Sinaxar 29 Aprilie

 

În această lună, în ziua a douăzeci şi noua, pomenirea sfinţilor nouă mucenici cei din Cizic: Teognis, Ruf, Antipatru, Teostih, Artemas, Magnon, Teodot, Tavmasie şi Filimon.

Aceşti dumnezeieşti mucenici fiind adunaţi de prin multe locuri şi duşi la Cizic, cu gândul lor cel viteaz au dispreţuit şi au ruşinat pe guvernator şi rătăcirea idolilor. După aceea fiind supuşi la felurite chinuri, nu s-au înduplecat ca să jertfească idolilor, ci mai vârtos s-au adus pe sine jertfă vie lui Dumnezeu, fiind omorâţi cu sabia.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Memnon mărturisitorul, făcătorul de minuni.

Acest între sfinţi părintele nostru Memnon, lepădându-se de lume pentru Dumnezeu şi petrecând cu dreptate şi cu plăcere dumnezeiască, cu ascultare şi cu plecăciune s-a făcut conducător monahilor. Fiind blând şi smerit şi plin de dragoste, s-a făcut şi făcător de minuni; căci odinioară venind lăcuste pe semănăturile mănăstirii, a ieşit sfântul şi prin rugăciune le-a gonit cu foc, şi s-au înecat în râu. Şi într-un loc fără de apă, a făcut prin rugăciune de a izvorât apă, care şi până în ziua de astăzi izvorăşte pururea întru slava lui Hristos. Altă dată iarăşi lovind furtuna pe nişte călători ce călătoreau pe mare cu corabia, şi rugându-se sfântului să le fie în ajutor, s-a arătat între dânşii cârmuind corabia şi îmbărbătându-i să nu se teamă, i-a scos curând cu linişte la liman. Aşa strălucind mulţi ani, şi făcând minuni, da mântuire celor ce-l chemau în ajutor. Şi făcându-se plăcut până la sfârşit, s-a dus către Domnul plin de merindea faptelor bune.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Avxivie, care în pace s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Acatistul Sfinților nouă Mucenici din Cizic

Cei nouă Sfinți Mucenici din Cizic s-au arătat grabnic-ajutători în găsirea unui loc de muncă.

Tropar

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Condac

Ceata cea tare şi luminată a celor nouă mucenici, care ca nişte mărturisitori ai Dumnezeirii Celei în Trei Străluciri, dintru început înaintea Divanului, aceştia au strigat: sângele şi sufletele noastre împreună cu trupurile, ca o jertfă fără prihană aducem Ţie, Stăpâne; numără-ne în Cetele celor Cereşti ai Tăi, ca un Dumnezeu Milostiv.

 

Condacul întâi

         Aleşi de către împăratul Puterilor, Domnul nostru Iisus Hristos, nouă pătimitori ai Lui, în Cizic adunaţi împreună din felurite ţări şi oraşe, de moarte şi chinuri nu v-aţi înfricoşat, mărturisindu-L cu îndrăzneală pe Hristos! Ne bucurăm duhovniceşte de sfânta voastră prăznuire şi, cântând vitejia voastră plină de har şi răbdare, luptători multpătimitori ai lui Hristos, întăriţi întru voia Sa, vă rugăm să mijlociţi întru rugăciune pentru mântuirea noastră, a celora care strigăm: Bucuraţi- vă, nouă mucenici prealăudaţi ai lui Hristos!

Icosul întâi

         Precum îngerii din cer, v-aţi înălţat cu gândul de la cele pământeşti la cele cereşti, la Hristos, împăratul tuturor, neîncetat privind cu ochii credinţei, sfinţilor mucenici Teognis, Ruf, Antipatru, Teostih, Artemas, Magnon, Teodot, Tavmasie, Filimon! Voi în mijlocul închinătorilor la idoli ai cetăţii Cizic, fără de teamă v-aţi mărturisit a fi creştini şi, întăriţi de puterea lui Dumnezeu, mulţime de chinuri cu bărbăţie aţi răbdat pentru Hristos şi aţi plecat capetele voastre sub sabie. Pentru aceasta, fericind suferinţele voastre şi tăierea capetelor, grăim:

         Bucuraţi-vă, că aţi dispreţuit bucuriile pământeşti;

         Bucuraţi-vă, că aţi râvnit bunurile cereşti;

         Bucuraţi-vă, mărturisitorilor nebiruiţi ai lui Hristos, ce aţi păstrat neîntinată credinţa;

         Bucuraţi-vă, că aţi urmat Patimilor lui Hristos şi morţii Sale;

         Bucuraţi-vă, că prin puterea Celui Înviat aţi călcat capiştea iadului;

         Bucuraţi-vă, că sufletele voastre în mâinile lui Dumnezeu le-aţi încredinţat şi aţi câştigat cununi de biruinţă;

         Bucuraţi-vă, nouă mucenici prealăudaţi ai lui Hristos!

Condacul al 2-lea

         Văzând cetatea Cizic a fi plină de idoli, voi, înţelepţi mucenici ai lui Hristos, în număr de nouă, v-aţi răzvrătit cu duhul şi, râvnind întru Dumnezeu şi fiind întăriţi de harul dumnezeiesc, aţi început a propovădui şi a învăţa despre numele Domnului, vădind rătăcirea idolească; oamenii însă, orbiţi fiind de întunericul necredinţei, de îndată, legaţi ca pe nişte răufăcători, v-au înfăţişat împăratului Cizicului spre a fi osândiţi; dar, întrarmându-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca nişte ostaşi credincioşi ai lui Hristos, nu v-aţi lepădat de atotputernicul Voievod, Domnul vostru, strigând Lui: Aliluia!

Icosul al 2-lea

         Ştiind că cel ce va răbda până la sfârşit, cu răbdare râvnind, acela se va mântui, mucenici ai lui Hristos, căutând la mucenicia ce va urma, la Iisus – începutul şi Plinitorul credinţei, aţi răbdat chinuirea trupurilor voastre, bucurându-vă şi minunându-vă de rănile pătimite pentru dragostea către Domnul. Pentru aceasta:

         Bucuraţi-vă, sfinţilor mucenici, iubitori ai Domnului Hristos, Care pentru noi sufletul Său pe Cruce L-a dat;

         Bucuraţi-vă, că v-aţi străduit să vă asemănaţi Lui, prin răbdarea chinurilor;

         Bucuraţi-vă, că suferinţele şi chinurile le-aţi preschimbat în biruinţa credinţei;

         Bucuraţi-vă, că v-aţi proslăvit vărsându-vă sângele pentru Hristos;

         Bucuraţi-vă, căci binecuvântat este pământul pe care s-a vărsat sângele vostru;

         Bucuraţi-vă, că sufletele voastre le-aţi jertfit cu dragoste pentru Hristos;

         Bucuraţi-vă, nouă mucenici prealăudaţi ai lui Hristos!

Condacul al 3-lea

         Întăriţi de Puterea lui Dumnezeu, preaminunaţi nouă mucenici, nu v-aţi înfricoşat de pedepsele rău-credinciosului împărat al Cizicului, nici de uneltirile împăratului nevăzut al lumii acesteia, ci aţi mărturisit pe Hristos Iisus; cu gurile voastre L-aţi mărturisit Dumnezeu adevărat, Acesta, dăruindu-vă cuvânt şi înţelepciune, la care chinuitorul nu a avut nimic a spune potrivnic, şi a fost ruşinat şi biruit de adevăr; asemenea şi toate chinurile voastre au mărturisit întreaga voastră dorire de Dumnezeu; astfel înfricoşându-se oamenii, văzând răbdarea voastră destoinică şi cunoscând asupra voastră puterea şi ajutorul atotputernicului Dumnezeu, au strigat Lui: Aliluia!

Icosul al 3-lea

         Având în minte cuvintele Domnului: nici fir de păr de pe capetele voastre nu va cădea, aţi crezut astfel că nu doar părul, chinuit pentru Hristos, se va arăta întreg la înviere, ci însuşi trupul, care a pătimit răni şi zdrobire pentru Hristos, întreg va învia întru slavă multă. Astfel, minunaţi pătimitori ai lui Hristos, întăriţi de credinţă şi lăudându-vă cu nădejdea slavei lui Dumnezeu, aţi plinit cale cea bună a muceniciei şi sufletele voastre sfinte în mâinile lui Dumnezeu le-aţi încredinţat. Pentru aceasta, şi noi vă înălţăm aceste cântări de laudă:

         Bucuraţi-vă, că aţi vădit bărbăţie preaminunată;

         Bucuraţi-vă, că prin nădejdea întru înviere, Hristos v-a făcut de neînvins înaintea chinuitorilor;

         Bucuraţi-vă, că Hristos va preschimba trupurile voastre smerite, asemenea trupului slavei Sale;

         Bucuraţi-vă, părtaşi ai fericitei vieţi veşnice;

         Bucuraţi-vă, că dimpreună cu îngerii cântaţi cântare de biruinţă;

         Bucuraţi-vă, nouă mucenici prealăudaţi ai lui Hristos!

Condacul al 4-lea

         Chinuit fiind pentru sfânta credinţă întru numele Domnului Hristos, furtuna ispitelor şi a necazurilor s-a prăbuşit asupra ta, Teognis, dar nu s-a clătinat lăcaşul sufletului tău, căci a fost zidit pe Piatra, Care este Hristos, Fiul Dumnezeului Celui Viu; când însă te-au adus înaintea împăratului cetăţii pentru judecată, pe tine nici temniţa, nici bătăile crunte, nici rănile nu te-au făcut să te lepezi de Hristos, spre mărturisire chinuitorilor; şi târât pe pământ, şi lovit necruţător cu vine de bou şi cu unghii de fier strujit, tare şi viteaz întru suferinţă te-ai arătat; cu şuvoaiele sângelui tău precum cu o porfiră te-ai înveşmântat, şi ochiul inimii l-ai aţintit la Dumnezeu, cântându-I: Aliluia.

Icosul al 4-lea

         Auzind înfricoşătoarea poruncă a neruşinatului împărat de a vă lepăda de Hristos şi de a aduce jertfa idolilor, văzând uneltele chinurilor pregătite vouă, slăviţilor pătimitori, aţi cugetat la ziua celei de a doua veniri pe pământ a Domnului nostru Iisus Hristos şi la cumplita mânie a judecăţii Sale, când va veni din cer întru slava Sa dimpreună cu toţi sfinţii Săi îngeri; pentru aceasta, ostaşi ai lui Hristos, ce, nebiruiţi întru multă răbdare, v-aţi predat chinurilor şi rănilor pentru împărăţia Cerurilor, primiţi de la noi aceste cuvinte de laudă:

         Bucuraţi-vă, că v-aţi adus aminte de cuvântul Domnului că cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, lepădat va fi înaintea îngerilor lui Dumnezeu;

         Bucuraţi-vă, că aţi luat aminte celor grăite de către Hristos: nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul, şi trupul să le piardă în gheenă;

         Bucuraţi-vă, cei ce v-aţi grăit vouă înşivă: cumplitele chinuri omeneşti sunt vremelnice, chinurile gheenei însă sunt veşnice; să ne izbăvim, aşadar, de chinurile veşnice, neînfricoşându-ne de cele vremelnice;

         Bucuraţi-vă, robi ai lui Hristos, credincioşi până la moarte, răsplătiţi de Domnul cu cununile vieţii;

         Bucuraţi-vă, că la înfricoşătoarea judecată Domnul vă va număra cu cei de-a dreapta şi vă va învrednici cu cei ce L-au iubit;

         Bucuraţi-vă, căci, spune împăratul Slavei: veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, şi moşteniţi împărăţia pregătită vouă de la întemeierea lumii;

         Bucuraţi-vă, nouă mucenici prealăudaţi ai lui Hristos!

Condacul al 5-lea

         Stea de Dumnezeu rânduită, povăţuitoare către Hristos Dumnezeu, Soarele Dreptăţii, te-ai arătat, Sfinte Mucenice Ruf, şi cu strălucirea muceniciei tale ai luminat oamenilor dintru întunericul necredinţei, puterea harului lui Dumnezeu arătându-se întru neputinţa ta. Pentru aceasta, legate având mâinile şi picioarele, necinste şi batjocură ai răbdat, ai îndrăznit spre pătimire şi viaţa nu ţi-ai cruţat-o pentru Domnul, ci, cu fiare şi bice fiind bătut cu cruzime şi ars cu foc, ai strigat către El cu glas mare: Aliluia!

Icosul al 5-lea

         Văzându-vă încătuşaţi, suferind pentru numele Domnului Iisus Hristos, pe El iubindu-L, întru El având credinţă, voi, nouă mucenici ai lui Hristos, întru necazul vostru şi în strâmtoarea temniţei, mângâiaţi de Duhul Sfânt, cu bucurie aţi grăit unii altora: trup şi sânge nu vom cruţa, ne vom înfăţişă fără de frică la orice pătimire, vom muri pentru Hristos, ca să vieţuim cu El în vecii vecilor, bucurându-ne neîncetat. Pentru aceasta, slăvind minunatele voastre pătimiri, vă aducem laudă:

         Bucuraţi-vă, că aţi încredinţat inimile voastre în mâinile lui Dumnezeu;

         Bucuraţi-vă, vase alese ale harului Duhului Sfânt;

         Bucuraţi-vă, lăcaşuri minunate ale Duhului Sfânt;

         Bucuraţi-vă, că aţi dobândit întru Duhul Sfânt adevăr, pace şi bucurie;

         Bucuraţi-vă, lesne mijlocitori ai bucuriei veşnice;

         Bucuraţi-vă, întăriţi de Duhul Atotstăpânitor, Care v-a dăruit bucuria mântuirii întru Domnul;

         Bucuraţi-vă, nouă mucenici prealăudaţi ai lui Hristos!

Condacul al 6-lea

         Propovăduitor al lui Hristos, Care a pătimit pentru noi, mucenice Antipatru, legat fiind de stâlp şi bătut cu vergi cu spini de către răii chinuitori, te-ai asemănat Domnului Hristos, încununat cu cunună de spini. Tu priveai la Hristos, pentru noi rănit şi batjocorit; şi, răbdând mulţime de chinuri pentru El, precum şi Hristos a pătimit pentru noi, ai cântat Lui, împăratului tău, cu dragoste puternică: Aliluia!

Icosul al 6-lea

         Aţi revărsat, sfinţilor nouă mucenici, în cetatea Cizic, lumina virtuţilor creştineşti, precum căderea unor stele strălucitoare – şi aţi luminat adânca noapte a încinării la idoli. Hristos Domnul, prin pronia Sa Dumnezeiască, v-a trimis ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; voi, însă, Mielului Hristos, Fiului lui Dumnezeu jertfit cu voie pentru lume, v-aţi arătat adevăraţi învăţăcei. Cu înţelepciunea lui Dumnezeu, luminaţi de Duhul Sfânt, aţi înţeles trecerea vieţii şi aţi nesocotit chinurile, păzind credinţa dreaptă spre viaţa veşnică; de acestea minunându-ne, vă cântăm astfel:

         Bucuraţi-vă, că urmând cuvântului Domnului, înţelepţi ca şerpii, nevinovaţi ca porumbeii — înţelepţi întru cele bune şi lipsiţi de viclenie întru cele rele aţi fost;

         Bucuraţi-vă, că, asemenea lui Hristos, Care a fost blând şi smerit cu inima, şi voi cu blândeţe aţi răbdat dosădiri şi batjocură;

         Bucuraţi-vă, că întru pătimiri nu v-aţi împotrivit chinuitorilor voştri, ci cu smerenie aţi mers ca nişte oi la junghiere;

         Bucuraţi-vă, că în viaţa voastră aţi urmat virtuţilor lui Hristos;.

