

... Mulțumim Ție și pentru slujba aceasta pe care ai voit a o primi din mâinile noastre, măcar că stau înaintea Ta mii de Arhangheli, cei cu ochi mulți și Serafimii cei cu câte șase aripi, care se înalță zburând”.

... Și iata, îndată!...

....Cine vine din nepătrunse înălțimi cerești?...

... De unde această lumină orbitoare care a umplut altarul, când preotul grăiește:

...„Cantarea de biruință, cântând, strigând, glas înălțând și grăind?”...

...ESTE DUMNEZEU PĂRINTELE, TATĂL „TUTUROR CELOR VĂZUTE ȘI AL CELOR NEVĂZUTE ”

... înconjurat de 12 Serafimi, fiecare având câte șase aripi: cu două își acopereau fețele de lumina cea Dumnezeiască, pe care nu o pot suferi, cu doua își învăluiesc picioarele, iar cu două zburau și cântau, dimpreună cu nesfârșite cete îngerești:

...„Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot, plin este cerul și-a pământul de mărirea Lui”...

Iar preotul adăuga rugându-se încet:

... „Cu aceste fericite puteri și noi, iubitorule de oameni, Stăpâne, strigăm si graim:

... Sfânt ești și Preasfânt Tu și unul născut Fiul Tău și Duhul Tău cel Sfânt…”

...ȘI DUPĂ CE TATĂL CERESC A SĂRUTAT PE PREA IUBITUL FIUL SĂU, S-a înălțat iarăși la ceruri.

... Iată se apropie ceasul jertfei celei mai presus de fire. De aceea s-a umplut Biserica de îngeri și toți răspund „Amin”, când preotul a zis:

...„Luați, mâncați: acesta este Trupul Meu, care se frânge pentru voi spre iertarea păcatelor”....

... Iar când a grăit, îndemnând:

... „Beți dintru acesta toți, acesta este Sângele Meu, al legii celei nouă, care pentru voi și pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor”,

...a văzut Amfilog ceva foarte de mirare:

...doi îngeri luau păcatele oamenilor și le aruncau în foc de le ardeau.

... Căci Sângele Domnului curăța pe tot omul credincios, care se împărtășește dintr-însul, de tot păcatul, cum curăță focul fierul de toată zgura...

... Toți îngerii au îngenuncheat odată cu preotul; fără să vrea și Amfilog a căzut în genunchi.

... Căci în vreme ce se cântă

...„Pe Tine Te lăudăm…”

... se sfințește jertfa cea fără de sânge.

Preotul se roagă din toată ființa lui:

... „Încă aducem Ție această slujbă cuvântătoare și fără de Sânge și cerem, și ne rugăm, și ne cucerim: trimite Duhul Tău cel Sfânt peste noi și peste aceste daruri ce sunt puse înainte”...

...Apoi după ce se roagă de trei ori:

... „Doamne, Cela ce ai trimis pe Preasfântul Tău Duh, în ceasul al III-lea, apostolilor Tăi, pe acela Bunule, nu-l lua de la noi, ci ne înnoiește pe noi care ne rugăm Ție”,

... binecuvântează Sfântul Disc cu mâna curățită și cu suflet luminat, ca un înger, zicând:

...„Și fă pâinea aceasta, cinstit Trupul Hristosului Tău”.

... După aceea și spre potir grăind:

... „Iar ce este în potirul acesta, cinstit Sângele Hristosului Tău”;
„prefăcându-l cu Duhul Tău cel Sfânt”,

... adaugă la urmă binecuvântând peste amândouă.

...Nu mai este pâine, ci Trupul lui Hristos cel viu, nici nu mai vede Amfilog vin, ci însuși Sângele lui Hristos, prefăcute fiind, prin nemărginita putere a lui Dumnezeu, pe care împăratul o simte acum când se roagă odată cu preotul.

...De aceea e mai mare smerenia și mai adâncă umilința acum, de aceea îngerii cu aripile întinse, le mișcă deasupra sfintelor vase ca să le apere acoperindu-și fața, pentru ca nu pot privi într-una chipul Sfintei Jertfe.

... Sfântă clipă este aceasta, sfântă și înălțătoare.

..Acum vede împăratul tot rostul slujbei, toată această minunată pregătire pentru sfințirea Sfintei Împărtășanii.

