Sinaxar 11 Iunie

 

 În această lună, în ziua a unsprezecea, pomenirea Sfinţilor Apostoli Bartolomeu şi Barnaba.

Dintre aceştia Sfântul Bartolomeu a fost unul din cei doisprezece ucenici, şi a propovăduit Evanghelia la indieni, scriindu-le Evanghelia lui Matei. A fost răstignit de cei necredincioşi în Alvanupoli, şi a primit sfârşitul cu cinste. Şi fiind băgat într-o raclă de plumb a fost aruncat în mare; iar din voia lui Dumnezeu fiind adusă racla până în Sicilia, la ostrovul Liparia, şi arătându-se, a fost îngropat acolo, multe minuni izvorând din sfântul şi cinstitul său mormânt, şi dând la toţi care merg cu credinţă grabnică tămăduire, şi întoarcere cu bucurie şi cu veselie la casele lor.

Iar Sfântul Barnaba, care este numit şi Iosi în Faptele Apostolilor, fiind unul din cei 70, a călătorit împreună cu Pavel, fiind hirotonit. Şi se tâlcuieşte numele acesta: fiul mângâierii. Şi era din neamul lui Levi, născut şi crescut în ostrovul Ciprului. Acesta întâi a propovăduit Evanghelia lui Hristos în Ierusalim şi în Roma şi în Alexandria. Şi mergând la Cipru, a fost ucis cu pietre şi băgat în foc de elini şi de iudei; pe care luându-l Marcu Apostolul şi Evanghelistul, l-a pus într-o peşteră. Şi mergând la Efes către Pavel, i-a vestit moartea lui Varnava; şi l-a plâns pe el Pavel mult. De Varnava se spune că a fost îngropat cu Evanghelia lui Matei, cea scrisă de dânsul, care pe urmă a fost aflată împreună cu trupul apostolului. De aceea şi făcură obicei credincioşii, să nu fie acest ostrov supus la nici unul din episcopi, ci să fie chivernisit de un episcop al său. Şi se săvârşeşte soborul acestor sfinţi apostoli, în cinstita biserică a Sfântului Apostol Petru, ce se află aproape de preasfânta şi marea biserică.

Tot în această zi, pomenirea soborului Arhanghelului Gavriil din Adin.

Soborul şi praznicul Arhanghelului Gavriil a început a se face în Sfântul Munte al Athosului, la o chilie a Mănăstirii Pantocrator, ce se numeşte "Axion estin", la locul cel numit Adin. Şi a început a se face din cauza minunii pe care o vom povesti acum: La Schitul Protatos ce se află lângă Careia, aproape de locul Mănăstirii Pantocrator, este o vale mare, care are multe chilii. Deci la una din chiliile acelea, ce era cinstită în numele Adormirii de Dumnezeu Născătoarei, locuia un ieromonah bătrân şi îmbunătăţit, împreună cu un ascultător al său. Şi fiindcă era obicei a se face priveghere în fiecare duminică la acest schit Protatos, între-una din sâmbete, seara, vrând să meargă bătrânul la priveghere, a zis ucenicului său: "Fiule, eu mă duc ca să ascult privegherea după obicei, iar tu rămâi la chilie şi precum vei putea citeşte-ti rânduiala ta"; şi aşa s-a dus. După ce a trecut seara, iată că bate cineva în uşa chiliei; iar fratele a alergat şi a deschis, şi a văzut că era un monah străin, necunoscut lui, care intrând a rămas în chilie în noaptea aceea. La vremea Utreniei sculându-se, au cântat amândoi rânduiala Utreniei. Şi când au ajuns la "Ceea ce eşti mai cinstită..." monahul cel de loc cânta numai: "Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii..." şi celelalte până la sfârşit, adică obişnuita şi vechea cântare a Sfântului Cosma, făcătorul de cântări. Iar monahul cel străin făcea alt început al cântării, cântând aşa: "Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Domnului nostru". Apoi a împreunat şi: "Ceea ce eşti mai cinstită...", până în sfârşit. Auzind aceasta monahul cel de loc, s-a minunat şi a zis către cel ce se părea străin: Noi cântăm numai "Ceea ce eşti mai cinstită", iar: "Cuvine-se cu adevărat..." niciodată n-am auzit, nici noi, nici cei mai dinainte de noi. Deci, te rog fă dragoste şi scrie-mi şi mie cântarea aceasta, pentru ca să o cânt şi eu Născătoarei de Dumnezeu"; iar acela răspunzând, a zis: "Adu-mi cerneală şi hârtie ca să scriu".

Şi cel de loc a zis: "Nu am nici cerneală, nici hârtie". Iar monahul cel ce se părea străin, i-a zis: "Adu-mi o lespede"; deci monahul alergând, a aflat lespedea şi i-a adus-o. Şi luând-o străinul, a scris pe ea cu degetul său zisa cântare, adică: "Cuvine-se cu adevărat...", şi, o minune! atât de adânc s-au săpat literele pe lespedea aceea vârtoasă, ca şi cum s-ar fi scris în ceara moale. Apoi a zis fratelui:

"De acum înainte, aşa să cântaţi şi voi ortodocşii"; şi acestea zicând s-a făcut nevăzut. Căci era sfântul înger, trimis de la Dumnezeu, ca să descopere cântarea aceasta îngerească şi care este preacuviincioasă Maicii lui Dumnezeu. Şi mai vârtos a fost Arhanghelul Gavriil, precum se arată aceasta din titlul ce este deasupra; întru această zi adică: "Soborul Arhanghelului Gavriil în Adin". Căci părinţii de atunci făceau sobor, praznic şi liturghie în fiecare an la chilia Adin întru pomenirea minunii, cinstind şi mărind pe Arhanghelul Gavriil, care precum din început până în sfârşit a stat dumnezeiesc cântăreţ al Născătoarei de Dumnezeu şi hrănitor, slujitor şi vesel binevestitor al ei. Aşa a servit şi spre a descoperi cântarea aceasta a Maicii lui Dumnezeu, căci numai lui i se cuvine această slujbă.

După ce a venit bătrânul de la priveghere, şi a intrat în chilie, a început ascultătorul lui a cânta: "Cuvine-se cu adevărat...", după cum îngerul îi poruncise, şi a arătat bătrânului său şi lespedea cu îngerească scrisoare săpată. Iar el, acestea auzind şi văzând, a rămas uimit de această minune. Deci luând amândoi lespedea aceea scrisă de înger, au mers la Protatos şi au arătat-o la cel mai întâi al Sfântului Munte, şi la ceilalţi bătrâni ai obştescului Sinod, povestindu-le toate cele ce se făcuseră. Iar ei au slăvit cu un glas pe Dumnezeu şi au mulţumit Doamnei noastre de Dumnezeu Născătoarei, pentru această preamărită minune. Şi îndată au trimis lespedea în Constantinopol, la patriarhul şi la împăratul, însemnându-le prin scrisori toată cuprinderea acestei minuni ce s-a făcut. De atunci cântarea aceasta îngerească s-a dat în toată lumea ca să se cânte Maicii lui Dumnezeu, de către toţi ortodocşii. Iar sfânta icoană a Născătoarei de Dumnezeu ce se afla în biserica chiliei aceleia, în care s-a făcut această minune, a fost adusă de către părinţii Sfântului Munte în biserica Protatos, şi acolo se află pâna astăzi, aşezată în sfântul altar deasupra sfinţitului scaun cel de sus. Pentru că înaintea icoanei acesteia s-a cântat întâi de către Arhanghelul Gavriil cântarea aceasta. Iar chilia aceea, a început a se numi: "Axion estin", adică "Cuvine-se cu adevărat...", şi valea aceea, în care se afla chilia, se numeşte de către toţi până astăzi, Adin, care însemnează "a cânta" sau "cântare". Pentru că în acesta s-a cântat întâi cântarea aceasta îngerească Maicii lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Teopempt împreună cu alţi patru, care de sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Neanisi, preaînţeleptul mucenic.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Sfântul Luca al Crimeei – doctor fără-de-arginţi şi mărturisitor al Ortodoxiei în prigoana comunistă

„Calea lui Dumnezeu este o cruce de zi cu zi. Nimeni, dar, nu s-a suit la cer fără osteneală”. (Cuviosul Isaac Sirul) Pe 11 iunie, Biserica îl prăznuieşte pe Sfântul Luca, Arhiepiscopul Crimeei şi Simferopolului, om de ştiinţă valoros şi vestit, profesor de chirurgie, apreciat în lumea medicală pentru descoperirile sale, dar şi un mare propovăduitor şi pătimitor pentru dreapta credinţă în vremea stăpânirii bolşevice din Rusia. Sfântul Ierarh Luca s-a născut în familia lui Felix Voino-Iaseneţki, în Kesţ, Crimeea răsăriteană, pe 27 aprilie 1877, şi a primit din botez numele Valentin. Credinţa sa a fost înrâurită de apropierea Lavrei Peşterilor(familia se mutase în Kiev), precum şi de o Sfântă Scriptură, primită cu prilejul absolvirii liceului. Avea un mare talent artistic, precum şi dorinţa de a şi-l cultiva, însă asupra acestuia a predominat dorinţa sa de a-i ajuta pe ţăranii săraci din jur, aşa că s-a înscris la cursurile şcolii medicale din Kiev, pe care a absolvit-o în 1903. În 1904, războiul ruso-japonez l-a adus pe Valentin în Orientul Îndepărtat ca şi chirurg. Acolo îşi va întâlni viitoarea soţie, Anna Vasilievna Lanskaia. S-au căsătorit şi au avut patru copii. În acest răstimp, Valentin s-a specializat în operaţiile chirurgicale oftalmologice, împreună cu anestezia locală şi tratarea infecţiilor piogenice(care au devenit mai târziu pentru el un subiect de studiu). Valentin avea şi o credinţă uriaşă pentru acele vremuri grele – familia sa găzduia lunar o maică de la mănăstirea Fiodorovski, şi mergea regulat la biserică. El refuza să opereze fără să se roage mai înainte în faţa unei icoane a Maicii Domnului din sala de operaţie, şi apoi să-l însemneze pe pacient cu iodină, în semnul crucii. La un moment dat, oficialităţile comuniste au dat jos icoana; atunci, Valentin a refuzat să mai opereze până ce icoana nu va fi aşezată la locul ei. După puţină vreme, soţia unui oficial al Partidului a avut nevoie de operaţie, şi l-a cerut în mod anume pe Valentin. El însă s-a ţinut neclintit de hotărârea sa. Atunci, autorităţile s-a supus cererii sale, au aşezat la loc icoana, iar el a intrat în sala de operaţie. Soţia lui Valentin s-a îmbolnăvit de tuberculoză şi a murit prematur. Deşi Valentin şi-a plâns mult soţia, a izbutit totuşi să vadă mâna Domnului ce-l călăuzea chiar şi-n aceste clipe grele – Dumnezeu i-a trimis o infirmieră care să-l ajute cu creşterea copiilor, şi l-a chemat la preoţie. Făcând ascultare de Arhiepiscopul Innochentie, Valentin a răspuns degrabă acestei dumnezeieşti chemări, fiind hirotonit diacon pe 26 ianuarie şi preot pe 2 februarie 1921. Apoi, fiindcă în acele vremuri de prigoană Biserica ducea lipsă de păstori, părintele Valentin s-a supus chemării norodului şi a intrat în monahism(a luat numele Luca, după Sfântul Evanghelist pe care-l urma în lucrarea apostolească şi de tămăduitor al trupurilor şi sufletelor), fiind hirotonit episcop. Era o perioadă foarte grea pentru Biserica Rusă, care era atacată şi de-a dreapta, de zeloţi şi fanatici, precum şi de-a stânga, de guvernarea atee şi „biserica vie” pe care o odrăslise. Din pricina mărturisirii credinţei sale, în ciuda uriaşelor sale realizări medicale şi ştiinţifice, Sfântul Luca a fost aruncat în temniţe, chinuit şi surghiunit vreme de 11 ani, prin Siberia şi alte locuri cumplite. Virtuţile, luptele şi realizările Sfântului Luca sunt copleşitoare. Acest arhiereu plin de har a izbutit să redeschidă multe biserici închise de comunişti, a dat naştere unor lucrări teologice de mare profunzime, i-a întărit pe credincioşi şi a adus pe mulţi alţii la Ortodoxie. Pe lângă toate acestea, dragostea, iscusinţa şi dăruirea sa pentru pacienţi au salvat mii de vieţi(îndeosebi ale soldaţilor răniţi în război), iar tehnicile sale medicale au câştigat multe premii ştiinţifice, fiind preţuite de colegii săi chirurgi decenii la rând. După o viaţă de realizări medicale şi lupte duhovniceşti în mărturisirea dreptei credinţe, Sfântul Luca a trecut la Domnul pe când se afla în scaunul de Arhiepiscop al Simferopolului, pe 11 iunie 1961. Uimitoarele virtuţi ale Sfântului Luca, precum şi nemărginita sa dragoste pentru Domnul şi aproapele au întărit din preaplin turma credincioşilor în acele vremuri grele, ale statului ateu. După moartea sa, Partidul Comunist s-a folosit de propagandă şi de intimidare pentru a zădărnici izbânzile sfântului arhiepiscop, dar dragostea şi dăruirea copleşitoare ale credincioşilor au năruit aceste uneltiri. Deşi s-a vrut ca procesiunea de îngropare să ţină doar câteva minute, fără cinstiri şi cântări bisericeşti, ea s-a sfârşit după ore bune, căci credincioşii s-au aşezat în jurul dricului şi l-au împiedicat să gonească spre cimitir. Un stol uriaş de porumbei a urmat în chip minunat cortegiul, de la biserică până la cimitir. Pe 17 martie 1996, osemintele Sfântului Luca au fost dezgropate, în prezenţa a aproape 40.000 de oameni. Moaştele sale răspândeau o mireasmă negrăită, iar inima sa rămăsese nestricată, ca o mărturie a marii iubiri pe care a avut-o pentru Hristos şi aproapele său. După trei zile, pe 20 martie, moaştele sale au fost mutate în Biserica Sfintei Treimi. În noiembrie 1995, Biserica Ucraineană l-a canonizat ca sfânt, hotărâre încuviinţată de întreg sinodul Patriarhiei Ruse la 25 mai 1996. Semnele sfinţeniei sale s-au arătat şi prin darul facerii de minuni, cu care Dumnezeu l-a proslăvit pe sfântul Său.

        „Am iubit pătimirea, fiindcă minunat curăţeşte sufletul!”, îi scria Sfântul Luca fiului său. Prigoanele, calomnierile, suferinţele, păţaniile de necrezut, anchetele istovitoare, întemniţările, torturile, deportările, exilările – chipul lui sfinţit şi viaţa mucenicească – au multe de oferit creştinului zilelor noastre. Ca mulţi dintre noi, el s-a aflat în faţa dilemei de a-L alege pe Hristos şi a urma căii Sale pătimitoare sau de a urma duhului acestui veac, căldicel, care fuge de suferinţă, de jertfă, de mărturisire – şi, în cele din urmă, de dragoste. Însă „Dumnezeu dragoste este, şi cel ce rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru dânsul”(I Ioan 4:16); fiindcă a ales acel „singur lucru care trebuieşte”(Luca 10:42), Domnul l-a numărat în ceata sfinţilor pe Sfântul Ierarh Luca, a cărui pildă să ne învrednicim toţi a o urma, pentru rugăciunile sale.