         Bucuraţi-vă, mieilor, care v-aţi adus jertfă lui Hristos;

         Bucuraţi-vă, că Hristos v-a fericit şi moştenitori ai pământului v-a arătat;

         Bucuraţi-vă, nouă mucenici prealăudaţi ai lui Hristos!

Condacul al 7-lea

         Vrând vrăjmaşul mântuirii neamului omenesc să te înspăimânte pe tine, neînfricoşatule oştean al lui Hristos, Sfinte Mucenice Teostih, a stârnit mânia şi înverşunarea necredinciosului împărat al Cizicului, care a poruncit să fii chinuit cumplit, tu, însă, fiind bătut fără de cruţare cu vergile, strujit şi împuns cu coarne de fier, mulţumeai lui Hristos că te-a învrednicit a suferi chinuri pentru slava numelui Său cel sfânt. Întărit de puterea lui Dumnezeu, n-ai primit sfatul vrăjmaşului nevăzut şi, cu credinţă, ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea

         Minunatul Hristos Dumnezeu proslăvit întru sfinţii Săi v-a dăruit vouă, mucenicilor, nu doar să credeţi întru El cu întreagă înţelepciune, dar şi să mărturisiţi Dumnezeirea Sa şi să pătimiţi pentru El. Hristos v-a adunat prealuminată oştire mucenicească, într-un sobor de mucenici, în Biserica Dumnezeului celui Viu dimpreună cu voi fiind. Pentru aceasta cu bucurie vă aducem acestea:

         Bucuraţi-vă, căci şi vouă v-a grăit Domnul în Evanghelie: unde sunt adunaţi doi sau trei în numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor;

         Bucuraţi-vă, căci şi voi aţi fost mângâiaţi de cuvântul evanghelic: în lume necazuri veţi avea, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea;

         Bucuraţi-vă, căci şi vouă v-a fost făgăduit, grăindu-vă: Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului;

         Bucuraţi-vă, căci vi s-a dăruit biruinţă de către Domnul nostru Iisus Hristos;

         Bucuraţi-vă, căci, întăriţi de harul lui Dumnezeu, aţi ţinut piept chinuitorilor, dar, mai cu seamă aţi înfrânt puterile diavoleşti;

         Bucuraţi-vă, căci Hristos Dumnezeu v-a fost stâlp de tărie înaintea vrăjmaşului;

         Bucuraţi-vă, nouă mucenici prealăudaţi ai lui Hristos!

Condacul al 8-lea

         Cale înfricoşătoare şi cumplită ai urmat, Artemas, slăvite mucenice, legat fiind de roată şi aruncat la vale, ca să ţi se zdrobească mădularele! Calea chinurilor tale străluceşte sub razele Soarelui Neapus, pentru că ai căutat spre Domnul, alipit fiind cu mintea şi dragostea de Hristos. Hristos este Puterea, Dumnezeu şi Domn, Lui ai cântat, multpătimitorule: Aliluia!

Icosul al 8-lea

         Toată ceata voastră, nouă sfinţi mucenici, nădăjduise întru Hristos Dumnezeu că va căuta dintru înălţime la jertfa voastră, dimpreună cu mulţimea de sfinţi îngeri şi vă va ajuta vouă, celor întru neputinţă.

         Credincios este Dumnezeu, căci nu a îngăduit să fiţi ispitiţi peste puteri, ci, dimpreună cu încercare, a lucrat şi izbăvirea, ca să le puteţi purta; pentru aceasta, primiţi de la noi aceste laude:

         Bucuraţi-vă, că Dumnezeu v-a mângâiat întru toate necazurile voastre;

         Bucuraţi-vă, că precum multe au fost pătimirile lui Hristos, asemenea Hristos a înmulţit mângâierea voastră;

         Bucuraţi-vă, căci puterea lui Hristos s-a sălăşluit întru voi, pentru aceasta toate le puteţi întru Hristos Iisus, Care vă întăreşte;

         Bucuraţi-vă, căci dragostea lui Dumnezeu s-a revărsat prin Duhul Sfânt în inimile voastre şi v-a dăruit nădejdea neruşinată întru slava Lui;

         Bucuraţi-vă, căci Domnul Puterilor, Ajutor întru necazuri, este cu voi şi nimic nu vă poate despărţi de dragostea lui Dumnezeu;

         Bucuraţi-vă, că sufletele voastre, precum păsările izbăvite din laţuri au zburat spre minunatele locaşuri ale raiului;

         Bucuraţi-vă, nouă mucenici prealăudaţi ai lui Hristos!

Condacul al 9-lea

         Avut-ai tot trupul rănit până la oase, bunule pătimitorule Magnon, când chinuitorul te-a dezgolit şi întins pe pământ şi te lovea îndelung fără de milă pe grumaz şi pe pântece, cu cleşte încinse chinuidu-te. Domnul însă, prin putere nevăzută, fiind alături de tine, ţi-a uşurat suferinţele şi a încredinţat inima ta spre răbdare şi iubire Dumnezeiască. Pentru aceasta, întru chinuri ai cântat lui Hristos Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea

         Ritorii mult grăitori nu pot să vă aducă vrednică laudă, nouă mucenici ai lui Hristos, care aţi plecat sabiei grumazul pentru Hristos, Cel ce a plecat cerurile şi S-a pogorât; voi, vărsând sângele vostru, v-aţi făcut părtaşi ai patimilor Lui. Noi însă, nevrednicii, aceste daruri de cântare aducem vouă, zicând:

         Bucuraţi-vă, că Hristos v-a dat paharul Său să-l beţi şi să vă botezaţi cu botezul cu care însuşi S-a botezat;

         Bucuraţi-vă, căci calea şi pătimirile voastre sunt înaintea ochilor lui Dumnezeu;

         Bucuraţi-vă, că L-aţi iubit pe Hristos cu tot sufletul;

         Bucuraţi-vă, că aţi pătimit împreună cu Hristos şi împreună cu El vă veţi proslăvi;

         Bucuraţi-vă, că aţi primit de la El slava veşnică şi veşmânt neputrezicios;

         Bucuraţi-vă, căci ca pe nişte comori cereşti v-au primit, ca pe un grâu copt;

         Bucuraţi-vă, nouă mucenici prealăudaţi ai lui Hristos.

Condacul al 10-lea

         Venind să mântuieşti lumea, fiind aprins de dragostea Fiului lui Dumnezeu, mucenice Teodot, te-ai arătat mai puternic decât focul. Pe tigaia încinsă foarte, gol fiind aşezat şi în cazanul clocotit fiind scufundat, ai dispreţuit cu vrednicie arderea şi chinul amar, dar nicidecum despărţindu-te de dragostea lui Hristos, Îi cântai cu umilinţă: Aliluia!

Icosul al 10-lea

         Împăratului celui Veşnic, lui Hristos, pururea ascultători întru toate, mucenicilor multpătimitori, v-aţi adunat laolată în Cizic, venind din multe locuri şi ţări şi, intrând în cetate, L-aţi propovăduit pe Hristos Fiul lui Dumnezeu, Cel Care a venit în trup, voi, slăviţilor – şi fără de frică aţi grăit cuvântul lui Dumnezeu. Când însă locuitorii Cizicului nu au primit bunavestire a lui Hristos, ba chiar v-au dat la chinuri, cazne şi moarte cumplită, voi, binevestitorilor ai lui Hristos, ieşind de acolo nu cu trupul, ci cu sufletul, nu doar că praful din cetate nu l-aţi scuturat de pe încălţămintele voastre, ba chiar trupurile voastre trecătoare, chinuite pentru vestirea lui Hristos, le-aţi lăsat spre mărturie pentru ziua judecăţii. Pentru aceasta, cu evlavie strigăm vouă:

         Bucuraţi-vă, că aţi mers prin cetatea Cizic cu picioare următoare lui Hristos;

         Bucuraţi-vă, binevestitori ai Evangheliei lui Hristos;

         Bucuraţi-vă, căci aţi propovăuit pe Dumnezeul întrupat;

         Bucuraţi-vă, căci chinurile, focul şi tăierea săbiei pentru El vouă vi s-au preschimbat în dulceaţă;

         Bucuraţi-vă, că oamenilor care nu v-au primit şi nu v-au ascultat, le-aţi lăsat trupurile voastre drept mărturie a jertfei voastre înălţate spre mântuire lor;

         Bucuraţi-vă, căci curgerea muceniciei voastre s-a sfârşit cu bine, căci v-aţi păstrat curată credinţa, pentru care vă este hărăzită cununa dreptăţii;

         Bucuraţi-vă, nouă mucenici prealăudaţi ai lui Hristos!

Condacul al 11-lea

         Cântare aducem ţie, Tavmasie, mucenice! Sufletul tău a vădit răbdare neclintită şi mărinimie a jertfei, când nemilostivii chinuitori adăugau rană la rană şi suferinţă la suferinţă, căci cu cuţite te-au spintecat şi au tăiat trupul tău, şi cu suliţe au împuns cumplit coastele tale. Tu însă, mucenice Tavmasie, ai fost asemenea Domnului Hristos, Care pe Cruce a fost împuns în coastă de către unul dintre oşteni, căci ai grăit, bucurându-te şi slăvind pe Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea

         Torţă dumnezeiască, strălucind celor din întunericul necredinţei şi al mulţimii de idoli s-au arătat trupurile voastre neputrezicioase, nouă sfinţi mucenici! Când, după înscăunarea marelui Constantin a încetat prigoana şi a strălucit lumina evlaviei întru tot pământul, atunci în Cizic, în biserica voastră, mulţime de minuni şi de tămăduiri s-au întâmplat de la sfintele voastre moaşte, pentru care mult popor necredincios s-a întors la Hristos. Pentru aceasta, spre lauda voastră, strigăm: Aliluia!

         Bucuraţi-vă, căci locuitorii cetăţii Cizic, văzând harul lui Dumnezeu, minunat lucrător prin mult tămăduitoarele voastre moaşte, au primit sfânta credinţă în Hristos;

         Bucuraţi-vă, că idolii şi locaşurile idoleşti din Cizic s-au prăbuşit, iar în locul lor au fost înălţate locaşuri lui Dumnezeu;

         Bucuraţi-vă, dătătorilor de tămăduiri nesecate;

         Bucuraţi-vă, căci mare este binecuvântata voastră putere, a mucenicilor lui Hristos: în mormânt fiind, duhurile răutăţii le alungaţi, ca şi cum aţi fi vii, iar, celor ce vin cu credinţă le pliniţi cererile;

         Bucuraţi-vă, căci prin strălucirea minunilor preaminunate luminaţi pe cei credincioşi, iar pe cei necredincioşi îi aduceţi la Hristos;

         Bucuraţi-vă, căci moaştele voastre sfinte s-au arătat tuturor, precum un steag biruitor,

         Bucuraţi-vă, nouă mucenici prealăudaţi ai lui Hristos!

Condacul al 12-lea

         Harul Dumnezeiesc te-a întărit întru mucenicie, Filimon multpătimitorule! Căci, fiind agăţat de coaste cu cange de fier şi atârnat de copac, neclintit ai fost în mărturisirea lui Hristos Dumnezeu, cântându-I cântare de laudă: Aliluia!

Icosul al 12-lea

         Cântând multele şi preaslăvitele voastre faceri de minuni, vă lăudăm, prealăudaţilor nouă mucenici ai lui Hristos. Când creştinii evlavioşi au ridicat din pământ trupurile voastre, pe care le-au aflat neputrezite, şi le-au dus în biserica ridicată în numele vostru, minuni au izvodit de la acestea, precum nişte raze strălucitoare. Noi, însă, cu dragoste cântând harul tămăduirilor dăruit vouă de către Dumnezeu, zicem:

         Bucuraţi-vă, că după sfârşitul vostru, Hristos Dumnezeu a izvorât izvoare de minunate tămăduiri, spre proslăvirea voastră;

         Bucuraţi-vă, izgonitorilor ai duhurilor necurate din oameni;

         Bucuraţi-vă, tămăduitorilor desăvârşiţi ai celor gârbovi şi bolnavi de friguri;

         Bucuraţi-vă, căci s-a izbăvit de povara apelor un oarecare bărbat atingându-se de racla cinstitelor voastre moaşte;

         Bucuraţi-vă, că şi numai prin chemarea cinstitelor voastre nume se tămăduieşte boala frigurilor, dar şi orice boală a celor ce vin către voi cu credinţă;

         Bucuraţi-vă, bunilor biruitori mucenici, încununaţi cu cununile biruinţei de către Mântuitorul Hristos, căci suferinţele voastre s-au răsplătit cu cinstea şi slava împărăţiei Cerurilor;

         Bucuraţi-vă, nouă mucenici prealăudaţi ai lui Hristos!

Condacul al 13-lea

         O bunilor biruitori şi multpătimitorilor nouă mucenici ai lui Hristos, cu milostivire primiţi de la noi, nevrednicii şi păcătoşii, cântarea de laudă adusă vouă astăzi; şi, ca nişte înaintestătători ai slavei cereşti, care aveţi îndrăzneală multă către Hristos Dumnezeul nostru, pomeniţi-ne şi pe noi, cei ce vă fericim cu dragoste şi cinstim mucenicia voastră minunată; cereţi de la Domnul iertare păcatelor noastre, întărire în credinţă, izbăvire de necazuri şi nevoi, ca pururi, cu buze mulţumitoare să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

         Acest condac se citeşte de trei ori, apoi icosul întâi şi condacul întâi. Pe urmă:

Rugăciunea întâi

         O prealăudaţilor sfinţi mucenici, destoinicilor robi ai lui Hristos, Teognis, Ruf, Antipatru, Teostih, Artemas, Magnon, Teodot, Tavmasie şi Filimon, care v-aţi adunat pentru Hristos din felurite ţări şi cu îndrăzneală L-aţi propovăduit în Cizic – Dumnezeu şi Om desăvârşit; fiind siliţi să vă închinaţi la idoli, i-aţi călcat în picioare şi pe împărat aţi ruşinat; nu v-aţi înfricoşat de mulţimea de chinuri şi arderi, nici de tăierea cu sabia, ci aţi vărsat sângele vostru precum apa, cu care, precum o purpură, Biserica lui Hristos, asemenea unei mirese aţi împodobit-o; pentru aceasta, astăzi sunteţi încununaţi cu cununile neveştejite ale slavei veşnice, v-aţi sălăşluit cu chipuri îngereşti în locaşurile cereşti, pururi întru negrăita bucurie, scăldaţi în lumină Dumnezeiască, îndulcindu-vă de vederea negrăitei Sale bunătăţi.

Pentru aceasta şi noi, smeriţii, alergăm la voi, şi, privind cu umilinţă la icoana voastră, vă rugăm: rugaţi pe Hristos Dumnezeu pentru noi, ca unii ce aveţi îndrăzneală, ca să ne izbăvim cu rugăciunile voastre de toată neputinţa sufletească şi trupească. Căci, de la Dumnezeu v-a fost dăruit harul tămăduirii tuturor celor ce aleargă cu credinţă şi precum pe bărbatul bolnav de friguri l-aţi tămăduit, întocmai şi noi, credincioşi, primind cele asemenea, vă cinstim, sfinţilor mucenici, mulţime de daruri având de la Hristos Dumnezeu, a Căruia este slava, dimpreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a doua

         O marilor plăcuţi ai lui Dumnezeu, sfinţilor mucenici ai lui Hristos: Teognis, Ruf, Antipatru, Teostih, Artemas, Magnon, Teodot, Tavmasie şi Filimon! Voi, fiind slujitori credincioşi ai împăratului Hristos şi lucrând jertfa cea bună, aţi pătimit pentru El chinuri. Pentru aceasta, după nemincinosul Lui cuvânt – unde voi fi Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu – şi voi, astăzi, împreună cu îngerii, staţi înaintea împăratului Hristos şi, dintru înălţimea slavei cereşti, cu milostivire priviţi spre biserica voastră şi spre cei ce se roagă în ea.

