Sinaxar 18 August

 

Sinaxar 18 August

 

În aceasta luna, în ziua a optsprezecea, pomenirea Sfintilor Mucenici Flor si Lavru.

Acesti sfinti au fost dupa trup frati gemeni, si aveau mestesugul de taietori în piatra, pe care-l învatasera de la Sfintii Proclu si Maxim care marturisisera pentru Hristos. Dupa ce au marturisit dascalii lor pentru Hristos, ei s-au dus la Iliric, în tara Dardaniei, în cetatea Ulpianilor, unde cercând pietre de metaluri, îsi savârseau mestesugul lor pe lânga Licon ighemonul. Apoi au fost trimisi de acesta catre Liciniu feciorul Elpidiei împarateasa. Liciniu dându-le bani, le-a poruncit sa zideasca o capiste idoleasca, dându-le si planul acesteia. Dar sfintii luând banii, i-au împartit la saraci; si noaptea se rugau catre Dumnezeu, iar ziua lucrau tare si înfrumusetau locasul; si peste putine zile l-au si ispravit, fiind sfintii ajutati si întariti de îngeri. Atunci îndata Merentie popa cel idolesc a crezut în Hristos, crezând mai înainte si fiul sau Atanasie, caci îi tamaduisera sfintii ochiul cel orb al lui. Si strângând mucenicii lui Hristos saracii, carora le dadusera banii, au legat idolii cu streanguri de grumaji, si i-au tras jos.

Dupa aceea, aprinzând lumânari multe, au închinat biserica lui Dumnezeu si o sfintira lui Hristos, zicând: "Slava Tie, Hristoase Dumnezeule, lauda Apostolilor si bucuria mucenicilor", înainte-mergând cinstita Cruce.

Iar daca a aflat Liciniu de aceasta, a poruncit sa se aprinda un cuptor si sa bage în el pe saracii care luasera banii si sfarâmasera idolii; în care aceia si-au dat sufletele.

Iar Sfintii Flor si Lavru, fiind legati la roata unui car, au fost batuti, apoi au fost trimisi la ighemonul Licon, care i-a bagat într-un put adânc, unde se rugau lui Dumnezeu si pentru cei ce aveau sa le faca pomenirea, si pentru bunastarea lumii, pentru încetarea prigoanei; si asa si-au dat sufletele. Peste câtiva ani au fost scoase cinstitele lor moaste din put, si asezate cu cinste în racle, care izvorau miruri si izvoare de tamaduiri celor ce se apropiau de ele.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei gloate de saraci, care a zdrobit idolii, si în foc s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Ermi, Serapion si Polien.

Acesti sfinti erau din Roma, si fiind pârâti de cei necredinciosi ca cred în Hristos si nu se închina la idolii, au fost dusi înaintea eparhului Romei. Si marturisind cu îndrazneala credinta în Hristos, întâi au fost bagati la închisoare într-o temnita întunecoasa si plina de necuratii. Dupa aceea fiind scosi de acolo, si neprimind a jertfi la idoli, au fost chinuiti în multe feluri. Si asa si-au dat sufletele la Dumnezeu.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Mucenite Iuliani (Iuliana), cea aproape de Strovil.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Leon, care a patimit lânga mare, aproape de Mira Lichiei.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor patru sihastri, care în pustiu cu pace s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea celor dintre sfinti parintilor nostri Patriarhii Constantinopolului: Ioan si Gheorghe.

Sfântul Ioan al V-lea a fost patriarh de Constantinopol intre 669-674, iar sfântul Gheorghe I intre 678-683. Amândoi au trait sub domnia împaratului Constantin Pogonatul (668-685).

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosilor Parintilor nostri: Varnava, Sofronie si Hristofor, care s-au mântuit la anul patru sute doisprezece.

Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Ioan, staretul manastirii de la Rila, în Bulgaria.

Sfintul Ioan de la Rila, marele ascet spiritual al Bisericii Ortodoxe Bulgare si din-Rai-pazitor al poporului bulgar, s-a nascut in anul 876 in satul Skrino in tinutul Sredets (astazi Sofia).

Dupa ce si-a pierdut parintii, baiatul a devenit vacar pentru a se tine departe de lume. Odata stapinul l-a batut pentru ca ii pierduse o vaca cu vitelul ei. Baiatul a plins indelung si s-a rugat, ca Dumnezeu sa-l ajute. Cind a gasit vaca si cu vitelul si a vrut sa se intoarca acasa cu ele, apa curgea mare si cu putere in riul Struma, pe care trebuia sa-l treaca. Tinarul vacar s-a rugat, si-a pus camasa lui zdrentuita pe apa, facu deasupra ei semnul crucii, lua vitelul in brate si merse cu el, precum ar fi mers pe uscat, pina pe celalalt mal al riului unde se afla vaca.

Stapinul, ascuns in padure, se inspaiminta cind vazu aceasta minune. Recompensa cu generozitate pe tinar, apoi il alunga de la casa lui. Impartind de pomana lucrurile sale, baiatul isi parasi satul. Nu se stie cind, nici unde, sfintul a fost tuns monah.

La inceput si-a continuat asceza pe un deal inalt si arid, mincind doar plante salbatice. Adapostul ii era un tufaris. Dupa putina vreme tilharii au venit peste el noaptea, l-au batut si l-au scos afara de acolo. Si-a gasit apoi o pestera adinca si s-a instalat in ea. Peste putina vreme, nepotul sau, Sfintul Luca, s-a instalat si el acolo.

Locul era lipsit de lume, astfel incit Sfintul Ioan a crezut la inceput aparitia lui Luca drept o inselaciune diavoleasca, dar aflind ca tinarul isi cauta mintuirea sufletului sau, l-a acceptat cu dragoste. Nu pentru multa vreme insa au vietuit ei impreuna. Fratele sfintului Ioan i-a gasit pe asceti si cu forta si-a luat inapoi fiul. In drum spre casa tinarul a murit din cauza unei muscaturi de sarpe. Fratele s-a cait si a cerut iertare calugarului. Pribeagul mergea apoi adesea la mormintul tinarului cel drept ; acolo era locul sau de odihna preferat.

Sfintul Ioan a petrecut doisprezece ani in pestera pustie, apoi s-a dus in salbaticia Rilei si s-a instalat in scorbura unui copac. Postea si se ruga mult, plingea neincetat si minca doar iarba. Vazind o asemenea nevointa, Dumnezeu a facut sa creasca fasole, din care sfintul a mincat multa vreme. Fasolea si faptele sale bune l-au facut cunoscut oamenilor.

Odata o turma de oi speriate alerga de-a lungul potecilor abrupte si prapastioase, si nu s-a oprit pina la locul in care vietuia calugarul. Ciobanii, urmarindu-si turma, l-au descoperit cu uimire pe sihastru, care i-a intimpinat prieteneste : "Voi veniti aici infometati. Luati niste fasole de la mine si mincati". Toti mincara si s-au indestulat. Unul dintre ei a luat mai multa fasole ca sa aiba provizii. In drum spre casa le-a oferit tovarasilor sai, dar nu era nici o boaba in pastaile sterpelite. Ciobanii se intoarsera cu cainta iar batrinul statea drept, spunindu-le zimbind : "Vedeti, copiilor, aceste fructe sint lasate de la Dumnezeu ca hrana in salbaticie".

De-atunci ei incepura sa aduca la calugar pe bolnavi si pe cei tulburati de duhuri necurate, pe care el ii vindeca prin rugaciune. Ca sa nu cada prada faimei printre oameni, calugarul parasi scorbura lui draga si se instala pe un pisc inalt si stincos dificil de acces, unde a salasluit timp de sapte ani sub cerul liber. Vestea despre marele ascet a ajuns pina la regele bulgar Petru (927-969), care voia sa il intilneasca. Sfintul Ioan ii scrise o scrisoare, refuzind o astfel de intilnire lipsita de smerenie.

Mai tirziu Sfintul Ioan accepta sub calauzirea lui calugari, care construira o manastire cu o biserica in pestera in care Sfinful Ioan traise mai inainte. Cu chibzuinta isi indruma turma si muri la 18 august 946, la virsta de 70 de ani.

Cu cinci ani inainte de a-si da sfirsitul a scris cu mina sa: "Un Testament pentru Discipoli", una din cele mai rafinate creatii ale literaturi bulgare vechi. Viata sfinta a ascetului si extraordinarele binecuvintari de la Dumnezeu prin rugaciunile sale fura o frumoasa predica a Credintei Crestine pe pamintul nou crestinat al Bulgariei. In vremurile grele de lupta ale Bulgariei cu Bizantul, sub regele bulgar din vest Samuel (976-1014), Sfintul Ioan se arata discipolilor sai, ordonindu-le sa ii transfere moastele la Sredets (Sofia), unde Patriarhul bulgar Damian ( 927-972) se ascundea. Se banuieste ca transferul moastelor a avut loc in anul 980.

Putin mai tirziu, mina dreapta a Sfintului Ioan de la Rila a fost dusa in Rusia (probabil in orasul Rila, unde o biserica a fost construita in numele Sfintului Ioan de la Rila, cu o capela dedicata martirilor Florus si Laurus, in ziua praznuirii lor, 18 august, in care el a murit).

Numele Sfintului Ioan a fost cunoscut si iubit de poporul rus inca din vechime. Date despre moartea sfintului s-au pastrat mai ales in surse rusesti (Menaion pentru luna august in secolul XII, in Cronica Mazurinsk).

In anul 1183, regele maghiar Bela II (1174-1196), in timpul unei campanii impotriva grecilor, a pus stapinire pe racla cu moastele sfintului Ioan, impreuna cu alte lucruri de prada, si le-a dus in orasul Esztergom.

In anul 1187, dupa ce a impodobit racla, a trimis inapoi sfintele moaste cu mari onoruri. La 19 octombrie 1238 moastele Sfintului Ioan au fost transferate in mod solemn in noua capitala, Trnovo, si depuse intr-o biserica consacrata sfintului. La 1 iulie 1469 sfintele moaste ale Sfintului Ioan de la Rila au revenit in manastirea de la Rila, unde se odihnesc si astazi, aducind ajutor plin de har ceresc tuturor credinciosilor.

Tot în aceasta zi, pomenirea Arsenie cel Nou, din Paros.

Nascut la Ioanina, din parinti piosi, in anul 1800, Sfintul Arsenie a ramas orfan la virsta de noua ani si a fost luat in grija de Ieromonahul Grigorie, directorul scolii din Kydonia, in Asia Mica. In cursul ultimului an de studii, al cincilea, a fost prezentat Parintelui Daniel de Zagora, unul din cei mai renumiti parinti spirituali ai epocii, si se atasa de el.

Cum Daniel hotarise sa se retraga la Muntele Athos, tinarul sau discipol il ruga sa il ia cu el, in ciuda regulamentului care interzicea intrarea adolescentilor la Sfintul Munte. Inaintind grabnic in virtutile nevointei, smereniei si ascultarii, i se dadu Mantia ingereasca sub numele de Arsenie. Dupa sase ani, cei doi oameni ai lui Dumnezeu au fost constrinsi sa paraseasca Sfintul Munte, din cauza tulburarilor si disensiunilor cauzate de controversa privind colivele si deasa impartasanie (cf . notelor Sfintilor Macarie din Corint (17 aprilie) si Nicodim Hagioritul (14 iulie). De notat ca Atanasie din Paros, unul din principalii protagonisti ai partidului < Colivadelor > este preacinstit pe plan local la Paros.). Aceasta persecutie impotriva aparatorilor traditiilor apostolice se intoarse insa in favoarea lor, deoarece, exilati in diferite regiuni din Grecia, mai ales in insule, Colivazii au suscitat trezirea populatiei la viata spirituala, si ea a ramas sensibilizata pina in zilele noastre.