Troparul Sf. Ierarh Luca, glasul al 3-lea - „Nou sfânt al Mângâietorului te-a arătat pe tine, Luca, harul, în vremuri de necazuri şi prigoană, că bolile ca un doctor le-ai tămăduit şi sufletele ca un păstor le-ai călăuzit, Părinte cinstite, pildă călugărilor şi mirenilor, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.” „Am iubit pătimirea, fiindcă minunat curăţeşte sufletul! ” „Cuvinte ale vieţii veşnice” rostite de Sfântul Luca. „Cel ce şi-a închinat viaţa Domnului nu poate fi niciodată orb, fiindcă Dumnezeu îi dă lumină la fel cu cea de pe Tabor”. „De pe Crucea lui Hristos se revarsă nemăsuratul şuvoi al dragostei dumnezeieşti, dragoste minunată, ce nimiceşte în chip tainic răutatea şi vrăjmăşia, ce vindecă durerea şi tulburarea inimii, ce întăreşte puterile noastre trupeşti şi sufleteşti…” „Niciodată nu vor afla mângâiere în necazuri cei ce n-o caută unde trebuie. Unde să căutăm mângâiere în necazuri? Despre aceasta Sfântul Proroc David spune: «De la Domnul e mântuirea mea» (Ps. 61:1). Fericiţi cei ce află mângâiere adâncă în rugăciunea fierbinte, care ţâşneşte din inimă, în împărtăşirea duhovnicească cu Dumnezeu!” Cele din urmă cuvinte ale Sfântului Luca au fost: „Copiii mei, cu mare stăruinţă vă îndemn, înarmaţi-vă cu pavăza dată de la Dumnezeu, ca să vă puteţi păzi de uneltirile diavolului. Nici nu vă închipuiţi ce viclean este. Nu trebuie să luptăm cu oamenii, ci cu stăpâniile şi puterile, adică cu duhurile rele. Aveţi grijă! Diavolului nu-i este de folos să gândească şi să simtă cineva că îi stă aproape. Un vrăjmaş ascuns şi necunoscut e mai primejdios decât unul văzut. O, cât de mare şi de groaznică e oastea dracilor! Fără de număr este hoarda lor întunecată! Neschimbată, neobosită, zi şi noapte căutând a ne face să cădem pe noi, toţi cei ce credem în numele lui Hristos, să ne ademenească pe calea necredinţei, a vicleniei şi a necuviinţei. Aceşti vrăjmaşi nevăzuţi ai lui Dumnezeu au ca singur rost, zi şi noapte, nimicirea noastră. Însă nu vă temeţi, luaţi putere din numele lui Iisus!”

Luna iunie în 11 zile: pomenirea Sfinţilor Apostoli Vartolomeu şi Varnava

        Sfântul Vartolomeu a fost unul din cei doisprezece Apostoli, aleşi de Mântuitorul şi trimişi de El, ca martori şi mărturisitori ai faptelor şi învăţăturilor Lui, în lume. Deci, după primirea Duhului Sfânt, sorţii au căzut asupra lui şi asupra Sfântului Apostol Filip, să meargă împreună în Siria şi în Asia de Sus, pentru propovăduirea cuvântului. Şi umblau, uneori, împreună, iar alteori se despărţeau prin cetăţi şi apoi, iar se întâlneau şi întorceau pe oameni la Dumnezeu. Mai târziu li s-a alăturat şi fecioara Mariami, sora Sfântului Apostol Filip şi toţi străbăteau drumurile Libiei şi Moesiei, binevestind Evanghelia lui Hristos. S-au dus apoi în Frigia ajungând în cetatea Ierapole şi propovăduiau acolo, cu multă sârguinţă pe Hristos, de vreme ce închinarea la idoli în acea cetate era în mare cinste. Lucrarea lor a atras mânia stăpânitorilor, care au hotărât să-i piardă. L-au prins mai întâi pe Sfântul Apostol Filip, care fiind spânzurat cu capul în jos şi bătut cu pietre, datorită mulţimii loviturilor şi-a dat duhul. Sfântul Vartolomeu şi fecioara Mariami au scăpat ca prin minune. Şi a mers fecioara să binevestească pe Hristos în ţara Licaoniei, unde a murit pentru credinţă, iar Sfântul Apostol Vartolomeu, învăţând în Arabia şi Persia a ajuns până în ţara îndepărtată a Indiei, purtând cu el Evanghelia lui Matei şi întemeind acolo biserici. De acolo s-a întors în părţile Mării Negre. Deci ducându-se în Armenia cea Mare a creştinat mult popor, dregători şi pe însuşi împăratul locului, Polimie. Şi uneltind păgânii au dobândit de la Astiagis, fratele împăratului poruncă pentru prinderea Sfântului Vartolomeu. Pe acesta l-au chinuit cu multe cazne şi răstignit fiind cu capul în jos i-au tăiat capul în cetatea Albana din Armenia cea Mare. Sfântul Apostol Varnava a fost unul din cei şaptezeci de Apostoli ai Domnului ai Domnului, născut şi crescut în insula Cipru şi numele lui se tâlcuieşte "fiul mângâierii". Se istoriseşte că în tinereţe el ar fi învăţat la şcoala vestitului dascăl Gamaliel, unde a avut coleg de învăţătură pe Saul, cel care mai târziu a devenit marele Apostol Pavel. Sfântul Varnava se mai chema şi Iosif, dar când a fost primit de Hristos , între cei 70 i s-a schimbat numele în Varnava. După ce Saul a cunoscut pe Hristos Sfântul Varnava a dat bună mărturisire despre el Apostolilor şi creştinilor, care se temeau de Saul, fostul lor prigonitor, dându-se pe sine chezaş pentru el. Şi aşa a fost primit Saul printre creştini. A propovăduit apoi Evanghelia împreună cu Pavel, însoţindu-l în Antiohia, în Cipru, în Frigia şi la Sinodul Apostolic din Ierusalim, unde păgânii care veneau la credinţă au fost scutiţi de rânduielile mozaice. Sfântul Varnava şi-a sfârşit viaţa în slujba Evangheliei, fiind ucis cu pietre de păgâni în insula Cipru, patria sa, către anul 64. Pentru ale căror rugăciuni Doamne miluieşte-ne pe noi ! Amin.

Pomenirea soborului Arhanghelului Gavriil din Adin.

         Soborul şi praznicul Arhanghelului Gavriil a început a se face în Sfântul Munte al Athosului, la o chilie a Mănăstirii Pantocrator, ce se numeşte "Axion estin", la locul cel numit Adin. Şi a început a se face din cauza minunii pe care o vom povesti acum: La Schitul Protatos ce se află lângă Careia, aproape de locul Mănăstirii Pantocrator, este o vale mare, care are multe chilii. Deci la una din chiliile acelea, ce era cinstită în numele Adormirii de Dumnezeu Născătoarei, locuia un ieromonah bătrân şi îmbunătăţit, împreună cu un ascultător al său. Şi fiindcă era obicei a se face priveghere în fiecare duminică la acest schit Protatos, într-una din sâmbete, seara, vrând să meargă bătrânul la priveghere, a zis ucenicului său: "Fiule, eu mă duc ca să ascult privegherea după obicei, iar tu rămâi la chilie şi precum vei putea citeşte-ti rânduiala ta"; şi aşa s-a dus. După ce a trecut seara, iată că bate cineva în uşa chiliei; iar fratele a alergat şi a deschis, şi a văzut că era un monah străin, necunoscut lui, care intrând a rămas în chilie în noaptea aceea. La vremea Utreniei sculându-se, au cântat amândoi rânduiala Utreniei. Şi când au ajuns la "Ceea ce eşti mai cinstită..." monahul cel de loc cânta numai: "Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii..." şi celelalte până la sfârşit, adică obişnuita şi vechea cântare a Sfântului Cosma, făcătorul de cântări. Iar monahul cel străin făcea alt început al cântării, cântând aşa: "Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Domnului nostru". Apoi a împreunat şi: "Ceea ce eşti mai cinstită...", până în sfârşit. Auzind aceasta monahul cel de loc, s-a minunat şi a zis către cel ce se părea străin: Noi cântăm numai "Ceea ce eşti mai cinstită", iar: "Cuvine-se cu adevărat..." niciodată n-am auzit, nici noi, nici cei mai dinainte de noi. Deci, te rog fă dragoste şi scrie-mi şi mie cântarea aceasta, pentru ca să o cânt şi eu Născătoarei de Dumnezeu"; iar acela răspunzând, a zis: "Adu-mi cerneală şi hârtie ca să scriu". Şi cel de loc a zis: "Nu am nici cerneală, nici hârtie". Iar monahul cel ce se părea străin, i-a zis: "Adu-mi o lespede"; deci monahul alergând, a aflat lespedea şi i-a adus-o. Şi luând-o străinul, a scris pe ea cu degetul său zisa cântare, adică: "Cuvine-se cu adevărat...", şi, o minune! atât de adânc s-au săpat literele pe lespedea aceea vârtoasă, ca şi cum s-ar fi scris în ceara moale. Apoi a zis fratelui: "De acum înainte, aşa să cântaţi şi voi ortodocşii"; şi acestea zicând s-a făcut nevăzut. Căci era sfântul înger, trimis de la Dumnezeu, ca să descopere cântarea aceasta îngerească şi care este preacuviincioasă Maicii lui Dumnezeu. Şi mai vârtos a fost Arhanghelul Gavriil, precum se arată aceasta din titlul ce este deasupra; întru această zi adică: "Soborul Arhanghelului Gavriil în Adin". Iar părinţii de atunci făceau sobor, praznic şi liturghie în fiecare an la chilia Adin întru pomenirea minunii, cinstind şi mărind pe Arhanghelul Gavriil, care precum din început până în sfârşit a stat dumnezeiesc cântăreţ al Născătoarei de Dumnezeu şi hrănitor, slujitor şi vesel binevestitor al ei. Aşa a servit şi spre a descoperi cântarea aceasta a Maicii lui Dumnezeu, căci numai lui i se cuvine această slujbă. După ce a venit bătrânul de la priveghere, şi a intrat în chilie, a început ascultătorul lui a cânta: "Cuvine-se cu adevărat...", după cum îngerul îi poruncise, şi a arătat bătrânului său şi lespedea cu îngerească scrisoare săpată. Iar el, acestea auzind şi văzând, a rămas uimit de această minune. Deci luând amândoi lespedea aceea scrisă de înger, au mers la Protatos şi au arătat-o la cel mai întâi al Sfântului Munte şi la ceilalţi bătrâni ai obştescului Sinod, povestindu-le toate cele ce se făcuseră. Iar ei au slăvit cu un glas pe Dumnezeu şi au mulţumit Doamnei noastre de Dumnezeu Născătoarei, pentru această preamărită minune. Şi îndată au trimis lespedea în Constantinopol, la patriarhul şi la împăratul, însemnându-le prin scrisori toată cuprinderea acestei minuni ce s-a făcut. De atunci cântarea aceasta îngerească s-a dat în toată lumea ca să se cânte Maicii lui Dumnezeu, de către toţi ortodocşii. Iar sfânta icoană a Născătoarei de Dumnezeu ce se afla în biserica chiliei aceleia, în care s-a făcut această minune, a fost adusă de către părinţii Sfântului Munte în biserica Protaton, şi acolo se află până astăzi, aşezată în sfântul altar deasupra sfinţitului scaun cel de sus. Pentru că înaintea icoanei acesteia s-a cântat întâi de către Arhanghelul Gavriil cântarea aceasta. Iar chilia aceea, a început a se numi: "Axion estin", adică "Cuvine-se cu adevărat...", şi valea aceea, în care se află chilia, se numeşte de către toţi până astăzi, Adin, care însemnează "a cânta" sau "cântare". Pentru că în aceasta s-a cântat întâi cântarea aceasta îngerească Maicii lui Dumnezeu.

Întru această zi cuvânt din Evanghelia de la Luca, despre bogatul cel fără de nume şi despre săracul Lazăr 

      Bogaţilor, milostivi să fiţi, ca să nu moşteniţi toate câte le-a moştenit bogatul acela. Iar voi, cei săraci, lăudând pe Dumnezeu, să răbdaţi necazurile, ca prin ele, să vă învredniciţi de cele ale lui Lazăr săracul. A fost, zice Scriptura, acest Lazăr în Ierusalim, foarte sărac, cuprins de o boală grea şi pe aceasta, Domnul, ca pildă l-a adus. Era, deci, un om bogat, îmbrăcându-se în porfiră şi avea, întotdeauna, la masă, multe bucate şi pahare aurite şi făcea ospeţe în toate zilele. Dar unde este numele bogatului aceluia ? Că nicăieri în Scriptură, nu se poate afla. Că omul, fără milostenie e ca omul fără nume. Iar zgârcenia celor bogaţi este pricina. Atâta slavă şi bogăţie avea, iar numele nu i se poate afla, că era ca un pom cu multe frunze, dar fără de roadă. Iar săracul acela, Lazăr, zăcea bolnav pe gunoaie, înaintea porţilor bogatului, dorind să se sature din fărâmiturile pe care le mâncau câinii lui. Nici doctor nu avea, doar câinii îi lingeau rănile lui. Însă întru unele ca acestea fiind, Lazăr n-a cârtit împotriva nemilostivirii şi neomeniei şi zgârceniei bogatului. Iar la moarte, de atâta cinste s-a învrednicit, încât a fost dus de îngeri în Împărăţie. Dar a murit şi bogatul şi l-au îngropat. Este adevărat că viu fiind el, îngropat era sufletul lui, că îşi purta trupul ca un mormânt, iar după ce a murit s-a pogorât în iad. Deci ridicându-şi ochii să din iad, fiind în osândă, a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr cu dânsul şi strigându-l a zis: "Părinte Avraam, miluieşte-mă şi trimite pe Lazăr, ca să-mi răcorească limba cu vârful degetului său, că mă ard în văpaia aceasta."  Dar, oare, pentru ce n-a văzut pe Lazăr, lângă alt Drept, ci lângă Avraam ? Pentru aceea că Avraam a fost iubitor de străini, şi pe cei ce treceau îi aducea în casa sa. Iar bogatul acela, nici pe străinul ce zăcea în curtea sa nu l-a văzut. Dar Avraam a răspuns: "Fiule, adu-ţi aminte că tu ţi-ai luat cele bune în viaţa ta." Iată ce înţelepciune avea Dreptul, că nu i-a zis: "Nemilostivule şi răule la inimă.", ci i-a răspuns: "Adu-ţi aminte, că tu, în viaţa ta, pentru puţinul bine ce ai făcut, multă îndestulare şi slavă ai luat. Iar Lazăr, pentru puţinele lui păcate, a răbdat relele acelea şi acum, se mângâie, iar tu eşti ars în văpaie. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare." Prin aceasta se arată despărţirea păcătoşilor de cei drepţi, pentru că despărţite au fost şi voile lor. Încă şi aceasta să se ştie, că cel ce a asuprit, vede pe cel asuprit de el în ce fel de slavă se află este. Iarăşi a zis: "Rogu-mă ţie, părinte Avraame să-l trimiţi în casa tatălui meu, căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în osânda aceasta." N-a primit ce a cerut, pentru sine, bogatul cel zgârcit, pentru aceea face acum mijlociri pentru fraţii săi. La care Avraam a zis: "Au legea şi proorocii şi învăţătorii cei mulţi." Iar bogatul a zis: "Nu părinte. De vreme ce şi eu însumi, auzind Scripturile, nu le credeam, ci le socoteam basme." Că el însuşi nu ascultase Scripturile. Dar a zis: "De va învia cineva din morţi, vor crede." Ca şi cum sunt unii ca aceştia, care zic: "Cine ştie cele din iad ? Sau cine ne-a spus nouă, venind de acolo ? Dar să auzim cuvintele lui Avraam: "Dacă nu ascultă învăţăturile Scripturii, apoi nici de-ar veni cineva din morţi, nu vor crede." Că aceasta, cu adevărat, au făcut şi cei necredincioşi, de vreme ce nu ascultau Scripturile, apoi, nici pe cei înviaţi din morţi, nu i-au crezut. Că, şi pe Lazăr, vroiau să-l ucidă, pe care Hristos îl înviase din morţi. Şi în vremea răstignirii, deşi mulţi morţi au înviat, ei au făcut lucruri mai cumplite. Pentru că, pe Apostolii cei ce credeau în Hristos, i-au bătut. Că de ar fi fost venirea aceasta din morţi de folos pentru credinţă, apoi adeseori, ar fi făcut Domnul aceasta. Însă, acum, mai de folos decât toate, este ca să cunoaştem adevărul din Scriptură, că altfel i-ar fi înşelat diavolul cu nălucirile sale, dar nouă ne-a dat Domnul Scriptura, spre întărire. Precum lumina pe toţi îi luminează, aşa şi Scriptura, pe noi, pentru că Scriptura toate cursele vrăjmaşului le dezgoleşte şi de aceea, ascultând-o ne vom mântui. Dumnezeului nostru, slavă !