... A fost pătruns și el de fiorul harului Preasfântului Duh care face din prescura slujită, Trupul lui Hristos, din vinul blagoslovit, Sângele Lui, iar prin părticelele, care însoțesc pomenirea de către preot, a celor vii si a celor adormiți, dă sănătate, iertare de păcate și îndeplinirea „tuturor cererilor cele către mântuire”.

...Pentru că jertfa aceasta fără de sânge, se aduce „pentru ca să fie celor ce se împărtășesc dintr-însa, spre trezirea sufletului, spre iertarea păcatelor, spre împlinirea împărăției cerurilor, spre îndrăznirea cea către Dumnezeu și nu spre judecată și nici spre osândă.

... Încă se aduce această slujbă cuvântătoare pentru cei răposați întru credință…și pentru tot sufletul care s-a săvârșit în bună credință”.

... Așa se roagă preotul în Sfântul Altar și așa auzea și Amfilog.

...Dar deodată, în această adâncă tăcere, se aude un clopoțel.

...Este cădelnița, pe care mișcând-o preotul în chip de cruce, a zis cu glas mare:
„Mai ales pentru Preasfânta Preacurata, Preabinecuvântata, mărita Stăpâna noastră de Dumnezeu Nascatoare și pururea Fecioara Maria”.

AMIN!

Să vă fie cu folos, am simțit nevoia să scriu așa de mult, chiar dacă se lungește mai mult postarea, ca cine ajunge până la sfârșit să se bucure de marea Taină a frumuseții dumnezeiești .https://www.facebook.com/photo/?fbid=1087279122175525&set=gm.1892502614253453&idorvanity=738471662989893

Ce este nefericirea?

Ce este nefericirea? Este lipsa fericirii. Ce este este fericirea? Nu as putea sa raspund eu. Au facut-o unii foarte calificati, precum Aristotel, Platon, Spinoza, Maimonides, Kant, Singer. Insa cred ca raspunsul este personal. Unul se considera fericit daca este casatorit, altul daca nu e casatorit, altul daca are copii, altul daca nu are copii, altul daca are bogatii materiale, altul daca are bogatii spirituale, altul daca are functie sau putere, altul daca are cariera, altul daca are sanatate, etc. Unii gasesc Fericirea in lucruri marunte, precum un act de caritate sau voluntariat, o lectura buna, o muzica buna, o conversatie placuta, o companie placuta, o intalnire de familie, o intalnire cu prietenii, o calatorie reusita, practicarea unui sport, s.a.m.d.

Care este sursa nefericirii? Greu de spus.

S-ar putea sa fie nemultumirea, nemultumirea “eu”-lui. Eul care, in cautarea paradisul de pe pamant, se rataceste si ajunge in infern. Nemultumit de el insusi, nemultumit de ceea ce este sau de ceea ce are. Pai cand ti se livreaza atatea conditionari la TV si pe retelele de socializare nu e de mirare ca nemultumirea prinde radacini. Si incepi sa te compari cu unul si cu altul, apoi sa intri in competitii si sa tot alergi pana iti dai sufletul. Pardon, pana ti-l vinzi sau ti-l pierzi.

S-ar putea sa fie ingrijorarea in fata viitorului, pe care ai vrea, dar nu poti sa-l controlezi. Ingrijorarea care duce la anxietate apoi la depresie. Ingrijorarea provocata de relatii disfunctionale, toxice, nepotrivite, de pierderea unei persoane dragi sau a unui bun material, de o boala, de finante, de cariera, s.a.m.d. Ingrijorarea despre ce va zice lumea (adica mama, tata, colegul, seful si altii) cu privire la o decizie care priveste viata ta privata. Ca doar nu mai e a ta, e a lor! Iar tu nu traiesti pentru tine, ci pentru ei!
Se prea poate sa fie lipsa de iubire si apreciere a celor din jur. Lipsa de iubire imbolnaveste sufletul. Lipsa de apreciere face loc nesigurantei in viata ta, afectand stima de sine. Se prea poate sa fie propria-ti neiertare sau neiertarea celor care ti-au gresit. Nefericirea, produsa de o cauza sau alta, poate imbolnavi mai intai sufletul, apoi trupul, intunecand mintea.

Cum isi “trateaza” unii nefericirea? In multe feluri.

Cu droguri. Drogurile te trimit pentru o vreme in paradis, detasandu-te de realitatea pe care o negi, nu o suporti. Dupa ce trece efectul lor, te intorci in iadul de unde ai crezut ca tocmai evadasesi.