         Rugaţi-L pe Domnul Puterilor să păzească Biserica Sa Sfântă şi ţara noastră ortodoxă de nevoi şi de necazuri, de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, să biruie înşelarea necredinţei şi turma lui Hristos să o izbăvească de lupii care o pierd, vorbind viclean cele bune, cele bune viclenindu-le, întunericul dându-1 drept lumină, iar lumina întuneric; de clătinarea minţii, precum trestia în vânt şi de slăbănogirea păcătoasă a sufletelor. Harul dăruit de Dumnezeu al facerii de minuni, nouă mucenici ai lui Hristos, revărsaţi-1 spre noi toţi, cei ce cu credinţă alergăm la voi, şi toate suferinţele noastre sufleteşti şi trupeşti tămăduiţi-le, şi toate cererile noastre bune pliniţi-le.

         O, dar, sfinţilor multpătimitori, rugaţi pe Domnul pentru noi, ca să ne dăruiască harul Său Dumnezeiesc şi darul Sfântului Duh, Care toate neputinţele le tămăduieşte şi cele cu lipsă le plineşte, ca să lucreze mântuirea noastră prin mijlocirea lui Hristos Mântuitorul nostru, să ne izbăvim de laţurile vrăjmaşului şi de păcate şi să fie miluite sufletele noastre, ca toţi împreună cu voi şi cu toţi sfinţii să proslăvim pe Dumnezeu, Cel în Treime slăvit, pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh. Amin.

VIEȚILE SINȚILOR NOUĂ MUCENICI DIN CIZIC

 Cetatea Cizicului se afla într-o parte a Asiei, care se numea Misia-mică, ce era veche şi slăvită, lângă marea Elespontului, care desparte Asia de Europa învecinându-se cu Troada, cea pe care picioarele învăţătorului limbilor, adică ale dumnezeiescului Apostol Pavel, au străbătut-o. Această cetate a primit sămânţa Cuvântului lui Dumnezeu, tot de la Sfântul Pavel, vasul alegerii. Deşi era strălucită cu lumina sfintei credinţe, la început nu avea mulţi creştini, din pricina tiraniei celor ce prigoneau Biserica lui Hristos, mai ales de către paginii împăraţi ai Romei, care au împărăţit mai înainte de marele Constantin, şi care dădeau înfricoşate porunci prin toate ţările şi se trimiteau ighemoni pagini, ca pe toţi cei ce mărturiseau numele lui Hristos, să-i silească la închinarea de idoli, iar pe cei ce nu se vor supune, cu munci şi cu moarte să-i pedepsească. Atunci mulţi credincioşi se ascundeau, fugind prin munţi şi prin pustie, iar alţii petrecând între pagini, îşi tăinuiau buna lor credinţă în Domnul. Iar cei ce iubeau mai mult pe Hristos, Dumnezeul lor şi râvneau după El mărturiseau pe faţă Preasfânt Numele Lui şi de bunăvoie se dădeau în mâinile muncitorilor şi îşi puneau sufletele lor pentru El.

    Unii ca aceştia, în vremea aceea ni s-au arătat bărbaţi viteji, care erau nemişcaţi în sfânta credinţă, ca muntele Sionului şi cu râvnă după Dumnezeu ardeau ca Ilie, ale căror nume sunt acestea: Teognid, Ruf, Antipatru, Teostih, Artema, Magn, Teodot, Tavmasie şi Filimon. Aceştia, fiind din diferite locuri şi ţări, s-au adunat în Cizic şi, nebăgând în seamă groaznicele porunci împărăteşti şi frica tiranilor, preamăreau pe Hristos şi cu toată îndrăzneala Îl propovăduiau pe El, că este Unul Dumnezeu Atoateziditor şi Atoateţiitor. Iar rătăcirea elinească, cea fără de Dumnezeu şi cinstitoare de mulţi zei idoleşti, o ocărau şi o mustrau, căci în loc de Dumnezeu ei cinsteau pe diavoli; în loc să se închine Făcătorului a toate, se închinau făpturii celei nelucrătoare, adică idolilor; în locul Celui viu, celor morţi; în locul Celui adevărat, se închinau mincinoşilor zei şi în locul Celui Preamilostiv şi dătător de bunătăţi, se supuneau diavolului nemilostiv. Apoi sfinţii îndemnau pe oamenii cei orbiţi cu necredinţa, ca, lepădând întunericul cel înnegurat al minţii, să vadă adevărul; şi luminându-se cu lumina cunoştinţei, să creadă întru Unul adevăratul Dumnezeu, Cel ce este în cer şi toată lumea o stăpâneşte.

    O îndrăzneală ca aceasta văzând-o slujitorii diavolului, i-au prins îndată, ca nişte lupi pe oi, cu sălbăticie şi fără de omenie şi, legându-i, i-au dus la judecată înaintea boierului cetăţii, în Cizic. Deci, vitejii ostaşi ai lui Hristos stăteau înaintea stăpânitorilor pagini cu dârzenie în suflet, având inimile lor aprinse cu focul dragostei către Dumnezeu şi cu râvnă, ca de o văpaie mare arzând după Dânsul. Apoi au stat, slujindu-se de toate armele lui Dumnezeu, ca să poată a se împotrivi muncitorului, şi mai ales nevăzutului boier al întunericului şi la toată puterea lui cea diavolească, cu care mai ales voiau să se lupte. Deci, erau obosiţi în multe feluri de chinuri şi pedepse, fiind aruncaţi în temniţă şi iarăşi scoşi şi chinuiţi, ca să se lepede de Hristos şi să jertfească idolilor. Iar ostaşii lui Hristos nicidecum nu se depărtau de Domnul şi, văzând înşelăciunea păgâneasca şi deşarta închinare la idoli, au ocărât şi au ruşinat pe stăpânitori. Pentru aceea, după alte munci, li s-au tăiat capetele şi tot în acel loc li s-au îngropat şi trupurile.

    După câţiva ani, împărăţind marele Constantin, luminat cu Sfântul Botez, a încetat prigonirea şi a răsărit lumina dreptei credinţe în toată lumea. Atunci în Cizic, binecredincioşii creştini scoţând de sub pământ trupurile celor nouă sfinţi mucenici, şi găsindu-le nestricate, le-au pus în raclă nouă, zidind o biserică în numele lor, au adus într-însa comoara cea de mare preţ. Apoi s-au făcut multe minuni şi tămăduiri prin sfintele lor moaşte: diavolii erau izgoniţi, gârbovii se îndreptau şi bolile de friguri cu desăvârşire se tămăduiau.

    Un vestit bărbat s-a izbăvit de idropică, atingându-se de vestita raclă a sfinţilor, şi cine era cuprins de orice boală, dacă se atingea numai de racla sfinţilor răbdători de chinuri, îndată primea tămăduire. Drept aceea, mulţime de popor necredincios, văzând unele tămăduiri de diferite boli, care se făceau la sfintele moaşte ale mucenicilor, s-au întors spre Hristos. Apoi, nu după multă vreme, aproape toată cetatea a primit sfânta credinţă în Hristos şi a sfărâmat idolii şi capiştile idoleşti; iar în locul lor au ridicat biserici lui Dumnezeu şi a înflorit în cetatea Cizicului sfânta credinţă, cu minunile şi rugăciunile sfinţilor, cei nouă la număr, care se odihnesc acolo.

    Apoi, după marele împărat Constantin şi după Constantie, fiul lui, care împărăţiseră multă vreme, luând împărăţia Iulian Paravatul, unii din elini care rămăseseră în Cizic, s-au dus la împărat şi au clevetit asupra creştinilor, cum că în cetatea lor au stricat pe toţi zeii şi capiştile şi au răsturnat jertfele. Atunci împăratul, deşi a poruncit să înnoiască iarăşi zeii şi capiştile, dar fiind în Cizic foarte mult popor creştin, n-a îndrăznit să le facă vreo silă sau răutate, de teamă să nu se facă tulburare, ci a chemat numai pe episcopul lor, Elevsie, şi l-a băgat în temniţă. Apoi ducându-se asupra Persiei, a pierit ticălosul, liberându-se astfel episcopul.

    Deci, strălucea cetatea aceea cu lumina sfintei credinţe, întărindu-se şi îngrădindu-se ca un zid nesurpat, prin mijlocirile cele calde ale sfinţilor mucenici făcute pentru dânsa către Dumnezeu. Cu ale căror rugăciuni să câştigăm şi noi tămăduiri de bolile noastre sufleteşti şi trupeşti şi să ne învrednicim darului şi milei Domnului nostru Iisus Hristos. Amin.

Canon de rugăciune către Sfinţii 9 Mucenici din Cizic

Troparul Sfinţilor 9 Mucenici din Cizic, glasul al 4-lea

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

 

Cântarea 1

glasul al 4-lea

Irmos: Pe Voievozii cei tari...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Mucenicilor cei purtători de chinuri, care cu adevărat vă veseliţi de Frumuseţile Cele Dumnezeieşti şi din destul vă îndulciţi din Izvorul desfătării şi prin împărtăşire vă îndumnezeiţi, izbăviţi de cumplitele primejdii pe cei ce vă fericesc pe voi.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Luptătorilor, cei ce aţi răsărit ca soarele cel luminos cu razele luptelor voastre celor tari, luminaţi pe toţi cu strălucirile minunilor, pierdeţi şi noaptea patimilor şi întunericul demonilor îl risipiţi.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Nori tainici v-aţi arătat înţelep­ţilor luptători, ca cei ce plouaţi peste credincioşi cu ploile sângiurilor voastre şi prin har uscaţi înşelăciunea necredinţei. Pentru acesta vă fericim pe voi, vrednicilor de laudă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Din Preacurate sângiurile tale Maica luiDumnezeu, Preacurată, ai născut pe Hristos, Care S-a Întrupat mai presus de cuvânt, luând chipul nostru. Pentru aceasta toate neamurile cu bună credinţă te fericim pe tine, care eşti Lauda Sfinţilor Mucenici.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Nu întru înţelepciune...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Nevrând nicicum să jertfiţi idolilor celor morţi, v-aţi adus jertfă vie, Celui Ce S-a jertfit pentru noi, tineri preafrumoşi, Sfinţiţi Mucenici.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Întărindu-vă de Legile cele Dumnezeieşti, prin Puterea Duhului aţi surpat sfaturile şi cursele celor fărădelege. Şi chinuindu-vă după Lege, aţi dobândit mărire.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Privind la cinstea cea viitoare, mucenicilor, înţelepţeşte aţi părăsit cinstea cea stricăcioasă de pe pământ şi cu adevărat aţi luat Mărirea Cea Nemuritoare.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Tu, Preacurată, născând pe Hristos, Care a fost rănit cu suliţa, toate săbiile vrăjmaşului desăvârşit au lipsit acum, pentru care rănindu-se muceniciei s-au chinuit.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Cel Ce şade în Slavă...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Jertfe de junghieri jertfite de curând şi prinosuri Dumne­zeieşti, jertfe bineprimite v-aţi adus Celui Ce S-a jertfit de bunăvoie şi moartea a omorât-o. Pentru aceea vă fericim pe voi, purtătorilor de biruinţă.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Arătând minune foarte mare, mucenicilor, aţi vindecat mâini slăbănoage şi pe bărbatul cel vestit, care a năzuit cu dragoste la racla voastră l-aţi tămăduit odinioară de boala cea grea, vrednicilor de laudă.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Un cuget având în multe trupuri, mucenicilor, aţi primit toţi cununa muceniciei, dar stând înaintea Domnului în ceruri, şi fiind plini de slavă, priviţi la noi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cel Ce şade Nedespărţit în Sănurile cele Părinteşti, în braţele tale şade Fecioară ca un Prunc. A Cărui fericită patimă însemnând tinerii cei bine biruitori, foarte vitejeşte s-au luptat.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Necredincioşii nu vor vedea...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ca nişte jăratec înţelegător aprinzându-vă, înţelepţilor, cu adevărat aţi ars toată rătăcirea cea uscăcioasă şi focul idolilor l-aţi stins cu Roua Duhului, fericiţilor.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Slăbănogul cel ce s-a slobozit de legheonul demonilor cel viclean numai cât s-a apropiat de mormântul vostru cel cinstit, laudă minunile voastre, mucenici prealuminoşi.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Să fie lăudaţi Sfinţii Mucenici Teognis, Artemas, Ruf, Magnon cel Lăudat, vestitul Filimon şi Teodot şi împreună cu Tavmasie şi Antipatru şi Teostih.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Arată-te Izbăvitoare din nevoi şi din greşeli, Izbăvitoare din stricăciune şi Mântuitoare de patimi, de scârbe şi de primejdii, nouă celor ce cu credinţă te lăudăm, Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Venit-am întru adâncurile...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cinstită s-a arătat moartea Dumnezeieştilor purtătorilor de biruinţă, înaintea Ta, Dumne­zeule al tuturor, pe care i-ai arătat adevărat casă de doctorie fără plată, pentru cei bolnavi.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu râurile cinstitelor voastre sângiuri, cu adevărat aţi uscat marea înşelăciunii idoleşti şi Biserica lui Hristos aţi adăpat-o, mucenicilor, cugetătorilor de Dumnezeu.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu veşmânt împodobit, vopsit din sângiurile voastre, mucenicilor, arătat îmbrăcându-vă, aţi câştigat prin chinuri odihnă veşnică; pentru aceea vă cinstim cu laude, purtătorilor de biruinţă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca un stog s-a arătat pântecele tău, Preacurată, purtând Grâul Nemuririi, Care hrăneşte sufletele tuturor credincioşilor şi lumi­nează pe mucenici.

 

CONDAC

glasul al 2-lea

Podobie: Cele de sus căutând...

Ceata cea tare şi luminată a celor nouă mucenici, care ca nişte mărturisitori ai Dumnezeirii Celei în Trei Străluciri, dintru început înaintea Divanului, aceştia au strigat: sângele şi sufletele noastre împreună cu trupurile, ca o jertfă fără prihană aducem Ţie, Stăpâne; numără-ne în Cetele celor Cereşti ai Tăi, ca un Dumnezeu Milostiv.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Cei trei tineri în Babilon...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind ispitiţi cu chinurile cele cumplite, asemănându-vă celor trei tineri, lăudaţi pe Mântuitorul Hristos, măriţilor mari mucenici.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Aţi stat înaintea divanurilor celor de judecată, mucenicilor, chinuindu-vă foarte tare şi aţi ruşinat pe cei necredincioşi, tuturor celor necredincioşi arătându-le ade­vărul.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Neîngrozindu-vă de înfricoşătoa­rele porunci ale tiranului, cu mare îndrăzneală aţi mărturisit pe Hristos a fi Dumnezeu Ziditor şi Atotţiitor, surpând mulţimile zeilor idoleşti; drept aceea v-aţi încununat cu cunună preastrălucitoare.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Omoară-mi mişcările trupului, Preacurată, Ceea ce ai născut Viaţa; înviază-mi sufletul meu, Fecioară, care este omorât de patimi şi de multe păcate.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Mântuitorule al tuturor...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ceata pătimitorilor cea Dumnezeiască, cu toată virtutea iubindu-Te pe Tine, Mântuitorule Atotputernice, a sfărâmat cetele şi măiestriile demonilor, întărindu-se cu Puterea Ta.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu cântări să fie lăudaţi Sfinţii Mucenici Teognis, Teodot şi Filimon, Tavmasie şi Artemas, Antipatru, Magnon, Ruf şi Teostih, grăitorii de Dumnezeu cei cu cuget viteaz.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Săvârşind bine nevoinţa şi credinţa păzind-o nevătămată, prin chinuri şi prin tăiere petreceţi la cele de sus, măriţilor, veselindu-vă pururea împreună cu îngerii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cel Ce în chip de negrăit S-a Sălăşluit în pântecele tău, Prea­curată, a arătat locaş Luişi pe cei binecredincioşi, Căruia neîncetat strigăm: Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Eva, adică, prin boala..