Întru această zi cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur despre alegerea episcopilor

       Deci, să urmăm şi noi pe cei ce fug de dregătorii. Căci, acum, nu mai îndrept cuvântul meu către toţi, ci numai către cei ce doresc dregătorii. Dacă crezi că lui Dumnezeu este alegerea, apoi, să nu cârteşti, pentru că împotriva Lui cârteşti şi împotriva Lui te mânii, că El este cel ce a ales, şi, dacă El a ales, iar tu cârteşti împotriva Lui, faci acelaşi lucru ca şi Cain. Pentru că i se cădea lui să primească ceea ce era plăcut lui Dumnezeu. Iar el, în loc să cinstească mai întâi jertfa fratelui său, mâniindu-se, a cârtit, deci i se cădea să se umilească. Însă eu, nu pentru aceasta voi grăi astăzi. Ci, precum ştie Dumnezeu, să rânduiască spre folos, după purtarea Lui de grijă. Că, de multe ori, cu obiceiurile tu eşti mai blând, dar n-ai fost ales. Iarăşi, îţi este ţie viaţa fără de prihană şi inima largă, dar în Biserică nu numai de aceasta este trebuinţă. Mai este, încă, şi într-alt chip, că unii, şi la alte lucruri sunt destoinici. Au, nu vezi câte descoperiri, de acestea, a făcut Dumnezeiasca Scriptură? Pentru care pricină, s-a cercetat lucrul acesta? Pentru că, adică, nu ca la o dregătorie şi folosire venim, fraţilor, la vrednicia de episcop, sau ca la o cinste şi odihnă. Că de ai fi ştiut că episcopul este dator tuturor, purtând sarcinile tuturor, căci alţii au iertare când se mânie, iar el, nicidecum; căci, alţii greşind, au îndreptăţire, iar el nu are. Aceasta, de ai fi ştiut, apoi, nu te-ai fi sârguit la dregătoria aceasta, nici nu ai fi alergat după ea. Pentru că, de episcop vorbesc toţi şi de toţi este el judecat, şi de înţelepţi şi de cei de rând. Cu griji, în fiecare zi, se scoală, şi le are pe ele în fiecare noapte. Dumnezeului nostru slavă, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin.

Acatistul Sfinţilor Apostoli Bartolomeu şi Barnaba

 

CONDACUL 1

Veniţi să încununăm cu laude pe stâlpii Apostolilor, pe cei ce s-au nevoit până la sânge întru mărturisirea Cuvântului, ca păziţi fiind cu scutul rugăciunilor lor de toate săgeţile ispitelor, să cântăm Domnului cu mulţumire: Aliluia!

ICOSUL 1

Cu ce cuvinte vă vom întâmpina pe voi, Sfinţilor Apostoli, pe cărarea rugăciunii, căci voi cu adevărat aţi biruit toate vicleşugurile vrăjmaşilor, şi pe toţi aţi luminat cu darul lui Hristos, ca să vă cinstească pe voi aşa:

Bucuraţi-vă, porţi ale Împărăţiei cerurilor;
Bucuraţi-vă, vase de aur ale credinţei;
Bucuraţi-vă, stele ce înfrumuseţează cerul Bisericii;
Bucuraţi-vă, sălaşuri întru care a strălucit slava lui Hristos;
Bucuraţi-vă, luminători ai celor din întunericul neştiinţei;
Bucuraţi-vă, făclii vestitoare ale luminii lui Hristos;
Bucuraţi-vă, jertfe sfinţite aduse Împăratului ceresc;
Bucuraţi-vă, cei plini de mirul înţelepciunii de sus;
Bucuraţi-vă, candele nestinse ale dreptei credinţe;
Bucuraţi-vă, peceţi nestricate ale Cuvântului ceresc;
Bucuraţi-vă, odihna inimilor încercate în necazuri;
Bucuraţi-vă, bucuria celor ce caută comori duhovniceşti;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Apostoli Bartolomeu şi Barnaba!

CONDACUL 2

Împreună cu Sfântul Apostol Filip te-ai nevoit, Sfinte Bartolomeu, alergând împreună pe cărările propovăduirii lui Hristos, Cel Ce v-a unit într-un gând al iubirii şi a umplut vasul inimilor voastre cu mirul cântărilor de: Aliluia!

ICOSUL 2

Bătăi şi temniţă ai răbdat, Sfinte Apostole Bartolomeu, pentru Cel Ce a deşertat temniţele iadului şi cu puterea Crucii ai spulberat valurile ispitelor, primind de la cei pe care i-ai luminat cununi de laude ca acestea:

Bucură-te, răbdătorule al multor prigoniri;
Bucură-te, soare înţelegător sfinţit de Soarele dreptăţii;
Bucură-te, înţelepciunea celor însetaţi de Adevăr;
Bucură-te, luminătorul celor din noaptea înşelăciunii;
Bucură-te, candela rugăciunii inimilor smerite;
Bucură-te, făclia ce aprinde dorul de Hristos;
Bucură-te, tânguirea taberelor diavoleşti;
Bucură-te, vederea încununată de bucurie a celui orb;
Bucură-te, luceafăr al minunilor uimind cugetele păgânilor;
Bucură-te, oglinda sufletelor iubitoare de înţelepciune;
Bucură-te, căci ai omorât vipera cu suliţa rugăciunii;
Bucură-te, cel întru care a strălucit puterea lui Hristos;
Bucură-te, Sfinte Apostole Bartolomeu, strălucirea slavei Apostolilor lui Hristos!

CONDACUL 3

Prieten preaiubit al Sfântului Apostol Pavel fiind, te-ai veselit minunat cu duhul când acesta s-a alăturat turmei lui Hristos, Sfinte Apostole Barnaba, strigând împreună cu acesta întru mulţumire Domnului: Aliluia!

ICOSUL 3

În părţile Antiohiei Siriei te-ai nevoit, Sfinte Barnaba, scoţând multe suflete din groapa necredinţei şi aşezându-le pe piatra credinţei în Hristos, ca toţi cu mulţumire să-ţi cânte aşa:

Bucură-te, fluier al vestirilor dumnezeieşti;
Bucură-te, poartă a înţelepciunii celei de sus;
Bucură-te, întărirea sufletelor întru credinţa mântuitoare;
Bucură-te, că ai cules rod îmbelşugat de virtuţi din grădina sufletelor;
Bucură-te, mângâierea cea nerăpită a Apostolului neamurilor;
Bucură-te, iscusit propovăduitor al Cuvântului;
Bucură-te, chivernisitorul înţelept al darurilor Bisericii;
Bucură-te, candelă a rugăciunii văzătoare;
Bucură-te, că bine ai împărţit milostenia primită;
Bucură-te, mână a lui Hristos lucrătoare în lume;
Bucură-te, scânteia nădejdii celor întristaţi;
Bucură-te, pacea sufletelor tulburate de ispite;
Bucură-te, Sfinte Apostole Barnaba, carte sfinţită de Duhul şi veşnic deschisă spre propovăduirea lui Hristos!

CONDACUL 4

Împietrirea păgânilor şi groaza chinurilor puse înainte nu te-au înspăimântat pe tine, Sfinte Apostole Bartolomeu, ci cu nădejdea în Viaţa lumii te-ai aruncat în focul chinurilor, având sufletul aprins de focul iubirii dumnezeieşti, care te îndemna a cânta neîncetat: Aliluia!

ICOSUL 4

Pe soţia antipatului cetăţii ai vindecat-o cu untdelmnul rugăciunii, atrăgând asupra ta mânia soţului rău credincios, însă de la noi primeşte smerite cuvinte de mulţumire şi îmblânzeşte Sfinte Bartolomeu, patimile noastre, ca să te cinstim cu cântări de laude ca acestea:

Bucură-te, vistierie a darurilor lui Hristos;
Bucură-te, înţelepţirea tainică a cinstitorilor tăi;
Bucură-te, dezlegarea femeii din legăturile neputinţei;
Bucură-te, întărirea tuturor pe piatra credinţei;
Bucură-te, limanul celor din întunericul necazurilor;
Bucură-te, stea sădită de înţelepciunea dumnezeiască;
Bucură-te, carte purtătoare a tainelor Cuvântului;
Bucură-te, vasul cel sfinţit al Adevărului;
Bucură-te, că ai răbdat mânia asupritorilor;
Bucură-te, că ai rămas în corabia credinţei;
Bucură-te, diamant al răbdării nepreţuite;
Bucură-te, turn sfinţit al comorilor rugăciunii;
Bucură-te, Sfinte Apostole Bartolomeu, strălucirea slavei Apostolilor lui Hristos!

CONDACUL 5

Prin viforul multor prigoniri călătorind, Sfinte Apostole Barnaba, ai păstrat în suflet nestinsă flacăra credinţei în Hristos şi în toată vremea te-ai ostenit a aduce cu îngerii jertfa cântării de: Aliluia!

ICOSUL 5

Pe bărbatul cel şchiop l-ai vindecat numai cu cuvântul rugăciunii tale, Sfinte Barnaba, iar acum sufletele noastre cele ce şchioapătă pe calea poruncilor dumnezeieşti le întăreşte, ca bine să săvârşim alergarea credinţei, şi să te mărim pe tine cu dragoste aşa:

Bucură-te, întărirea picioarelor neputincioase;
Bucură-te, încununarea celor ce bine aleargă pe cărarea mântuirii;
Bucură-te, întâmpinarea celor osteniţi de multele ispite;
Bucură-te, bucuria moşenitorilor Împărăţiei lui Hristos;
Bucură-te, bunul povăţuitor al Sfântului Apostol Marcu;
Bucură-te, mângâierea sufletelor istovite de arşiţa necazurilor;
Bucură-te, piatra poruncilor lui Hristos;
Bucură-te, că ai risipit toată întunecimea necredinţei;
Bucură-te, vas întru care s-a păstrat mirul înţelepciunii;
Bucură-te, că ai băut paharul pătimirilor pentru Hristos;
Bucură-te, că mânia păgânilor nu te-a înspăimântat;
Bucură-te, întărirea aşezământului credinţei;
Bucură-te, Sfinte Apostole Barnaba, carte sfinţită de Duhul şi veşnic deschisă spre propovăduirea lui Hristos!

CONDACUL 6

Răstignit ai fost Sfinte Bartolomeu, asemenea Mântuitorului pe Care L-ai urmat pe Golgota prigonirilor, dar cutremurul cel mare s-a arătat a fi semn dumnezeiesc, ca toţi să se închine Celui pe Care cu cutremur îngerii Îl slăvesc în cântări de: Aliluia!

ICOSUL 6

În părţile Indiei ai fost chemat să semeni sămânţa credinţei, dar vânturile prigonirilor nu au reuşit să te dezrădăcineze din pământul Adevărului, ci însuţi ai întărit pe mulţi întru dreptate, ca să te cinstească cu evlavie cu cântări de laudă ca acestea:

Bucură-te, stâlp al credinţei pe meleagurile Indiei;
Bucură-te, tămăduire grabnică a celor neputincioşi;
Bucură-te, vedere dulce a celor orbi;
Bucură-te, liniştea sufletelor tulburate de ispite;
Bucură-te, răbdarea celor din necazuri;
Bucură-te, uşurarea poverii celor necăjiţi;
Bucură-te, auzire scumpă a celor întristaţi;
Bucură-te, deschizătorule al porţilor credinţei;
Bucură-te, cheie ce ne descui uşile Împărăţiei;
Bucură-te, mângâierea celor încercaţi în focul ispitelor;
Bucură-te, lumina ce a strălucit celor din umbra necredinţei;
Bucură-te, pom plin de roadele Înţelepciunii Tatălui prin lucrarea Duhului;
Bucură-te, Sfinte Apostole Bartolomeu, strălucirea slavei Apostolilor lui Hristos!

CONDACUL 7

În insula Cipru, patria ta, bine te-ai nevoit pentru întărirea dreptei credinţe şi ai răbdat defăimarea celor îndărătnici, aducând Domnului jertfe neîncetate de rugăciune împodobite cu cântări: Aliluia!

ICOSUL 7

Cu ochii cei duhovniceşti mai înainte ai văzut Sfinte Barnaba, sfârşitul cel gătit ţie de cei rău credincioşi, dar nu te-ai înspăimântat de chinuri, ci cu răbdare ai suferit durerile cele cumplite, ca să te bucuri în veac de odihna lui Hristos şi de laude ca acestea:

Bucură-te, că Sfânta Liturghie ai slujit mai înainte de moarte;
Bucură-te, că ai întărit pe cei ce te iubeau mai înainte de sfârşitul tău;
Bucură-te, că legea iubirii desăvârşit ai plinit;
Bucură-te, căci cu pietre ai fost ucis de rău credincioşi;
Bucură-te, că te-ai asemănat întru moarte întâiului mucenic;
Bucură-te, că pietrele ţi-au zidit scară către cer;
Bucură-te, că întăreşti pe toţi pe piatra credinţei;
Bucură-te, că te veseleşti acum în palat îngeresc;
Bucură-te, că întinzi tuturor mână de ajutor în primejdii;
Bucură-te, luminarea celor ce te cinstesc pe tine;
Bucură-te, că focul nu a suferit atingerea de trupul tău;
Bucură-te, că ai lăsat lumii comoara moaştelor tale;
Bucură-te, Sfinte Apostole Barnaba, carte sfinţită de Duhul şi veşnic deschisă spre propovăduirea lui Hristos!

CONDACUL 8

Toate părţile Indiei ai luminat cu strălucirea propovăduirii lui Hristos, iar acum luminează şi întunericul sufletului meu, ca să mă îndrept cu pas grăbit către ziua cea nesfârşită a bucuriei celor ce laudă pe Stăpânul cu cântări neîncetate de: Aliluia!

ICOSUL 8

Sfânta Evanghelie a Sfântului Apostol Matei ai tălmăcit-o în limba celor din părţile Indiei şi le-ai dăruit-o lor ca moştenire a credinţei, ca pururea să cinstească amintirea ta şi să te cheme în ajutor, aducându-ţi mulţumiri ca acestea:

Bucură-te, pecete a Evangheliei Adevărului;
Bucură-te, luminătorul cel mare al Indiei;
Bucură-te, că ai rupt legăturile neştiinţei;
Bucură-te, că vălul păcatului celor întunecaţi l-ai ridicat;
Bucură-te, că pe toţi i-ai împăcat cu Hristos;
Bucură-te, că ai trecut peste groapa necazurilor cu bucurie;
Bucură-te, că ai dăruit hrană sufletească inimilor încercate;
Bucură-te, că ai dăruit tuturor comoara Evangheliei;
Bucură-te, înţelepţitorul minţilor celor umbrite de gânduri rele;
Bucură-te, că ai făcut să înceteze potopul patimilor;
Bucură-te, că ai dispreţuit toată bogăţia trecătoare a lumii;
Bucură-te, visterie a rugăciunii neîncetate;
Bucură-te, Sfinte Apostole Bartolomeu, strălucirea slavei Apostolilor lui Hristos!

CONDACUL 9

Bine săvârşind calea muceniciei, ai aflat în ceruri pe Cel Dorit, Care primind osteneala ta pentru adevăr, te-a încununat cu slavă netrecătoare, ca să te veseleşti neîncetat întru lumina cântărilor de: Aliluia!

ICOSUL 9

Lacrimi de iubire şi de milostivire a vărsat Sfântul Pavel pentru tine, prietenul său cel mult iubit, precum Mântuitorul a vărsat pentru Lazăr, iar noi te rugăm să ceri Domnului să dea ochilor noştri lacrimi de pocăinţă, ca plângându-ne păcatele, să îţi aducem ţie mulţumire pentru mijlocire întru acest chip:

Bucură-te, cel ce ai desăvârşit cartea prieteniei;
Bucură-te, că prin multe chinuri ai ajuns la odihnă;
Bucură-te, că eşti liman celor încercaţi în marea vieţii;
Bucură-te, că risipeşti tulburările celor rău credincioşi;
Bucură-te, că ai iertat pe prigonitorii tăi;
Bucură-te, căci cu mâna ta ai scris Evanghelia Sfântului Matei;
Bucură-te, căci cu aceasta ai poruncit a fi îngropat;
Bucură-te, că pentru adevăr viaţa întru primejdie ai pus-o;
Bucură-te, că pentru Hristos cu totul te-ai jertfit;
Bucură-te, că eşti cununa bucuriei mucenicilor;
Bucură-te, biruinţa cea nerăpită a Apostolilor;
Bucură-te, mângâierea celor cufundaţi în multe necazuri;
Bucură-te, Sfinte Apostole Barnaba, carte sfinţită de Duhul şi veşnic deschisă spre propovăduirea lui Hristos!