Cei doi Sfinti se instalara mai intai in Manastirea Pendeli in Atica. Dar Revolutia fiind pe punctul de a izbucni si Daniel avind premonitia ca manastirea avea sa fie distrusa de catre turci, cei doi gasira refugiu in arhipelagul Cicladelor. La Paros ei fura intimpinati frateste de Igumenul Manastirii din Longovarda, Filotei, care ii trimise la renumitul predicator Chiril Papadopulos, ce isi avea resedinta in Manastirea Sfintul Antonie impreuna cu alti calugari atoniti din partida Colivazilor. La cererea locuitorilor insulei Folegandros, care doreau sa primeasca instruirea de care nu se puteau lipsi, Arsenie fu ordonat Diacon si numit institutor. Sarcinile ce-i reveneau nu se limitau la predarea limbii grecesti ci el facea mai ales efortul de a inspira elevilor sai respectul fata de poruncile lui Dumnezeu si dragostea pentru virtute. Daniel spovedea pe adulti iar Arsenie ii invata pe copii, moravurile populatiei se schimbara astfel repede si atinsera un inalt nivel de calitate morala. Cind la o vreme Daniel isi simti sfirsitul aproape, el isi sfatui discipolul sa ii poarte trupul la Sfintul Munte si sa isi petreaca restul zilelor in pace si contemplatie divina, pentru a se pregati revederii lor in Ierusalimul celest.

Din nou orfan, dar increzator in ocrotirea lui Dumnezeu, Arsenie se desparti de credinciosii sai cuprinsi de plins si se imbarca plecind spre Muntele Athos. Facu o halta la Paros, pentru a saluta pe Parintele Filotei si a preacinsti mormintul Parintelui Chiril, de curind decedat in micuta Manastire a Sfintului Gheorghe. Dar acolo, fu nevoit sa cedeze insistentelor discipolilor defunctului si hotari sa ramina in aceasta manastire. Ducea o viata demna de marele Arsenie : mincind doar cit sa se mentina in viata, nedormind decit trei ore pe noapte si raminind in rugaciune tot restul timpului. Progresele pe care le facea in arta ascezei suscitara admiratia generala si, contrar vointei lui, fu ordonat Preot si Duhovnic de catre Mitropolitul Cicladelor. Chemat de Providenta spre a instrui poporul, el prefera intotdeauna ca faptele sale sa-i devanseze vorbele si se arata drept un model viu al desavirsirii evanghelice. Cind se tinea in Altar, semana cu un Inger radiind iar lacrimile sale ii aduceau la pocainta pe toti cei prezenti. Asemenea virtuti atrageau catre el, pentru a se spovedi, nu doar crestinii din Paros ci si pe cei din alte insule si din diferite orase ale Greciei, precum si calugari din Muntele Athos si din alte manastiri. El ii primea pe toti cu dragoste si dadea dovada de un fin simt de discernamint pentru a le procura remediul care convenea suferintelor lor spirituale. La moartea Igumenului, calugarii il alesera in unanimitate pentru a-i succeda. Dar Sfintul constata la scurt timp ca aceasta sarcina il impiedica sa isi indeplineasca asa cum se cuvine datoria de pastor, de aceea demisiona si se dedica in exclusivitate rugaciunii si spovedaniei. El era parintele spiritual al Manastirilor din Longovarda, Sfintul Gheorghe si al Schimbarii la Fata ; iar cind se ducea de la una la alta, pe spinarea unui catir, isi ascundea fata cu un < koukoulion > (voal care acopera capul calugarilor si care simbolizeaza consacrarea lor intru Dumnezeu), pentru a nu se lasa distras din rugaciunea sa neincetata.

In afara suferintelor voluntare ale ascezei, Sfintul Arsenie mai suferi si necazuri din partea unor notabili ai insulei si chiar din partea Mitropolitului, care il suspenda provizoriu din functiunile sale sacerdotale. El se bucura totusi, asemeni Sfintului Pavel (II Corinteni 7 :4), in aceste framintari si se ruga pentru vrajmasii sai. Suferi astfel din cauza tulburarilor si dezbinarilor survenite intre maicutele de la Manastirea Schimbarii la Fata, intr-atit incit, mustrarile sale raminind fara ecou, se hotari sa le lase in reavointa lor. Dar pe drum, el intilni pe Marele Mucenic Gheorghe care il implora sa mai suporte pacatele si patimile fiilor sai spirituali, asa cum Hristos suporta pacatele tuturor oamenilor, iar Arsenie se intoarse in manastire. Pentru insula Paros el reprezenta cu adevarat prezenta lui Dumnezeu, punind capat secetei prin rugaciunea sa si ocrotind pe locuitori de atacurile demonilor. Dupa ce a indeplinit astfel numeroase miracole, dintre care cel mai mare fu convertirea a numerosi pacatosi, el adormi in pace la 31 ianuarie 1877.

Cultul sau s-a dezvoltat spontan in rindul populatiei si fu recunoscut de Patriarhatul Constantinopolului in 1967, datorita eforturilor Parintelui Filotei Zervakos (trecut in lumea celor adormiti in 1979), Igumen al Longovardei si demn succesor al Sfintilor Colivadelor.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Pomenirea Sfîntului Preacuvios Ioan de la Rila

Acest mare ascet şi sfînt al Bisericii Ortodoxe s-a născut lîngă Sofia, în Bulgaria, în oraşul Skrino, în timpul domniei Ţarului Boris. El s-a născut din părinţi săraci dar foarte credincioşi şi plini de toată cuviinţa. După moartea părinţilor lui, Ioan s-a tuns monah şi s-a retras în sihăstria unui munte, unde sălăşluindu-se într-o peşteră a dus o viaţă de mari nevoinţe.

Acolo el a îndurat atacurile cumplite ale dracilor, atît ale celor nevăzuţi, cît şi ale slugilor lor văzute: oameni străini şi ticăloşi, tîlhari, şi propriile lui rudenii. La urmă el s-a strămutat în Muntele Rila şi s-a sălăşluit în scorbura unui copac. El s-a hrănit numai cu ierburi şi cu păstăi de fasole care, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, au început să crească în apropiere de scorbura lui.

Iarăşi prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, timp de mulţi ani Sfîntul Ioan de la Rila nu a văzut nici o faţă de om; aceasta pînă cînd a fost descoperit de nişte păstori care îşi căutau oile pierdute. Aşa s-a făcut Sfîntul cunoscut poporului, care a început să vină la el, căutînd ajutor în boală şi sfat în greutăţile şi nenorocirile vieţii. Chiar Ţarul Petru al bulgarilor a venit la scorbura lui Ioan, căutînd sfat de la el.

Mulţi rîvnitori pentru Sfînta Credinţă şi vieţuirea monahală au venit şi s-au sălăşluit în apropierea Sfîntului. În curînd acolo s-a înălţat o Sfînta Mînăstire, avînd o numeroasă obşte monahală. Sfîntul Ioan de la Rila s-a săvîrşit către Domnul cu pace la anul 946, în optsprezece zile ale lunii august, în vîrstă fiind de şaptezeci de ani. După moartea lui, el s-a arătat ucenicilor săi.

La început sfintele lui moaşte au fost mutate la Sofia, apoi în Ungaria, apoi la Tîrnovo, iar la sfîrşit înapoi la Mînăstirea Rila, unde odihnesc şi astăzi. De-a lungul veacurilor Sfînta Mînăstire din Muntele Rila a fost o făclie aprinsă norodului, un loc al puterilor de minuni făcătoare, şi o mîngîiere duhovnicească pentru creştinii bulgari, mai ales în cumplitele vremuri ale robiei turceşti.

Pomenirea Sfinţilor Mucenici Flor şi Lavru

Aceştia au fost fraţi după trup, după duh şi după vocaţie: Amîndoi au fost creştini rîvnitori, şi cu îndeletnicirea amîndoi măiestri tăietori în piatră. Ei au locuit în Iliria. Un principe păgîn i-a angajat să îi zidească un templu ce urma a fi închinat idolilor.

Dar s-a întîmplat că la vremea lucrului, a sărit o aşchie de piatră şi a orbit ochiul fiului popei idolesc, Merentius, care se uita curios la lucrarea celor doi pietrari. Văzîndu-şi fiul plin de sînge şi cu ochiul scos, preotul cel idolesc a început să strige cu mînie la cei doi pietrari, voind să-i bată. Dar cei doi fraţi i-au zis că de va crede în Domnul Hristos Iisus Dumnezeu în Care credeau şi ei, fiul lui se va vindeca. Păgînul a făgăduit.

Atunci Sfinţii Flor şi Lavru s-au rugat cu lacrimi de umilinţă către Dumnezeu, Domnul Cel Viu, şi au însemnat ochiul curs al copilului cu semnul Sfintei Cruci. Copilul s-a vindecat numaidecît, şi s-a făcut cu totul sănătos, aşa cum fusese şi mai înainte. Atunci Merentius şi fiul lui au primit din tot sufletul Sfîntul Botez. La scurt timp amîndoi aveau să ia cununa muceniciei prin foc, ca mărturisitori ai lui Hristos. După ce sfinţii fraţi Flor şi Lavru şi-au săvîrşit lucrarea templului, ei au ridicat deasupra lui o Cruce, au chemat toţi creştinii de faţă şi au făcut înaintea lui Dumnezeu rugăciuni de închinare a acestui templu Numelui Domnului Iisus Hristos, cu priveghere de toată noaptea şi cu cîntări.

Auzind acestea, cezarul Iliricului i-a aruncat pe toţi acei creştini în cuptoare de foc unde au ars de vii, iar pe Flor şi pe Lavru i-a aruncat într-un puţ adînc, pe care l-a umplut apoi cu necurăţie. Astfel au murit sufocaţi sfinţii. Sfintele lor moaşte s-au aflat de abia după mulţi ani, şi au fost mutate la Constantinopol. Sfinţii Mucenici Flor şi Lavru au băut paharul muceniciei în veacul al doilea după Hristos.

Pomenirea Sfîntului Sfinţit Mucenic Emilian, Episcopul cetăţii Trevi

Sfîntul Emilian s-a născut în Armenia. Dorindu-şi mucenicia pentru Hristos, el a mers în Italia că să predice Sfîntă Evanghelia lui la Trevi, sub domnia răului împărat Diocleţian. Acolo el a fost uns episcop al cetăţii Trevi.

Ca urmare a celor multe minune lucrate de el prin puterea Duhului Sfînt, în timp ce era schingiuit pentru Domnul, cam la o mie de păgîni dintre cei care stăteau de faţă au crezut în Hristos Iisus şi L-au mărturisit atunci cu glas mare. Ei cu toţii au fost omorîţi pe loc prin sabie ca şi Sfîntul Emilian, împreună cu Sfîntul Ilarion, părintele lui duhovnicesc, şi împreună cu fraţii duhovniceşti Dionisie şi Hermippus.

Cîntare de laudă la Sfinţii Mucenici Flor şi Lavru

Maica doi fii a născut, doi sfinţi;

Binecuvîntată este maica cea lui Dumnezeu plăcută!

Minunatul Flor, şi cu Lavru-al său frate,

Piatra cu dalta au tăiat,

Iar sufletele credincioşilor le-au şlefuit cu Crucea.

Ce este dalta în piatră, aceea este Crucea pentru suflet;

Ei înşişi de Cruce şlefuiţi, pentru Cruce au murit.

Preotul idolesc văzut-a nemaivăzută minune:

Ochiul cel scos înapoi sănătos s-a făcut!

Uluitoare minune! - aceasta de-ajuns i-a fost lui:

Pe fiul luîndu-şi alergat-a la Sfintul Botez -

La Botezul Crucii, întru care muceniceşte

Şi tatăl şi fiul sîngele şi-au dat.

Minunaţii fraţi mucenici, Flor şi cu Lavru,

Pietrari artişti, comandă au primit să ridice un templu.