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-v-aţi mucenici ai lui Hristos preaminunaţi, stele pe tăria muceniciei întru înălţimea mărturisirii, având în mijloc pe Hristos ca pe un Soare şi alungaţi întunericul înşelăciunii de la sufletele noastre, fericiţilor.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cinstim nevoinţele voastre cele cinstite, măriţilor şi chinurile şi rănile şi vitejia cea până la sânge, durerile şi moartea cea silnică şi noianul cel necuprins al minunilor, fericindu-vă cu veselie.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu cântări să săvârşim credin­cioşilor ziua de praznic lăudând pe Sfinţii Mucenici Filimon, pe Magnon şi pe Ruf şi Teognis, pe Antipatru, pe Teostih şi pe Artemas şi pe Dumnezeiescul Tavmasie, împre­ună cu Teodot să-i fericim.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Semnele naşterii tale, Preacurată, le-au propovăduit proorocii, alcătuindu-ţi numire minunată, unul într-un fel, altul într-alt fel. Căci ai născut celor din iad Viaţa, Care a surpat puterea morţii.

 

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Înţelepţindu-vă cu cunoştinţa cea Dumnezeiască şi într-armându-vă cu armele cele înţelegătoare, prin vieţuire şi prin faptă, întru Duhul aţi biruit taberele vrăjmaşului şi după moarte v-aţi mutat către Viaţa Cea Nemuritoare şi către Lu­mina Cea Neînserată. Pentru aceasta izvorând vindecări tuturor, tămăduiţi bolile şi alungaţi duhurile, purtătorilor de chinuri cei nouă cu numărul. Rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea voastră.

Cuviosul Pr. Nikolai Gurianov

 Pentru toţi cei certaţi cu Ortodoxia, rădăcina neamului românesc.
In acest clip foarte vechi din Rusia, este Cuviosul Pr. Nikolai Gurianov, care era bogat duhovnicește, era un Sfânt. Vedeţi blândeţea, liniștea și pacea de pe chipul lui, semn al trăirii duhovnicești cu sufletul.

Dracul din femeia demonizată vă spune cum stă treaba cu religiile toate, cu Ortodoxia și altele.
Cât de aproape sunteţi de Creatorul nostru ceresc în acest adevăr?

“Părintele Nikolai Gurianov este cunoscut şi apreciat în Rusia de către credincioşi ca fiind unul dintre stareţii ultimului secol al Bisericii Ortodoxe. S-a născut în 1909 undeva lângă Sankt Petersburg, a fost prigonit de comunişti făcând şapte ani de lagăr, a slujit ca preot în statele baltice iar din 1958 s-a retras pe insula Zalit unde a petrecut retras 42 de ani într-o modestă căsuţă de lemn, fiind cercetat aici de mulţi pelerini din întreaga lume. De la mijlocul anului 1999 stareţul nu a mai primit pelerini (…).

În ultimul an de viaţă, în ciuda bolilor sale, a primit pe toţi cei care îl cercetau pentru a-i instrui şi întări în credinţă. Pe 24 august 2002, la 92 de ani, părintele a murit fiind îngropat pe insula unde a trăit retras. Din viaţa părintelui am reţinut câteva momente… În 2002 întrebat de un grup de preoţi şi mireni dacă va mai avea Rusia un Ţar, părintele a răspuns: “Un Ţar vine!”. În septembrie 1997, un grup de zece pelerini l-au vizitat pe părintele Nikolai la coliba sa de lemn. El a ieşit să binecuvinteze oamenii şi o femeie a întrebat: “Părinte Nikolai, cine va fi după Elţin?”. El a răspuns : “După el va fi un militar… Puterea lui va fi scurtă. Vârsta sa va fi mică precum el însuşi… După acesta va fi un ţar ortodox”. Femeia a întrebat: “Noi îl vom vedea pe acesta?” Bătrânul a binecuvântat-o şi i-a spus: “Tu, da”. 

El a devenit cunoscut mai ales dupa ce un marinar supravieţuitor unui naufragiu a venit în pelerinaj şi a recunoscut în dânsul pe bătrânul care i-a apărut şi l-a ajutat în timpul accidentului. Marinarul venise pe insula pentru a vedea un om înţelept, numai după aceea l-a recunoscut. Mulţi dintre cei care l-au cunoscut spun că întâlnirea cu dânsul a însemnat pentru ei începutul unei noi vieţi în Hristos. (…).

Părintele Nikolai Gurianov  este cunoscut şi apreciat în Rusia de către credincioşi ca fiind unul dintre stareţii ultimului secol al Bisericii Ortodoxe.  S-a născut în 1909 undeva lângă Sankt Petersburg, a fost prigonit de comunişti făcând şapte ani de lagăr, a slujit ca preot în statele baltice iar din 1958 s-a retras pe insula Zalit unde a petrecut retras 42 de ani într-o modestă căsuţă de lemn, fiind cercetat aici de mulţi pelerini din întreaga lume. De la mijlocul anului 1999 stareţul nu a mai primit pelerini, scrisorile acestora de căutare a unei deschideri ajungând până la preşedenţie.

În ultimul an de viaţă, în ciuda bolilor sale a primit pe toţi cei care îl cercetau  pentru a-i instrui şi întări în credinţă. Pe 24 august 2002, la 92 de ani, părintele a murit fiind îngropat pe insula unde a trăit retras.
Din viaţa părintelui am reţinut câteva momente..
În 2002 întrebat de un grup de preoţi şi mireni dacă va mai avea Rusia un Ţar, părintele a răspuns : „Un Ţar vine!”.

În septembrie 1997, un grup de zece pelerini l-au vizitat pe părintele Nikolai la coliba sa de lemn. El a ieşit să binecuvinteze oamenii şi o femeie a întrebat: „Părinte Nikolai, cine va fi după Elţin?”. El a răspuns : ” După el va fi un militar…Puterea lui va fi scurtă. Vârsta sa va fi mică precum el însuşi…După acesta va fi un ţar ortodox”. Femeia a întrebat: ” Noi îl vom vedea pe acesta?” Bătrânul a binecuvântat-o şi i-a spus: ” Tu, da”.

El a devenit cunoscut mai ales dupa ce un marinar supravieţuitor unui naufragiu a venit în pelerinaj şi a recunoscut în dânsul pe bătrânul care i-a apărut şi l-a ajutat în timpul accidentului. Marinarul venise pe insula pentru a vedea un om înţelept, numai după aceea l-a recunoscut.

Mulţi dintre cei care l-au cunoscut spun că întâlnirea cu dânsul a însemnat pentru ei începutul unei noi vieţi în Hristos.

Darul clarviziunii şi al cunoaşterii gândurilor şi sufletului unei persoanei, al cunoaşterii viitorului şi a lucrurilor de departe este atestat de mai multe persoane.

În conformitate cu un biograf, următoarele rânduri sunt consemante: „Uneori, el însuşi apărea oamenilor pentru a le încredinţa cuvinte de consolare, instruire şi critici. Se părea că pentru el, nici în timp şi nici în spaţiu nu au existat limitări; aceasta a fost ca şi cum trăia într- un alt spaţiu şi într-un alt corp. Am fost un martor ocular pentru o astfel de întâmplare. Un asistent dirijor de la Chicago Symphony Orchestra a venit pentru un concert în Sankt-Petersburg. El a petrecut ceva timp cu Bătrânul pe insulă şi i-a mărturisit supărarea sa : în ajunul sosirii, sotia sa avusese un accident auto care îi provocase un avort spontan. Aceasta la tulburat pe soţ care începuse să se gândească dacă nu cumva căsătoria lor nu era binecuvântată. Părintele l-a  încredinţat pe muzician că temerile sale sunt nejustificate. A doua zi, de omul liniştit a sunat soţia sa în America pentru a împărtăşi cu ea fericirea lui. „Ştiu totul,” a răspuns soţia sa de la celălalt capăt al liniei. „Cum de ai aflat?” a întrebat mirat dirijorul. „În timp ce am adormit, a venit la mine într-un vis părintele cu cuvinte de dragoste şi de consolare”. Un mare număr de astfel de incidente au avut loc în viaţa bătrânului.

După trecerea sa la Domnul au fost raportate o icoană şi o fotografie a sa din care au izvorât picături de mir.

Iată că azi este această frumoasă sărbătoare a Floriilor

 🌿✝️💙 Iată că azi este această frumoasă sărbătoare a Floriilor, care reprezintă intrarea Domnului Isus Cristos în Ierusalim. ✨🌿Această sărbătoare, marchează o zi specială în calendarul nostru creștin, când rememorăm intrarea triumfală a Domnului Isus în Ierusalim. Această zi simbolizează nu doar primirea cu ramuri de finic a Mântuitorului de către mulțime, ci și deschiderea noastră către mesajul Său de pace și mântuire.

✝️💟 Floriile ne reamintesc să fim mereu gata să-L primim pe Isus în inimile noastre și să răspândim iubirea Sa în lume. Este un moment de reflecție asupra modului în care ne pregătim să-L întâmpinăm pe Cristos în fiecare zi din viața noastră, prin gânduri, cuvinte, fapte și tot ceea ce suntem și facem...

🫂💝Vă doresc ceea ce-mi doresc și mie, ca această sărbătoare să fie un prilej de a ne adânci încrederea în Dumnezeu și de a arăta empatie și iubire față de cei din jur. Dorința mea este să fiu / să fim purtătorii speranței, a bucuriei, a iubirii pe care Domnul Isus le-a adus în lume. Să fim o binecuvântare pentru noi și pentru cei din jur și niciodată să nu uităm să fim mulțumitori și să privim la ceea ce avem, cu recunoștință... și să căutăm soluții și nu scuze, pentru a fii tot mai buni!

🕊️💚 Vă doresc tuturor sărbătoare binecuvântată și plină de lumina lui Dumnezeu!

La mulţi ani tuturor sărbătoriţilor de FLORII!

 Floriile sarbatoarea Intrarii Domnului in Ierusalim. In duminica Floriilor, Biserica a randuit sa fie dezlegare la peste. In seara duminicii de Florii incep deniile din saptamana Sfintelor Patimi. Floriile si traditile din aceasta zi. Floriile si salcia in cult. Duminica Floriilor este primul praznic imparatesc, cu data schimbatoare, din cursul anului bisericesc. Floriile este sarbatoarea care ne aminteste intrarea triumfala a Domnului in Ierusalim, inainte de Patimi. Primele mentiuni despre aceasta sarbatoare provin din sec. IV: Sf. Epifanie, ii atribuie doua predici, iar pelerina apuseana Egeria (sau Etheria), descrie modul cum se sarbatorea aceasta duminica la Ierusalim spre sfarsitul secolului IV.
In vechime, Duminica Floriilor era numita si Duminica aspirantilor sau a candidatilor la botez, pentru ca in aceasta zi catehumenii mergeau cu totii, cu mare solemnitate, la episcop, spre a-i cere sa fie admisi la botez, iar acesta le dadea sa invete Simbolul credin­tei. Se mai numea si Duminica gratierilor, pentru ca, in cinstea ei impa­ratii acordau gratieri. Dupa un obicei stravechi, mentionat chiar in sec. IV de catre pelerina Egeria si generalizat in toata Biserica crestina, se aduc in biserici ramuri de salcie, care sunt binecuvantate si impartite cre­dinciosilor, in amintirea ramurilor de finic si de maslin, cu care multi­mile au intampinat pe Domnul la intrarea Sa triumfala in Ierusalim si pe care noi le purtam in maini ca semn al biruintei impotriva mortii.
Potrivit traditiei, atat la Bizant, cat si la curtile domnesti din Tarile Ro­manesti, sarbatoarea Floriilor se praznuia cu multa solemnitate. Luau parte imparatii (domnii) cu demnitarii lor, carora li se imparteau faclii aprinse ca si la Pasti. In seara acestei duminici incep in biserici frumoa­sele slujbe ale deniilor din saptamana Sfintelor Patimi. Tot in aceasta zi isi serbeaza onomastica cei care au nume de flori.

La mulți ani!

 Astăzi este o zi specială! Astăzi sărbătorim Floriile!  Îi sărbătorim pe toți cei care își serbează ziua de nume și le urăm zile parfumate și colorate, precum numele pe care îl poartă. Profită de acest moment, dă-le tag sărbătoriților și urează-le La mulți ani!

Prin dispreț nu se poate reîncepe o lume... Lecția Floriilor

 Părintele Constantin Necula Puncte de vedere

Nu. Gândul nu-mi aparține. L-am aflat în gândurile lui Aurel Dumitrașcu, poet stins în 1990, consemnate în Carnete Maro (vol. I, Cartea Românească, 2019, p. 260). M-a măcinat de câteva zile când am văzut disprețul la lege ori la efortul celuilalt, când am gustat din disprețul pururea nemulțumiților la adresa oamenilor implicați pe viață și pe moarte în lupta cu moartea. M-am gândit atunci: Cum vor fi Floriile? Cum le vom trăi? S-au apropiat. Iar acum pogoară seara peste Vecernia care ne cântă Intrarea în Ierusalim a Mântuitorului Hristos. Sunt trei textele majore ale Praznicului: Ioan (11. 1-45) – legat de învierea lui Lazăr, Matei (21, 1-11; 15-17) – a Utreniei și Ioan (12. 1-18) – ce se citește la Liturghie.

Primul text ne amintește despre învierea lui Lazăr în Betania. Domnului pare că nu-i pasă de moartea prietenului său, Lazăr. Surorile acestuia, Maria și Marta, îi trimit mesaj: Doamne, iată, cel pe care-l iubești este bolnav. Iar Domnul nu reacționează alergând spre Betania ci descoperă o parte a agoniei aceluia greu digerabilă: Această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca prin ea Fiul lui Dumnezeu să Se slăvească. Pare un pic egoist, chiar forțat. Deși știm că îl iubește pe Lazăr ca pe un prieten și teroarea iudeilor ce căutau să-L ucidă cu pietre este frison ucenicilor Săi vedem că Domnul nu din teamă nu merge în Betania. Ci pentru a se împlini voia Tatălui. Pentru a developa lecția învierii pentru ca atunci când El Însuși învie să nu fie mai mare frica decât bucuria. Atât de mare era presiunea apropierii morții de Hristos, prin supărătoarea presiune a iudeilor implicați în dorința de a ucide pe Învățătorul în care nu intuiau pe Dumnezeu Întrupat, încât Toma – numit și Geamănul pentru că semăna cu Hristos – face una dintre cele mai frumoase declarații de camaraderie: Să mergem și noi și să murim cu El. În realitatea acesta remarcăm că Hristos luptă cu moartea Sa și cu moartea lui Lazăr adunate în același punct de reper: Betania. Disprețul lumii pentru curajosul Galileean nu era nou. Mereu au privit pe Acesta ca pe un intrus în funcționărismul lor religios. În Betania, Domnul pare Biruitor. Învierea lui Lazăr este prima treaptă a Floriilor. Acolo începe, în fond, Pătimirea Sa. La buza unui mormânt uman se deschide hăul unui mormânt niciodată gândit: mormântul lui Dumnezeu! Lazăr înviat e terapie pentru frica umană dinaintea morții. Hristos arată că se poate. Că există viață după moarte. Că moartea fizică – chiar cu trupul putrezit – poate fi biruită. Mireasma morții lui Lazăr e vindecată de suflarea de viață a Mântuitorului. Disprețul celorlalți se transformă în uimire. Cum ar spune Părintele Stăniloae: oamenii trec din mirare în admirare. Și din admirația aceasta, purtată din glas în glas, se nasc zorile Intrării în Ierusalim.