CONDACUL 10

Purtarea de grijă a lui Dumnezeu asemenea unui soare te-a însoţit în ziua mântuirii, Sfinte Apostole Bartolomeu, călăuzindu-ţi paşii spre părţile Armeniei celei mari, ca să propovăduieşti pe Soarele dreptăţii, Căruia toată suflarea Îi cântă: Aliluia!

ICOSUL 10

Diavolii nu mai sufereau strălucirea minunilor tale şi nici vindecarea fiicei împăratului, uneltind răstignirea ta pe cruce cu capul în jos, spre a arăta tuturor grabnica pregătire pentru alergarea către Împărăţia cerurilor, pe care roagă-te să o moştenească şi cei ce te cinstesc pe tine aşa:

Bucură-te, că ai orbit pe demoni cu strălucirea minunilor;
Bucură-te, mare neguţător de suflete omeneşti;
Bucură-te, că pe mulţi ai adus la Hristos mântuiţi;
Bucură-te, corabie a Împărăţiei cerurilor;
Bucură-te, vindecarea minunată a fiicei împăratului;
Bucură-te, căci sărăcia pentru Hristos ai iubit;
Bucură-te, că în dar ai dat cele primite de la Hristos;
Bucură-te, izvor nesecat al tămăduirilor;
Bucură-te, căci capul ţi s-a tăiat pentru Capul Bisericii;
Bucură-te, că ai slăvit pe Domnul şi în chinurile cele cumplite;
Bucură-te, căci prin dureri ai câştigat cununa veseliei veşnice;
Bucură-te, căci cu sângele tău ai pecetluit testamentul Adevărului;
Bucură-te, Sfinte Apostole Bartolomeu, strălucirea slavei Apostolilor lui Hristos!

CONDACUL 11

Moaştele tale ai descoperit arhiepiscopului celui ce cu lacrimi cerea semn dumnezeiesc şi l-ai înţelepţit pe el spre a birui pe potrivnici ca să cânte Domnului cu mulţumire: Aliluia!

ICOSUL 11

Pentru moaştele tale Sfinte Barnaba, s-a dat insulei Cipru a fi sub stăpânirea arhiepiscopului său, ca toţi să te cinstească cu adâncă evlavie, îndreptând către tine norul rugăciunilor lor şi picături de laude ca acestea:

Bucură-te, apărător nebiruit al insulei Cipru;
Bucură-te, podoaba drept măritorilor creştini;
Bucură-te, că ai luminat pe arhiepiscopul tulburat de îndoială;
Bucură-te, că luminezi ochii noştri sufleteşti;
Bucură-te, că întăreşti în credinţă sufletele încercate;
Bucură-te, că slujeşti cu slavă în ceata Apostolilor;
Bucură-te, că eşti nouă apărător la judecata lui Hristos;
Bucură-te, că reverşi tuturor izvoare de tămăduiri;
Bucură-te, mângâierea cea binecuvântată a Ciprului;
Bucură-te, că risipeşti tulburările vrăjmaşilor;
Bucură-te, vie mult roditoare a Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, că hrăneşti sufletele cu mierea înţelepciunii;
Bucură-te, Sfinte Apostole Barnaba, carte sfinţită de Duhul şi veşnic deschisă spre propovăduirea lui Hristos!

CONDACUL 12

Adâncurile nu au voit a înghiţi racla cu moaştele tale, Sfinte Bartolomeu, ci s-a dăruit nouă, pământenilor, spre mângâiere în necazuri şi spre a ne îndemna a cânta neîncetat Domnului cu mulţumire: Aliluia!

ICOSUL 12

O minune preaslăvită s-a arătat după zborul tău cu sufletul către cămările cereşti, Sfinte Bartolomeu, căci Cuviosul Iosif a primit prin rugăciunile tale cele stăruitoare darul scrierii cântărilor bisericeşti; iar noi, săraci fiind de înţelepciune, ca văduva cea necăjită, îţi aducem în dar la prăznuirea ta cei doi bani: evlavia şi nădejdea noastră în rugăciunile tale, ca să moştenim şi noi Împărăţia cea de sus, lăudându-te pe tine aşa:

Bucură-te, scară a dragostei dumnezeieşti;
Bucură-te, că te-ai ostenit a plini rugăciunile Cuviosului Iosif;
Bucură-te, înţelepciunea tainică a dulce cântătorului lui Hristos;
Bucură-te, că reverşi tuturor mirul darurilor Înţelepciunii;
Bucură-te, că ne ocroteşti sub aripile rugăciunii tale;
Bucură-te, podoabă sfinţită a Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, că vindeci rănile sufletelor încercate în necazuri;
Bucură-te, că în vedenii adesea te-ai arătat celui ce te iubea;
Bucură-te, că nu ai lepădat nici neputincioasă osteneala noastră;
Bucură-te, că reverşi darul Cuvântului celor ce te cinstesc;
Bucură-te, acoperământul sufletelor ce trec marea vieţii;
Bucură-te, ajutătorul tuturor la plinirea poruncilor lui Hristos;
Bucură-te, Sfinte Apostole Bartolomeu, strălucirea slavei Apostolilor lui Hristos!

CONDACUL 13

O, Sfinţilor Apostoli Bartolomeu şi Barnaba, făclii înţelegătoare ale Soarelui dreptăţii, cei ce dăruiţi lumii lumina înţelepciunii lui Hristos, prin ale voastre sfinte rugăciuni luminaţi şi inimile noastre, ca să vedem strălucind în oglinda sufletului pe Hristos, Cel Ce dă tuturor îmbrăţişarea iertării, chemându-ne pe toţi într-un gând al iubirii neclintite spre a-I cânta cu puterile cereşti: Aliluia!

 

Sinaxar 10 Iunie

 

În această lună, în ziua a zecea, pomenirea Sfinţilor Mucenici Alexandru şi Antonina.

Aceştia erau din satul Crodamul său Cardamul, unde Sfânta Antonina petrecea viaţa ei cu curăţie şi cu cinste. Fiind însă prinsă de conducătorul Fest şi nevrând să se lepede de Hristos, nici să slujească demonilor, a fost băgată într-o casă de desfrânare. Şi stând acolo fără să mănânce trei zile, i s-a arătat noaptea lumina, şi făcându-se tunet mare s-au deschis uşile casei, şi s-a auzit glas din cer către dânsa, îndemnând-o să se scoale şi să se ospăteze. Deci mâncând, a ieşit iarăşi şi a stat înaintea conducătorului şi neplecându-se a jertfi la idoli, a fost călcată în picioare şi bătută cu sabie de lemn; şi iarăşi fiind adusă la casa cea de desfrânare, în care prin descoperirea îngerului, intrând Alexandru, care din pricina vârstei lui tinere (căci era de 23 de ani), se făcea şi se arăta că mergea pentru păcat, a scos pe ascuns pe sfânta din casă, acoperindu-i capul cu haina lui, iar el a rămas acolo. Peste puţin vădindu-se lucrul de către unii slujitori care voiau să ruşineze pe sfânta, a fost adus Alexandru la conducător. Şi întrebându-l pentru ce a făcut lucrul acesta, n-a tăgăduit, ci a mărturisit pricina cu însăşi gura sa, şi a fost bătut cu sabie de lemn. Apoi prinzând şi pe sfânta li s-au tăiat degetele mâinilor şi ale picioarelor şi, ungându-le trupurile cu catran, le-au dat brânci într-o groapă cu foc, şi acolo şi-au luat fericitul sfârşit, în ziua de 3 mai a anului 313.

Şi se face prăznuirea lor la 10 iunie, în mănăstirea ce se zice a lui Maximin (Maximov), care este în Constantinopol, unde se află sfintele lor moaşte, din care izvorăsc multe minuni şi tămăduiri.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului sfinţitului mucenic Timotei, episcopul Prusei.

Acesta a trăit în zilele lui Iulian Paravatul (Apostatul), chivernisindu-şi bine Biserica ce luase. Şi păstorind duhovniceşte poporul dintr-însa, şi având dar de minuni nespuse, a ucis cu ajutorul acoperământului Sfintelor Taine un balaur mare, care cu răutatea celui încuibat în locul acela, ucigaşul zic de oameni şi vechiul balaur, omora şi pe oamenii ce treceau prin acel loc şi dobitoacele numai cu suflatul lui le strica de piereau, încât în scurt timp fusese părăsit drumul ce este între Prusa şi între apele cele fierbinţi. Şi aflând paravatul Iulian minunile ce făcea sfântul, a trimis de l-au omorât. Şi se face prăznuirea lui în sfântul său martiriu, ce este înăuntrul cinstitei case de bolnavi, care se află în Devteron.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Canid.

Acesta trăia pe vremea împărăţiei lui Teodosie cel mare, fiind fiu al lui Teodot şi al Teofanei, care aveau locuinţa în latura capadocienilor, cucernici aflându-se ei şi iubitori de Dumnezeu. Se spune că maica acestuia în vremea ce-l avea în pântece, se înfrâna de la tot felul de bucate grase, iar el după ce a fost născut nu primea a suge din ţâţa stângă. Iar dacă maică-sa cândva s-ar fi lăcomit la hrana mai îndestulată, el nici de ţâţa dreaptă nu se atingea. După ce a fost botezat şi înţărcat şi trecând anii copilăriei, a lăsat toate şi s-a dus la munte, şi închizându-se într-o mică peşteră, petrecea în rugăciune şi în postire, căci doar o dată în săptămână gusta puţine verdeţuri crude şi nesărate, petrecând în acest fel şaptezeci şi trei de ani. Deci fiindcă locul era foarte bântuit de ape, şi peştera se afla înconjurată de multă umezeală, i s-au stricat cu totul perii capului şi ai bărbii. Şi aşa în multă vreme răbdând fericitul, s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Teofan şi Pansemnia.

Cuviosul Teofan era din cetatea Antiohiei, născut din părinţi păgâni şi rău credincioşi. Şi însoţindu-se el cu femeie, şi trei ani împreună vieţuind, aceea s-a mutat din viaţă, iar el s-a lipit de Biserica lui Hristos şi a primit Sfântul Botez; şi făcându-şi o chilioara mică aproape de oraş, s-a închis în ea curăţindu-se prin toate cele ce ştia că folosesc spre desăvârşita şi întreaga îmbunătăţire. Deci fiind înştiinţat despre o oarecare desfrânată publică, Pansemni, numită aşa pentru că multora se făcuse ea pricină de pierzare, cuviosul, făcând rugăciune şi dăruindu-se pe sine lui Dumnezeu, a ieşit din chilie şi s-a dus la aceea, căreia i-a vorbit câte erau de trebuinţă a pleca o femeie rea şi desfrânată ca să-şi lase petrecerea ei şi să treacă la viaţa înfrânată şi cinstită. De aceste cuvinte luminându-i-se ei mintea şi în umilinţă venind, a primit Sfântul botez, şi după ce şi-a rânduit cele ale sale, a urmat fericitului Teofan. Care închizând-o în chilia sa a făcut-o pe ea lucratoare de tot felul de bunătate, căci atâta a bineplăcut lui Dumnezeu, încât şi demoni izgonea şi felurite boli vindeca, şi vieţuind împreună cu cuviosul Teofan un an şi două luni, s-au mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Apolon (Apolo, Apolos) episcopul.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Alexie, episcop de Bitinia.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna iunie in 10 zile: pomenirea Sfantului, sfintitului Mucenic Timotei, episcopul Brusiei (sec. IV).

    Cetatea Brusiei este in partile Bitiniei, in hotar cu Frigia si cu Moesia. In aceasta cetate, pe vremea rau-credinciosului imparat Iulian, cel lepadat de credinta, a fost episcop Sfantul Timotei (361-363), care, pentru curatia si sfintenia lui, a luat, de la Dumnezeu, darul facerii de minuni. Si pastorea duhovniceste poporul sau, tamaduind bolile, cu puterea cea data lui de la Dumnezeu. Si, luminand cu invatatura turma sa, intorcea la Domnul pe multi necredinciosi.

   Iar, dupa ce a venit imparat Iulian si a inceput a prigoni cumplit Biserica lui Dumnezeu, atunci, Sfantul Timotei, s-a ostenit si mai mult cu propovaduirea cuvintelor lui Dumnezeu, intarind pe cei credinciosi in credinta. Deci, afland de dansul, paganul Iulian a trimis sa-l prinda si l-a inchis in temnita. Si multi veneau la dansul cand era el in lanturi, iar el ii invata sa creada in Hristos, adevaratul Dumnezeu. Si, a fost instiintat si Iulian pe aceasta. Si l-a oprit pe el sa invete despre numele lui Hristos, dar Sfantul Timotei nu a incetat sa-si implineasca datoria, propovaduind, fara teama, pe Mantuitorul. Si, maniindu-se, imparatul a trimis pe un slujitor al sau si i-a taiat capul Sfantului Timotei in temnita. Si asa, vrednicul pastor s-a adus jertfa pe sine, primind cununa muceniciei. Intru slava lui Hristos, Dumnezeul nostru.
 

Intru aceasta zi, pomenirea Sfintitilor Mucenici Alexandru si Antonina (+303-305)..

    Acestia au fost din satul Cordam. Sfanta Antonina petrecea viata ei in curatie si cu cinste. Deci, fiind prinsa de dregatorul Fist si nevrand sa se lepede de Hristos, nici sa slujeasca idolilor, a fost dusa cu sila, intr-o casa de desfranare. Si, stand acolo, nemancand trei zile, i s-a aratat, noaptea o lumina, si, facandu-se tunet mare, s-au deschis usile casei si s-a facut glas din cer catre ea, indemnand-o sa se scoale si sa ospateze. Apoi, a fost dusa, iarasi, inaintea dregatorului si, neplecandu-se a jertfi la idoli, a fost calcata in picioare si batuta cu sabia de lemn. Si, iarasi, a fost adusa in casa de desfrau. In aceasta casa, prin descoperirea ingerului, a intrat Alexandru si, pentru varsta lui tanara, ca era de douazeci si trei de ani, s-a prefacut ca merge acolo pentru pacat. Deci, a scos-o pe ascuns, pe Sfanta din casa, acoperindu-i capul cu haina lui, iar el a ramas in casa. Peste putin timp, vazandu-se lucrul acesta, l-au dus pe Alexandru la dregator. Si, intrebandu-l pentru ce a facut aceasta, mucenicul n-a tagaduit, ci a marturisit pricina cu insusi gura sa. Si, mai intai, a fost batut cu sabia de lemn. Apoi, prinzand si pe Sfanta, le-a taiat degetele mainilor si picioarelor si, ungandu-le trupurile peste tot cu catran, le-a dat branci intr-o groapa cu foc si, acolo, si-au luat feriricitul sfarsit. Si se face praznuirea lor la manastirea Maximin, care este in Constantinopol.
 

Intru aceasta zi, cuvant de la Isus Sirah.

    Nu te certa cu cel puternic, ca sa nu cazi vreodata in mainile lui. Sa nu te judeci cu omul ce bogat, ca sa nu-ti ingreuneze tie masura. Pentru ca pe multi i-a pierdut aurul si inimile regilor le-a aplecat. Sa nu te sfadesti cu omul cel limbut si sa nu pui pe focul lui lemne. Sa nu te insotesti cu omul rau crescut, ca sa nu se necinsteasca stramosii tai. Sa nu ocarasti pe omul cel ce se intoarce de la pacat; sa-ti aduci aminte ca toti suntem vinovati. Sa nu necinstesti pe vreun om la batranetile lui, pentru ca si tu insuti vei imbatrani. Nu te bucura de moartea vrajmasului tau; sa-ti aduci aminte ca toti trebuie sa murim. Sa nu treci cu vederea vorbele inteleptilor, ci, la pildele lor, opreste-te, pentru ca de la dansii vei deprinde invatatura, despre cum sa slujesti la cei mai mari. Sa nu te departezi de la poruncile batranilor, pentru ca si ei s-au deprins de la parintii lor, ca, de la ei, vei invata intelepciunea si indemanarea de a da raspuns bun la nevoie. Nu atatia carbunii pacatosilor ca sa nu te arda flacara focului lor. Sa nu ajungi pana la sfada cu omul iute la manie, ca sa nu fie o cursa intinsa inaintea buzelor tale. Sa nu dai imprumut omului, celui mai tare decat tine, si, de vei imprumuta, socoteste imprumutul ca pierdut. Sa nu fii chezas peste puterea ta, iar, daca ai dat chezasie, fii cu grija, ca va trebui sa platesti.
 

Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur, ca sa nu ne juram si sa nu ne calcam juramantul.

    Drepta aceea, daca cei ce mint, patimesc multe, apoi, cei ce-si calca juramantul, oare, nu vor patimi? Ca, daca numai pentru raspunsul simplu ce a zis femeia aceea, a lui Anania: "Adevarat, cu atat am vandut tarina, va jurati si calcati juramantul, de ce fel de osanda veti fi vrednici? Este potrivit sa aratam, astazi, si din Legea veche, cumplitul lucru al calcarii de juramant, ca zice Zaharia Proorocul: "Secera se pogoara, lunga de douazeci de coti, si inalta de zece coti", pogorare care arata grabnica navalire a pedepsei, ce urmeaza calcarii juramintelor. Fiindca acei multi coti insemneaza groaza si marimea relelor. Iar, fiindca vedea secera pogorandu-se din cer, aceasta insemna judecata, care se pogoara de la Judecatorul cel de Sus, iar chipul secerei, arata pedeapsa cea fara de scapare. Ca precum secera, oriunde ar cadea, aduce pierzanie, asa si urgia, care se pogoara asupra celor ce se jura si calca juramantul infricosata este si acei oameni nu vor putea scapa, daca nu isi vor indrepta, mai intai, faptele lor. Ca, desi nu suntem pedepsiti indata ce ne purtam, pentru aceasta, sa nu fim fara teama. Deci, cei ce gresesc mult si sunt, mai mult nepedepsiti, decat pedepsiti, aceia sunt datori sa se teama si sa se cutremure mai mult, de vreme ce, le cresc lor chinurile, si aici si dincolo. Pentru aceea, dar, sa nu cautam daca suntem sau nu pedepsiti de Dumnezeu, ci, sa cercetam singuri, daca n-am gresit, fiindca daca gresim si nu suntem pedepsiti, apoi, mai mult, suntem datori a ne cutremura. Multi s-au jurat si juramantul l-au calcat, dar, macar ca au scapat de osanda pana acum, sa nu se semeteasca, pentru ca ii asteapta scrasnirea dintilor. Si, poate unii, chiar si aici vor patimi si nu vor scapa de pedeapsa, chiar daca, nu pentru greseala aceea, ci pentru alte greseli, osanda mai cumplita avand. Pentru aceea, dar, sa nu cautam daca suntem sau nu pedepsiti de Dumnezeu, calcandu-se juramantul, ci, sa cercetam de n-am gresit." Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.

Acatistul Sfinților Mucenici Alexandru și Antonina din Roma (10 iunie)

iun.2

Condacul 1

Aleși dintre hotarele Romei ați îndurat pătimiri pentru Domnul Iisus Hristos, Sfinților Alexandru și Antonina, iar noi amintindu-ne de binecuvântarea rugăciunilor voastre, Îl lăudăm pe Dumnezeu cu emoție iar pe voi vă strigăm: Bucurați-vă, Sfinților Alexandra și Antonina, dezlegând lanțurile robirii!

Icos 1

Ați fost asemenea unor Îngeri Cerești, trăind în afara trupului și nesocotind bunătățile pământești și urmând poruncii lui Dumnezeu de a iubi fără tăgadă, vă veseliți acum în Ceruri și ascultați acestea de la noi:

Bucurați-vă, vase alese ale lui Dumnezeu;

Bucurați-vă, ramuri roditoare ale Pomului Vieții;

Bucurați-vă, cei ce ați trăit de pe pământ fericirea Edenului;

Bucurați-vă, cei ce v-ați înfruptat din mărul ascultării;

Bucurați-vă, smeriți ucenici ai lui Hristos;

Bucurați-vă, veșminte de har pe trupuri curajoase;

Bucurați-vă, Sfinților Alexandra și Antonina, dezlegând lanțurile robirii!

Condacul 2

Pe vremea împăratului Dioclețian era multă prigoană împotriva creștinilor, mulți fiind uciși cu felurite munci pentru credința în Dumnezeu, și într-o zi ostașii păgâni te-au prins și pe tine, Sfântă Antonina, fecioară cinstită de neam bun care te închinai la Domnul Hristos: Aliluia!

Icosul 2

Ighemonul Fist te-a cercetat încercând a te amăgi cu cuvinte viclene, promițându-ți să te facă preoteasă a zeiței Artemida, să primești daruri și cinste și să fii mai mare în casa lui, iar noi ne rugăm:

Bucură-te, Sfântă Antonina, cea curată la trup și la suflet;

Bucură-te, crinul fecioriei și al neprihănirii;

Bucură-te, imacultă inimă pătrunsă de dragostea de Dumnezeu;

Bucură-te, trăind viața în bună rânduială duhovnicească;

Bucură-te, izvor de fapte bune și milostenie;

Bucură-te, cu bucuria celor nevoitori până la moarte;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Antonina, dezlegând lanțurile robirii!

Condacul 3

I-ai spus necredinciosului că toți zeii păgânilor sunt diavoli, că Domnul a făcut cerurile și pământul și toate cele ce sălășluiesc în ele, iar el plin de mânie te-a aruncat în temniță trei zile ca să te răzgândești, însă tu, Sfântă Antonina, te bucurai de a respira în harul Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3

Te-ai rugat Domnului zii și noapte petrecând fără hrană, curată Muceniță, iar după trei zile s-a făcut un tunet așa de mare că s-au cutremurat pereții temniței, toate lanțurile și zăvoarele s-au deschis și o mare lumină a luminat temnița:

Bucură-te, că ți-au zăvorât trupul;

Bucură-te, că sufletul tău zbura nestingherit;

Bucură-te, că din rugăciune aveai aripi;

Bucură-te, că Cerul s-a coborât la tine;

Bucură-te, că Îngerii îți purtau de grijă;

Bucură-te, că erai întărită de har peste har;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Antonina, dezlegând lanțurile robirii!

Condacul 4

Dintr-o dată s-a auzit un glas: ”Antonina, scoală-te și te întărește cu hrană, gustă pâine și apă și fii vitează! Nu te teme de Fist, păgânul ighemon, de vreme ce Eu sunt cu tine!” iar tu, cunscând că Dumnezeu îți auzise rugăciunea și Îți vorbise, ai ascultat și te-ai hrănit, zicând tot mereu: Aliluia!

Icosul 4

Aducându-te din nou la judecată ai râs de ighemonul Fist, spunându-i că ai văzut de dinainte cum scaunul pe care șede se va răsturna degrabă și el va pieri, iar el a poruncit să fii dusă în casa de desfrânare, iar noi te cinstim:

Bucură-te, că stăteai în casă rugându-te;

Bucură-te, că nimeni nu se apropia de tine;

Bucură-te, că Îngerul Domnului te păzea;

Bucură-te, că erai acoperită de har;

Bucură-te, că Duhul Sfânt îți era veșmânt;

Bucură-te, că nu te-ai clătinat nicidecum din nădejde;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Antonina, dezlegând lanțurile robirii!

Condacul 5

Cum stătea Sfânta Antonina în casa de desfrâu, Îngerul Domnului ți s-a arătat ție, Sfinte Mucenice Alexandru, care erai tânăr ostaș de cinste al ighemonului, și ți-a zis să te duci să ceri a intra la Antonina și să o îmbraci cu haina ta ca să iasă nevătămată: Aliluia!

Icosul 5

Fiind și tu bun cavaler al lui Hristos, Sfinte Alexandru, de îndată te-ai dus la păgân chipurile să te lase să o îndepleci tu pe Sfânta Antonina, iar acesta s-a învoit.

Bucură-te, Sfinte Alexandru, credincios lui Dumnezeu nu oamenilor;

Bucură-te, cel smerit în ascultare;

Bucură-te, că nu te-ai temut de urmări;

Bucură-te, că ai lăsat oastea pământească;

Bucură-te, că ai ales lupta duhovnicească;

Bucură-te, că erai tânăr cu vârsta dar sporit în înțelepciune;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Alexandru, dezlegând lanțurile robirii!

Condacul 6

Intrând în casa unde era Sfânta Antonina, ai căzut la picioarele ei zicând: „Roaba lui Dumnezeu, fecioară Antonina, Domnul m-a trimis la tine ca să-ți spun cele ce mi-a zis mie, cum are să se păzească fecioria ta”: Aliluia!

Icosul 6

Te-ai speriat, Sfânta Antonina, dar o lumină mare a strălucit și grăind Domnul aievea ți-a dat încredințarea celor spuse de Sfântul Alexandru, și făcând ascultare te-ai îmbrăcat cu haina sa.

Bucură-te, că ai scăpat ca o căprioară din laț;

Bucură-te, că Dumnezeu te-a acoperit cu Haina Lui;

Bucură-te, că așa nimeni nu a cunoscut cine ești;

Bucură-te, că erai păzită de Sus;

Bucură-te, că te-ai veselit fugind cale;

Bucură-te, că și pe noi ne acoperi de cei răi;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Antonina, dezlegând lanțurile robirii!

Condacul 7

Socotind ighemonul că ai ieșit din casă, Sfinte Alexandru, a trimis la Antonina patru ostași să o ocărască cu mare necinste, dar aceștia nu au mai găsit-o pe ea ci pe tine, și întrebau unde este fecioara fără să știe că o eliberase Însuși Hristos: Aliluia!

Icosul 7

Ighemonul te-a întrebat unde este fecioara dar nu ai vrut să răspunzi, atunci te-a dat chinuitorilor să te bată și a trimis ostași să o caute pe Sfânta Antonina:

Bucură-te, că pe când te munceau s-a auzit un glas din Ceruri;

Bucură-te, că Dumnezeu l-a certat pe necuratul Fist;

Bucură-te, că atunci el a poruncit să se oprească muncitorii;

Bucură-te, că te-au băgat în temniță,

Bucură-te, că iar te-au scos la judecată;

Bucură-te, că nu ai spus unde se află Antonina;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Alexandru, dezlegând lanțurile robirii!

Condacul 8

Pe când erai în ascunzătoare, Însuși Hristos Domnul ți s-a arătat, Sfântă Antonina, spunându-ți: ”Îmbărbătează-te și mergi la acel loc unde șade nedreptul și necuratul ighemon”: Aliluia!

Icosul 8

Mergând, ai stat cu îndrăzneală înaintea ighemonului și i-ai zis: ”Necuratule și spurcatule Fiste, pe cine cauți? Pe mine singură? Iată, stau înaintea ta ca să rușinez și să răstorn puterea ta!”, iar el s-a mâniat și te-a prins:

Bucură-te, că te-au chinuit și pe tine;

Bucură-te, că mereu te întrebau dacă mai ești fecioară;

Bucură-te, că tot vroia Fist să te facă preoteasă idolească;

Bucură-te, că i-ai spulberat toate planurile, fecioria ta fiind a lui Hristos;

Bucură-te, că te-au bătut amarnic;

Bucură-te, că ai îndurat cu bărbăție;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Antonina, dezlegând lanțurile robirii!

Condacul 9

Ați biruit înșelăciunea lumii, Sfinților Alexandru și Antonina, cea care atrage în mrejele ei false gândirea și simțirea omenească doar ca să o ducă la pieire, și rămânând credincioși lui Dumnezeu ați dobândit curăția sufletească a Îngerilor: Aliluia!

Icosul 9

Nimic nu a putut răzbi păgânul cu voi și sătul fiind să mai încerce a vă sminti, a poruncit să vă taie mâinile, iar noi vă cinstim:

Bucurați-vă, sfinți mari la suflet;

Bucurați-vă, ostași ai lui Hristos;

Bucurați-vă, făclii ce luminați întunericul idolesc;

Bucurați-vă, cei ce desprindeți păcatul de inima noastră;

Bucurați-vă, cei ce ne dați putere în dureri;

Bucurați-vă, că prin voi se rușinează legiunile diavolești;

Bucurați-vă, Sfinților Alexandra și Antonina, dezlegând lanțurile robirii!

Condacul 10

Ostașii v-au tăiat mâinile, Sfinților Mucenici, dar Dumnezeu v-a dăruit a nu simți durerea de nici un fel, făcând trupul vostru amorțit la suferința cărnii ca prin asta să se proslăvească Numele Lui cel Sfânt: Aliluia!

Icosul 10

Venind și clipa unirii voastre veșnice cu Domnul Hristos, ați fost chinuiți și bătuți din nou, apoi v-au aruncat într-o groapă cu lemne și uscături ca să vă ardă în ea.

Bucurați-vă, că nu simțeați nici o durere;

Bucurați-vă, că parcă erați în trupuri străine;

Bucurați-vă, că dădeați slavă lui Dumnezeu;

Bucurați-vă, că mulți, privind, au crezut în Domnul;

Bucurați-vă, că multe alte chinuri au pus asupra voastră;

Bucurați-vă, că pătimeați pentru dragostea Mântuitorului;

Bucurați-vă, Sfinților Alexandra și Antonina, dezlegând lanțurile robirii!

Condacul 11

V-au aruncat în groapa cu lemne unse cu smoală, Sfinților binecuvântați, iar voi Îi cântați Psalmi lui Dumnezeu și vă bucurați că vedeați că sfârșitul este aproape: Aliluia!

Icosul 11

Glasurile voastre cântând s-au auzit și după ce păgânii au astupat groapa și au dat foc lemnelor, căci nu v-a oprit nici văpaia nici teama, și astfel v-ați săvârșit prin foc ridicându-vă la Ceruri acolo unde arde flacăra nestinsă a Împărăției lui Dumnezeu:

Bucurați-vă, Serafimi ocrotitori ai celor întemnițați;

Bucurați-vă, Îngeri puternic izbăvitori;

Bucurați-vă, cei ce rupeți lanțurile temniței;

Bucurați-vă, că ne îmbrăcați cu haina voastră, a salvării;

Bucurați-vă, cei ce rupeți vrăjile și blestemele înlănțuirii;

Bucurați-vă, că ne duceți la liman bun;

Bucurați-vă, Sfinților Alexandra și Antonina, dezlegând lanțurile robirii!

Condacul 12

Necredinciosul Fist a luat pedeapsa cea meritată, căci după ce v-a dat la moarte s-a dus acasă și deodată a intrat în el un duh necurat trimis de îngeri într-însul, și n-a mai putut nici mânca nici vorbi, iar după șapte zile de munci îngrozitoarea acesta s-a lepădat cu amar de sufletul lui, pierind și prigoana împotriva creștinilor: Aliluia!

Icosul 12

Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să și-l pună pentru prietenii săi, iar voi Sfinților Alexandru și Antonina ați avut o iubire ce depășește mintea noastră a înțelege, dar dorind să vă lăudăm după măsură, vă zicem așa:

Bucurați-vă, aducători de dragoste creștinească;

Bucurați-vă, împăcarea celor războiți de diavol;

Bucurați-vă, porți deschise spre libertatea cea întru Hristos;

Bucurați-vă, luminători ai adevărului;

Bucurați-vă, că ne arătați ce trebuie să vedem;

Bucurați-vă, că sunteți ocrotitori și biruitori veșnici;

Bucurați-vă, Sfinților Alexandra și Antonina, dezlegând lanțurile robirii!

Condacul 13

Sfinților mărturisitori ai lui Hristos Alexandru și Antonina, nu ne lăsați să ne pierdem în înșelăciunile vieții, ci apărați-ne de uneltirile diavolului și eliberați-ne din temnița în care ne-a închis, să ieșim nevătămați fără ca vrăjmașii să prindă de veste, ca să ne putem ruga din inimă lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).

Icos 1

Ați fost asemenea unor Îngeri Cerești, trăind în afara trupului și nesocotind bunătățile pământești și urmând poruncii lui Dumnezeu de a iubi fără tăgadă, vă veseliți acum în Ceruri și ascultați acestea de la noi:

Bucurați-vă, vase alese ale lui Dumnezeu;

Bucurați-vă, ramuri roditoare ale Pomului Vieții;

Bucurați-vă, cei ce ați trăit de pe pământ fericirea Edenului;

Bucurați-vă, cei ce v-ați înfruptat din mărul ascultării;

Bucurați-vă, smeriți ucenici ai lui Hristos;

Bucurați-vă, veșminte de har pe trupuri curajoase;

Bucurați-vă, Sfinților Alexandra și Antonina, dezlegând lanțurile robirii!