Dar întru ale lor inimi ei lui Dumnezeu Adevărat

Se închinau, pre El slăvind.

Templul păgînesc fraţii l-au săvîrşit,

Dar deasupra cu Sfînta Cruce îl au însemnat -

Şi iată minune! — Biserică Creştină a ieşit.

Ei templul l-au împodobit cu cîntări de slavă

Dintru Creştineşti inimi, lui Hristos.

Ei cu lumină de făclii curate l-au împodobit,

Şi cu bună mireasmă de tămîie.

Cu adevărat, oamenii la înfăţişare sînt cu toţii la fel,

Dar acesta e mîndru, pe cînd acesta smerit.

Ei la trup sînt cu toţii la fel,

Dar nicidecum la fel la duh şi la cuget.

Întru unul se află Hristos şi vieţuire sfîntă,

Iar într-altul pustietate şi patimi drăceşti.

Ci fie-ne nouă ale noastre trupuri dăruite de Domnul,

Adevărate temple închinate Duhului Lui Celui Sfînt.

Fie-ne nouă biserici sfinţite

Ale noastre suflete şi trupuri,

Pentru ale lui Flor şi Lavru muceniceşti rugăciuni.

Cugetare

Nu arareori vedem, chiar şi în vremurile noastre, cum părinţii se fac răspunzători pentru pieirea sufletească a copiilor lor. Nu de puţine ori, atunci cînd un copil prezintă înclinaţii pentru o viaţă mai contemplativă şi doreşte să se afierosească cu totul lui Dumnezeu, intervin părinţii care îl împiedică de la aceasta, şi se fac astfel asasinii sufletului copilului lor. Uneori astfel de copii, spre pedeapsa părinţilor lor, se întorc în partea cealaltă şi se dedau unei vieţi pline de perversiuni. Un tînăr pe nume Luca, nepot de frate al Sfîntului Ioan de la Rila, a auzit despre unchiul lui şi a fost atras de dorinţa de a se închina şi el vieţii monahiceşti pe lîngă el, aşa încît s-a dus în Munte ca să îl cerceteze.

Sfîntul Ioan l-a primit pe nepotul lui Luca cu dragoste, şi a început să îl povăţuiască şi să îl înveţe pe calea sfinţeniei. Dar într-o zi la peştera Sfîntului a venit plin de mînie tatăl tînărului, care a început să se stropşească păgîneşte la Sfîntul, strigînd că vrea să îi distrugă copilul în acea pustie. El nu a auzit nicidecum sfaturile şi cuvintele blînde ale Sfîntului Ioan, fratele lui cel trupesc. Tatăl şi-a scos atunci fiul de acolo cu forţa.

Pe drum, s-a ivit un şarpe care l-a muşcat pe Luca mortal. Tatăl cel sălbatic a văzut în această moarte pedeapsa lui Dumnezeu, dar a fost prea tîrziu. El s-a întors în Munte la fratele lui cel sfînt, bocind şi osîndindu-se pe sine. Dar Sfîntul i-a poruncit doar să-şi îngroape copilul, apoi să se întoarcă de unde a venit.

Luare aminte

Să luăm aminte la minunata alegere a Domnului, ca David să fie Rege în Israel:

• La cum Domnul l-a trimis pe Samuel în Betleem, la casa lui lesei, spre a-l unge Rege în Israel pe unul din fiii lui, după cum îi va arăta El;

• La cum Domnul i-a arătat lui Samuel să îl ungă rege pe David, păstorul de la oi, al optulea şi cel mai mic dintre fiii lui lesei;

• La cum Samuel l-a uns pe David, iar peste David S-a pogorît atunci Duhul lui Dumnezeu.

Predică Despre pacea dintre lup şi miel

Atunci lupul va locui laolaltă cu mielul şi leopardul se va culca lingă căprioară (Isaia 11:6).

Aşa rostit-a adevărul Prorocul cel adevărat al Domnului. Şi a adăugat mai departe: ...şi viţelul şi puiul de leu vor mînca împreună şi un copil îi va paşte. Juninca se va duce la păscut împreună cu ursoaica şi puii lor vor sălăşlui la un loc, iar leul ca şi boul va mînca paie; Pruncul de ţîţă se va juca lângă culcuşul viperei şi în vizuina şarpelui otrăvitor copilul abia înţărcat îşi va întinde mîna (Isaia 11:6-8). Fraţilor, dar oare cînd vor fi toate acestea?

Trebuie să ştim că toate acestea deja au fost, şi sînt, de cînd Domnul nostru Iisus Hristos de Minuni Făcătorul S-a întrupat pe pămînt. Acestea toate sînt o faptă din Paradis, care s-a restaurat pe pămînt între oameni odată cu venirea Mîntuitorului în el. Prorocul grăieşte aici enigmatic, şi cu toate acestea limpede: enigmatic, pentru că el nu are în vedere animalele pe care le numeşte, ci oamenii; şi limpede, deoarece prorocia lui s-a împlinit întocmai întru Biserica lui Hristos.

Oamenii, care prin obiceiurile lor asemănatu-s-au lupilor, pisicilor sălbatice, leilor, urşilor, bivolilor, viperelor, sau dimpotrivă, mieilor şi căprioarelor, cu toţii stau înaintea Pruncului din Betleem, uniţi prin credinţă, îmblînziţi de har, luminaţi de nădejde, şi înălţaţi de iubire. Prorocul mai profeţeşte şi de ce vor avea loc toate acestea: Că tot pămîntul va fi plin de temerea de Dumnezeu, precum marea este umplută de ape! (Isaia 11:9).

Luaţi trupeşte, oamenii nu sînt decît ţărînă. Dar omul care crede în Hristos, şi care cu adevărat Îi urmează Lui, se face plin de cunoştină, precum marea este plină de apă. Mulţi oameni s-au făcut astfel. Astfel au fost mulţimile de sfinţi asceţi creştini din pustia Egiptului, de la Sfîntul Munte Athos, din Insula Cipru, din Armenia, din Rusia, şi din alte locuri ale pămîntului. Şi aceasta nu este totul.

Cunoştinţa de Dumnezeu s-a împrăştiat astăzi pe toată suprafaţa pămîntului. Sfînta Scriptură a ajuns la toate limbile pămîntului. Puţine sînt cotloanele de lume în care nu se citeşte Cuvîntul lui Dumnezeu, în care nu se cunoaşte Numele Domnului, şi în care nu se aduce Sfînta Lui Jertfă. Unii Îl neagă pe Hristos, alţii Îl îmbrăţişează; unii se leapădă de Sfînta şi Dreaptă Credinţă, alţii vin cu sete la Ea.

Astfel se continuă lupta întru Numele lui Hristos la scară planetară. Apele umflate şi repezi ale rîurilor se varsă în văi goale şi uscate; iar văile odinioară uscate se umplu de apă, făcîndu-se asemenea apelor celor adînci.

Lumea nu este pe deplin luminată cu lumina cunoştinţei, aşa cum am dori-o noi Creştinii, dar prorocia Prorocul Isaia s-a adeverit strălucit şi s-a împlinit cu desăvîrşire. O, minunată este vedenia lui Isaia, fiul lui Amos, prorocul cel nemincinos al lui Dumnezeu!

O Stăpîne Doamne de Minuni Făcătorule, îmblînzeşte întru noi firea noastră cea dobitocească, ca toţi împreună să rodim întru a Ta bogăţie şi dreptate, şi toţi să ne împărtăşim din slava Slavei Tale Celei neapropiate, şi viaţă veşnică dintru a Ta Viaţă să avem,

Căci Ţie se cuvine toată slava şi mulţumită în veci, Amin.

Acatistul Sfantului Gheorghe Pelerinul

 Sfântul Gheorghe Pelerinul (Lazăr) s-a născut în anul 1864, în Şugag (aflat astăzi în judeţul Alba).

După ce a trăit 14 ani în căsnicie, în anul 1883, cu încuviinţarea soţiei, a luat hotărârea să meargă la Ierusalim, ca pelerin.

Luând cu sine Evanghelia şi Psaltirea, a mers pe jos până la Constanţa, apoi cu vaporul până la Ierusalim. S-a dus şi la Betleem, Ierihon, Iordan, Nazaret, Tabor. A rămas 40 de zile în nevoinţă aspră şi post, în pustia Egiptului de Sus.

Suferind multe ispite de la diavolul, pentru a se întări în răbdare şi în smerenie, a decis să umble desculţ şi cu capul descoperit până la sfârşitul vieţii, indiferent de anotimp.

După ce a mers în pelerinaj şi la Sfântul Munte Athos, s-a întors în satul său, dar n-a rămas mult timp aici, ci şi-a început călătoria, ca în vremurile apostolice, făcându-se pelerin străin şi călător în hotarele ţării.

În 1895, dreptcredinciosul Gheorghe a trecut Carpaţii şi s-a aşezat la Piatra Neamţ, unde a primit o cămăruţă în turnul clopotniţă al Bisericii Sfântul Ioan - Domnesc.

A ajuns cunoscut de preoţi, călugări şi mireni, care îl preţuiau ca pe un adevărat om duhovnicesc.

Noaptea dormea cel mult trei ore în chilia sa din turn, apoi, în biserică, înălţa rugăciuni către Dumnezeu şi făcea sute de metanii.

Ziua străbătea străzile oraşului, şoptind neîncetat psalmi, desculţ şi cu capul descoperit, vara şi iarna.

În 1916, de praznicul Adormirii Maicii Domnului, Moş Gheorghe a fost găsit răposat, tocmai când ţara intra în război, iar clopotarul bisericii Sfântului Ioan din Piatra Neamţ urca să tragă clopotele, aşa cum proorocise Sfântul.

După 18 ani, unul dintre ucenicii lui, vrând să-i mute cinstitele moaşte la Râşca, a venit cu căruţa la Piatra Neamţ şi, dezgropându-le şi punându-le într-un sicriaş, a pornit la drum.

Dar, prin dumnezeiasca rânduială, căruţa nu a ajuns la Râşca, ci la Mănăstirea Văratec, în a cărei gropniţă au şi fost aşezate până astăzi.

Sfântul Gheorghe a vieţuit în smerenie şi osteneală, fiind propovăduitor, prin viaţă şi prin cuvânt, al Evangheliei lui Hristos, pentru care a fost hărăzit de Dumnezeu cu bogat har, prin care a săvârşit minuni şi vindecări, atât în vremea vieţii pământeşti, cât şi după moarte, fiind cinstit de credincioşi.

Nevoitorul Gheorghe Lazăr a fost canonizat în cadrul şedinţei Sinodului Bisericii Ortodoxe Române de la Bucureşti, din data de 5 octombrie 2017, cu zi de pomenire la 17 august.

 Acatistul Sfantului Gheorghe Pelerinul

Condacul 1
Veniți, toți credincioșii, să lăudăm pe Sfântul Gheorghe Pelerinul care, prin viața lui minunată, a veselit pe îngeri și a chemat pe oameni la duhovnicească viețuire; că acesta, sporind cu râvnă fierbinte darul de a-L căuta și mărturisi pe Dumnezeu, în călătorii, în biserici și în sfinte nevoințe, s-a făcut izvor de bucurie și mijlocitor pentru cei ce cântă: Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!