Cu sex. Sexul sau iubirea libera te trimite pentru cateva clipe dintr-un paradis in altul, pardon, dintr-un pat in altul, dintr-o relatie in alta. Dupa placerea care poate sa apara sau nu si, daca apare poate sa dureze cateva minute, maxim, parasesti paradisul sau patul si te intorci in iad.

Cu alcool. Bei pana ajungi in alta dimensiune, in delir.

Cu munca. Munca sau cariera este tratamentul ales mai cu seama de catre intelectuali. Biroul lor este paradisul in care evadeaza. Pentru o vreme mai scurta sau mai lunga.

Cu tehnologie. Evadezi in virtual. Totul e chimie, un fel de chimie despre care nu se invata la scoala. Fiecare are o “soma”, legalizata sau nelegalizata, dupa caz, exact ca in “Minunata Lume Noua”: “Un centimetru cub alunga orice sentiment sumbru”, spunea Predestinatorul citand din intelepciunea hipnopedica de uz curent”. Si Fiecare “soma” are efecte adverse.

Dar ce facem cand nefericirea devine depresie si “soma” ta nu mai are efect? Psihoterapeutul este cel mai potrivit profesionist pentru a-ti prescrie terapia. Si nu e o rusine sa apelezi la el.

Iar daca depresia este o patologie, ma intreb cat de lucid este sinucigasul? Si daca este lucid, cum as putea eu sa stiu daca, nu cumva, inainte de a-si da duhul, s-a pocait ? Precum talharul de pe cruce. Este doar intre el si Dumnezeu. Judecata asta este de competenta materiala exclusiva a lui Dumnezeu.

Si cum judecam atunci cand pierderea vietii unei persoane e provocata de propriul consum de droguri sau alcool? Omul a intentionat sa consume droguri sau alcool, nu sa isi provoace moartea.

Oameni nefericiti, neechipati pentru lupta cu nefericirea, lipsiti de ajutor!

Codul civil stipuleaza dreptul la respectarea demnitatii fiintei umane, la respectarea memoriei, imaginii si reputatiei persoanei si dupa deces. De aceea nu inteleg discriminarea in fata “legii” a unei confesiuni religioase cu privire la organizarea funeraliilor, pe criteriul modului in care s-a produs decesul sau si-a trait viata pacatosul. O suferinta in plus la cea cauzata familiei de pierderea celui drag. O sentinta omeneasca de condamnare cu executare in iad data deja pe pamant. Ma intreb: cu ce se mai ocupa Dumnezeu daca noi, oamenii, ne asezam pe tronul Lui dupa ce Il dam jos de acolo?

Cred ca fericirea este o stare interioara care depinde de gradul de intelepciune al fiecaruia, de standardele auto-impuse, de maturitatea spirituala, de modul in care practicam credinta, nutrim speranta, daruim si primim iubirea. De nivelul de intelepciune al fiecaruia depinde modul in care ne gestionam nefericirea, nelipsita din viata noastra. Cred, din experienta, ca o nefericire gestionata cu intelepciune poate deveni sursa unei fericiri.

Si mai cred ca trairea fericirii are legatura cu invataturile religiei, are legatura cu virtutile. Insa pe-astea le-am scos din educatie si am legiferat, sub o forma sau alta dreptul la fericire, oricand, oricum si cu orice pret. Daca stii ca fericirea nu trebuie sa fie un scop in sine, daca stii ca trebuie sa faci ce este bine, in orice imprejurare, fara sa astepti nimic in schimb de la nimeni, nici macar de la cei din casa ta, daca stii ca adversitatile sunt inerente existentei umane, atunci esti pregatit sa infrunti nefericirea.

Cuvintele Domnului Isus ne spun: “In lume veti avea necazuri, dar Indrazniti, caci Eu am biruit lumea!”. Un preot, pastor, duhovnic sau consilier spiritual poate fi un ajutor spiritual potrivit. Insa nu Il poate substitui pe Dumnezeu.

Un proverb al lui Solomon – care a trait atatea fericiri si avut parte de multe nefericiri – spune: ”Cine cugeta la cuvantul Domnului gaseste fericirea, si cine se increde in Domnul este fericit”. Asa se explica modul in care Fericirea poate coabita in viata unui om cu nefericirea, oricat de crunta ar fi, fara sa-l doboare. Iar acest om care isi duce crucea este un erou, dar care nu pare, vorba lui Carla’s Dreams!

SURSA - JURIDICE