Condacul 1

Aleși dintre hotarele Romei ați îndurat pătimiri pentru Domnul Iisus Hristos, Sfinților Alexandru și Antonina, iar noi amintindu-ne de binecuvântarea rugăciunilor voastre, Îl lăudăm pe Dumnezeu cu emoție iar pe voi vă strigăm: Bucurați-vă, Sfinților Alexandra și Antonina, dezlegând lanțurile robirii!

Rugăciune:

Sfinților Mucenici Alexandru și Antonina, priviți în jos din lăcașurile cerești la cei care strigăm după ajutorul vostru, și rugați-vă lui Hristos Dumnezeu să ne salveze de ispite, să ne dea gânduri bune, să ne vindecăm de patimi, să avem putere să ne luptăm cu păcatele și să ne dea bucuria de a trăi în dulceața harului.

Voi ați biruit și durerea trupului și ispitele minții, de aceea avem nădejde că sunteți ocrotitorii noștri. Vă rugăm să ne apărați de vrăji, de farmece, de magie, distrugeți căile vrăjitorilor, dezlegați blestemele și toate țesăturile întunecaților diavoli, ca toate să fie spre slava Numelui celui Sfânt al lui Dumnezeu, pe Care Îl iubim și Căruia ne închinăm acum și în vecii vecilor. Amin.  

Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile PreaCuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!

Sinaxar 9 Iunie

 

 

În această lună, în ziua a noua, pomenirea celui dintre sfinţi Părintelui nostru Chiril, patriarh al Alexandriei.

Sfântul Chiril a fost pe vremea împăratului Teodosie cel mic, nepot de soră fiind lui Teofil, arhiepiscopul Alexandriei, şi urmaş în scaun.

Fost-a încă şi apărător al celui de-al treilea Sfânt Sinod a toată lumea ce s-a adunat în Efes (431) şi a surpat pe rău credinciosul Nestorie, care învăţa multe hule împotriva stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu. Deci strălucind întru multe bune isprăvi, s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Sfintelor cinci fecioare canonice: Tecla, Mariamni, Marta, Maria şi Enata.

În zilele lui Savorie împăratul perşilor, aproape de satul Aza, era un oarecare preot, Pavel cu numele, plin de bogăţie, având întru a sa sinodie cinci canonice, fecioare. Deci acestea se aflau împodobite şi strălucite cu lumina virtuţilor, liturghisind Pavel şi cântând împreună slujba cu ele, care se aflau ziua şi noaptea lucrând poruncile lui Dumnezeu. Iar urâtorul de bine diavolul, nesuferind sporirea lor cea după Dumnezeu, văzând-o cum creşte pe toată ziua şi se întinde spre cele mai bune, a pregătit pe un oarecine să vestească la Tars pe întâiul vrăjitor împărătesc că se afla un oarecare preot creştin plin de bogăţie, şi că de voieşte să câştige bogăţia lui, să-l aducă înaintea sa, împreună cu fecioarele pe care le are întovărăşite. Căci acestea nelepădându-se de credinţa lor, el va dobândi toată avuţia lor, dându-le pe ele spre tăiere. Atunci îndată a fost adus preotul împreună cu fecioarele, şi cu toată averea sa. Şi intrând satana în inima preotului, a zis către arhimagul: "Pentru ce ai luat banii mei, nefăcându-ţi eu nici un rău?" Şi acela răspunzând i-a zis: "Pentru că eşti creştin, şi nu păzeşti poruncile împărăteşti". Şi Pavel i-a zis: "Şi ce-mi porunceşti să fac?" Iar acela i-a răspuns: "De te vei închina soarelui şi vei mânca sânge de jertfe, ia-ţi ale tale şi du-te la casa ta". Atunci ticălosul căutând împrejur şi văzându-şi averea jos zăcând, a zis: "Fac toate câte îmi vei zice". Şi închinându-se soarelui, a mâncat şi din sângele jertfelor cel închegat şi a băut din el. Iar întâiul vrăjitor împărătesc, a zis către Pavel: "Înduplecă şi pe fecioarele cele împreună cu tine ca să facă, ceea ce tu ai făcut, şi să se însoţească cu bărbaţi, şi atunci luaţi-vă bogăţia şi mergeţi unde voiţi". Deci Pavel apropiindu-se de fecioare le-a zis: "Întâiul vrăjitor ne-a luat banii noştri, şi ne îndeamnă să facem voia împăratului şi aşa ne va da înapoi toate ale noastre. Şi iată eu am mâncat şi am băut din sângele jertfelor, şi m-am închinat soarelui şi focului. Deci prin mine vă îndeamnă şi pe voi ca să faceţi aceasta, şi mai apoi să luaţi ale voastre şi să vă duceţi". Iar fecioarele ca într-o unire mai întâi scuipând în faţa lui i-au zis: "De ce ai cutezat tu a face aceasta şi a ne îndemna încă şi pe noi? Iată că un al doilea Iuda te-ai arătat. Acela pentru bani a dat la moarte pe Învăţătorul şi Stăpânul nostru, şi câştigând banii s-a spânzurat după ce L-a vândut pe El. Iată şi tu, ticălosule, ca un al doilea Iuda, pentru bani ţi-ai pierdut sufletul tău, şi nici ai venit întru cugetare despre bogatul acela, ce avea mulţi bani şi zicea: Suflete ai multe bunătăţi, mănâncă, bea, veseleşte-te. Pentru aceasta a auzit: Nebunule, întru această noapte vor cere sufletul tău de la tine, iar cele ce ai gătit, ale cui vor fi? Deci îţi zicem ţie, stând înaintea lui Dumnezeu, că amândouă întâmplările, şi a bogatului şi a Iudei, se vor împlini de tine". Şi iarăşi l-au scuipat pe el în faţă, ca pe un lepădat. Atunci, din porunca întâiului vrăjitor, fără de cruţare au fost bătute multe ceasuri fecioarele, care suferind toiegele ziceau:

"Noi ne închinăm Domnului nostru Iisus Hristos, iar poruncilor împărăteşti nu ne plecăm, iar tu fă ce voieşti". Iar întâiul vrăjitor, uneltind în toate chipurile ca să câştige banii lui Pavel, a hotărât ca prin mâna lui Pavel să taie cu sabia capetele cinstitelor fecioare, socotind că Pavel nu se va pleca a face aceasta, şi astfel va câştiga toţi banii, dând morţii şi pe Pavel împreună cu sfintele fecioare. Iar ticălosul Pavel, auzind aceasta şi iarăşi căutând împrejur şi văzându-şi banii, a zis: "Fac toate câte îmi vei porunci". Şi luând sabia a stat aproape de fecioare, iar sfintele văzându-l s-au spăimântat, şi cu glas au zis către el: "Ticălosule! pastor fiind, ai ieşit împotriva turmei tale, ca un lup sălbatic ca să ne omori pe noi? Acesta este sfântul trup şi sânge al Domnului nostru Iisus Hristos, pe care îl primim din necuratele tale mâini? Să ştii că sabia din mâna ta este pentru noi viaţa veşnică, şi noi cu adevărat ne ducem la Domnul nostru Iisus Hristos, iar tu, precum mai înainte ţi-am zis, degrabă îţi vei pierde sufletul împreună cu bogăţia, prin spânzurare şi te vei duce spre tovarăşul tău Iuda". Acestea şi altele i-au vorbit, şi făcând mai întâi rugăciune, li s-au tăiat capetele de către Pavel. Atunci a zis întâiul vrăjitor către Pavel: "Să ştii Pavele că la nici unul din oameni nu am văzut atâta iscusinţă şi isteţime ca la tine. Pentru aceasta fără de ştirea împăratului nu te pot face slobod, căci vestindu-i-se lui prin mine pentru tine, întru mare cinste te va pune; deci acum veseleşte-te împreună cu noi, şi dimineaţă vom face cunoscut cele pentru tine". Iar ticălosul acela a răspuns: "Fie precum ai poruncit". Şi în noaptea aceea trimiţând întâiul vrăjitor pe slugile sale, le-a poruncit ca să lege grumazul lui Pavel cu o funie şi să-l spânzure, şi aşa cu silnicie şi-a lepădat sufletul său. Iar dimineaţa întâiul vrăjitor, după ce l-a aflat spânzurat, spunea că el singur s-ar fi spânzurat, şi a poruncit ca să-l pogoare şi să-l arunce spre mâncare câinilor. Şi aşa au luat sfârşit cele mai înainte zise de sfintele femei, îndoita moarte preaticălosul Pavel suferind.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Sfinţitului Mucenic Alexandru, episcopul Brusei, care de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Anania, care de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Chir, care cu pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfintelor trei Fecioare Muceniţe din Hio, care de sabie s-au săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna iunie în 9 zile: pomenirea celui între Sfinţi, 

Părintele nostru Chiril, episcop al Alexandriei

         Sfântul Chiril a trăit pe vremea împăratului Teodosie cel Tânăr (408-450), nepot de soră fiind lui Teofil, episcopul Alexandriei, şi urmaş la scaunul acestuia. A fost, încă, şi apărător al adevărului la sfântul şi cel de-al treilea Sinod a toată lumea, ce s-a adunat la Efes (431) şi a surpat pe rău credinciosul Nestorie, care răspândise multe hule împotriva Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu. Deci, strălucind în multe bune lucrări, s-a mutat către Domnul. Pomenirea lui se face şi la 18 ianuarie, împreună cu Sfântul Atanasie cel Mare.

Întru această zi, pomenirea celor cinci fecioare:

Tecla, Mariani, Marta, Maria şi Enata (346)

         În zilele lui Saporie, împăratul perşilor, aproape de satul Aza, era un oarecare preot Pavel cu numele, plin de bogăţie, având în biserica sa cinci fecioare, făgăduite lui Dumnezeu. Acestea erau împodobite şi strălucite cu lumina virtuţilor, ziua şi noaptea lucrând după poruncile lui Dumnezeu. Pavel, liturghisind şi cântâd împreună cu ele slujba, şi păstrând ceea ce i se da din lucrul mâinilor lui. Iar, urâtorul de bine, diavolul, nesuferind sporirea lor, cea după Dumnezeu, văzând obştea lor crescând mereu şi că se străduia spre cele mai bune, a pregătit prin cineva să se dea de veste lui Tars, magul împărătesc, că se află un preot creştin, plin de bogăţie şi că voieşte să câştige bogăţia lui, să-l aducă înaintea sa, împreună cu fecioarele ce le are însoţitoare, care fecioare, nelepădându-se de credinţa lor, el va putea să dobândească toată avuţia lor, dându-le pe ele spre tăiere. Deci, îndată, l-au adus pe Pavel de faţă, împreună cu fecioarele, şi cu toată averea sa. Atunci, intrând satana în inima preotului, acesta a zis către vrăjitor: “Pentru ce ai luat banii mei, nefăcându-ţi eu nici un rău ?” Şi acela răspunzând, i-a zis: “Pentru că eşti creştin şi nu păzeşti poruncile împărăteşti.” De te vei închina soarelui şi vei mânca sânge din jertfele idoleşti, ia-ţi ale tale şi du-te la casa ta.” Atunci, ticălosul, căutând împrejur şi văzându-şi averea sa, jos, zăcând, a zis: “Fac toate câte-mi vei zice.” Şi, închinându-se soarelui, a mâncat din jertfe sângele. Iar, după ce a izbutit în scopul său, magul a zis către Pavel: “Înduplecă şi pe fecioarele cele împreună cu tine, să facă ceea ce ai făcut tu şi să se însoţească cu bărbaţi şi, atunci, luaţi-vă bogăţia şi mergeţi unde vreţi.” Deci, Pavel, apropiindu-se de fecioare, le-a zis: “Vrăjitorul, luând banii noştri, ne-a adus de faţă, îndemnându-ne să facem voia împăratului, şi, aşa, ne va da înapoi toate ale noastre. Şi, iată, am mâncat şi am băut din sângele jertfelor şi m-am închinat soarelui şi focului. Deci, prin mine, vă îndeamnă şi pe voi, să faceţi aceasta şi, apoi, să luaţi ale voastre şi să plecaţi.” Iar fecioarele, ca într-o unire, mai întâi, scuipând în faţa lui, i-au zis: “Ai cutezat tu a face aceasta şi a ne îndemna, încă, şi pe noi ? Iată , ca un al doilea Iuda te-ai arătat. Acela pentru bani, dând la moarte pe Învăţătorul şi Stăpânul nostru, dar câştigând banii, s-au spânzurat, după ce L-a vândut pe El. Iată, şi tu, ticălosule, ca un al doilea Iuda, pentru bani, ţi-ai pierdut sufletul şi ai ajuns a cugeta, ca bogatul acela, ce avea mulţi bani şi zicea: "Suflete ai multe bunătăţi, mănâncă, bea, veseleşte-te." Pentru care lucru, a auzit: “Nebunule, întru această noapte, vor cere sufletul tău, de la tine, iară cele ce ai gătit, ale cui vor fi ?” (Luca,12,20). Deci, îţi zicem ţie, stând înaintea lui Dumnezeu, că amândouă întâmplările, şi a bogatului şi a lui Iuda, se vor împlini la tine.” Şi iarăşi, l-au scuipat pe el în făţă, ca pe un lepădat. Atunci, din porunca magului, au fost bătute fără cruţare, multe ceasuri, feioarele, care suferind toiegele, ziceau: "Noi ne închinăm Domnului nostru Iisus Hristos, iar poruncilor împărăteşti nu ne plecăm, şi fă ceea ce voieşti.” Iar magul, uneltind în toate chinurile, ca să câştige banii lui Pavel, a hotărât ca, prin mâna lui Pavel, să se taie cu sabia capetele cinstitelor fecioare, socotind că Pavel nu se va învoi a face aceasta. Iar, dacă aceasta s-ar face, va câştiga el toţi banii, dat fiind morţii şi Pavel, împreună cu Sfintele fecioare. Deci, ticălosul acela, auzind aceasta şi, iarăşi căutând împrejur şi văzându-şi averea, a zis: “Fac toate câte vei porunci.” Şi luând sabia,a venit aproape de fecioare, iar Sfintele, văzându-l s-au înspăimântat şi cu un glas au zis către el: “Ticălosule, păstor fiind, ai ieşit împotriva turmei tale, ca un lup sălbatic, ca să ne omori pe noi ? Acesta este Sfântul Trup şi Sânge al Domnului nostru Iisus Hristos, pe care îl primim din necuratele tale mâini ? Să ştii că sabia ta, nouă ne este viaţă veşnică, şi noi, cu adevărat, ne ducem la Domnul nostru Iisus Hristos, pe care-l primim, iar tu, precum mai înainte ţi-am spus, degrabă îţi vei pierde sufletul, împreună cu bogăţia, şi te vei duce spre prietenul tău Iuda.” Acestea, şi altele, i-au grăit, şi făcând ele mai întâi rugăciune, li s-au tăiat, de el, capetele. Atunci, a zis magul către el: “Să ştii, Pavel, că la nici unul din oameni, n-am văzut această iscusinţă şi isteţime a ta. Pentru aceasta, fără ştirea împăratului, nu te pot elibera. Că, vestindu-se lui, prin mine, despre tine, în mare cinste te va pune. Deci, acum veseleşte-te împreună cu noi şi mâine dimineaţă vom face cunoscut cele pentru tine.” Iar ticălosul acela a răspuns: “Să fie, precum ai poruncit.” Iar, în noaptea aceea, magul, trimiţând pe slugile sale, le-a poruncit să lege grumazul lui Pavel cu o funie şi să-l spânzure. Şi aşa, cu silnicie, şi-a lepădat sufletul său. Iar dimineaţa, intrând la el magul, după ce l-a aflat spânzurat, vorbea cu ceilalţi ca şi când Pavel, singur s-ar fi spânzurat. Şi a poruncit să-l pogoare şi să-l arunce spre mâncare câinilor. Şi, aşa, au luat sfârşit cele mai înainte zise de către Sfintele femei, preaticălosul Pavel, îndoită moarte suferind.