Icosul 1
Încă din tinerețe, Sfinte Gheorghe, ai fost pătruns la inimă de chemarea Mântuitorului, pe Care L-ai urmat în toată viața ta; astfel, desculț, cu capul descoperit și, purtând pe mâini Evanghelia iubirii, te-ai făcut priveliște îngerilor și oamenilor și ai ajuns biruitor în Canaanul ceresc, unde te rogi pentru cei ce-ți cântă:
Bucură-te, tinerețe curată și lui Dumnezeu închinată;
Bucură-te, vârf al evlaviei, de care s-a minunat familia ta binecuvântată;
Bucură-te, pelerin pe urmele Mântuitorului în Țara Sfântă;
Bucură-te, rugător cu duh smerit și cu inimă înfrântă;
Bucură-te, cel ce ai trăit toată viața desculț și cu capul descoperit;
Bucură-te, cel ce ai purtat Evanghelia printre oameni necontenit;
Bucură-te, nevoitor care ai viețuit în cetate ca în pustie;
Bucură-te, sărac de bună voie, care săracilor le aduci veselie;
Bucură-te, iubitor al Psaltirii, pe care ai învățat-o pe de rost;
Bucură-te, trăitor în rugăciune, priveghere și post;
Bucură-te, cel ce ți-ai cunoscut ceasul sfârșitului, cu ochi prorocești;
Bucură-te, adeverirea și lauda preoției obștești;
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!

Condacul 2
Deși te-ai însoțit prin Taina nunții și ai fost binecuvântat de Dumnezeu cu patru copii, nu ai uitat că datoriile față de familie nu trebuie să veștejească râvna față de poruncile Domnului. De aceea, mergând cu ardoare la biserică, împărțind milostenie și rugându-te neîncetat, ai învățat și pe fiii tăi să cânte Sfintei Treimi: Aliluia!

Icosul 2
Împlinindu-ți datoriile de tată și soț, ai viețuit duhovnicește, în rugăciuni și în post, de aceea, ai auzit în inima ta chemarea Sfântului Duh către o viață mai înaltă, iar, la vremea potrivită, te-ai făcut pribeag și pelerin, pentru care auzi de la noi:
Bucură-te, cel ce din zorii vieți ai ales partea cea bună;
Bucură-te, tinerețe în care s-a aprins dorul mântuirii;
Bucură-te, fiu al înțelepciunii, căutător al împărăției cerurilor;
Bucură-te, privire curată, care rușinează pofta ochilor;
Bucură-te, tată credincios, care ai arătat fiilor tăi calea mântuirii;
Bucură-te, cel prin care fiica ta a primit darul rugăciunii;
Bucură-te, gând sihastru, care ai depărtat toată necuviința;
Bucură-te, cuget smerit, care ai biruit trufia vieții;
Bucure-te, cel în care Duhul Sfânt a mărturisit taina înfierii;
Bucură-te, negustor care ai dat pe cele trecătoare pentru cele veșnice;
Bucură-te, cel ce mustri pe cei înăbușiți de cele vremelnice;
Bucură-te, cel bogat întru cele duhovnicești;
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!

Condacul 3
Când a sosit vremea cu bun prilej, Sfinte Gheorghe, ai călătorit la Ierusalim, unde, după ce te-ai închinat la Locurile Sfinte, ai postit 40 de zile, iar un pustnic ți-a prorocit că vei împlini o înaltă și anevoioasă slujire, prin care vei aprinde evlavia în inimile cele reci; și, întorcându-te în patria ta, cei ce vedeau faptele tale se minunau și cântau lui Hristos: Aliluia!

Icosul 3
Cine va putea spune ispitele pe care le-ai biruit în timpul postului din pustia Iordanului? Că, în vremea rugăciunii, diavolul te tulbura uneori cu ispita slavei deșarte, alteori îți arunca încălțămintea și căciula, dar l-ai învins, făgăduind lui Dumnezeu că toată viața vei merge desculț și cu capul descoperit, pentru care te lăudăm, zicând:
Bucură-te, cel ce ai fost covârșit de fericire când ai ajuns la Locurile Sfinte;
Bucură-te, cel răpit de sfințenia slujbelor și de bucurie;
Bucură-te, următor al lui Hristos, prin postul de 40 de zile;
Bucură-te, bun luptător, care ai învins cursele celor întunecați;
Bucură-te, cel ce nu te-ai înfricoșat de diavolul prefăcut în plugar;
Bucură-te, cel ce l-ai alungat pe cel ce te ispitea cu mândria;
Bucură-te, smerită cugetare, care ai disprețuit viclenia lui ascunsă;
Bucură-te, cel prin care nălucirea a pierit ca fumul;
Bucură-te, că în biserica Învierii lumânarea din mână singură ți s-a aprins;
Bucură-te, cel ce ai umblat toată viața desculț și cu capul descoperit;
Bucură-te, cel ce ai fost încununat cu neveștejita cunună în cer;
Bucură-te, pasăre care ai zburat cu dor spre Țara făgăduinței;
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, pelerin fericit al lui Hristos!

Condacul 4
Mișcat de dragostea arzătoare pentru Iisus, ai trăit pentru o vreme printre credincioșii ardeleni, cu care ai călătorit de mai multe ori la Locurile Sfinte. Apoi, auzind de numeroasele mănăstiri din Moldova, te-ai adăpostit în turnul lui Ștefan Vodă, din Piatra Neamț, de unde, ca un cerb însetat, alergând la izvoarele harului, îți potoleai dorul inimii și cântai: Aliluia!

Icosul 4
Ai mers ani îndelungați pe străzile orașului Piatra Neamț, desculț și cu capul descoperit, purtând în mâini o mică Evanghelie și toiagul pribegiei, iar pe buze șoaptele rugăciunii neîncetate, și așa te-ai făcut, Sfinte Gheorghe, propovăduitor al Crucii, martor neînvins al învățăturilor sfinte și mijlocitor pentru cei ce-ți cântă:
Bucură-te, Golgotă vie, care ai purtat Cartea sfântă printre oameni;
Bucură-te, cel ce nu te-ai rușinat de Evanghelia Fiului lui Dumnezeu;
Bucură-te, scrisoare scrisă de Duhul Sfânt, pe care cei mândri nu o pot înțelege;
Bucură-te, tăcere vie, care vădești deșertăciunea cuvintelor celor fărădelege;
Bucură-te, vestire smerită, însuflețită de putere cerească;
Bucură-te, cel ce ai biruit pe nevăzuții vrăjmași prin smerenie;
Bucură-te, pelerin înstrăinat de orice grijă trecătoare;
Bucură-te, cel ce nu vorbeai decât despre viața duhovnicească;
Bucură-te, rugător în biserica Sfântul Ioan - Domnesc în timp de noapte;
Bucură-te, nevoitor înțelept, doritor de nepătimire;
Bucură-te, viață dusă după poruncile Evangheliei;
Bucură-te, cel ce ai făcut rob trupul și împărat sufletul;
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!

Condacul 5
Iubind frumusețea casei Domnului, fericite, noaptea te retrăgeai în biserica satului în care ajungeai. Acolo, înălțai rugăciuni și făceai nenumărate metanii, iar vicleanul vrăjmaș, văzând râvna cu care chemai numele lui Hristos, o dată, a vrut să te tulbure cu necurata lui arătare, dar, arzându-l cu puterea Crucii, ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 5
Rugăciunea ți s-a făcut viață și suflare, Sfinte, că vorbeai cu Dumnezeu în toată vremea și în tot locul, iar călăuză în această lucrare duhovnicească ți-a fost Psaltirea Prorocului David, pe care ai iubit-o din tinerețe și ai învățat-o pe de rost, încât o rosteai în fiecare zi cu trezvia minții și simțirea inimii, pentru care auzi de la noi:
Bucură-te, icoană a Ortodoxiei vii;
Bucură-te, cel ce împodobești Biserica lui Hristos;
Bucură-te, făclie tăinuită între zidurile sfintelor lăcașuri;
Bucură-te, îndurerat mijlocitor pentru orice făptură aflată în suferință;
Bucură-te, cel ce, cu multă osteneală săvârșeai pravilă pustnicească;
Bucură-te, cel ce ai învățat pe de rost Psaltirea lui David;
Bucură-te, cel ce o rosteai în fiecare zi, mergând pe străzile orașului;
Bucură-te, înțelept cugetător la Legea lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel căruia lumea întreagă ți s-a făcut biserică;
Bucură-te, cel ce ai deprins rugăciunea în duh și în adevăr;
Bucură-te, rugător plin de dumnezeiescul har;
Bucură-te, cel ce te-ai îmbogățit prin aflarea Mărgăritarului neprețuit;
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!

Condacul 6
Te-ai umplut de mila Mângâietorului, fericite; de aceea, ai dat pâine celor flămânzi, ai îmbărbătat pe cei slabi la suflet, călăuzindu-i pe calea credinței, și ai cerut de la Domnul, prin îndelungate rugăciuni, vindecare pentru cei bolnavi, iar cei miluiți de tine, cântau lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 6
Mulți dintre cei ce au văzut viețuirea ta în timp de iarnă, își aminteau cum, intrând în brutărie, milostive, îți topeai gheața lipită de picioare. Apoi, cumpărând câte un sac cu pâine, îl împărțeai săracilor care te așteptau ca pe un bun părinte și, aducându-ți mulțumire, ziceau:
Bucură-te, punte întinsă peste amărăciunile vieții;
Bucură-te, liman de mângâiere pentru cei neajutorați;
Bucură-te, cel ce, prin rugăciune, vindeci pe cei bolnavi;
Bucură-te, mângâietor al celor apăsați de poveri și de întristare;
Bucură-te, cel care împarți pâine flămânzilor;
Bucură-te, om sărac care împarți milostenie săracilor;
Bucură-te, laudă a celor umiliți și cu inima zdrobită;
Bucură-te, cel ce mustri pe cei pururea nemulțumiți;
Bucură-te, călător pe calea cea strâmtă a nevoinței;
Bucură-te, cel ce îmbărbătezi pe cei strâmtorați;
Bucură-te, cel ce împărțeai milostenia primită, cu cei nevoiași;
Bucură-te, creștin milostiv și pururea bucuros;
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!

Condacul 7
Mântuitorul lumii, urcând drumul Crucii, a spus celor ce-L urmau pe cale: „Nu Mă plângeți pe Mine, ci plângeți-vă pe voi”. Tot așa și tu, Sfinte Gheorghe, celor care voiau să-ți cumpere opinci, văzându-te desculț prin zăpadă, le răspundeai: „Nu mă plângeți pe mine, că picioarele mele sunt mai calde ca ale voastre!”. Iar cei care auzeau cuvintele tale, se minunau, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 7
Limbile de foc ale Cincizecimii, coborând din cer, au însuflețit nenumărate mulțimi de oameni pentru dragostea lui Dumnezeu. O flacără de foc s-a coborât și peste tine, Sfinte Gheorghe, încât, făcându-se inima ta izvor de neîncetată rugăciune și vatră a focului iubirii dumnezeiești, ai alergat în urma lui Hristos pe calea cea strâmtă. Pentru aceasta, roagă-te ca să se aprindă și în noi râvna mântuirii, ca astfel să te lăudăm, zicând:
Bucură-te, nume înveșnicit prin chemarea numelui lui Iisus;
Bucură-te, cel ce te-ai îndeletnicit cu lucrarea minții;
Bucură-te, altar în care a intrat marele Arhiereu spre slujire;
Bucură-te, că harul îți încălzea picioarele și capul descoperit;
Bucură-te, făclie aprinsă de focul ceresc;
Bucură-te, mărturisitor plin de puterea Duhului Sfânt;
Bucură-te, vatră în care arde focul cel necreat;
Bucură-te, inimă curată, în care Mângâietorul a scris legea iubirii;
Bucură-te, alergător încununat pentru nevoința duhovnicească;
Bucură-te, cel ce nu te-ai oprit înainte de a intra prin porțile Împărăției de sus;
Bucură-te, cel mărturisit ca sfânt, încă din vremea vieții tale;
Bucură-te, cel ce ai fost numit mare pustnic și mare apostol;
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!

Condacul 8
Vedem, Mântuitorule, că fericirea pe care ai făgăduit-o celor săraci cu duhul, strălucește pe chipul alesului Tău Gheorghe Pelerinul, de aceea lăudăm pe cerescul Părinte, Care a binevoit să ascundă acest dar de cei trufași și să-l dăruiască, prin Duhul Sfânt, celor smeriți, iar noi lăudăm pe Preasfânta Treime, Cea de o ființă și nedespărțită, cântând: Aliluia!