Din Betfaghe urcă spre Ierusalim un Împărat pe un mânz de asin. Nu. Nu era un asin ieftin – cum tot îndrugă unii mai obsedați de mijloacele de locomoție decât de adevăr. Betfaghe era locul ultimului popas înainte de a intra în Ierusalim cu turmele aduse din tot bazinul Betleemului și Ierihonului către Templu. Nici un animal din turmă nu era un animal oarecare... Și nici o turmă nu intra decât pe acolo, prin Betfaghe, spre Poarta Oilor. Domnul primește în dar mânzul asinei și intră pe străzile înguste ca niște nervuri care duceau spre Templu, în latura sa dinspre Poarta de Aur. Reacția copiilor este credibilă. Aflaseră și ei, poate de cu seară, ce a făcut Omul acela. Îi spusese lui Lazăr atât: Lazăre, vino afară! Și acela ieșind – legat la mâini și la picioare cu fâșii de pânză, capul fiindu-i înfășurat în mahramă – a dovedit că Acela ce-l scosese din moarte nu e un oarecare. Să ne înțelegem. Hristos are marea calitate – dumnezeiască zic – că nu disprețuiește moartea ci o înfruntă. Finalul momentului acestuia este în malul mormântului din coasta Golgotei. Unde cu moartea Sa calcă pe moartea noastră. Căci nu moartea Lui o moare Hristos, ci moartea noastră.

Refrenul Floriilor – ne spun Evangheliile citate ca puncte de reper – este cântarea Osana! Un zvon de bucurie în care zumzăie copiii. Un soi de cavaleri ai Împăratului ce-și poartă în mâini spadele de finic, aprinse de focul credinței că tot ceea ce trăiesc e biruința unui Biruitor. Se simte bine Hristos între copii. Dar vede și pe părinți, intuind, fără nici o îndoială, că glasurile ce strigă acum Osana se vor uni cu buzele sărutului – glas parșiv al lui Iuda. Între curăția copiilor și parșivenia lui Iuda se joacă slava Intrării Domnului în Ierusalim. Între bucuria molipsitoare, dar nu convertitoare, a copiilor și disprețuirea Iubirii întrupate. Între Osana și Răstignește-L nu sunt doar câteva zile, ci sunt veșnicii de dispreț. Un soi de vertij de adulare – pe care Domnul îl acceptă parcă numai pentru bucuria copiilor – și un altul de absurd. Pe cel din urmă Domnul Îl trăiește de dragul mântuirii noastre. Noi. Uneori copii, alteori Iude. De aceea, lecția Floriilor – a praznicului acestuia al Intrării în Ierusalim – nu-i despre Hristos și atât. Este despre noi. Ierusalimitenii aveau dinainte învierea lui Lazăr. Ca exercițiu de putere a cuvântului lui Hristos. Noi avem Învierea Lui și tot ne jucăm zilele între Osana și Răstignește-L ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Să ne venim în fire. Între Intrarea în Ierusalim de atunci și Floriile de acum stă o Înviere. Aceea a Mântuitorului. Cum de ne comportăm atât de piticit sufletește încât să uităm de ea? Cred că pentru aceasta este bine să ne amintim că prin dispreț nu se poate reîncepe o lume nouă.

Disprețuirea lui Hristos este una dintre cele mai mari scăderi ale umanității. Nu doar acum. Dar și acum. Pare că nu intervine Dumnezeu acum, la vreme de pandemie? Deschideți ochii – pe care, apropo, tot din mâna Lui îi avem – și redescoperiți-vă locul în tabloul Floriilor și al Pătimirilor Domnului. Îl țineți la dispreț și arogantă analiză de non-sens? Atunci cum de-L învinuiți pentru lumea în care trăiți? Îi țineți partea și căutați să-i stați aproape? Atunci cum de refuzați greutatea de har a Crucii? Ascultarea bucuroasă? Dinaintea lui Hristos nu există indiferență ori abținere. Asumi au ba. Trăiești au ba. Suntem acum într-o clipă a istoriei în care orice disprețuire se va întoarce împotriva noastră. Cât de minunat spunea aceasta Petru Creția: „Sărbătoarea nu există cu adevărat decât pentru cine este în stare s-o trăiască cu un suflet sărbătoresc, pentru cine are destule resurse interioare ca sărbătoarea să-i umple sufletul cu o bucurie intensă și inefabilă. O bucurie care ne face să ne simțim, pentru o clipă că se reînnoiește mereu, an de an, că e altă lumină în lume, că mult mai vii sunt culorile și mai limpezi contururile ei, că până și aerul miroase altfel, că altfel răsună ecourile și că iubim mai mult ceea ce avem de iubit” (Luminile și umbrele sufletului, Humanitas, 2011, 2015, pg. 108).

Trăim acum Sărbătoarea fără ritualul ce ne umplea de sens? E greu? Ne este greu? Gândiți-vă la prima zi în care vom fi împreună, iar, toți, în Dumnezeiasca Liturghie. Intrând în Biserică precum în Ierusalim. Pe asinul smerit al răbdării grijii de acum. Mai săraci dar îmbogățiți de iubire. Mai fricoși dar și mai vindecați de ea. Având în mâinile noastre ramurile finicului durerii prin care am trecut. Să învățăm acum cântarea: Osana, Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! Să nu mai disprețuim niciodată ce ne lipsește acum. Și să învățăm să refuzăm să aclamăm răstignirea Disprețuitului! Curaj. Intrăm în Ierusalim ca într-o Lecție de har. Sus inima! Și la mulți ani tuturor ce-și poartă numele atârnat de flori. Și fiți puternici. Acasă, în casă, fiecare e o ramură de finic în mâna lui Dumnezeu.

https://doxologia.ro/prin-dispret-nu-se-poate-reincepe-o-lume-lectia-floriilor

Acatistul Intrării Domnului în Ierusalim

 

Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Alesule Împărat al Sionului de Sus, Blândule Biruitor și Dreptule Izbăvitor, Cel ce întru cele de sus ești purtat de Heruvimi și cântat de Serafimi, Te vedem acum pe mânz de asin intrând în Ierusalim, la patima cea de voie. Pentru acesta ne închinăm coborârii Tale celei negrăite și cu stâlpări și ramuri de copaci, Te întâmpinăm în smerenie și cu pruncii îți cântăm: Binecuvântat ești Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Icosul 1

Cetele Arhanghelilor și ale îngerilor au văzut, cu frică și cu cutremur, din înălțimile cerești, intrarea Ta în Ierusalim, la patima cea de bună voie, Hristoase Mântuitorule. În chip nevăzut Te-au urmat cu Apostolii și cu pruncii evreilor au cântat: „Osana întru cei de Sus!” și au zis unele ca acestea:
Binecuvântat ești, Doamne, Dumnezeul nostru, că ai cercetat și ai săvârșit mântuirea poporului Tău;
Binecuvântat ești, Stăpâne Hristoase, că ai venit și ai dăruit prin Cruce mântuirea fiilor Tăi;
Binecuvântat ești, Cel ce ai venit să-l chemi pe Adam din adâncurile iadului;
Binecuvântat ești, Cel ce ai venit să slobozești pe Eva din mâhnirea cea de demult;
Binecuvântat ești, Cel ce ai binevestit pace lui Israel și mântuire neamurilor;
Binecuvântat ești, Cel ce ai vestit Noul Legământ prin curgerea Sângelui Tău;
Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul al 2-lea

Văzându-Te Marta și Maria pe Tine, lisuse, că ai venit iarăși în Betania cu șase zile înainte de Paști, Ți-au gătit cină mare, iar Lazăr, fiind unul din cei ce ședeau la masă, Marta cu sârguință îți slujea, Dătătorule a toate, Maria, însă, partea cea bună și-a ales, fiindu-Ți recunoscătoare pentru învierea fratelui ei și luând o litră cu mir de nard curat, de mare preț, Ți-a uns preacuratele Tale picioare și le-a șters cu părul capului ei și cu iubire, din preaplinul inimii, Ți-a cântat: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Înțelesul cel greu de pătruns al venirii Tale la patima cea de voie neputând să-l priceapă, Iuda, care, voind să Te vândă, s-a tulburat văzând că Maria îți unge cu mir picioarele Tale, Doamne, a zis: „De ce s-a făcut această risipă? Mirul acesta se putea vinde cu trei sute de dinari si să fie dați săracilor”. Dar el a zis aceasta, nu pentru că avea grijă de săraci, ci pentru că era fur. Tu, însă, Doamne, știind că în curând vei suferi moarte, ai îndreptățit această femeie, zicând: „Să o lăsăm, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat”. Pentru aceasta, cinstind venirea Ta la patima cea de bunăvoie, îți cântăm așa:
Binecuvântat ești, Doamne, că la cină ai fost gătit de Maria pentru îngropare;
Binecuvântat ești, lisuse, că ai fost osândit la moarte de către Iuda, în sufletul lui, încă fiind în Betania;
Binecuvântat ești, Cel ce ai venit în Betania, în casa păcii, ca să primești ungere cu mir de la Maria;
Binecuvântat ești, Cel ce ai venit la Ierusalim, la patima de bunăvoie, ca să vestești lumii întregi iubirea;
Binecuvântat ești, Cel ce pe Lazăr l-ai sculat din morți, ca venirea Ta să fie cu putere;
Binecuvântat ești, Cel ce Însuți Te-ai sculat din mormânt, ca intrarea Ta să fie cu tărie;
Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul al 3-lea

Având cu adevărat putere Dumnezeiască, Stăpâne Hristoase, foarte de dimineață, ai plecat din Betania și apropiindu-Te de Betfaghe, ai trimis pe doi din ucenicii Tăi, zicând: Mergeți în satul dinaintea voastră și acolo veți găsi un asin și un mânz legat, pe care nimeni dintre oameni n-a șezut vreodată. Și dezlegându-l să Mi-l aduceți. Și dacă va întreba cineva: Pentru ce îl dezlegați?, veți zice că Domnului îi trebuiește și să cântați: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Plecând ucenicii au adus asinul și mânzul și și-au pus hainele peste acesta. Tu, însă, Dumnezeu fiind, purtat de Heruvimi, pentru noi Te-ai așezat pe mânzul asinei și, ca un Împărat blând, cu pace ai săvârșit intrarea în cetatea Părintelui Tău David. Pentru această și noi Te întâmpinăm cu aceste laude:
Binecuvântat ești, Cel ce împreună cu Tatăl întru cele înalte șezi pe tron, dar ai binevoit să stai și pe mânzul asinei;
Binecuvântat ești, Cel ce în Ceruri ești închinat de Puterile înalte, iar pe pământ ai primit închinare de la prunci;
Binecuvântat ești, Cel ce împărățești cu tărie veacurile și ai venit cu slavă în Ierusalim;
Binecuvântat ești, Cel ce privești la cei smeriți și cu blândețe ai venit întru ale Tale;
Binecuvântat ești, Cel ce, șezând pe asin necuvântător, ai vrut să dezlegi necuvântarea cea de demult;
Binecuvântat ești, Cel ce întru cele de jos primind micșorarea, sus, în Ceruri, ai șezut împreună cu Tatăl și cu Duhul;
Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul al 4-lea

Furtună de gânduri îndoite îmi tulbură mintea și cum voi putea cânta cu vrednicie taina coborârii Tale, Doamne, că, având tron Cerul, ai șezut pe mânzul asinei, ca să-l cauți pe om, vrând să dezlegi necuvântarea lui cea mai dinainte, ca să se plinească cele spuse de Zaharia, prorocul, care zice: „Bucură-Te foarte, fiica Sionului, veselește-Te fiica Ierusalimului, căci iată împăratul Tău vine la Tine drept biruitor; smerit și călare pe asin, pe mânzul asinei”. Pentru aceasta preaslăvim intrarea Ta cu pace, călare pe mânz, în Ierusalim și din adâncul sufletului Îți cântăm: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Auzind mulțimile care au venit la prăznuire că Tu, Doamne, intri în Ierusalim, s-au adunat împreună și își așterneau hainele lor pe cale, alții tăiau ramuri de copaci și mergând în urma Ta cântau: Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Binecuvântată este împărăția ce vine întru numele Domnului și tatălui nostru David! Osana, întru cei de sus! Pentru aceasta și noi în această zi de înainte prăznuire, purtând semnele Învierii Tale, ramuri de copaci, ca unui Biruitor al morții Îi cântăm:
Binecuvântat ești, Împăratul lui Israel, Care ai venit să cauți împărăție care nu este din lumea aceasta;
Binecuvântat ești, Fiul lui David, Cel ce nu ai vrut să frângi trestia plecată;
Binecuvântat ești, Păstorul cel Bun, Care ai venit să cauți oaia cea pierdută;
Binecuvântat ești, Mielule fără răutate, Care ai voit să Te aduci jertfă pe Tine Însuți.
Binecuvântat ești, Stăpâne al făpturii, Care ai fost întâmpinat cu iubire de zidirea Ta;
Binecuvântat ești, Împăratul Slavei, Care ai fost întâmpinat de ucenici cu slavă împărătească și proslăvit de prunci;
Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul al 5-lea

Fiind din veac îmbrăcat în frumusețe și tărie Dumnezeiască, Doamne, ai venit cu slavă în Sion și Te-ai urcat pe muntele Măslinilor, ca să se împlinească prorocia lui Naum: „Iată, că pe munți sunt picioarele celui ce binevestește, ale celui ce vestește pacea! Prăznuiește Iuda sărbătorile Tale și împlinește făgăduințele Tale!”. Și să se împlinească iarăși, altă prorocie a părintelui Tău David: „Văzut-au Dumnezeule, alaiul Tău, alaiul Dumnezeului Meu, celui întru sfinți”. Când însă, Te-ai apropiat de poalele muntelui Măslinilor, mulțimea ucenicilor a început să se bucure și să laude pe Dumnezeu cu mare glas, proslăvindu-Te îndoit, pentru minunile ce le-a văzut la Tine, zicând: „Binecuvântat este Împăratul, Cel ce vine întru numele Domnului! Pace pe pământ și slavă întru cei dei sus!”. Pentru aceasta și noi astăzi, ca un Nou Israel, ca o limbă a bisericii bucurându-ne cântăm: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Văzând fariseii că bucuria poporului se înmulțește foarte și ucenicii Tăi strigă cu mare glas, mâniindu-se pe Tine, Cel ce Te-ai coborât din munte, Ți-au zis: „Învățătorule, oprește-i pe ucenicii Tăi”. Tu, însă, Doamne, le-ai răspuns: „Dacă aceștia vor tăcea, atunci pietrele vor vorbi”, așa cum a prorocit profetul Avacum, zicând: „Căci piatra cea din zid strigă și grinda din căpriorii casei îi răspunde”. Pentru aceasta și noi având sufletele și inimile reci precum piatra, totuși, după cuvântul Tău nu încetăm a Te lauda așa:
Binecuvântat ești, Doamne Dumnezeul nostru, căci ai venit la Ierusalim să mântuiești pe cei păcătoși;
Binecuvântat ești, Hristoase, Mântuitorul nostru, Cel ce ai vestit credincioșilor Tăi, că ești aproape de noi;
Binecuvântat ești, Fiul Tatălui, Cel ce ai venit ca prin Jertfa Crucii Tale să împaci cele cerești cu cele pământești;
Binecuvântat ești, Fiul Omului, Cel ce ai venit să vestești lumii întregi marea iubire a Tatălui Ceresc;
Binecuvântat ești, Împărate al Celor ce împărățesc, că Împărăția Ta este Împărăție veșnică;
Binecuvântat ești, Stăpâne al Stăpânitorilor, că Împărăția Ta este în tot neamul;
Binecuvântat ești, Cel ce vii întru Numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul al 6-lea