Întru această zi, cuvântul din Pateric

         Cuvintele cele bune, din comoara cea bună a inimii sale, le scoate omul. Iar, dacă cineva nu-şi va curăţi inima sa de cuvinte rele, apoi, nu va putea să grăiască lucruri bune. Căci, chiar de ar socoti omul să grăiască ascultătorilor, neprimite îi sunt cuvintele lui şi lepădate, fiindcă n-au darul Sfântului Duh. Deci, cel ce voieşte să fie folositor cuiva prin cuvintele sale, să ceară de la Dumnezeu, har spre deschiderea gurii sale. Precum Sfântul Isaia zice: ”Domnul mi-a dat mie limbă de învăţătură, ca să ştiu când se cade a grăi cuvântul.” Că zice: “Ascultaţi-mă pe mine, ca să vieze întru bunătăţi sufletele voastre.” Iar, la Pilde, zice: “faguri de miere sunt cuvintele cele bune şi dulceaţa lor, vindecare de suflet.” Pentru că graiurile, cele spre mântuire, fac vindecare sufletului. Şi, cel înţelept în fapte, află Dar. Să iubeşti gura care grăieşte cuvintele bune, că buzele cele dulci acopăr inima tihnită." Şi iarăşi: “Din buzele drepţilor, picură înţelepciune, iar gura celor smeriţi, izvorăşte daruri.” Şi iarăşi: “Din roadele gurii omului, se va hrăni sufletul de bunătăţi şi după osteneala gurii lui, i se va răsplăti lui.” Pentru că buzele cele adevărate, îndreptează mărturia lui şi cei ce voiesc a fi smeriţi, se vor veseli.” Iar David zice: “Răspuns-a inima mea cuvânt bun”(Psalm 44,1) Şi: “Domnul va da cuvânt cu putere multă celor ce binevestesc.” (Din Liturghier). Şi: “Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta."(Psalm 50,16). Încă, mărturiseşte cu tărie şi Pavel, zicând: "Cuvântul vostru, în toată vremea, să fie cu dar, dres cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia.”(Colos, 4, 6) Şi , către romani: “Că doresc să vă văd pe voi, ca să vă dau vouă vreun dar duhovnicesc, spre întărirea voastră”(Rom. 1,11). Şi iarăşi: “Rogu-vă dar, pe fiecare din voi, fraţilor, mângâindu-vă pe voi, ca să umblaţi cu vrednicie după Dumnezeu.” Şi cela ce se ştie pe sine, că a luat dar de mângâiere, să grăiască, dar, cu smerită minte, şi să zidească şi pe alţii, ca să nu fie şi el osândit, precum acela care a ascuns talantul. Iar cel ce n-a luat un dar ca acela, de la Dumnezeu, să tacă şi să nu scoată nici un cuvânt deşert din inima sa, ca niciodată să nu audă: “Iar, păcătosului, i-a zis Dumnezeu: "Pentru ce tu povesteşti dreptăţile Mele şi pui aşezământul Meu de lege în gura ta ? Că tu ai urât învăţătura şi ai lepădat cuvintele Mele”(Psalm 49,17-18). Pentru omul cel bun, a zis Domnul: “Din comoara cea bună a inimii sale, scoate cele bune.”(Matei, 12,35), adică Darul Duhului Sfânt, întru Hristos, Domnul nostru, de la Care şi noi am luat toate bunătăţile, A Căruia este slava acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin.

Sinaxar 8 Iunie

 

În această lună, în ziua a opta, pomenirea aducerii moaştelor Sfântului Marelui Mucenic Teodor Stratilat.

Acesta a trăit în zilele lui Liciniu, născut fiind în Evhaita, de acolo trăgându-se cu neamul, şi petrecând în Heracleea ce se afla lângă Marea Neagră, fiind om frumos la trup, dar şi mai frumos la suflet, împodobit cu cuvântul şi cu cunoştinţa, şi cu cealaltă înţelepciune. Acesta trecând prin toate felurile de chinuri, lăsând la pământ fericitul său trup, izvor de tămăduiri izvorăşte pentru cei ce merg către dânsul cu credinţă. Iar sfântul său suflet petrece, şi locuieşte în ceruri. Aducere a cinstitului său trup prăznuim astăzi. Căci mutarea acestuia de la Heracleea la Evhaita, şi aşezarea lui în casa părintească a sfântului, după cum însuşi mucenicul a poruncit pentru aceasta lui Uar slugii sale, mai înainte de a i se tăia capul.

Şi vezi mai pe larg sinaxarul sfântului ce se afla în opt zile ale lunii februarie.

Tot în această zi, pomenirea Praznicului Preasfintei de Dumnezeu Născătoare, ce s-a săvârşit întru Sostenio.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Nicandru şi Marchian.

Aceştia pentru mărturisirea în Hristos, pe vremea mai-marelui Maxim, fiind cercetaţi au fost puşi în închisoare. După aceasta iarăşi fiind chemaţi a se lepăda de Hristos, şi neplecându-se, au fost striviţi cu unghii de fier; după aceea au fost chinuiţi în multe chipuri, iar la sfârşit au primit moartea cea de sabie.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Muceniţe Caliopia.

Aceasta a trăit pe vremea împăratului Deciu, strălucită cu tinereţea trupului şi cu frumuseţea sufletului. Fiind prinsă a fost silită să se lepede de dragostea şi de credinţa în Hristos. Dar întrucât cu tărie se ţinea de aceasta, a fost chinuită în felurite chipuri; apoi în urmă i s-a tăiat capul spre lauda Domnului nostru Iisus Hristos.

Tot în această zi, pomenirea Cuvioasei Melania, care cu pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Atre, care cu pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Nicandru, care de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Marcu, care de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Naucratie, care cu pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului noul Mucenic Teofan, care a mărturisit în Constantinopol, la anul 1559, care prin cătuşe s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna iunie în 8 zile:  Întru această zi, pomenirea Sfintei Muceniţe Caliopia.

      Aceasta a trăit pe vremea împăratului Deciu, strălucită cu tinereţea trupului şi cu frumuseţea sufletului. Fiind prinsă a fost silită să se lepede de dragostea şi de credinţa în Hristos. Dar întrucât cu tărie se ţinea de aceasta, a fost chinuită în felurite chipuri; apoi în urmă i s-a tăiat capul spre lauda Domnului nostru Iisus Hristos.

Aducerea cinstitelor moaşte ale Sfântului marelui Mucenic Teodor Stratilat

        Sfântul mare Mucenic Teodor a pătimit pentru Hristos, pe vremea păgânului împărat Licinius, în cetatea Iraclia, unde Sfântul era dregător. Iar vremea sfârşitului său a fost în ziua de 8 a lunii februarie. Acum, în această lună şi zi, se cinsteşte aducerea cinstitelor sale moaşte, din cetatea Iraclia, în patria lui, în Evhaita. Că, aşa a poruncit Sfântul lui Uar, sluga sa, căruia, la pătimirea lui, i-a zis: "Trupul meu să-l duci în Evhaita, în ţara strămoşilor mei." Deci, cel care va voi să ştie toate cele despre acest Sfânt, să citească pătimirea lui, cea pe larg scrisă. Noi, aici, vom pomeni minunea cea luminată, care s-a făcut cu icoana lui, despre care mărturisesc Sfântul Anastasie Sinaitul şi Sfântul Ioan Damaschin. Şi minunea a fost aşa: Este un loc, departe de cetatea Damascului, ca la patru mii de paşi, care se numeşte Carsat, unde era biserica Sfântului Mare Mucenic Teodor Stratilat. Acest loc, l-au luat turcii în stăpânirea lor şi au început a locui acolo. Au intrat în biserica Mucenicului şi au pângărit-o cu toate necurăţiile. Că au băgat în ea dobitoacele lor şi femeile şi copii lor. Şi era acolo, închipuit pe perete, cu vopsele, chipul Sfântului mare Mucenic Teodor. Şi, într-o zi, şezând mulţi turci în biserica aceea şi vorbind între ei, unul a luat un arc şi o săgeată şi încordându-l, a tras în icoană. Şi s-a înfipt săgeata în umărul cel drept al Sfântului şi, îndată, a curs sânge din icoană, ca dintr-un om viu. Şi, văzând acea minune, turcii s-au mirat, însă n-au ieşit din biserică, ci locuiau în ea, mai departe. Şi erau acolo douăzeci de saracini cu femeile şi copiii lor, şi, în puţine zile, ca loviţi de o amară moarte, toţi au pierit. Iar cei ce locuiau afară din biserică, în aceeaşi vreme, au rămas întregi şi sănătoşi. Şi spune Cuviosul Anastasie Sinaitul, despre icoana aceea, pe care însuşi a văzut-o, că erau pe ea urme de sânge, care cursese din rană. Această minune a fost spre înfricoşarea turcilor celor necredincioşi, iar nouă, credincioşilor, spre învăţătură, ca să ştim că datori suntem a cinsti Sfintele icoane, că prin ele, ni se dă şi lucrează întru noi, darul cel minunat al Dumnezeului nostru.

Întru această zi, viaţa Cuviosului Zosima fenicianul (sec.VI)

     Cuviosul Zosima era de neam fenician, din Siidi, un sat din Fenicia, ca la douăzeci de stadii depărtare de cetatea Tirului. Acesta, în viaţa monahicească deprinzându-se cu înfrânarea, cu postirea şi cu alte fapte bune ce străluceau la dânsul, atât de mare dar şi-a dobândit de la Dumnezeu, încât, nu numai că era liber de toată tulburarea, în cugetul lui, ci şi pe cele ce erau să fie şi pe cele ce se făceau în locuri îndepărtate, le vedea, ca şi cum ar fi fost acolo, mai înainte-văzător fiind. Iar mănăstirea lui era aproape de acelaşi sat, Siidi, în care s-a născut. I s-a întâmplat, odată, când era în Cezareea Palestinei, unde într-acea vreme, cârmuia, ca episcop cuviosul Ioan Hozevitul, după numele mănăstirii Hozevit care era nu departe de Ierusalim, lângă calea ce duce spre Ierihon. El fusese luat fără voia lui, şi sfinţit episcop, pentru viaţa lui cea îmbunătăţită.Întru aceeaşi cetate a Cezareei, vieţuia un oarecare bărbat, de bun neam, anume Archesilae, dregător cu cinstea, împodobit fiind cu evlavie şi cu toate faptele cele bune. La acesta era găzduit Cuviosul Zosima, fiind primit de dânsul cu cinste. În vremea când a căzut Antiohia, stareţul a început a suspina, a se tângui cu greu şi a ofta din adâncul inimii. Şi atâtea lacrimi a vărsat, încât, a udat pământul cu ele. Apoi, cerând o cădelniţă, a umplut-o cu cărbuni aprinşi şi cu tămâie şi a cădit pe toţi cei ce erau acolo. După aceea, s-a întins la pământ, în chipul crucii, şi a început cu rugăciuni şi cu laude a milostivi pe Dumnezeu. Atunci, Archesilae l-a întrebat: "Pentru ce te-ai tulburat aşa?" Iar el, cu mare glas, a răspuns: "Glasul înfricoşatei sfărâmări şi al căderii Antiohiei a răsunat în auzul meu şi în urechile mele, a pătruns." Iar Archesilae şi ceilalţi ce erau acolo, minunându-se, au însemnat, scriind ceasul acela, întru care Cuviosul a spus aceasta. Iar, după aceea, degrabă au aflat că, chiar atunci s-a întâmplat tot ceea ce zisese stareţul, căci Antiohia a căzut în vremea în care stareţul, plângând, a vestit căderea ei. 

      Iarăşi, Cuviosul Zosima, într-o oarecare vreme mergând la Cezareea, avea cu sine un asin, care ducea lucrurile Cuviosului, cele de nevoie. Deci, i-a ieşit în cale un leu, care, răpind asinul, s-a dus cu el în pustie. Iar Sfântul Zosima, a plecat după el. Şi, după ce leul a mâncat asinul şi s-a săturat, s-a apropiat de el stareţul, şi, zâmbind, i-a zis: "Deci, aşa, prietene, calea, acum, îmi este mai grea, fiindcă de bătrâneţe, am slăbit şi nu pot să duc în spate povara pe care o puneam pe asin. Pentru aceea, să porţi tu sarcina, dacă vrei să scapi de mine, deşi este împotriva firii tale lucrul acesta. Iar, după aceea, te vei întoarce către năravul tău cel dintâi, sălbatic şi de fiară." Atunci, leul, uitându-şi mânia sa cea firească, a început a se gudura pe lângă dânsul şi a se face blând, ca un miel. Şi, prin însăşi gudurarea sa, a arătat semn de ascultare. Iar Sfântul Zosima, punând pe leu povara, pe care o ducea asinul, acesta a dus-o până la porţile Cazareei, unde, Sfântul, luându-şi povara, a slobozit iarăşi fiara în pustie. Prin aceasta s-a arătat puterea Domnului cea nemărginită, care supune robilor Săi, în ascultare, chiar în fiarele cele sălbatice. Pe de altă parte, s-a arătat, că omului celui îmbunătăţit, care se supune cu adevărat Domnului, toată cealaltă făptură, deşi necuvântătoare şi neînţelegătoare, i se supune, şi ea, lui, şi îi slujeşte. Şi, în sfârşit, se arată şi sfinţenia Cuviosului Părintelui nostru Zosima fenicianul. Drept aceea, slavă fie Dumnezeului nostru, pentru toate, acum şi pururea.

Întru această zi, cuvânt din Pildele lui Solomon,

pentru învăţătura fiilor

       "Ascultaţi, fiilor, învăţătura tatălui, şi luaţi aminte, ca să înţelegeţi socotinţa (Pilde4,1), pentru că dar bun vă dau vouă, cuvântul meu să nu-l părăsiţi. Că, şi eu am fost fiu, ascultător al tatălui meu şi iubit eram de maica mea. Ei mă învăţau şi-mi ziceau: "O, de s-ar înrădăcina cuvântul nostru în inima ta. Păzeşte poruncile şi nu le uita. Câştigă-ţi înţelepciunea şi să nu te abaţi de la graiurile gurii mele, nici să treci cu vederea cuvântul meu. Nu lepăda înţelepciunea şi ea te va păzi. Iubeşte-o şi ea te va păzi pe tine. Începătura înţelepciunii este a câştiga înţelepciune, şi cu preţul a tot ce ai, capătă priceperea. Caut-o pe ea şi te va înălţa pe tine. Cinsteşte-o pe ea, ca să te cuprindă şi să dea capului tău cunună binecuvântată şi te va împodobi cu diademă de mare cinste. Ascultă, fiule, şi primeşte cuvintele mele şi anii vieţii tale se vor înmulţi. Eu te voi învăţa calea înţelepciunii şi te voi purta pe căile dreptăţii. Când vei merge, paşii tăi nu vor şovăi şi chiar de vei alerga, nu te vei poticni. Ţine cu tărie învăţătura şi nu o părăsi; păzeşte-o, că ea este viaţa ta. Nu apuca pe calea celor fără de lege şi nu păşi pe drumul celor răi. Ocoleşte-l şi nu merge pe el, treci pe alăturea şi du-te mai departe. Că ei nu dorm, până nu făptuiesc răul şi nu-i mai prinde somnul până nu fac pe cineva să cadă. Căci ei se hrănesc din pâine agonisită prin fărădelege şi beau vin dobândit prin asuprire. Iar pe noi să ne izbăvească Dumnezeu din toate acestea. A Lui este slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Acatistul Sfinților Mari Mucenici Teodor Stratilat și Teodor Tiron

Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist

Condacul 1

Apărătorii cei nebiruiți ai Evhaitelor, frumusețea mucenicilor și a nevoitorilor însuflețită podoabă, Tiron și Stratilat Teodorii. Veniți cu laude și cu cântări să-i încoronăm, căci lupte și biruința muceniciei au răbdat pentru Hristos, Căruia se roagă neîncetat ca să ne izbăvim din toate nevoile, care strigăm: Bucurați-vă, mucenicii Domnului!