Icosul 8
Bucuria pe care a făgăduit-o Hristos celor ce-I urmează, Sfinte Gheorghe, a învins toate întristările din viața ta, și te-ai ridicat mai presus de tulburările lumii, pentru că pacea lui Dumnezeu era cu tine. Drept aceea, înălțându-te în muntele cel luminos al smereniei, cei ce îți vedeau fața învăluită de lumina celor fericiți, se minunau și ziceau:
Bucură-te, curăție care înflorești fericirea în lume;
Bucură-te, cel ce înalți imnul păcii în mijlocul furtunii;
Bucură-te, glas al Raiului auzit în valea plângerii;
Bucură-te, psaltire cu zece strune, de Hristos cântătoare;
Bucură-te, harpă dulce glăsuitoare la adierile Duhului Sfânt;
Bucură-te, inimă iubitoare care cuprinzi în rugăciune lumea toată;
Bucură-te, conștiință curată, care gustă din veșnica sărbătoare;
Bucură-te, viață de osteneli, închinată lui Dumnezeu cu bucurie;
Bucură-te, cel ce ai adeverit slava învierii prin răstignirea patimilor;
Bucură-te, sihastru care ai adus mireasma pustiei în cetate;
Bucură-te, cel în care Împărăția lui Dumnezeu s-a arătat;
Bucură-te, făclie a virtuților pusă în sfeșnic spre folosul multora;
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!

Condacul 9
Prin ostenelile și smerenia ta, Sfinte Gheorghe, ai primit de la Duhul Sfânt darul facerii de minuni, în care s-a adeverit sfințenia vieții tale, iar cei strâmtorați, izbăviți fiind, aflau credința cea mântuitoare și lăudau pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul 9
În vremea când îi învățai pe negustorii din Târgu Neamț calea mântuirii, a venit la tine o familie de evrei a căror fiică era pe moarte, pentru că nu putea să nască, iar tu, bunule, te-ai dus la casa lor și, însemnând cu semnul Crucii pe cea chinuită, îndată ea a născut, iar ei, văzând această minune, au primit botezul, grăind ție:
Bucură-te, mijlocitor către Dumnezeu al celor ce aleargă la tine;
Bucură-te, cel ce, prin fapte minunate, ne arăți calea mântuirii;
Bucură-te, cel ce aduci mângâiere prin semnul Crucii;
Bucură-te, cel ce prin minuni ți-ai adeverit vrednicia vieții;
Bucură-te, cel ce L-ai mărturisit pe Hristos cu faptele;
Bucură-te, cel ce L-ai propovăduit pe El și prin cuvinte;
Bucură-te, cuvântare smerită, pecetluită de harul minunii;
Bucură-te, cel ce ai arătat lumii puterea credinței creștine;
Bucură-te, mărturisire pecetluită de Duhul Sfânt;
Bucură-te, aluat sfânt, care dospești frământătura lumii;
Bucură-te, lauda și bucuria poporului noului Legământ;
Bucură-te, propovăduitor al Evangheliei în chip apostolic;
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!

Condacul 10
În viața ta, Sfinte Gheorghe, s-au unit cele potrivnice: ai ales pribegia și singurătatea, dar te vedem înconjurat de dragostea credincioșilor; te-ai purtat aspru cu trupul tău, dar erai covârșit de bucurie; ai disprețuit lauda și slava, dar Dumnezeu te-a slăvit cu darul facerii de minuni. Iar noi, încredințându-ne de acestea, cântăm Celui atotputernic: Aliluia!

Icosul 10
De Dumnezeu ai fost slăvit atunci când, nefiind primit în tren, nu te-ai întristat, însă, trenul nu a mai pornit, până când nu te-au readus cu evlavie la locul tău de pelerin. Pentru această preaslăvită minune, se cuvine a te lăuda așa:
Bucură-te, om al Raiului, care covârșești legile firii;
Bucură-te, pelerin slăvit, căruia îi slujesc stihiile;
Bucură-te, cel ce, prin Hristos, ești mai presus de cele materiale;
Bucură-te, cel ce nu te-ai împotrivit când ai fost înjosit;
Bucură-te, cel ce erai cunoscut călătorilor ca om evlavios;
Bucură-te, că aceștia au spus că trenul nu va porni fără tine;
Bucură-te, că, după ce ai revenit, acesta a pornit de îndată;
Bucură-te, că toți, văzând minunea, L-au slăvit pe Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce ți-ai întărit propovăduirea cu semne minunate;
Bucură-te, om smerit, care nu ai primit gânduri de slavă deșartă;
Bucură-te, cel în care Domnul Își împlinește făgăduințele;
Bucură-te, ocrotitor al pelerinilor și al călătorilor credincioși;
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!

Condacul 11
Bunule nevoitor, amăgirea vieții, înșelarea demonilor, duhul lumii și toate nălucirile născute din păcat, le-ai biruit prin rugăciune, luare-aminte și post. De aceea, te-a arătat Hristos ca pe un apostol ales, care ai uimit chiar și pe cei de alte credințe, iar noi, văzând lucrarea Duhului Sfânt în viața ta, cântăm: Aliluia!

Icosul 11
Când Fiul lui Dumnezeu a descoperit oamenilor Evanghelia păcii, mulțimi nenumărate de păcătoși, albindu-și hainele prin pocăință, s-au arătat flori ale Raiului în țarina lumii. Floare aleasă și bine înmiresmată te vedem și pe tine, Sfinte Gheorghe, pentru care grăim ție acestea:
Bucură-te, mlădiță crescută din Vița-Hristos;
Bucură-te, aducător de rod bogat duhovnicesc;
Bucură-te, cel ce ai avut ca ucenici stareți, duhovnici și monahi;
Bucură-te, povățuitor nemaiîntâlnit, care pe mulți ai bucurat;
Bucură-te, cel de a cărui viață și evreii s-au minunat;
Bucură-te, că unul dintre ei revelație te-a numit;
Bucură-te, om duhovnicesc, trăitor în privegheri și post;
Bucură-te, cel arătat de Dumnezeu ca făcător de minuni;
Bucură-te, cel ce ai urmat-o pe Maica Luminii;
Bucură-te, crin care nu ți-ai pierdut frumusețea între spini;
Bucură-te, mireasmă care veselești pe locuitorii cerești;
Bucură-te, cel ce viețuiești acum în grădinile Raiului;
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!

Condacul 12
Ca un ostaș viteaz, lupta cea bună ai luptat, ca un străjer treaz ai biruit noaptea acestei vieți, ca o fecioară înțeleaptă ți-ai umplut candela cu untdelemnul iubirii, iar când dorul inimii tale s-a împlinit, sufletul tău cuvios s-a înălțat la cer, unde ai primit cununa neveștejită a slavei din mâna lui Hristos, Căruia cânți: Aliluia!

Icosul 12
Când te întrebau ucenicii despre sfârșitul vieții tale, tu le spuneai: „Eu am să mor când s-or tulbura popoarele și la moartea mea va fi sărbătoare și vor trage clopotele în țară”. Astfel, viața ta pământească s-a sfârșit la preaslăvitul praznic al Adormirii Născătoarei de Dumnezeu, când sunetul clopotelor aducea și vestea Războiului de reîntregire. Deci, aducându-ne aminte de prorocia ta, îți cântăm:
Bucură-te, cel ce ți-ai cunoscut înainte ceasul sfârșitului;
Bucură-te, pelerin râvnitor, care ai ajuns la Cel dorit;
Bucură-te, cel ce ai fost petrecut la mormânt de mulțimi nenumărate;
Bucură-te, cel ce ai fost binecuvântat cu mulți ucenici;
Bucură-te, călător nejefuit de tâlharii cei din văzduh;
Bucură-te, înălțime la care privim cu evlavie;
Bucură-te, cel înmormântat la Curtea domnească a lui Ștefan Vodă;
Bucură-te, cel ce și la mormânt ai săvârșit minuni;
Bucură-te, că, dorind ucenicii să-ți ducă moaștele la Râșca, nu te-ai învoit;
Bucură-te, că înspre Mănăstirea Văratec au pornit căruța și caii;
Bucură-te, cel slăvit de toți pentru acest semn neobișnuit!
Bucură-te, cel de o râvnă cu Sfântul Iosif de la Văratec!
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!

Condacul 13
O, alesule al lui Hristos, care bine ai săvârșit călătoria vieții, Sfinte Gheorghe, roagă-L pe milostivul Dumnezeu pentru noi, care suntem în pustiul lumii, să ne izbăvim de negura întristării ce vine din păcat și să dobândim lumina bucuriei, care vine din virtuți, ca mântuindu-ne din amăgirea vieții, să cântăm împreună cu tine Preasfintei Treimi: Aliluia! (Acest Condac se zice de trei ori.)

Icosul 1
Încă din tinerețe, Sfinte Gheorghe, ai fost pătruns la inimă de chemarea Mântuitorului, pe Care L-ai urmat în toată viața ta; astfel, desculț, cu capul descoperit și, purtând pe mâini Evanghelia iubirii, te-ai făcut priveliște îngerilor și oamenilor și ai ajuns biruitor în Canaanul ceresc, unde te rogi pentru cei ce-ți cântă:
Bucură-te, tinerețe curată și lui Dumnezeu închinată;
Bucură-te, vârf al evlaviei, de care s-a minunat familia ta binecuvântată;
Bucură-te, pelerin pe urmele Mântuitorului în Țara Sfântă;
Bucură-te, rugător cu duh smerit și cu inimă înfrântă;
Bucură-te, cel ce ai trăit toată viața desculț și cu capul descoperit;
Bucură-te, cel ce ai purtat Evanghelia printre oameni necontenit;
Bucură-te, nevoitor care ai viețuit în cetate ca în pustie;
Bucură-te, sărac de bună voie, care săracilor le aduci veselie;
Bucură-te, iubitor al Psaltirii, pe care ai învățat-o pe de rost;
Bucură-te, trăitor în rugăciune, priveghere și post;
Bucură-te, cel ce ți-ai cunoscut ceasul sfârșitului, cu ochi prorocești;
Bucură-te, adeverirea și lauda preoției obștești;
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!

Condacul 1
Veniți, toți credincioșii, să lăudăm pe Sfântul Gheorghe Pelerinul care, prin viața lui minunată, a veselit pe îngeri și a chemat pe oameni la duhovnicească viețuire; că acesta, sporind cu râvnă fierbinte darul de a-L căuta și mărturisi pe Dumnezeu, în călătorii, în biserici și în sfinte nevoințe, s-a făcut izvor de bucurie și mijlocitor pentru cei ce cântă: Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!

Rugăciune catre Sfantul Gheorghe Pelerinul
Sfinte și dreptcredinciosule plăcut al lui Dumnezeu, Gheorghe Pelerinul, văzând noi că ziua vieții este pe sfârșite și se lasă umbrele nopții, prietenii cei de aproape se îndepărtează de noi, tinerețea și sănătatea în fiecare zi se veștejesc, gândurile cele mari se risipesc ca o nălucă, iar Judecătorul este la uși, fiind cuprinși de întunericul deznădăjduirii, năzuim către solirile tale! Sfinte Gheorghe, roagă-L pe milostivul Dumnezeu să ne dăruiască mărturisirea tâlharului, pocăința vameșului și lacrimile femeii păcătoase! Oprește, prin rugăciunile tale râurile patimilor, usucă noianul păcatelor și povățuiește-ne la limanul voii lui Dumnezeu. Risipește ispitele care vin de la trup, de la diavoli și de la lume, care ne tulbură cu poftele cele necuviincioase, că tu ai primit de la Dumnezeu darul de a fi ascultat. O, Sfinte Gheorghe, umple inimile noastre de bucurie și mulțumire pentru darurile primite de la Dumnezeu, luminează-ne întunericul vieții, ca privind la viețuirea ta cea minunată, să nu mai fim nerecunoscători, ci mulțumindu-ne cu pâinea și cu acoperământul nostru, să ne mântuim prin mijlocirea ta, slăvind pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Treimea cea de o ființă și nedespărțită, acum și pururea și în vecii vecilor.