Propovăduitorii puterii Tale Dumnezeiești, Doamne, fiind cu Tine în Betania, au mărturisit în Ierusalim că pe Lazăr din mormânt l-ai ridicat. Pentru aceasta și poporul Te-a întâmpinat, auzind că ai săvârșit această minune. Și oamenii grăiau unul către altul: de ce așteptăm și nu ieșim întru întâmpinarea Fiului lui David, cu stâlpări și cu ramuri de finic, ca să se împlinească Scriptura: „Mă voi urca în finic să rup ramurile lui”, pentru că Acesta este finicul dreptății și despre El a grăit David: „Dreptul ca finicul va înflori”. Și așa, cu ramuri în mâini Ți-a cântat poporul: Osana, dar cu toate acestea, mai apoi, cu săbii și cu ciomege au ieșit la Tine, ca la un tâlhar, că nu știau să cânte: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Strălucind în toată slava și frumusețea, când Te ai apropiat de cetatea lui Dumnezeu, Sionul, cetatea Marelui Împărat, ai văzut, Doamne, de pe înălțimile Eleonului, toate clădirile templului și alte zidiri ale cetății că erau frumoase foarte. Atunci ai plâns pentru sfânta cetate, Doamne, precum plânge un tată iubitor pentru fiii săi și cu lacrimi ai zis: „Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în ziua aceasta, cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum ascunse sunt de ochii tăi”. Și îndată ai mai zis că vor veni peste tine zile, când dușmanii tăi vor săpa șanț în jurul tău și te vor împresura și te vor strâmtora din toate părțile. Și te vor face una cu pământul cu fiii tăi, și nu vor lăsa piatră pe piatră pentru că nu ai cunoscut vremea cercetării tale. Iar noi, văzându-Te ca un Bun Păstor, care se întristează pentru oile sale, îți cântăm:
Binecuvântat ești, Păstorule cel Mare, Care ai venit să cauți oaia cea pierdută;
Binecuvântat ești, Arhiereule al bunătăților ce vor să fie, Care ai binevoit să pătimești pentru neputințele noastre;
Binecuvântat ești, Mijlocitorul Legământului celui nou, Care ai dorit să mântuiești din veșnica moarte pe oamenii cei căzuți;
Binecuvântat ești, Judecătorule Atotdrept, pentru că Drept ești și drepte sunt judecățile Tale;
Binecuvântat ești, Mântuitorule Atotmilostiv, pentru că milostiv ai fost și cu mila Ta umpli tot pământul;
Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul al 7-lea

Vrând să izbăvești neamul omenesc din robia vrăjmașului, lisuse, ai venit la Ierusalim, ca să se împlinească Scriptura care zice: „S-a arătat Domnul dumnezeilor în Sion”. Și intrând acolo, s-a cutremurat tot orașul, iar unii, ieșind în întâmpinarea Ta, au strigat cu glas mare: „Osana, Fiul lui David!”, alții, mirându-se, s-au întrebat: „Cine este acesta?”. O, nebunilor bătrâni si falșilor învățători! Toate casele cetății propovăduiesc minunile Tale. Toată ludeea este plină de binefacerile Tale, iar ei se întreabă: „Cine este acesta?”. Lazăr abia a înviat și nu văd cine l-a scos din moarte? Abia a ieșit din curtea lui lair și nu văd cine este Cel ce a înviat pe fiica acestuia și nu vor să-Ți cânte ca unui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Minunat Te-ai arătat, lisuse, când ai intrat cu slavă în Ierusalim și îndată, ca un Arhiereu, ai cercetat templul sfânt. În casa Tatălui Tău ai venit cu putere, ca să se împlinească cele spuse de sfântul proroc Avacum: „Dar Domnul este în templul Său cel sfânt, pământul întreg să tacă înaintea Lui”; și îndată ai izgonit pe cei ce vindeau și cumpărau acolo, zicând: „Casa Mea, casă de rugăciune este; dar voi ați făcut din ea peșteră de tâlhari”. Ca să se împlinească o altă Scriptură: „Râvna casei Tale m-a mâncat”. Iar noi, înfricoșându-ne de mânia Ta cea dreaptă, Doamne, Te rugăm să locuiești în casa Ta, în toate zilele vieții noastre, să privim la frumusețea Ta și, cercetând biserica Ta cea sfântă, să Te Slăvim așa:
Binecuvântat ești, Cel ce în Ceruri nu locuiești în biserici făcute de mâini omenești, dar în biserică pământească ai intrat cu slavă;
Binecuvântat ești, Cel ce locașul slavei Tale iubindu-l pe pământ, biserica ai întărit-o în fața grijilor lumești;
Binecuvântat ești, Doamne al puterilor, căci ai iubit sălașul Tău, mai mult decât sălasul păcătoșilor;
Binecuvântat ești, Împăratul slavei, că mai bună este o zi în locașurile Tale, decât o mie în locașurile păcătoșilor;
Binecuvântat ești, Cel mare în Sion, pentru că sfânt și înfricoșător este numele Tău;
Binecuvântat ești, Cel ce locuiești în Ierusalim, că sfântă este biserica ta și minunat ești întru dreptatea Ta;
Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul al 8-lea

Mare și preaslăvită minune ai săvârșit Hristoase, când, pe neașteptate, ai intrat în biserica Ta și acolo pe șchiopii și orbii ce au venit la Tine i-ai vindecat ca un Dătător de lumină și Doctor milostiv, că „adevărul merge înaintea Ta”, precum a grăit David și, astfel, ai izvorât tuturor, în această mare zi de înainte prăznuire, bucurie, adevăr, lumină și viață, cum a spus mai înainte prorocul Sofonie: „Bucură-Te foarte, fiica Sionului, că Domnul a înlăturat judecățile rostite împotriva ta. Domnul este în mijlocul tău și nu vei mai vedea nicio nenorocire. Domnul Dumnezeul Tău este cu tine și te va înnoi, spune Domnul: și voi mântui pe cel strâmtorat și pe cel lepădat îl voi primi”. Pentru aceasta și noi, veselindu-ne în această zi de sărbătoare, Îți cântăm: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Totul ai fost iubire, Preadulce lisuse, pentru aceasta îți aduce laudă preaiubitul Israel din gura celor ce sug și a pruncilor fără răutate, în timp ce bătrânii și învățătorii hulesc pe Dumnezeu, întrebând cine este Acesta. Pruncii teologhisesc, cântându-Ți: „Osana Fiul lui David!”, și cu stâlpări și cu ramuri de copaci Te întâmpină în templu, prevestind astfel învierea Ta din morți. Învrednicește-ne și pe noi, cei stăpâniți de mândrie, să fim precum pruncii, fără răutate, că a unora ca aceștia este Împărăția Cerurilor, ca din inimă curată, împreună cu dânșii, să-Ți aducem aceste laude:
Binecuvântat ești, Cel cântat întru cele de Sus de Serafimi, dar care ai primit cântare de la pruncii cei fără de răutate;
Binecuvântat ești, Cel purtat întru cele înalte de Heruvimi, dar de inimile curate ești purtat ca un Dumnezeu pe pământ;
Binecuvântat ești, Cel ce ai venit să ridici cortul cel căzut al lui David, pentru ca iarăși să luminezi cortul cel lăuntric al sufletelor noastre;
Binecuvântat ești, Cel ce casa Ta ai făcut-o casă de rugăciune, pentru ca și pe noi, cei ce aveam sufletele peșteri stricate de tâlhari, să ne faci iarăși casă curată a Duhului Sfânt;
Binecuvântat ești, Cel ce în Ceruri ești slujit de mii și mii de îngeri și mulțimile toate stau înaintea Ta;
Binecuvântat ești, că mulțimile de copii Ți-au cântat pe pământ și popoarele Te-au întâmpinat;
Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul al 9-lea

Mulțimea toată de cărturari și arhierei, văzând, lisuse, minunile pe care le-ai săvârșit în templu și pe copii cântând: „Osana, Fiul lui David!”, s-au tulburat și Ți-au zis: „Auzi ce spun aceștia?” – Tu, însă, le-ai zis: „Au niciodată nu ați auzit că din gura copiilor și a celor ce sug Ți-ai pregătit Lauda?”. Noi, însă, mirându-ne de împietrirea și cruzimea inimilor lor, cântăm, precum copiii întru nevinovăția inimii, cântarea îngerească: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Ritorii cei mult grăitori nu pot să-Ți aducă mulțumire vrednică pentru micșorarea Ta cea negrăită, Hristoase, căci acum de bunăvoie ai venit la Ierusalim, ca să rabzi crucea; pentru aceasta ai ascuns celor înțelepți Dumnezeirea Ta și ai descoperit-o pruncilor, care, cu inimă curată, au simțit mai mult decât părinții lor, că Tu ești cu adevărat Hristos. Învrednicește-ne și pe noi să mărturisim cu suflete curate și buze neîntinate, Dumnezeiască Slava Ta și să-Ți cântăm așa:
Binecuvântat ești, Cel ce prin cuvintele Tale ai luminat și ai înțelepțit pe prunci, luminează și înțelepțește gândurile și inimile noastre;
Binecuvântat ești, Cel ce prin săvârșirea minunilor Tale ai mărturisit Dumnezeirea Ta, deschide și ochii noștri să pricepem minunile din legea Ta;
Binecuvântat ești, Cel ce ai păstorit pe Israel, păstorește-ne și pe noi întru blândețea duhului la loc cu verdeață;
Binecuvântat ești, Cel ce ai păzit pe lacob, sălășluiește-ne întru curăția inimii la loc cu ape liniștite;
Binecuvântat ești, Împăratul păcii, să strălucească adevărul Tău în toate zilele până se va lua luna;
Binecuvântat ești, Soare al Dreptății, să lumineze lumina Ta cât va străluci soarele;
Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul al 10-lea

Vrând să mântuiești neamurile, Hristoase Dumnezeul nostru, ai ales pe unii dintre elinii care au venit să se închine la praznic, ca să Te vadă pe Tine. Pentru aceasta venind ei la Filip au grăit: „Vrem să-L vedem pe Iisus”. Acela, împreună cu Andrei, Ți-au spus Ție. Tu, însă, le-ai răspuns că nu a venit încă ceasul ca să se preaslăvească întru aceasta Fiul Omului. Întru ale Tale ai venit și ai Tăi nu Te-au primit și la moarte Te-au osândit. Și grăuntele de grâu nu aduce roadă dacă nu moare sub brazdă; astfel și Tu, prin moartea Ta, ai adus multă roadă întru neamuri, ca să se împlinească cele spuse mai înainte de Isaia prorocul că „Te-ai arătat celor ce nu Te caută”. Pentru aceasta veniți, neamuri, și vedeți astăzi pe Împăratul Cerului, Care șade pe tron înalt, Care a intrat în Ierusalim stând pe mânzul asinei, ca toți cu o singură gură și o singură inimă să-I cântăm: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Tu ești Împăratul Cel Veșnic, blând, irept, biruitor și Mângâietorul nostru! Tu ai venit la Ierusalim în această zi, șezând pe un blând mânz de asin, ca să potolești iuțimea cea de cal a pământenilor. Pentru aceasta, blândețea Ta să fie chibzuită povață pentru toți oamenii și să cunoască ei că Tu Te uiți la cel blând, la cel tăcut și la cel ce se teme de cuvintele Tale. „Pentru aceasta vor preface săbiile în fiare de pluguri și lăncile lor în cosoare și niciun neam nu va mai ridica sabia împotriva altuia”. Noi, însă, fiind blânzi cu duhul și smeriți cu cugetul, Îl primim cu bunăcuviință pe Stăpânul Cel Preablând, Care a venit să frângă mândria celui viclean și întru blândețea duhului Îi cântăm:
Binecuvântat ești, Cel ce Te-ai urcat în Sion ca să binevestești pace Iui Israel;
Binecuvântat ești, Cel ce ai propovăduit Ierusalimului ca să vestești mântuire neamurilor;
Binecuvântat ești, Cel ce ai venit să binevestești celor sărmani anul plăcut Domnului și să vindeci pe toți cei zdrobiți cu inima;
Binecuvântat ești, Cel ce ai venit să vestești robilor dezrobirea și să-i slobozești întru bucurie pe toți cei apăsați;
Binecuvântat ești, că ai adunat pe cei împovărați de păcate, precum cloșca puii sub aripi, ca să-i mântuiești prin Cruce;
Binecuvântat ești, Cel ce ai venit la îngropare, ca un grăunte de grâu căzut în pământ, ca să-i înnoiești prin înviere pe cei căzuți în adâncurile iadului;
Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul al 11-lea

Cântare de umilință „Osana” Îți aducem cu pruncii cei nevinovați, Hristoase, și cântându-Ți: „Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă”, Îți gătim sfântă, curată și duhovnicească prăznuire cu stâlpări și ramuri de copaci, pentru că ai intrat din nou în templul cel lăuntric al sufletelor noastre, așa cum ai făgăduit zicând: „Nu vă voi lăsa orfani, ci iarăși voi veni la voi. Căci cine Mă iubește pe Mine și Eu îl voi iubi pe el și Mă voi arăta lui. Și Tatăl Meu îl va iubi și vom veni la el, și vom locui împreună cu ei”. Fie binecuvântată intrarea Ta! Vino și Te așază pe tronul minții noastre, așa cum ai stat pe mânzul asinei, și împărățește peste inimile noastre și dezleagă toată necuvântarea patimilor noastre, ca precum copiii cei de demult, cu stâlpările pururea înflorite ale curăției, să-Ți cântăm iarăși: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Astăzi, dumnezeiescul templu s-a luminat cu lumină cerească, când l-ai cercetat, Hristoase, și l-ai curățat de vânzătorii cei lumești, și împreună cu el s-a luminat întreaga sfântă cetate, așa cum mai înainte a spus Isaia: „Din Sion va ieși legea și slava Domnului din Ierusalim”, că ai venit spre patimă și ai adus lumină, și bucurie, și iubire prin Crucea Ta, Hristoase. De aceea ai spus ucenicilor Tăi înainte de patimă: „Încă puțin timp este lumina cu voi, mergeți cât aveți lumină, ca întunericul să nu vă cuprindă. Credeți în lumină ca să fiți fiii luminii”. Această ai spus-o, Doamne, pentru ca în timpul patimilor Tale lumina credinței să nu se stingă în ucenicii Tăi și să nu umble în întunericul necredinței, neștiind pe unde merg, iar toți cei ce cred în Tine să-Ți cânte:
Binecuvântat ești, lisuse, Soarele Dreptății, Cel proslăvit și pururea fericit de credincioșii Tăi;
Binecuvântat ești, Lumină lină și neînserată, că ai venit și ai intrat în Ierusalim;
Binecuvântat ești, Hristoase, Lumina lumii, că lumea vicleană Te urăște;
Binecuvântat ești, Cel ce locuiești întru lumina cea neînserată, Care ai venit să luminezi lumea cu strălucirea Învierii Tale;
Binecuvântat ești, Lumina cea prea dulce și pururea vie ce Te-ai arătat în Sion ca să luminezi întunericul sufletului meu;
Binecuvântat ești, Sfeșnic prealuminos și arzător, Care iarăși aprinzi sfeșnicul cel stins al meu;
Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul al 12-lea