Icosul 1

Îngeri s-au trimis din cer cu coroană neveștejită să încoroneze creștetul tău cel nebiruit, frumusețea mucenicilor Teodore Tiroane slăvite; iar tu ca un viteaz al lui Hristos te-ai arătat apărător nebiruit al credincioșilor din toată lumea, pentru aceasta strigăm ție:
Bucură-te, Tiroane, voievodul mucenicilor;
Bucură-te, lauda și podoaba Evhaitelor;
Bucură-te, apărătorule al credincioșilor;
Bucură-te, surpătorule al păgânătăților;
Bucură-te, a mucenicilor podoabă și bucurie;
Bucură-te, a Bisericii lui Hristos înfrumusețare;
Bucură-te, că reverși minuni cu îndestulare;
Bucură-te, că de bucurie pe toți i-ai umplut;
Bucură-te, că din început Biserica ai apărat;
Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos, sângele tău ți-ai vărsat;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor!

Condacul al 2-lea

Putere de sus ai luat prin chinurile tale cinstite de noi, nevoitorule al Domnului, și prin vărsarea sângelui tău, ai mărturisit cu fapta iubirea Domnului tău, pentru care, Stratilate, ți-ai dat sufletul tău, strigând: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Putere vitejească luând de la Împăratul Slavei, ai rușinat mândria lui Lichie, prin luptele tale cele mucenicești și pentru dragostea lui Hristos, cu bucurie te-ai jertfit, pentru care credincioșii strigă ție:
Bucură-te, Stratilate nebiruite;
Bucură-te, crin și floare din Evhaita;
Bucură-te, că ai biruit tabăra vrăjmașilor;
Bucură-te, că prin chinuri ai câștigat cereasca Împărăție;
Bucură-te, și noi strigăm ție;
Bucură-te, că armă ai avut Crucea Domnului;
Bucură-te, că pe tirani cu puterea ei ai surpat;
Bucură-te, că și pe idoli ai batjocorit;
Bucură-te, că pe idolii lui Lichinie la săraci i-ai împărțit;
Bucură-te, că prin aceasta Hristos S-a proslăvit;
Bucură-te, că prin răbdare cununi ai câștigat;
Bucură-te, că spre cele cerești pe toți ne-ai îndemnat;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor!

Condacul al 3-lea

Luminându-ți ochiul minții, către cer ai privit și, de frumusețea celor nepieritoare dorind, nimic n-ai iubit din cele trecătoare; ci și trupul tău, Tiroane, l-ai dat muncilor celor de multe feluri, pentru care ai primit coroană neveștejită și gherdanul biruinței, pentru care cântăm Domnului: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Lumină de sus strălucind sufletul tău cel mucenicesc, dar de bogăție te-ai dat credincioșilor, Tiroane, că înfierbântându-te cu râvna bunei credințe, ai scăpat pe credincioși de spurcăciunile cele idolești, pentru care cântăm ție:
Bucură-te, ajutorul cel grabnic;
Bucură-te, strălucirea bunei credințe;
Bucură-te, ocrotitorul ortodocșilor;
Bucură-te, înfrânătorul păgânătății;
Bucură-te, că prin colivă pe credincioși ai scăpat;
Bucură-te, lauda și bucuria episcopului Ioan;
Bucură-te, că el cântare vrednică ți-a dat;
Bucură-te, biruitorule al tiranilor împărați;
Bucură-te, că și pe Maximian ai rușinat;
Bucură-te, a Bisericii înfrumusețare;
Bucură-te, că reverși raze strălucitoare;
Bucură-te, că prin jertfă cu Hristos te-ai unit;
Bucură-te, că pentru aceasta El te-a proslăvit;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor!

Condacul al 4-lea

Puterea credinței înfierbântând sufletul tău, spre mărturisirea lui Hristos, pentru care cu dragoste ți-ai dat trupul muncilor celor înfricoșătoare, Sfinte Stratilat; iar noi văzând răbdarea ta cântăm Domnului: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Putere luând asupra păgânătății, pe idoli ai surpat cu mărturisirea lui Hristos, Căruia sufletul ți-ai dat cu mulțumire și te-ai făcut apărător credincioșilor, mucenice Stratilat, pentru care cu dragoste strigăm unele ca acestea:
Bucură-te, că prin suferință cununa muceniciei ai luat;
Bucură-te, că într-aceasta ai avut pe Hristos întărire;
Bucură-te, că pe idoli cu puterea Lui, ai surpat;
Bucură-te, strălucirea Iracliei și a Evhaitei;
Bucură-te, că șapte zile nemâncat ai petrecut;
Bucură-te, că și alte chinuri cu răbdare ai suferit;
Bucură-te, că toți care te-au văzut pe Hristos au proslăvit;
Bucură-te, că prin bărbăția ta puterea credinței a înflorit;
Bucură-te, că mulți bolnavi ai vindecat;
Bucură-te, că lui Hristos bună mireasmă te-ai adus;
Bucură-te, că Evhata ție a cântat;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor!

Condacul al 5-lea

Stea purtătoare de lumină te-ai arătat credincioșilor din toată lumea, lauda mucenicilor, Teodore Stratilat, că ai scăpat pe mulți de înșelăciunea idolească și pe Hristos ai mărturisit și ai luat cunună neveștejită din mâna Domnului tău, strigând: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Strălucind prin biruința mărturisirii, sufletul tău nevinovat l-ai adus lui Hristos, Care a primit nevoințele tale cele mucenicești, arătându-te apărător fierbinte credincioșilor din toată lumea, pentru care strigăm ție:
Bucură-te, Stratilate nebiruite;
Bucură-te, mărturisitorule al credinței;
Bucură-te, diamantul răbdării;
Bucură-te, crinul înfrânării;
Bucură-te, balsamul vindecării;
Bucură-te, cedrul curăției;
Bucură-te, ajutătorul săracilor;
Bucură-te, ocrotitorul văduvelor;
Bucură-te, că ești tuturor folositor;
Bucură-te, că din orice nevoi izbăvești;
Bucură-te, că sănătoși ne păzești;
Bucură-te, că și locașul tău îl proslăvești;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor!

Condacul al 6-lea

Mărturisind cu îndrăzneală pe Hristos Dumnezeu adevărat, ai străpuns cu sulița răbdării tale pe Faraon cel gândit și închinăciunile elinilor le-ai surpat, rușinând în priveliște pe Maximian, pentru care strigăm Domnului: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Mărturisitor fierbinte te-ai arătat, Mucenice Teodor Tiron, că fiind dus înaintea tiranului Maximian, nu te-ai rușinat a mărturisi pe Hristos, ci ai rușinat închinăciunile cele idolești, pentru care strigăm ție:
Bucură-te, că în oastea tironilor ai fost;
Bucură-te, că pe Maximian ai rușinat;
Bucură-te, că pe idolii lui ai surpat;
Bucură-te, că aceasta singur ai mărturisit;
Bucură-te, că prin spânzurare singur ai mărturisit;
Bucură-te, că prin focul cuptorului ai trecut;
Bucură-te, că Mitropolia Amasiei te mărește;
Bucură-te, că Humialon, orașul tău, te proslăvește;
Bucură-te, că acum creștinii serbează al tău nume;
Bucură-te, că-n nevoi și-n izbânzi strigăm ție;
Bucură-te, făcător de minuni alese;
Bucură-te, că prin ele Dumnezeu se proslăvește;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor!

Condacul al 7-lea

Vrând tu, Mare Mucenic Stratilat, a-ți mântui sufletul, pe care l-ai împodobit cu tot felul de fapte bune, cu rugăciuni și cu milostenii, te-ai gătit spre lupte mucenicești, pe care le-ai primit cu bucurie, cântând Domnului: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Străină minune a fost în toată Evhaita și Iraclia s-a mirat de vitejiile tale, cum toate defăimând și pe împărați mustrând, cu îndrăzneală ai alergat la lupte pentru dragostea Domnului tău, pentru aceasta strigăm ție:
Bucură-te, minunea Evhaitelor;
Bucură-te, înfrumusețarea Iracliei;
Bucură-te, podoaba mucenicilor;
Bucură-te, mustrătorul tiranilor;
Bucură-te, jertfă însuflețită;
Bucură-te, că chinurile cu bucurie le-ai primit;
Bucură-te, că sfaturilor lui Lichinie nu te-ai plecat;
Bucură-te, că sufletul tău Domnului l-ai dat;
Bucură-te, că El cu bucurie l-a primit;
Bucură-te, că cetele mucenicilor primindu-te au dănțuit;
Bucură-te, că și noi bun apărător te-am dobândit;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor!

Condacul al 8-lea

Toată ceata îngerilor, cu mucenicii și cu stăpânul lor, întru cântări a întâmpinat sufletul tău, Mare Mucenice Teodor Tiron, încoronând creștetul tău cel nebiruit cu gherdanul mucenicilor, și toți au cântat cu bucurie: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Toată făptura s-a alăturat lângă lauda pe care ți-a făcut-o Hristos, Mirele tău, îngerii priveau așteptând venirea ta, mucenicii cântau biruința ta, iar pământul s-a sfințit prin stropirea sângelui tău, iar noi robii tăi aducem laudă muceniciei tale, cântând acestea:
Bucură-te, că ele au încoronat creștetul tău;
Bucură-te, că cerurile au serbat intrarea ta;
Bucură-te, că neveștejită cunună ai primit;
Bucură-te, că pentru credincioși rugăciune ai făcut;
Bucură-te, că Hristos cererile tale le-a plinit;
Bucură-te, că El prin tine S-a proslăvit;
Bucură-te, că Biserica apărător te-a câștigat;
Bucură-te, al locașului tău grabnic apărător;
Bucură-te, că de ispite, de furturi și de judecăți ești risipitor;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor!

Condacul al 9-lea

Privind la frumusețea cerului, ți-ai luminat privirile minții, cunoscând pe Ziditorul cerului și al pământului, Făcător al totului, cu bucurie L-ai lăudat, Mucenice Teodor Stratilat, și cântare ai cântat Domnului: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Ritorii cei mult vorbitori au amuțit ca niște pești fără de glas, cum tu, un tânăr ostaș, ai defăimat frumusețile lumii, mergând cu bucurie spre chinuri, unde ai arătat lupte biruitoare, de care mirându-se, cântăm ție acestea:
Bucură-te, ritor între mucenici;
Bucură-te, trâmbiță propovăduitoare;
Bucură-te, luptător nebiruit;
Bucură-te, răbdătorule de patimi;
Bucură-te, gherdane al răbdării;
Bucură-te, căci cu bărbăție ai mărturisit;
Bucură-te, că credința nevinovată ai păzit;
Bucură-te, că la aceasta și pe noi ne-ai sfătuit;
Bucură-te, căci cu îngerii te-ai unit;
Bucură-te, căci cu ucenicii locuiești;
Bucură-te, că prin chinurile tale pe toți îi veselești;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor!

Condacul al 10-lea

Vrând să-ți mântuiești sufletul și să câștigi viața nemuritoare, te-ai păzit nevinovat de tot păcatul și cu virtutea sufletului ai dorit pe Dumnezeu, Care este marginea doririlor, pentru Care și ultima picătură de sânge cu mulțumire ți-ai dat cântându-I: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Vrând noi, nevrednicii, a-ți lăuda mucenicia și nevoințele tale, Sfinte Mare Mucenice Teodor Tiron, prin rugăciunile tale cerem ajutorul cel dumnezeiesc, cântându-ți cu dragoste acestea:
Bucură-te, că sufletul tău curat tot pământul a sfințit;
Bucură-te, că întru suirea ta spre cer, toți diavolii s-au îngrozit;
Bucură-te, că și văduva ajutorul tău a primit;
Bucură-te, apărătorule de cetate;
Bucură-te, ajutătorule al sufletelor curate;
Bucură-te, al păcătoșilor lesne iertătorule;
Bucură-te, al tuturor împlinitor de cereri;
Bucură-te, al ierarhilor bun sfătuitorule;
Bucură-te, al preoților cucernici de mari daruri dătătorule;
Bucură-te, al monahilor bun ajutătorule;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor!

Condacul al 11-lea

Împăratul împăraților și Domnul domnilor, întru ospățul cel duhovnicesc, a adăpat sufletul tău din pomul vieții, unde ai auzit glasul puterilor cerești și dansurile mucenicilor, și de bucuria aceea îmbălsămat fiind, ai cântat împreună cu ei Domnului: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Împăratul Maximian cu toți muncitorii lui n-a putut birui sufletul cel de diamant, Mucenice Teodor Stratilat, nici nu te-a putut despărți de doritul tău Hristos, Căruia te închinai cu dragoste. Pentru care cântăm ție:
Bucură-te, binecinstitorule al Sfintei Cruci;
Bucură-te, purtătorule al patimilor lui Hristos;
Bucură-te, râvnitorule al Împărăției cerurilor;
Bucură-te, bine primitule în locașurile ei;
Bucură-te, diamantul și steaua credinței;
Bucură-te, fulgerul rugăciunilor sfinte;
Bucură-te, primitorule al rugăciunilor noastre;
Bucură-te, veșmântul darurilor care ne acoperi slăbiciunile noastre;
Bucură-te, împlinitorul cererilor noastre;
Bucură-te, al locașului tău înfrumusețare;
Bucură-te, al robilor casei tale cucernică și sfântă mângâiere;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor!

Condacul al 12-lea

Haruri mucenicești împarți tuturor credincioșilor, Sfinte Mare Mucenice Teodor Tiron, preoților ești podoabă și lumină, celor ce cu dragoste serbează prăznuirea ta și te cheamă cu credință, le împlinești cererile; mie, celui nevrednic și mai mult decât toți păcătoșii, dăruiește-mi să cânt cu bucurie Domnului: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Vrând, Sfinte Mare Mucenice Teodor, a părăsi latura pământului, ai ajuns la desăvârșita dorire, unde privești frumusețea Împăratului ceresc, te-ai arătat biruitor încoronat prin sângele tău și n-ai încetat a ajuta cu rugăciunile și minunile tale, pentru aceasta primește prinos de mulțumire acestea:
Bucură-te, steaua harului ceresc;
Bucură-te, podoaba cinului preoțesc;
Bucură-te, a mucenicilor podoabă și lumină;
Bucură-te, lauda celor ce-ți cântă ție;
Bucură-te, împreună vorbitorule cu mucenicii;
Bucură-te, că și rugăciunile noastre le primești;
Bucură-te, dătătorule de sfaturi dumnezeiești;
Bucură-te, mărgăritar cu care luminezi sufletele;
Bucură-te, diamant care tai neputințele;
Bucură-te, al sufletului meu mântuire;
Bucură-te, al locașului tău apărătorule;
Bucură-te, al ostenelilor noastre binecuvântătorule;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor!

Condacul al 13-lea

De trei ori fericiților, podoaba Ortodoxiei și lauda Evhaitelor, mucenicii Domnului Teodor Tiron slăvite și Stratilat nebiruite, rugați-vă Domnului pentru mântuirea noastră, ca izbăvindu-ne din nevoi, să cântăm Domnului: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăși Icosul I: Îngeri s-au trimis din cer cu coroană neveștejită…, Condacul 1: Apărătorii cei nebiruiți ai Evhaitelor…, și se face otpustul.

Icosul 1

Îngeri s-au trimis din cer cu coroană neveștejită să încoroneze creștetul tău cel nebiruit, frumusețea mucenicilor Teodore Tiroane slăvite; iar tu ca un viteaz al lui Hristos te-ai arătat apărător nebiruit al credincioșilor din toată lumea, pentru aceasta strigăm ție:
Bucură-te, Tiroane, voievodul mucenicilor;
Bucură-te, lauda și podoaba Evhaitelor;
Bucură-te, apărătorule al credincioșilor;
Bucură-te, surpătorule al păgânătăților;
Bucură-te, a mucenicilor podoabă și bucurie;
Bucură-te, a Bisericii lui Hristos înfrumusețare;
Bucură-te, că reverși minuni cu îndestulare;
Bucură-te, că de bucurie pe toți i-ai umplut;
Bucură-te, că din început Biserica ai apărat;
Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos, sângele tău ți-ai vărsat;
Bucură-te, Mare Mucenice Teodor!

Condacul 1

Apărătorii cei nebiruiți ai Evhaitelor, frumusețea mucenicilor și a nevoitorilor însuflețită podoabă, Tiron și Stratilat Teodorii. Veniți cu laude și cu cântări să-i încoronăm, căci lupte și biruința muceniciei au răbdat pentru Hristos, Căruia se roagă neîncetat ca să ne izbăvim din toate nevoile, care strigăm: Bucurați-vă, mucenicii Domnului!