Strana: Amin. Apoi se cântă Condacul 1, în timpul căruia preotul cădeşte. După citirea Acatistului, rostim rugăciunea: Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi preanevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim. Dacă este preot, acesta rosteşte ectenia întreită, după care face otpustul obişnuit. În lipsa preotului, după rugăciunea către Maica Domnului, zicem: Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Este sâmbătă și este momentul să vă relaxați și să vă simțiți bine!

 În timp ce vă relaxați și vă bucurați de weekend, nu uitați să acordați atenție sănătății mentale. În loc să vă faceți griji pentru toate lucrurile din viața dvs., luați o pauză și faceți ceva care vă face cu adevărat fericiți.
În cazul în care vă simțiți 𝐚𝐧𝐱𝐢𝐨𝐬̗𝐢 𝐬𝐚𝐮 𝐬𝐭𝐫𝐞𝐬𝐚𝐭̗𝐢, iată câteva idei amuzante și relaxante pentru a vă ajuta să vă simțiți bine:
🔔Faceți o pauză și ascultați muzică relaxantă;
🔔Petreceți timp cu animale de companie - acestea sunt terapeutice și pot ajuta la reducerea stresului;
🔔Vizionați un film amuzant sau o comedie stand-up;
🔔Faceți o baie relaxantă cu spumă și lumânări;
🔔Încercați să faceți yoga sau alte exerciții de respirație pentru a vă relaxa.
Nu uitați să vă bucurați de momentul prezent și să vă faceți timp pentru a vă îngriji de sănătatea dvs.
Să aveți un weekend minunat și relaxant!

Acatistul Sfinților Martiri Brâncoveni

 "Iată, toate avuțiile și orice am avut, am pierdut! Să nu ne pierdem încai sufletele... Stați tare și bărbătește, dragii mei! să nu băgați seamă de moarte. Priviți la Hristos, Mântuitorul nostru, câte a răbdat pentru noi și cu ce moarte de ocară a murit. Credeți tare întru aceasta și nu vă mișcați, nici vă clătiți din credința voastră pentru viața și lumea aceasta."

Sfinții Constantin, Radu, Ștefan, Matei, Constantin și Ianache ne arată că dragostea adevărată față de Dumnezeu și de credința cea dreaptă e mai presus de toate averile și demnitățile acestei lumi.

Dacă am câștiga totul în această viață și ne-am pierde sufletul, totul este pierdut. Însă dacă am pierde totul precum Sfinții Brâncoveni și ne-am mântui sufletele, atunci am câștigat totul - bucuria și slava cea veșnică.

Cât de scurt este timpul acestei vieți și cât de scump este sufletul cel veșnic creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Fericit și cu totul fericit este cel ce are un sfârșit creștinesc în această viață.

Sfinții Martiri Brâncoveni sunt podoabele de mare preț ale neamului nostru ce strălucesc veșnic în lumina Celui ce pe toate le-a adus din neființă întru ființă. Sângele lor mucenicesc este păstrat de îngeri în cupe prețioase, spre mărturie a iubirii lor jertfelnice pentru toate timpurile și pentru toate generațiile.

"Să știți că am murit creștin, Brâncoveanu Constantin."

Sfinților Martiri Brâncoveni rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi ca să nu lepădăm credința cea adevărată din țara noastră, ci să stăm bine și să luăm aminte la pilda strămoșilor noștri.

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condac 1

Veniți, binecinstitorilor creștini, să aducem cuvioase laude și cântare duhovnicească dreptcredinciosului voievod Constantin, căci pentru Împărăția cerurilor și pentru neam acestă moarte mucenicească a primit, dimpreună cu fiii săi: Constantin, Ștefan, Radu, Matei, și cu sfetnicul Ianache. Pentru aceasta, din adâncul inimilor, cu veselitoare glasuri să le strigăm: Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință mult v-ați nevoit!

Icos 1

Întregind lanțul de aur al noilor martiri, cu neasemănare mai curat decât cel de Ofir, în cetatea marelui Constantin cu îndrazneală pe Hristos Dumnezeu l-ați mărturisit și lepădările pentru bunătățile vremelnice ale acestui veac trufaș și nestatornic, desăvârșit le-ați zdrobit. Drept aceea, minunându-ne de mărimea voastră de suflet, vă aducem cu umilință graiuri ca acestea:
Bucurați-vă, că avuția cea stricăcioasă ați defăimat;
Bucurați-vă, că bogăția cea gândită ați aflat;
Bucurați-vă, că de frumusețea materialnică nu v-ați biruit;
Bucurați-vă, că pentru dragostea lui Hristos toate gunoaie le-ați socotit;
Bucurați-vă, preaînțelepților, voi partea cea bună ați ales;
Bucurați-vă, că roadele blagocestiei cu bucurie ați cules;
Bucurați-vă, că vitejească răbdare împreună până în sfârșit ați arătat;
Bucurați-vă, că biruință deplină asupra lumii, a trupului, și a diavolului ați câștigat.
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 2

Luminați fiind dintru înălțime, ați primit a pătimi și a muri pentru Ziditorul tuturor, ca de El să fiți și proslăviți; iar mai dorită decât toată lumea văzută v-a fost cununa mucenicească, pentru care ați mers la jertfă având pe buze cântarea îngerească: Aliluia!

Icos 2

Din fragedă pruncie ai înțeles, voievodule Constantin, că „frica Domnului este începutul înțelepciunii” și te-ai adăpat din izvorul cel nesecat al dumnezeieștilor Scripturi. Apoi la vreme cuviincioasă învrednicindu-te tainei Sfintei cununii, cu unsprezece odrasle domnești Dumnezeu te-a blagoslovit, pe care de asemenea în frică și în certarea Lui crescându-i, patru au ajuns mucenici măriți. De aceea de la noi acum auziți:
Bucurați-vă, că dumnezeiasca pronie din neființă în această lume v-a adus;
Bucurați-vă, că începutul cel bun, al fricii de Dumnezeu, cu toții l-ați pus;
Bucurați-vă, căci dulceața cea negrăită a Sfintelor Scripturi ați aflat;
Bucurați-vă, căci cu osârdie, ziua și noaptea, din izvoarele lor v-ați adăpat;
Bucurați-vă, căci cunoștiinței faptă cea bună ați adus;
Bucurați-vă, căci râvna voastră nu v-a dat clipă de repaos;
Bucurați-vă, căci zilele cele rele ale acestei vieți bine le-ați chivernisit;
Bucurați-vă, căci călătoria ați săvârșit și la limanul ceresc ați sosit;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 3

Nu ai voit domnie și stăpânire pământească, fericite Constantine, știindu-te domn în casa și pe moșia ta, ci mai vârtos ai dorit să domnești, prin sfinte nevoințe și sfinte virtuți, peste patimi. Iubit-ai puterea cerească a harului Sfântului Duh mai vârtos decât pe cea lumească, și acum Domnului strigi împreună cu pruncii tăi și cu sfetnicul Ianache: Aliluia!

Icos 3

Silit ai fost de sfatul cel mare al Țării Românești să primești a fi domnitor, căci în vremuri mult tulburate prin înconjurări de oști și de vrăjmași, blândețea și înțelepciunea ta au adus bună ocârmuire. Fericiți suntem noi că ți-ai tăiat voia ta și ai primit greul sceptru domnesc, căci spunând și tu întru sine-ți: „eu și neamul meu vom sluji lui Dumnezeu”, ne îndemnați pe toți cu dorire a vă striga:
Bucură-te, noule Moise al Țării Valahiei și a ei propășire;
Bucură-te, că împreună cu tainicul Ianache îi urzești bună sporire;
Bucură-te, feciorule Constantin, al lui Hristos viteaz oștean;
Bucură-te, bine urmându-l, tu, minunatule Ștefan;
Bucură-te, Radule, cel vrednic de laude multe;
Bucură-te, micule Matei, dar desăvârșitule la minte;
Bucurați-vă, podoabe neprețuite ale Țării Românești;
Bucurați-vă, mărgăritare și binecuvântari ale orașului București;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 4

Lăcașuri ale Sfântului Duh ați ajuns prin mucenicie, căci și voi mult ați ajutat poporul lui Dumnezeu să se zidească în duh, ridicând mănăstiri, biserici, și tipărind cărți cu aleasă hrană duhovnicească. Cum dar nu vom cânta Stăpânului tuturor, Celui Ce a binevoit a lucra prin voi, cântarea: Aliluia!

Icos 4

Întunericul necredinței și al neștiinței ai izgonit, și lumina cunoștiinței dumnezeiești a strălucit peste țară, căci, ca și Solomon, ai iubit, mărite Constantine, podoaba casei lui Dumnezeu. Din tiparnițe au ieșit sfinte cărți, comori de vindecări, bucuria creștinilor evlavioși, pentru care vă bucurăm pe voi zicând:
Bucurați-vă, iubitorilor de sfinte lăcașuri și altare;
Bucurați-vă, ctitori de mănăstiri și dăruitori de odoare;
Bucurați-vă, căci tipăriturile voastre din popor întunericul risipesc;
Bucurați-vă, cărțile Sfântului Ierarh Antim în țară lumina sporesc;
Bucurați-vă, căci voi tipărirea primei Biblii în română ați continuat;
Bucurați-vă, căci apoi Psaltirea, cărți de slujbă și zidire sufletească ne-ați dat;
Bucurați-vă, căci cărțile voastre și până astăzi se doresc;
Bucurați-vă, Treimea Sfântă în ctitoriile voastre toți o blagoslovesc.
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 5

Făclii luminătoare pentru Țările Române și pentru toată Ortodoxia s-au arătat tiparnițele înființate sau restaurate de voi la Snagov și Bucuresti, Râmnicu Vâlcea și Târgoviște, Buzău, Tiflis, și Alep, făcând pe creștinii romani și greci, iviri și arabi, să cânte cu toții într-un glas: Aliluia!

Icos 5

Slavă nepieritoare ți-ai dobândit, evlaviosule domn Constantin, și după dreptate ai fost socotit în vremea ta apărătorul întregii creștinătăți ortodoxe, căci cine a năzuit către tine și l-ai trecut cu vederea sau către cine nu s-a revărsat milostivirea ta mai presus de nădejde? Iată pentru ce limbi, seminții, și popoare îți cântă ție, Sfântului Ierarh Antim Ivireanul, și împreună pătimitorilor tăi, unele ca acestea:
Bucurați-vă, vajnici apărători a toată Ortodoxia;
Bucurați-vă, căci ne sunteți tăria, slava și bucuria;
Bucurați-vă, stâlpi de foc ceresc, voi cerul și pământul uniți;
Bucurați-vă, că pentru țara voastră și întreaga lume mijlociți;
Bucurați-vă, că romani și greci cu graiuri alese vă heretisesc;
Bucurați-vă, că iviri și arabi din inimi recunoscătoare vă mulțumesc;
Bucurați-vă, că lucrarea voastră mană cerească pentru multe țări a însemnat;
Bucurați-vă, că roade cerești ați cules după ce cu lacrimi ați semănat;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 6

Dar cum oare vom putea lăuda noi, nevrednicii, râvna voastră pentru Sfintele lui Dumnezeu lăcașuri? Căci unde nu ați zidit sau reînnoit biserici, mănăstiri, paraclise, schituri, bolnițe, trapeze? Pentru toate acestea, din toate părțile miluite de voi, orașe și sate Românești, mănăstiri din Sfântul Munte al Athonului, ca și din Bulgaria, Serbia, Grecia, Albania, din ostroavele mării grecești și de peste tot Răsăritul Ortodox, până la muntele Sinai și Ierusalim răsună cântarea: Aliluia!