Harul Tău dă-ni-l nouă, lisuse, precum l-ai dat, mai înainte, pruncilor evreiești, care Ți-au cântat „Osana” și au cunoscut Dumnezeirea Ta. Și acum, în aceste preacinstite zile, fii iarăși aproape de noi, Doamne, mai ales de cei ce cheamă numele Tău în duhul blândeții și al păcii, al smereniei și al iubirii. Învrednicește-ne și pe noi să simțim harul venirii Tale, ca pacea Dumnezeiască, ce întrece toată mintea, să cerceteze inimile noastre și astfel, luminând sufletele noastre întru umilință și cu veselie să-Ți cântăm cântarea: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cântând venirea de voie la Ierusalim, spre patimă, și coborârea Ta cea negrăită, ne închinăm, Hristoase, cinstitei Crucii Tale și bucurându-ne cu pruncii evreiești Te întâmpinăm cu stâlpări și ramuri de copaci gătindu-Ți prăznuire. Te proslăvim și credem că Tu ești cu adevărat Mesia, Hristos, Cel ce ai venit și iarăși vei veni să judeci viii și morții. Nu vei veni pe mânz de asin, ci ca un Împărat al împăraților și Domn al celor ce stăpânesc, al cărui nume este „Cuvântul lui Dumnezeu”, urmându-Ți nu copiii, ci toată oastea cerească cântând cu glas de tunet: Aliluia, mântuirea, cinstea, și puterea și slava este a Domnului nostru, că a împărățit Domnul Cel Atotputernic. Cei ce așteptăm această venire slăvită și coborârea Ta din Sionul Ceresc, de la Dumnezeu, proslăvim în Sionul pământesc venirea Ta către jertfa pentru toată lumea, cântându-Ți așa:
Binecuvântat ești, Fiul Tatălui, Cel ce l-ai încununat pe om cu slavă și acum vii să Te încununezi cu coroană de spini, pentru ca să faci roditoare firea noastră cea purtătoare de spini;
Binecuvântat ești, Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridici păcatele lumii și prin Sângele Tău ne faci pe noi, cei căzuți, mai albi decât zăpada;
Binecuvântat ești, Mire al sufletelor și al trupurilor noastre, Cel ce ai ieșit din palatul Tău pentru ca nimeni să nu se ascundă de iubirea Ta;
Binecuvântat ești, Păstorul Cel Bun, Care ai intrat acum în staulul oilor pentru ca nimeni să nu le ia din mâinile Tale;
Binecuvântat ești, Învățătorul nostru, Care nu ai încetat să Te rogi pentru Sion până la jertfirea Ta pe cruce, ca pe prietenii Tăi să-i mângâi la Cină cu cuvântul și cu iubirea;
Binecuvântat ești, Mântuitorul nostru, Care, în pătimirea Ta, ai binevoit să Te îmbraci în veșmânt roșu, ca pe noi să ne îmbraci în veșmântul mântuirii și cu haina veseliei să ne împodobești;
Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul al 13-lea

O, lisuse Hristoase, Mielul lui Dumnezeu, Care mai înainte de veci Te-ai gătit spre jertfire, acum vii la Ierusalim spre patima cea de bună voie. Primește această puțină rugăciune a noastră, adusă cu stâlpări și ramuri de fapte bune, ca în aceste preacinstite zile să umblăm pe urmele preacuratelor Tale picioare și în liniștea și blândețea duhului, în umilință și în curăția inimii să fim cu Tine în toate zilele călătoriei noastre pământești, învrednicește-ne să ne împărtășim, fără de osândă, de bucuria Sfintei Tale Învieri, aici pe pământ, iar după intrarea în Ierusalimul Ceresc să ne unim cu Tine în veci și să cântăm împreună cu toți Sfinții cântarea îngerească: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Icosul 1

Cetele Arhanghelilor și ale îngerilor au văzut, cu frică și cu cutremur, din înălțimile cerești, intrarea Ta în Ierusalim, la patima cea de bună voie, Hristoase Mântuitorule. În chip nevăzut Te-au urmat cu Apostolii și cu pruncii evreilor au cântat: „Osana întru cei de Sus!” și au zis unele ca acestea:
Binecuvântat ești, Doamne, Dumnezeul nostru, că ai cercetat și ai săvârșit mântuirea poporului Tău;
Binecuvântat ești, Stăpâne Hristoase, că ai venit și ai dăruit prin Cruce mântuirea fiilor Tăi;
Binecuvântat ești, Cel ce ai venit să-l chemi pe Adam din adâncurile iadului;
Binecuvântat ești, Cel ce ai venit să slobozești pe Eva din mâhnirea cea de demult;
Binecuvântat ești, Cel ce ai binevestit pace lui Israel și mântuire neamurilor;
Binecuvântat ești, Cel ce ai vestit Noul Legământ prin curgerea Sângelui Tău;
Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Condacul 1

Alesule Împărat al Sionului de Sus, Blândule Biruitor și Dreptule Izbăvitor, Cel ce întru cele de sus ești purtat de Heruvimi și cântat de Serafimi, Te vedem acum pe mânz de asin intrând în Ierusalim, la patima cea de voie. Pentru acesta ne închinăm coborârii Tale celei negrăite și cu stâlpări și ramuri de copaci, Te întâmpinăm în smerenie și cu pruncii îți cântăm: Binecuvântat ești Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Rugăciune

Doamne, lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ești întru cele înalte cu Tatăl și ești purtat pe aripi de Heruvimi și cântat de Serafimi, Care în zilele venirii Tale în trup ai binevoit pentru a noastră mântuire a ședea pe mânzul asinei și ai primit cântarea pruncilor, ai venit în Sfânta Cetate a Ierusalimului, mai înainte cu șase zile de patima cea de bunăvoie, ca să mântuiești lumea prin Cruce, prin îngroparea și Învierea Ta! Și precum atunci oamenii, care ședeau în întuneric și în umbra morții, având ramuri de copaci și stâlpări de finic, Te-au întâmpinat pe Tine, Fiul lui David, mărturisindu-Te, așa și pe noi, care, acum în această zi de înainte prăznuire, purtând în mâini stâlpări și ramuri de copaci, păzește-ne și ne mântuiește. Și precum acele popoare și copiii Ți-au adus „Osana”, învrednicește-ne și pe noi să Te slăvim în psalmi și cântări duhovnicești, cu suflete curate și buze neîntinate, în aceste zile ale patimilor Tale și să dobândim, fără de osândă, a ne împărtăși de bucuria Sfintei Învierii Tale și să cântăm și să proslăvim, Dumnezeirea Ta, împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte și cu Preasfântul și Bunul și de viață Făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii, vecilor. Amin.

(Buchet de acatiste ale Domnului nostru Iisus Hristos, Editura Biserica Ortodoxă, Alexandria, 2002, pp. 139-173)

Duminica Floriilor, Intrarea Domnului in Ierusalim

După învierea minunată a lui Lazăr, căpeteniile iudeilor au luat hotărârea să-l omoare pe Iisus cu primul prilej care li se va ivi. Această hotărâre nu este surprinzătoare deoarece ei îşi vedeau puterea şi influenţa subminate (dacă Îl lăsăm aşa toţi vor crede în El…  Ioan 11;48). Cel care ia hotărârea cum să fie rezolvată această problemă este arhiereul Caiafa: „mai de folos ne este să moară un om pentru popor, decât să piară întreg neamul” (Ioan 11, 50).

Pentru că era arhiereu, Caiafa prin cuvintele sale a proorocit scopul jertfei lui Iisus – salvarea neamului omenesc. Pe drumul spre Ierusalim, lângă muntele Măslinilor, Mântuitorul îi trimite pe doi dintre ucenicii săi să îi aducă din sat un mânz de asin pe care nu a mai stat nimeni. Pentru a-şi arăta preţuirea pe care o aveau pentru Iisus, oamenii aşterneau în calea lui ramuri, şi chiar hainele lor strigând:  Osana! Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului! …Osana, Fiul lui David!

Vestea venirii lui Iisus în Ierusalim s-a întins foarte repede, datorită faimei sale şi a minunii extraordinare pe care o înfăptuise în urmă cu câteva zile şi care îi pusese pe jar pe mai-marii iudeilor. Această primire i-a întărâtat şi mai rău pe sinedrişti care, supăraţi îl apostrofează pe Iisus zicându-I: Învăţătorule, ceartă-ţi ucenicii. Dar El le răspunde: Dacă vor tăcea aceştia, pietrele vor striga! (Luca 20, 39-40).  Acest episod se repetă în templu când copii îi adresează aceleaşi urale, spre disperarea arhiereilor si cărturarilor. Următorul lucru inedit pe care îl săvârşeşte Hristos este alungarea neguţătorilor care pângăreau templul lui Dumnezeu: Casa mea, casă de rugăciune se va chema,  iar voi o faceţi peşteră de tâlhari! (Matei 21, 12-13). Arhiereii şi cărturarii îşi văd ameninţate acum, după putere şi poziţie, şi veniturile (de loc neglijabile).

După alungarea „tâlharilor” din templu, Iisus a săvârşit o serie de minuni vindecând oameni orbi şi şchiopi. În tot acest timp arhiereii şi cărturarii unelteau fără succes să-L prindă pe Iisus: Arhiereii şi cărturarii şi fruntaşii poporului căutau să-L piardă. Şi nu găseau ce să-I facă, deoarece tot poporul se ţinea după El, ascultându-L (Luca 19, 47-48).

Acţiunea se desfăşoară pe două planuri: Unul în care sunt prezentaţi oamenii ce se bucură de prezenţa Mântuitorului în mijlocul lor, de cuvintele şi de minunile pe care le înfăptuia. Şi un altul ocult format din mai-marii evreilor care urmăreau stoparea „furtunii” iscate de Iisus între iudei prin cel mai brutal mod posibil: omorârea lui Iisus.

Floriile si manzul asinei

In interpretarea Sfintilor Parinti, asina preinchipuie poporul iudeu, in timp ce manzul prefigureaza neamurile care urmau sa fie chemate la credinta.

Aceasta interpretare este dreapta, pentru ca stim ca iudeii il vor prigoni pe Hristos si paganii Il vor primi. Cei mai multi dintre pagani vor fi purtatori de Hristos de-a lungul istoriei si vor intra cu El in Ierusalimul de sus, in Imparatia cerurilor.

„Acestea nu le-au inteles ucenicii Lui la inceput, dar cand S-a preaslavit Iisus, atunci si-au adus aminte ca acestea erau scrise pentru El si I le-au facut Lui”. In general, ucenicii au inteles foarte putin din ceea ce s-a intamplat cu Invatatorul lor pana cand El le-a sporit intelegerea (Luca 24,45) si Duhul lui Dumnezeu i-a luminat cu limbi de foc. Numai atunci au priceput ei toate lucrurile, aducandu-si-le aminte.

Sfantul Ignatie Brancianinov vede in „Manzul asinei” si altceva. Acest manz il descopera pe omul manat de pofte dobitocesti, lipsit de libertatea sa duhovniceasca, legat de impatimire si de obisnuinta vietii trupesti. Invatatura lui Hristos desface asinul de iesle, adica de implinirea voii pacatoase si trupesti. Dupa aceea, Apostolii aduc asinul la Hristos, isi pun pe asin hainele: pe el Se asaza Domnul si savarseste pe el intrarea in Ierusalim.

Asta inseamna ca dupa ce omul paraseste viata pacatoasa, este adus la Evanghelie si imbracat, ca in niste haine apostolesti, in cunoasterea lui Hristos si a poruncilor Lui. Atunci Se asaza pe el Domnul, aratandu-i-Se duhovniceste si salasluind duhovniceste in el, precum a binevoit a fagadui: „Cela ce are poruncile Mele si le pazeste pe ele, acela este cel ce Ma iubeste: si cel ce Ma iubeste, iubit va fi de Tatal Meu. De Ma iubeste cineva, a grait El, cuvantul Meu va pazi; si Eu il voi iubi pe el, si Ma voi arata lui; si Tatal Meu il va iubi pe el, si la el vom veni, si locas la dansul vom face” (Ioan 14, 21, 23).

Astfel, Hristos Se asaza pe insusirile firesti ale omului care s-a supus Lui, care si-a insusit invatatura Lui cea atotsfanta, si il aduce, sezand pe el, in cetatea duhovniceasca a lui Dumnezeu, in Ierusalimul al carui ziditor este Dumnezeu, nu omul.

Multimea Il primeste pe Mantuitorul in Ierusalim cu aceste cuvinte: „Osana Fiului lui David; binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului! Osana intru cei de sus!” (Matei 21, 9). Invierea lui Lazar era cauza careia i se datora, in cea mai mare masura, aceasta primire insufletita. Dar sa nu uitam, ca acelasi popor care-L slavise si-L primise ca pe un imparat, peste cateva zile va striga, incitat de farisei si de carturari: „Rastigneste-L! Rastigneste-L!”.

Evreii care participau la aceasta sarbatoare, asteptau de la Hristos sa fie un conducator care sa modifice situatia politica in folosul lor, si nu un Dumnezeu coborat printre oameni, spre a-i izbavi de pacat. E adevarat ca au existat si multi iudei care s-au daruit Domnului, crezand in El fara sovaiala.

Floriile si ramurile de salcie

Dupa modelul multimii din cetatea Ierusalimului care l-a intampinat pe Mantuitorul cu ramuri de finic, Biserica Ortodoxa a randuit ca in aceasta zi sa imparta credinciosilor ramuri de salcie binecuvantate. Ramurile de salcie simbolizeaza biruinta asupra mortii.

In duminica Floriilor, Biserica a randuit sa fie dezlegare la peste. In seara acestei duminici, incep deniile din saptamana Sfintelor Patimi.

Sfintii Apostoli Iason si Sosipatru

 

În această lună, în ziua a douăzeci şi opta, pomenirea sfinţilor apostoli Iason şi Sosipatru din cei şaptezeci.

Dintre aceştia Iason era tarsean, şi a fost mai întâi vânat de acolo la dreapta credinţă. Iar Sosipatru fiind din Grecia, a primit pe urmă de la acesta credinţa în Hristos. După aceea făcându-se amândoi ucenici ai lui Pavel apostolul, Iason a fost făcut învăţător cetăţii; iar Sosipatru a primit cârma Bisericii Iconiei. Păstorind ei bine Bisericile lor, s-au dus spre părţile apusului; şi sosind la insula Cherchira, au făcut înfrumuseţată biserică întâiului mucenic Ştefan, unde slujind lui Dumnezeu, au atras pe mulţi la credinţa în Hristos. Apoi fiind pârâţi către guvernatorul Cherchirei, au fost închişi într-o temniţă în care se aflau închişi şapte vătafi de tâlhari, anume: Satornin, Iachishol, Faustian, Ianuarie, Marsalie, Efrasie şi Mamin, pe care prin cuvintele şi faptele lor i-a atras la credinţa în Hristos, de i-au făcut din lupi oi, care după aceea, au primit de la Hristos cununile muceniciei. Asemenea s-a întâmplat şi cu temnicerul care a crezut în Hristos. Guvernatorul scoţând pe Iason şi pe Sosipatru din temniţă, i-a dat pe seama lui Carpian eparhul să-i chinuiască; şi văzând chinurile lor, Cherchira, fiica guvernatorului, s-a declarat şi ea creştină, şi a dat la săraci podoaba ce purta; de care aflând tatăl său, şi neputând să o întoarcă din gândul ei, a închis-o în temniţă. După aceea a dat-o unui desfrânat arap, ca s-o necinstească; dar sosind acesta la uşa temniţei, a fost sfâşiat de o fiară. Iar sfânta Cherchira, aceasta aflând, l-a tămăduit şi l-a scăpat de fiară, şi cu învăţătura sa l-a făcut creştin; iar el a strigat: "Mare este Dumnezeul creştinilor". Pentru aceasta el a fost chinuit şi şi-a dat sfârşitul, iar sfânta Cherchira a fost vârâtă în foc, dar a rămas sfânta nearsă. Pentru aceasta a tras pe mulţi la credinţa lui Hristos. Drept aceea a fost spânzurată de un lemn şi i-au dat fum dedesubt de au înecat-o. După aceea au săgetat-o cu săgeţi, şi atât de mult au rănit-o, încât de mulţimea durerilor şi-a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu. După accea pornind guvernatorul goană asupra creştinilor, şi fugind creştinii într-o insulă mică ce era acolo aproape, el porni să meargă acolo, ca să-i chinuiască, şi intrând în mijlocul luciului mării s-a scufundat ca Faraon cel de demult. Poporul Domnului au dat mulţumitoare laude lui Dumnezeu. Iar Iason şi Sosipatru fiind sloboziţi de la închisoare, învăţau neoprit cuvântul lui Dumnezeu. Dar ridicându-se alt guvernator şi aflând cele despre sfinţi, a poruncit să aducă un butoi de fier, şi să îl umple de răşină şi smoală şi ceară, şi înfierbântându-l foarte, au băgat pe sfinţi în el şi sfinţii au rămas nearşi şi mulţi au crezut în Hristos, între care însuţi guvernatorul care plângea, zicând: "Dumnezeul lui Iason şi al lui Sosipatru, ajută-mi şi mă miluieşte". Fericitul Iason, fiind guvernatorii de faţă, sfătuind şi învăţând pe tot poporul, i-a botezat în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, numind pe guvernator Sebastian. Deci peste puţine zile, s-a îmbolnăvit fiul guvernatorului şi a murit, iar apostolul făcând rugăciuni l-a înviat. De atunci a făcut multe minuni, şi făcând biserici înfrumuseţate şi plinind tot lucrul bine şi adăugând turma lui Hristos, în bune bătrâneţi către doritul său Hristos s-a petrecut.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Dada, Maxim şi Cvintilian.

Aceşti sfinţi au fost pe vremea lui Diocleţian şi Maximian împăraţii, şi a guvernatorilor Tavrinie şi Gavinie. Fiind mare prigoană asupra creştinilor, şi neplecându-se sfinţii aceştia a aduce închinăciune la idoli, au fost pârâţi către guvernatorul Tavrinie. Numaidecât prinzându-i în satul lor, care se numea Ozovia, unde se aflau pururea petrecând în rugăciuni către Dumnezeu, i-au legat cu lanţuri de fier şi degrab i-au adus la cetatea Dorostorului, fiind acolo amândoi guvernatorii, care au zis sfinţilor: "Spuneţi-ne mai întâi numele vostru", şi spunându-şi fiecare numele său, a scris şi cuvintele lor un Mangailian notar. Tavrinie a zis sfinţilor: "Iată viaţa voastră este în mâinile mele; de voiţi să trăiţi, mergeţi de aduceţi jertfă maicii zeilor, şi veţi fi şi preoţi ai acesteia, pentru că a murit preotul ei, şi a mers către marele Dia, împăratul ceresc, ca să-i slujească lui acolo". Iar sfântul Maxim a răspuns păgânului Tavrinie: "Cum îndrăzneşti preaneruşinatule să grăieşti că preadesfrânatul cel necurat este împărat? Cunoaşteţi dar, o oameni fără minte, că Hristos este Împăratul cerurilor, Care are purtare de grijă de toate, şi în palmă le ţine toate câte sunt, şi noi la idoli făcuţi de oameni nu ne vom închina". Iar Gavinie guvernatorul a chemat la dânsul pe Dada şi pe Cvintilian, vorbind multe vorbe bârfelnice, socotind că îi va amăgi spre păgânătatea sa cea pierzătoare; pe care neplăcându-i, i-a băgat în temniţă, unde prin îngereasca arătare se întărea mărturisirea lor, lăudând pe Dumnezeu. Deci scoţându-i din temniţă i-a întins pe pământ şi i-a bătut foarte cumplit; şi băgându-i iarăşi i-a scos şi i-a dat numitului lor sat Ozovia şi acolo le-a tăiat capetele şi şi-au dat sfârşitul.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici dintre tâlhari, care prin apostolul Iason, crezând în Hristos, în căldare cu smoală s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfintei Cherchira, fiica guvernatorului Cherchirei, care, cu săgeţi fiind săgetată, s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Zinon şi Vitalie, care în foc s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Eusebie, care prin foc s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor apostoli Onisifor şi Evod.

Aceşti sfinţi erau din cei şaptezeci, de care aminteşte şi apostolul Pavel. Onisifor a stat episcop Colofonului, iar Evod a fost pus în scaunul Antiohiei de Petru. Şi amândoi pătimind multe chinuri şi nevoi, şi pe mulţi întorcând la credinţa în Hristos, s-au suit şi ei spre Domnul cel dorit. Pomenirea lor se face şi la data de 7 septembrie.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Neon, care prin foc s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Canon de rugăciune către Sfinţii Apostoli Iason şi Sosipatru

Troparul Sfinţilor Apostoli Iason şi Sosipatru, glasul al 3-lea

Sfinţilor Apostoli rugaţi pe Milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.

 

Cântarea 1

glasul al 2-lea

Irmos: Veniţi popoarelor...

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Apostolilor cei ce staţi acum înaintea Scaunului lui Hristos, aduceţi-vă aminte totdeauna de noi care vă lăudăm pe voi, căci aţi primit har de a vă ruga pentru noi.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Doimea Apostolilor cea cinstită, cereţi de la Preaînduratul Hristos, să mi se dea har, ca să vă laud pe voi şi să cânt luptele voastre, preafericiţilor.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cunoscători ai lui Hristos, Sfinţilor Apostoli Iason Preafericite şi Sosipatru Preaînţelepte, izbăviţi de toate primejdiile pe cei ce prăznuiesc sfântă pomenirea voastră.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Bucură-te, Preacurată, Adâncul darurilor. Bucură-te Limanul cel Neviforat. Bucură-te Întărirea mântuirii noastre, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, Una Prealăudată.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Întăreşte-ne pe noi...

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Făcându-vă ucenici ai Apostolului Pavel, înţelepţilor şi mergând pe urmele lui, aţi străbătut toată lumea, vestind cuvântul mântuirii.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ca nişte râuri Dumnezeieşti ale înţelepciunii, măriţilor, toate adunările Bisericii le umpleţi de apele cele mântuitoare, izvorând râuri din izvoarele mântuirii.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Mântuind din toate nevoile şi primejdiile vieţii pe cei ce vă cinstesc pe voi, sfinţilor, îndreptaţi-i prin sfintele voastre rugă­ciuni, purtătorilor de Dumnezeu.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cel Ce a plecat cerurile cu smerenia cea mai presus de cuget, sărăceşte luând Trup, Mireasă a lui Dumnezeu şi lumea o îmbogăţeşte cu Dumnezeirea.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Auzit-am, Doamne...

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu numele lui Hristos săvârşind tămăduiri, aţi tras popoare către credinţa lui Dumnezeu, făcătorilor de minuni.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Şi a păstori şi a ne îndrepta pe noi, vouă vă încredinţăm această mică turmă şi după sfârşitul vostru, fericiţilor.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Măriţilor Apostoli, adunându-vă duhovniceşte cu noi cei ce văsuntem cetăţeni, arătaţi-ne prieteşuguri bune prin rugăciunile voastre, după Legea dragostei, ca cei ce suntem de un neam cu voi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cu rugăciunile celei ce Te-a născut după Trup, Cuvinte al lui Dumnezeu, rugăm u-ne, dăruieşte poporului Tău milele Tale.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Dătătorule de lumină...

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-v-aţi lăudaţi sfinţiţi lucrători ai Tainelor lui Hristos şi părtaşi Sfintelor Lui Patimi. Pentru aceea după vrednicie pururea sunteţi fericiţi, înţelepţilor.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ca nişte ceruri cuvântătoare vestind luminat celor de pe pământ Slava lui Dumnezeu, aţi ridicat întunericul cel cumplit şi aţi umplut lumea de cunoştinţa lui Dumnezeu, sfinţilor.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu rugăciunile Sfinţilor Tăi Apostoli, Doamne, mântuieşte-ne pe noi, căci noi suntem poporul Tău şi oile păşunii Tale şi cu frică lăudându-Te, toţi Te slăvim.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Întru neamurile neamurilor eşti Binecuvântată şi Preacurată, ca Ceea ce prin naşterea ta cea Dumnezeiascăai omorât blestemul cel mai dinainte şi ai izvorât lumii Binecuvântare.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Adâncul cel mai de jos...

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Grăitorii de Dumnezeu Apostoli avându-Te Armă pe Tine, Cuvinte, ca nişte viteji ostaşi ai Tăi, cu bună tărie au risipit tabăra protivnicilor.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Întărit-au Biserica Sfinţii Apostoli Sosipatru şi Iason cu sfinte cuvântări sfinţite, ca nişte ritori Dumnezeieşti şi propovăduitori şi ierarhi ai lui Dumnezeu.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Înconjuratu-ne-au pe noi nevoi şi necazuri pentru păcate, dar cu cinstitele rugăciuni ale Apostolilor Tăi Iason şi Sosipatru, Dumnezeule, miluieşte pe robii Tăi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Fericit este poporul cel ce te cunoaşte pe tine Născătoare de Dumnezeu, Preacurată, că tot cel ce umblă întru lumina Fiului tău, se mântuieşte în veci.

 

CONDAC

glasul al 6-lea

Podobie: Chipul cel scris de mână...

Luminându-vă cu dogmele Apostolului Pavel, v-aţi făcut luminători lumii, de trei ori fericiţilor, că pururea luminaţi lumea cu minuni, Sfinte Apostole Iason, izvorul tămăduirilor şi Sfinte Apostole Sosipatru, lauda mucenicilor lui Hristos, Apostoli de Dumnezeu purtători, ocrotitori ai celor din nevoi, rugaţi-vă lui Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Chipul cel de aur...

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Apostolul Pavel Înţeleptul, primind Razele de la Lumina Cea dintâi, v-a luminat pe voi cu a doua lumină prin învăţături, Preasfinţiţilor Apostoli Iason şi Sosipatru, purtătorilor de Dumnezeu, care cântaţi: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Alergat-aţi pe pământ, înţelep­ţilor, pe Calea Soarelui Celui Simţitor; căci luminând Răsăritul şi ajungând la Apus, luminat aţi apus cu trupul, iar duhurile înălţându-vi-le către Dumnezeu, Îllăudaţi pe Elca pe un Dumnezeu al părinţilor.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Dumnezeiască vestirea cuvin­telor voastre, Apostolilor, revărsându-se la marginile lumii, tuturor neamurilor v-aţi arătat ca nişte nori plini de Strălucire Dumnezeiască, vărsând ape făcătoare de viaţă şi strigând: lăudaţi pe Domnul părinţilor.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ai dat Hristoase, pe Fecioara Care Te-a născut pe Tine, Ocrotitoare fierbinte celor ce cad în nevoile cumplitelor primejdii. Deci mântuieşte cu rugăciunile ei de necazuri, pe cei ce cântăm: Binecuvântat eşti Dumnezeul părin­ţilor noştri.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe Dumnezeu, Cel Ce...

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Înfrumuseţându-vă cu podoa­bele harului Evangheliei, înţelepţilor, aţi fost văzuţi binevestind la toată lumea pacea care întrece tot cugetul. Pentru aceea lăudaţi pe Hristos în veci.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Împletiturile filozofilor le-aţi dezlegat cu înţelepciune, teologhisind Firea Cea în Trei Ipostasuri, cinstiţilor tăinuitori ai Cuvântului şi aţi luminat toată lumea a cânta şi a slăvi pe Hristos în veci.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Pe Dumnezeieştii Apostoli ai lui Hristos, Sfinţii Iason şi Sosipatru, cei ce ne-au vestit nouă învăţăturile cele cereşti, pe făcătorii de bine cei de obşte ai oamenilor şi slujitorii Cuvântului, cu laude să-i cinstim, ca pe cei ce pe toţi au învăţat a cânta şi a slăvi pe Hristos în veci.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Numindu-te pe tine, Preacurată, Născătoare de Dumnezeu, Adevă­rată, mărturisim pe Cuvântul Cel Ce în chip de negrăit S-a Întrupat din tine în două firi, iar nu în două ipostasuri şi-L preaînălţăm întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Pe Dumnezeu Cuvântul...

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Neîncetat să slăvim pe Cuvântul lui Dumnezeu, Care a mărit pe Sfinţii Lui pe pământ şi a cinstit pomenirea lor în veci şi acum la cele dintru înălţime ţine duhurile lor în mâna Sa.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Sfârşindu-vă întru puţină vreme, văzătorilor de Dumnezeu, împliniţi ani îndelungaţi în locuri luminoase, unde este Bucuria Cea de negrăit şi Mărirea cea Veşnică şi Lumina Cea Care ca un Dumnezeu luminează pe cei vrednici de lumină, care se roagă pentru noi.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Acum lăudându-vă pe voi, văzătorilor de Dumnezeu, cu cântări vă rugăm ca pe nişte ocârmuitori sfinţiţi, să vă rugaţi pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea Bisericii şi pentru mântuirea noastră, Sfinţilor Apostoli Iason şi Sosipatru.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, prin rugăciunile tale cele neîncetate, surpă semeţiile neamurilor celor ce pururea caută războaie; şi dăruieşte iubitorilor de Hristos credincioşi biruinţe asupra vrăjmaşului, ca după datorie cu laude să te mărim pe tine.

 

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Cu razele cuvintelor celor cinstite şi strălucitoare de lumină, asemănându-te lui Dumnezeu, ai luminat pe toţi, Sfinte Apostole Iason şi ai gonit întunericul şi pătimind fericite, izvorăşti tămăduiri şi încetezi bolile cele cumplite ale trupurilor. Pentru aceasta toţi, adunându-ne, săvârşim sfântă prăznuirea ta şi lăudăm pe Mântuitorul Hristos cu credinţă strigând către tine: roagă pe Hristos Dumnezeu iertare de greşeli să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuim sfântă pomenirea ta.

Fiecare moment în care nu judeci o altă fiinţă omenească este un dar.

 

Fiecare dintre noi are o poveste şi în fiecare poveste sunt părţi dureroase şi triste. Putem alege, în fiecare moment, să-i vedem pe oamenii din faţa noastră aşa cum sunt şi cum pot deveni. Să oferi iubire e întotdeauna posibil.

Fiecare zâmbet acordat unui străin poate fi un dar.

Fiecare moment în care nu judeci o altă fiinţă omenească este un dar.

Fiecare moment de iertare, pentru tine sau pentru altcineva, este un dar.

Fiecare act de compasiune, fiecare intenţie de a ajuta este un dar pentru lumea aceasta şi un dar pentru tine însuţi.