Icos 6

Precum Binecredinciosul voievod Ștefan cel Sfânt în Moldova, și voi multe și alese lăcașuri de închinăciune ați ridicat, preafericiților, iar daniile voastre pretutindeni au ajuns. Bine ați înmulțit talanții voștri, turnul faptelor voastre cele bune desăvârșit l-ați înălțat, pentru care auziți:
Bucurați-vă, că Marelui Mucenic Gheorghe, lăcaș luminat în Bucuresti i-ați clădit;
Bucurați-vă, că și Mitropoliei muntene frumoasă clopotniță i-ați zidit;
Bucurați-vă, strigă vouă mănăstirile de la Sâmbăta de Sus, Râmnicu Sărat, și Viforita;
Bucurați-vă și vă veseliți, vă spun cele de la Brâncoveni, Bistrița-Vâlcea, și Arnota;
Bucurați-vă, tainic șoptesc cele de la Gura Motrului, Strehaia și Sadova;
Bucurați-vă, auziți dinspre Govora, Dintr-un lemn, Mamul și Tismana;
Bucurați-vă, vă spun bisericile voastre din Făgăraș, Șcheilor din Brașov și Ocna Sibiului;
Bucurați-vă, vi se cântă în cea a Sfântului Mucenic Dumitru din Târgoviște, de la Mogoșoaia și Potlogi;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 7

Crăiasa ctitoriilor tale, sfânta mănăstire Hurezi-Vâlcea, menită să fie lăcaș de îngropare pentru tine și tot neamul tău, minunatule voievod Constantin, dă măsura dărniciei și râvnei de care ai fost și tu mistuit pentru înfrumusețarea casei lui Dumnezeu, Sfânta Biserică, pentru care niciodată n-ai socotit a fi ceva prea scump. Neasemuita ei frumusețe și armonie ne îndeamnă a cânta cu glas de prăznuire lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 7

Piatra cea mare a mormântului ce ți-ai gătit în biserica cea mare de aici și azi suspină după moaștele voastre sfinte, căci mănăstirea din Halki și biserica Sfântului Gheorghe din București au primit această comoară de neprețuit. Dar duhul, rugăciunea, și urmele pașilor voștri sunt pretutindeni la Hurezi și în schiturile ce ați ridicat închipuindu-le în semnul crucii dimprejur, drept care cu smerenie vă lăudăm, grăind:
Bucurați-vă, ai marilor împărați bizantini adevărați următori;
Bucurați-vă, ctitoria voastră nu are pereche, e ca luceafărul între luminători;
Bucurați-vă, că șapte ani la dânsa, cu osteneală și fără preget s-a trudit;
Bucurați-vă, căci meșterul Manea, iscusit urzitor, bijuterie în piatra v-a izvodit;
Bucurați-vă, v-a strigat dintru înălțime schitul ocrotit de Botezătorul Ioan;
Bucurați-vă, vă șoptește Arhidiaconul întâi mucenic, din schitul închinat lui de coconul Ștefan;
Bucurați-vă, auziți și de la schitul patronat de Apostolii Sfinți;
Bucurați-vă, fericiți sunteți voi, feciori domnești și ai voștri părinți;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 8

Nu a răbdat mai mult vrăjmașul neamului omenesc, tatăl minciunii și ucigașul de oameni, multa voastră lucrare săvârsită spre slava lui Dumnezeu Cel închinat în Treime și spre folosul întregii creștinătăți dreptslăvitoare, ci împotriviri a pus în calea voastră cea luminoasă. Dar voi, prin rugăciuni stăruitoare, postiri, milostenii, și vegheri, vă găteați pentru ziua încununării, și să primiți întâi paharul pătimirii, Domnului cântând: Aliluia!

Icos 8

Mulți vrăjmași văzuți și nevăzuți a stârnit satana asupra voastră, ploaie de pâre, minciuni, și viclenii învolburând mințile hainului sultan Ahmet și sălbaticului său vizir Gin Ali pașa. Voi însă, îmbrăcându-vă în platoșa dreptății și într-armându-vă cu armele luminii, prin smerită pocăință vă întăreați, pentru care auziți de la noi așa:
Bucurați-vă, că iadul cu slugile lui asupra voastră se pornește;
Bucurați-vă, că oastea cerească spre ajutorul vostru grăbește;
Bucurați-vă, iconomi buni ai Domnului, ce fapte bune pururea râvneați;
Bucurați-vă, căci pentru aceasta veți fi și mărturisitori neînfricați;
Bucurați-vă, că înaintea crudului sultan fiind aduși, l-ați înfruntat;
Bucurați-vă, că pe băutorul de sânge vizir în nedumerire l-ați aruncat;
Bucurați-vă, că puterea cea nebiruită a Sfintei Cruci este cu voi;
Bucurați-vă, viteji netemători de ai semilunii puhoi;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 9

Ritorii cei mult grăitori nu pot să spună cum voi, de neam domnesc fiind și crescuți în desfătări, ați putut merge cu neclintită hotărâre și pe calea cea strâmtă cu inimi pline de bărbăție. Acestea sunt minunile credinței noastre săvârșite în fiii luminii, ascultării, și jertfei! Lui Dumnezeu Celui minunat întru sfinții Săi pentru aceasta împreună să-I cântăm: Aliluia!

Icos 9

În Sfânta și Marea Vineri a Patimilor Domnului nostru Iisus Hristos, a îngăduit Iubitorul de oameni, cu judecățile Sale înfricoșate și neajunse minților noastre întunecate, să se abată mânia urgiei păgânești asupra casei voastre celei blagoslovite. Plângeau cu amar și jale neostoită toți locuitorii Bucureștiului, ba chiar și pietrele din drumul vostru, văzându-vă urcați în care și duși spre Țarigrad, sub pază aspră, spre înfricoșata cercetare. Pentru aceasta nici noi nu vom tăcea, ci vom grăi către voi:
Bucurați-vă, că pe Domnul domnitorilor în pătimire Îl urmați;
Bucurați-vă, că de Împaratul împăraților ați hotărât să nu vă lepădați;
Bucurați-vă, cu toții, domn, feciori, și gineri, că spre mărturisirea lui Hristos ați pornit;
Bucurați-vă, că dintre voi, șase cununa și slava mucenicească au dobândit;
Bucurați-vă și pentru mult îndurerata doamnă Maria, care pe voi vă însoțește;
Bucurați-vă, că mărita doamnă, pe Hecuba din vechime în slavă cu neasemănare o covârșește;
Bucurați-vă, căci călătoria voastră, cu a Sfântului Sfințitului Mucenic Ignatie s-a asemănat;
Bucurați-vă, că veșnica răsplătire cerească, precum acela, de la Domnul slavei ați luat;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 10

Ajunși în cetatea Sfântului Împărat Constantin, ați fost aruncați în înfricoșata temniță Șapte Turnuri. În bezna și frigul ce îndurați înlănțuiți, Duhul Cel Preasfânt se ruga întru voi cu suspine negrăite, harul Lui vă lumina, vă încălzea și vă întărea, învățându-vă să multumiți fierbinte lui Dumnezeu pentru toate și să-I cântați: Aliluia!

Icos 10

Cine va putea spune mulțimea caznelor și a chinurilor la care ați fost supuși vreme de aproape patru luni, prin care ați covârșit chiar și pe mulți dintre mucenicii cei din vechime. Îngerilor și oamenilor v-ați făcut priveliște înfricoșată și de mirare, lămurindu-vă ca aurul cel curățit de șapte ori în foc; iar noi, lăudând pe Cel Ce v-a slăvit în viață și după moarte, vă fericim zicând:
Bucurați-vă, că în temnița întunecată și umedă ați fost închiși;
Bucurați-vă, că în lanțuri și cătușe v-au dat ai voștri pârâși;
Bucurați-vă, că ați sângerat cumplit, strujiți ca mucenicii de odinioară;
Bucurați-vă, căci cu clește roșit în foc v-au ars pe piept și la subțioară;
Bucurați-vă, că tari ca diamantul ați rămas voi în ortodoxie;
Bucurați-vă, că ați crezut cu neclintire în viața veacului ce va să fie;
Bucurați-vă, că Mântuitorul Hristos și Preacurata Sa Maică din înălțime vă priveau;
Bucurați-vă, că toți sfinții și toate puterile cerești pentru voi se rugau;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 11

Ziua împărătescului praznic al Adormirii Maicii lui Dumnezeu, când împlineai 60 de ani de viață, slăvite voievod, iar doamna Maria ar fi trebuit să o cinstească pe Preasfânta ei ocrotitoare, a fost aleasă de păgâni spre mărirea nenumăratelor tale dureri. Căci porțile cele grele ale temniței deschizându-le, ați fost aduși înaintea cruntului sultan, a curții sale, și a călăului cu iataganul scos, pentru ultima și cea mai grea înfruntare. Către care îndreptându-vă cu toții, cântați în inimile voastre: Aliluia!

Icos 11

Istoviți de chinuri și suferințe, în grele lanțuri ferecați, cu capete descoperite, cu picioare goale și numai în cămăși, au stat vitejii mărturisitori în fața păgânului tiran, care cu îngrozire vicleană le făgădui viața dacă se vor lăsa de legea lor și vor trece la legea turcească. Răspunsu-i-a Vodă Brâncoveanu: „Noi de legea creștinească nu ne lăsăm; în ea ne-am născut și am trăit, în ea voim să murim”. Apoi către copiii săi zise: „Fiilor, fiți bărbați! Am pierdut tot ce aveam pe lumea asta pământească. Nu ne-au mai ramas decât sufletele; să nu le pierdem și pe ele, ci să le ducem curate înaintea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Să spălăm păcatele noastre cu sângele nostru”. De aceea drept este ca acum să auziți:
Bucurați-vă, căci cuvintelor amăgitoare ale vicleanului sultan nu v-ați plecat;
Bucurați-vă, căci îngerii cu cununi cerești de voi s-au apropiat;
Bucurați-vă, că la botezul cel dintâi acum pe cel al sângelui îl adăugati;
Bucurați-vă, căci astfel toate păcatele voastre cu desăvârșire le spălați;
Bucurați-vă, oșteni viteji și nebiruiți ai Împăratului Ceresc;
Bucurați-vă, că vicleanul șarpe nu v-a putut amăgi cu nimic pământesc;
Bucurați-vă, că la momiri și îngroziri neplecându-vă, legea păgânului Mahomed ați defăimat;
Bucurați-vă, că pentru legea cea nouă, a darului și a iubirii lui Hristos ați răbdat și de El v-ați încununat;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 12

De a și șovăit Mateiaș pentru o clipă, ca un prunc, înaintea fiorosului gâde, dar mai apoi, îmbărbătându-se, prin cuvintele domnescului său părinte, singur mergând și-a așezat capul pe butuc, râvnind cu dorire prealuminatei cete a sfinților mucenici, în care va cânta în veci de veci Sfintei, Celei de o ființă, și nedespărțitei Treimi: Aliluia!

Icos 12

Cădeau ca spicele sub secera capetele copiilor domnești și al credinciosului Ianache sub ochii voievodului, din care curgeau pârâiașe de lacrimi pentru nespusă durere vremelnică și apropiata fericire veșnică. Dar în inima lui vitează răsunau cu putere cuvintele proorocești: „Iată, eu și pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu”. Pentru aceasta, după vrednicie, aducem vouă aceste cântări de laudă:
Bucurați-vă, căci prin tare hotărâre păcatul, moartea, și iadul ați biruit;
Bucurați-vă, că puitorul de nevoințe Hristos întru cele cerești v-a primit;
Bucurați-vă, că se îngrozesc tiranii și răucredincioșii privindu-vă sau amintindu-și de voi;
Bucurați-vă, rugători bineprimiți pentru țară, neam, Ortodoxie, și sărmanii de noi;
Bucurați-vă, ocrotitori ai Bucureștiului și mijlocitori pentru toată suflarea românească;
Bucurați-vă, solitori pentru ea, ca înțelepciune de sus și milă bogată să dobândească;
Bucurați-vă, și nu ne lăsați să ne lepădăm de sfânta credință prin viața păgână;
Bucurați-vă, învingătorilor, și cereți îndurare pentru noi de la Preacurata Stăpână;
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 13

O, Sfinților martiri Brâncoveni, care ați biruit și v-ați încununat, căutați dintru înălțimea fericitei și nesfârșitei vieți cerești către noi, cei împovărați de multe, mari, grele, și nepocăite păcate, și primind puțina noastră rugăciune ca pe o gângurire pruncească, mijlociți de la Dumnezeul milei și al îndurărilor să ne izbăvească de chinurile cele veșnice ca, mântuiți fiind, pururea să-I cântăm împreună cu voi în negrăită bucurie a Împărăției Sale: Aliluia!

Apoi se zice iarași Icosul întâi: Întregind lanțul de aur al noilor martiri... și Condacul întâi: Veniți, binecinstitorilor creștini, să aducem cuvioase laude...

Icos 1

Întregind lanțul de aur al noilor martiri, cu neasemănare mai curat decât cel de Ofir, în cetatea marelui Constantin cu îndrazneală pe Hristos Dumnezeu l-ați mărturisit și lepădările pentru bunătățile vremelnice ale acestui veac trufaș și nestatornic, desăvârșit le-ați zdrobit. Drept aceea, minunându-ne de mărimea voastră de suflet, vă aducem cu umilință graiuri ca acestea:
Bucurați-vă, că avuția cea stricăcioasă ați defăimat;
Bucurați-vă, că bogăția cea gândită ați aflat;
Bucurați-vă, că de frumusețea materialnică nu v-ați biruit;
Bucurați-vă, că pentru dragostea lui Hristos toate gunoaie le-ați socotit;
Bucurați-vă, preaînțelepților, voi partea cea bună ați ales;
Bucurați-vă, că roadele blagocestiei cu bucurie ați cules;
Bucurați-vă, că vitejească răbdare împreună până în sfârșit ați arătat;
Bucurați-vă, că biruință deplină asupra lumii, a trupului, și a diavolului ați câștigat.
Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință bine v-ați nevoit!

Condac 1

Veniți, binecinstitorilor creștini, să aducem cuvioase laude și cântare duhovnicească dreptcredinciosului voievod Constantin, căci pentru Împărăția cerurilor și pentru neam acestă moarte mucenicească a primit, dimpreună cu fiii săi: Constantin, Ștefan, Radu, Matei, și cu sfetnicul Ianache. Pentru aceasta, din adâncul inimilor, cu veselitoare glasuri să le strigăm: Bucurați-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credință mult v-ați nevoit!

Rugăciune către Sfinții Martiri Brâncoveni

O, Sfinților martiri Brâncoveni, care, prin înțelepte osteneli, comoară sfintei și dreptei credințe până în sfârșit o ați păzit, și de la Împăratul slavei, Hristos Dumnezeu, nevestejită cunună mucenicească ați primit! Ce graiuri vom îndrăzni a vă aduce noi, nevrednicii, prin care să lăudăm mult-râvnitoarea voastră viață, de buni iconomi și credincioase slugi ale Preasfintei Treimi, precum și sfârșitul vostru vitejesc, de adevărați eroi ai Ortodoxiei, prin care v-ați făcut priveliște de multă mirare oamenilor și îngerilor? Cu adevărat ar trebui mai degrabă să iubim noi tăcerea, ca unii ce suntem îngreuiați de multe, mari, grele, și nepocăite păcate, și nimic bun nu aflăm întru noi, care să ne apropie de evlavioasele voastre lucrări și de sfintele voastre virtuți, și să ne dea o cuvioasă îndrazneală, spre a îndrepta către voi, cu bună nădejde, smerita noastră rugăciune. Dar unde și către cine vom putea alerga, dacă nu către Atotputernicul și Atotștiutorul Dumnezeu, Cel minunat întru Sfinții Săi, și către voi, ca și către aceia care, călătoria vieții prin valea ispitirii și a plângerii acestui veac înșelător bine săvârșind, ca aurul trecut prin foc de șapte ori v-ați lămurit, și ați ajuns lăcașuri sfințite, în care Tatăl, Fiul, și Sfântul Duh Dumnezeu s-au sălășluit.

O, fericiților, sfinților, și bunilor biruitori mucenici Brâncoveni! Căutați dintru înălțimea slavei cereștilor voastre lăcașuri către noi, care în tot ceasul în nenumărate chipuri ne primejduim, și care pentru multa noastră lenevie și mândrie, covârșiți de boli, pagube, necazuri, și de înfricoșate și negândite nevoi, mai mult decât toți, după dumnezeiasca dreptate, am ajuns ticaloșiti și asupriți. Dar cum oare s-ar fi putut să nu ajungem până aici? Voi, întru atâta desfătare și avuție pământească aflându-vă, în toata viața voastră dorirea nestricăcioaselor bogății ale harului neîncetat ați avut, iar noi, deși din mila proniei dumnezeiești săraci și strâmtorați fiind, cuvioasa neiubire de agoniseală defăimând, frumusețile mincinoase și stricăcioase ale acestui veac trufaș și nestatornic pururea râvnind, mai mult decât femeia cea gârbovă de ele ne-am pironit, iar cugetarea către cele cerești cu totul o am nimicit. Voi, socotind toată slava veacului de acum ca pe un fum, o umbră, și o nălucire de vis amăgitor, stăpânirea domnească, multa avere, sănătatea, și însăși viața voastră, pe toate gunoaie le-ați socotit, ca pe Hristos în veci să-L dobândiți; iar noi, de bună voie, și de nimeni siliți, prin lăcomie materialnică în prăpastia iubirii de plăceri de care rușine este a și grăi ne-am prăvălit, și mai mult decât necredincioșii și rău credincioșii iubind prostia și nerușinarea patimilor ne-am păgânizat. Pentru aceasta, în loc să ajungem, după cuvântul Stăpânului, sarea pământului și lumina lumii, pentru noi se hulește tot mai mult între neamuri numele cel preasfânt și de mare cuviință al lui Dumnezeu Cel Unul, Singur Adevărat, și în Treime închinat. Ce răspuns vom da oare Înfricoșatului, Dreptului, și Nemitarnicului Judecător, căci știm prea bine ca de neînlăturat este pentru fiecare dintre noi moartea, judecata, hotărârea, și dreapta răsplătire, pentru cele care cu gândul, cu cuvântul, și cu fapta am lucrat, și pentru ce la chinurile cele veșnice nicicând cugetând, în primejdia de a ajunge în ele mai jos decât cei care pe Dumnezeu nu l-au cunoscut din dobitocească înțelegere ne aflăm, după cum Sfântului Macarie cel Mare i s-a descoperit.

Nu ne lăsați să ne netrebnicim mai mult și stăviliți alunecarea noastră spre robia lumii, a trupului, și a diavolului, prin sfintele și pururea primitele voastre rugăciuni, o, preafericiților martiri, rugătorilor fierbinte către Dumnezeu pentru toată lumea, pentru Ortodoxie, pentru țară și neamul vostru, pentru toți cei ce aleargă către voi cu credință tare și umilință nefățarnică. Mijlociți pentru noi toate cele bune și de folos pentru luminarea ochilor minților și inimilor noastre celor întunecate de grija vieții de acum, râvna aprinsă și neostoită pentru fapta bună ce v-a însuflețit pe voi, dobândirea întru cunoștiință a mărgăritarului celui de mult preț al binecinstitoarei și lucrătoarei prin dragoste credințe, prețuirea lui mai mult decât lumina ochilor și decât viața această vremelnică, până la suflarea noastră cea mai de pe urmă. Plecați spre milă și îndurare pe milostivul și iubitorul de oameni Dumnezeu, să ne cheme la El pe toți, să ne deschidă ușa luminii Sale spre a ne trezi cu un ceas mai devreme, ca să voim să lucrăm în via și pe ogorul Lui, răscumpărând vremea trecută, pe care rău am cheltuit-o fiind întunecați de neștiință și biruiți de urâte gânduri și de patimi de necinste.

Cereți pentru noi și statornicia neclintită și tăria de diamant ce ați avut până ce v-ați dat sufletele voastre, curățite prin botezul sângelui, mai strălucitoare decât razele soarelui în mâinile Ziditorului tuturor. Ca astfel, învrednicindu-ne și noi părții celei de-a dreapta, dimpreună cu voi și cu toți sfinții care I-au bineplăcut Lui de la începutul veacurilor, să-L slăvim pe Dumnezeul vieții noastre, pe Tatăl, pe Fiul, și pe Sfântul Duh, în nespusa fericire a Împărăției Sale, în vecii vecilor. Amin.

„Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine."

"Aleasă este, cu adevărat, ca soarele, pentru că este
încununată cu toate razele darurilor dumnezeieşti şi
străluceşte mai vârtos între celelalte lumini ale cerului.
Aleasă este şi frumoasă ca luna, cu lumina
sfinţeniei stinge celelalte stele şi pentru marea şi
minunata strălucire de toate şiragurile stelelor celor
de taină să cinsteşte ca o împărăteasă.
Aleasă este ca revărsatul zorilor, pentru că ea au gonit
noaptea şi toată întunecimea păcatului şi au adus în
lume ziua cea purtătoare de viaţă.
Aleasă este, că este izvor carele cu curgerile cereştilor
bunătăţi adapă sfânta biserică şi tot sufletul creştinesc.
Aleasă este, că este chiparos carele cu nălţimea
covârşeşte cerurile şi pentru mirosul cel din fire
s-au arătat departe de toată stricăciunea.
Aleasă este, că este crin, că măcar că de au şi
născut între mărăcinii nenorocirii ceii de obşte, iar
nu şi-au pierdut niciodată podoaba albiciunii.
Aleasă este, că este nor carele n-au ispitit nici o greime a păcatului."

Sfântul Antim Ivireanul, Didahii„Intru nașterefecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Sculatu-te-ai la viață, fiind Maica Vieții, și cu rugăciunile tale, izbăvești din moarte sufletele noastre." (Troparul Adormirii Maicii Domnului)
Frumusețea este întotdeauna ceva tainic: ea sfi­ dează înțelegerea. Și la fel este și frumusețea intimă a Mă­ riei, Preacurata Maică a lui Dumnezeu, fiindcă ea se dez­ văluie într-o serie de contradicții. Iși păstrează fecioria, deși este mamă; rămâne prezentă deși pleacă; desco­ peră viață, deși moare. Și prin smerenia sa, ea dobân­ dește cinstire din partea tuturor generațiilor - o antinomie pe care ea însăși a subliniat-o, exclamând: „Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile" (Luca 1, 48). De asemenea, ea, cea mai curată din toată creația, își oferă imediat mijlocirea pen­ tru cei mai puțin curați, pentru cei mai mari păcătoși.
Cu sinceritate mărturisesc că nu-mi găsesc cuvin­ tele atunci când contemplu aceste minunate antinomii, aduse împreună în cea binecuvântată între femei. Tot ce
îi pot spune astăzi Maicii lui Dumnezeu este „mulțumesc". îi mulțumesc pentru dragostea ei discretă, plină de har și necondiționată, și pentru minunata ei prezentă în viata mea haotică. Nu-mi dau seama cum de se comportă ea așa cu marii păcătoși, fiindcă acest lucru sfidează înțelegerea mea. Dar astăzi îi mulțumesc pen­ tru aceasta. îi mulțumesc ei, ușa cea cerească, fiindcă își ține tot timpul ușa deschisă pentru mine atunci când toate celelalte uși par să fie închise. „Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine."