ACEST BLOG ARE ZERO VENIT FINANCIAR -
Va invit sa citim acest acatist timp de 40 de zile pentru tara noastra, una din gradinile Maicii.
Hei, merci că ai citit până aici! 🤗
↓ Te-ar putea interesa și următorul articol...
Te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un LIKE mai jos:
Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
• Când te îmbrățișezi sau te așezi sub un copac, simți energia lui unică de vindecare. Terapia cu pădure este folosită în Japonia pentru a trata depresia și anxietatea, parfumul copacilor acționând ca un stimul natural al sistemului imunitar.
Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin !
Iar de nu este preot, se zice :
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi ! Amin !
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !
Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului,
Care pretutindeni eşti şi pe toate le împlineşti, Vistierul Bunătăţilor
şi Dătătorule de Viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne
curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte Bunule sufletele
noastre !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără-De-Moarte, miluieşte-ne pe noi ! (de 3 ori)
Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin!
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi ! Doamne,
curăţeşte păcatele noastre ! Stǎpâne, iartă fărădelegile noastre !
Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru Sfânt Numele
Tău !
Doamne miluieşte ! (de 3 ori) Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum … ! Amin !
Tatǎl nostru, Carele eşti în Ceruri, Sfinţească-se
Numele Tău ! Vie Împărăţia Ta ! Facă-se Voia Ta ! Precum în Cer aşa şi
pe Pământ. Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi şi
ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor
noştri ! Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbǎveşte de cel
viclean !
Preotul :
Că a Ta este Împărăţia, Puterea şi Slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin !
Iar de nu este preot, se zice :
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi ! Amin !
Apoi troparele :
Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi,
că, nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca
unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi !
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh !
Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am
nădăjduit ; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre,
ci caută şi acum ca un Milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii
noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău ; toţi
lucrul mâinilor Tale şi Numele Tău chemăm.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor !Amin !
Uşa milostivirii deschide-o nouă, BineCuvântată
Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru
Tine, ci să ne izbăvim prin Tine de nevoi, că Tu eşti mântuirea
neamului creştinesc.
Apoi :
Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl ATotŢiitorul,
Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute.
Şi întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, Care
din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii ; lumină din lumină,
Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut iar nu făcut, Cel de o
fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care, pentru noi oamenii şi
pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la
Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi S-a făcut om. Şi S-a răstignit
pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat, a pătimit şi s-a îngropat. Şi a
înviat a treia zi, după Scripturi. Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a
dreapta Tatălui. Şi iarăşi va să vină cu slavă să judece viii si
morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârsit. Şi întru Duhul Sfânt,
Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu
Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin Prooroci.
Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică, mărturisesc
un Botez spre iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor şi viaţa
veacului ce va să fie. Amin !
Apoi : Doamne miluieşte ! (de 12 ori) Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor !Amin !
Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu ! (o închinăciune)
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu ! (o închinăciune)
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru ! (o închinăciune)
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia
Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău,
că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte
sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare ; făcutu-m-a să locuiesc
în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima
mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de
demult ; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale
m-am gândit.
Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ
însetoşat. Degrab’ auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ţi
întoarce Faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor care se coboară în
mormânt. Fă să aud dimineaţa Mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea.
Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.
Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac
Voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău Cel Bun să mă povăţuiască
la pământul dreptăţii. Pentru Numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă.
Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de
stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul
meu, că eu sunt robul Tău.
Apoi : Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor !Amin !
Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru Numele Domnului ! (de 3 ori)
Apoi, se zice Troparul Icoanei (Glasul al 4-lea):
Către Icoana, plină de gingăşie şi de iubire, a PreaSfintei
Născătoare de Dumnezeu, ne îndreptăm toţi, împovărați de păcate,
sărutându-o și strigând, cu voce tare: Doamnă, primeşte această nevrednică rugăciune a slujitorilor Tăi și dă-ne marea Ta milă!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh !
Apoi, se zice Condacul Icoanei (Glasul al 6-lea):
Nu am căutat alt ajutor, nu ne-am pus speranțe decât in Tine,
PreaCurată Fecioară. Tu ne ajuți, iar noi sperăm în Tine și ne lăudăm cu
Tine, că Te rogi la Dumnezeu pentru noi. Nu ruşina rugăciunea noastră!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor !Amin !
Apoi :
Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a
spune puterile tale, noi, nevrednicii. Că de nu ai fi stat tu înainte
rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit dintru atâtea nevoi ? Sau cine ne-ar
fi păzit până acum slobozi ? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că
tu izbăveşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.
Psalmul 50
Miluieşte-mă, Dumnezeule, după Mare Mila Ta
şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos
mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte ; că
fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este
pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât
Drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi Biruitor când vei judeca Tu. Că
iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica
mea. Că iată adevărul ai iubit ; cele nearătate şi cele ascunse ale
înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi
curăţi ; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului
meu vei da bucurie şi veselie ; Bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele
şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept
înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda pe mine de la
Faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria
mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără
de lege Căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor
întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul
mântuirii mele ; Bucura-se-va limba mea de Dreptatea Ta. Doamne, buzele
mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit
jertfă, Ţi-aş fi dat ; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa Lui
Dumnezeu : duhul umilit ; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va
urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului şi să se
zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii,
prinosul şi arderile de tot ; atunci vor pune pe Altarul Tău viţei.
Icoana Maicii Domnului “Cea iubitoare” sau “Gingăşie”, a Peşterilor din Pskov (aducătoare de blândeţe şi dragoste)
Condacul 1
Către Aleasa Mijlocitoare a neamului creștinesc, cea care îi acoperă
şi îi salvează pe credincioși, cântăm recunoscători din sufletul nostru.
Iar Tu, PreaSfântă Născătoare de Dumnezeu, cea plină de tandrețe,
priveste-ne cu milă și ne dăruiește blândețe şi dragoste! Iar noi, cu
îndrăzneală, îți cântăm, cu bucurie: Bucură-te, Doamnă ATotMilostivă, gingășia și mântuirea noastră, care ne dai blândețe şi dragoste!
Icosul 1
Îngerii, Arhanghelii și toate Puterile ceresti te laudă neîncetat pe
Tine, Regina tuturor și Doamnă. Noi cântăm, cu bucurie, apariția Icoanei
Tale minunate, cu Pruncul cel Veşnic şi te rugam primeşte această laudă
de la noi:
Bucură-te, primind vestirea Arhanghelului!
Bucură-te, cea laudată de Îngeri!
Bucură-te, cea ridicată și înconjurată de forțele cerești!
Bucură-te, slava Sfinților și Mucenicilor!
Bucură-te, bucurie, fără sfârşit, a copiilor credincioși ai Bisericii!
Bucură-te, protectoarea şi învăţătoarea călugărilor!
Bucură-te, cea ce ne chemi cu gingășie!
Bucură-te, dăruitoare de tandrețe celor care cer!
Bucură-te, singura noastră Speranță!
bucură-te, căci ne însoţeşti la ceasul morții!
Bucură-te, rugându-L neîncetat pe Fiul Tău pentru noi!
Bucură-te, Doamnă ATotMilostivă, gingășia și mântuirea noastră, care ne dai blândețe şi dragoste!
Condacul 2
Locuitorii cerești Te vad rugându-te neîncetat înaintea Tronului lui
Dumnezeu pentru neamul omenesc, Maica ATotMilostivă, iar noi Îl slăvim
pe Domnul, Care a dăruit credincioșilor o astfel de mijlocitoare cu un
cântec de laudă: Aliluia!
Icosul 2
Credincioșilor li s-a dat înţelegere ca să vadă fața ta miraculoasă
și Minunile pe care le reverşi, slăvind numele tău cinstit şi
atotfericit, Maică a Domnului. Te rugăm, primeşte, cu milă, această
laudă de la noi:
Bucură-te, Minune a Minunilor Ortodoxiei!
Bucură-te, cea care ne ridici la cer!
Bucură-te, Milostivă, care ne miluiești!
Bucură-te, acoperindu-ne cu omoforul tău de rău!
Bucură-te, căci Domnul este cu tine și tu ești cu noi!
Bucură-te, primind cu bunăvoință toate suspinele noastre!
Bucură-te, singura noastră bucurie în ceasul durerii!
Bucură-te, chezaşa celor păcătoşi!
Bucură-te, stâlp neclintit al pocăinței!
Bucură-te, primind lacrimile celor căzuți!
Bucură-te, protejând orfanii și văduvele!
Bucură-te, Doamnă ATotMilostivă, gingășia și mântuirea noastră, care ne dai blândețe şi dragoste!
Condacul 3
Puterea Domnului este în Tine, Maică a Domnului, căci tu faci fapte
eroice, îi ajuţi și mijloceşti tuturor celor care vin alergând la Icoana
ta miraculoasă și o slăvesc. Văzând acest lucru, oamenii, cu frică, cad
înaintea ta și lui Dumnezeu Îi strigă: Aliluia!
Icosul 3
Vechea Mănăstire a peşterilor din Pskov are chipul Tău sfânt,
PreaSfântă Fecioară Maria, din care izvorăsc râuri de Minuni, protejând
Mănăstirea şi călugării de orice rău, aducând mare bucurie și mângâiere.
Iată, Mama Luminii ne protejează cu aripa dragostei ei materne, iar noi
o chemăm cu afecțiune:
Bucură-te, cea mai strălucită bucurie a noastră!
Bucură-te, bucuria inimilor credincioase!
Bucură-te, ceea ce ai strălucit asupra noastră!
Bucură-te, ceea ce ne dai îndurarea Ta!
Bucură-te, că ne-ai dat Icoana ta, ca pe un gaj al iubirii!
Bucură-te, căci vindecările curg din Icoana ta!
Bucură-te, păzind sălașul tău!
Bucură-te, ajutorul veşnic al celor care trăiesc în el!
Bucură-te, mamă iubitoare de călugări!
Bucură-te, păzitoare vigilenta a jurămintelor călugărești!
Bucură-te, aducând bucurie lumii întregi!
Bucură-te, Doamnă ATotMilostivă, gingășia și mântuirea noastră, care ne dai blândețe şi dragoste!
Condacul 4
Aflaţi în furtuna gândurilor malefice, oamenii credincioși din Orașul
Pskov au primit, cu cinste, Icoana ta unică „Cea Iubitoare”, ridicând-o
pe zidurile orașului împotriva războinicilor din Batoriev. În mod
miraculos ai protejat orașul de săgețile mortale ale vrăjmașului și i-ai
salvat pe credincioșii care I-au cântat, recunoscători, lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 4
Auzind cei din Orașul Pskov și din toate părţile Rusiei despre
măreția Minunilor Tale, cum ai adus victoria împotriva războinicilor
puternici, te-au slăvit pe Tine, marea mijlocitoare a suferinței,
cântându-ţi acestea:
Bucură-te, transformând durerile noastre în bucurie!
Bucură-te, ajutătoare grabnică pentru cei care vin la Tine!
Bucură-te, protectoarea Orașului Pskov!
Bucură-te, căci ai călcat în picioare răutățile insolente ale războinicilor!
Bucură-te, păzind zidurile cetății!
Bucură-te, căci pe vrăjmaș l-ai acoperit cu săgețile de moarte!
Bucură-te, ceea ce ai făcut bucurie poporului tău!
Bucură-te, căci ai dat ortodocșilor speranță!
Bucură-te, ocrotirea cetăţii noastre!
bucură-te, crin parfumat al Regelui Ceresc!
Bucură-te, turturea blândă a lumii!
Bucură-te, Doamnă ATotMilostivă, gingășia și mântuirea noastră, care ne dai blândețe şi dragoste!
Condacul 5
Icoana Ta cinstită este o stea dată de Dumnezeu arătată în Mănăstirea
Pskov, Doamna Lumii! La ea aleargă toţi credincioșii sărutând-o cu
dragoste şi plângand: trezește-ne, Maica Domnlui şi fii, pentru noi,
scut de neînvins şi strigă spre Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 5
Văzându-i pe cei apropiați și îndepărtați căzând la Icoana Ta sfântă
„Cea Iubitoare”, dând vindecarea tuturor celor slabi, venim şi noi la
Tine în dureri și boli, căci nimeni nu pleacă nevindecat de la Tine prin
IcoanaTa, plină de Har, Maica Domnului. Pentru aceasta, de dragul
Credinței, te chemăm, cu recunoștință:
Bucură-te, alungând neputințele noastre!
Bucură-te, vindecarea rănilor aducătoare de moarte!
Bucură-te, grabnica Mângâietoare a celor necăjiţi!
Bucură-te, alungătoarea demonilor!
Bucură-te, podoaba cetății Pskov!
Bucură-te, protejând zidurile Mănăstirii și peșterile!
Bucură-te, Stareță Cerească a călugărilor!
Bucură-te, ajutând pentru o viață virtuoasă împlinită!
Bucură-te, zid nefrânt în necazuri!
Bucură-te, refugiu al păcătoșilor disperați!
Bucură-te, limpezimea minților nedumerite!
Bucură-te, Doamnă ATotMilostivă, gingășia și mântuirea noastră, care ne dai blândețe şi dragoste!
Condacul 6
Propovăduitorii laudă Minunile de la Sfânta Ta Icoană, Doamnă, pentru
că orbii văd, cei bolnavi primesc vindecări şi, pentru aceasta, mulți
oameni vin la Mănăstire sperând să primească mila Ta, Grațioasă Regină a
Raiului, iar chipurile călugărilor înalţă către Dumnezeu chemarea: Aliluia!
Icosul 6
Dă-ne şi nouă Harul Divin, prin Icoana Ta miraculoasă, PreaSfântă
Născătoare de Dumnezeu, ca noi să mărturisim, cu Credință și dragoste,
că, prin ea, am primit vindecare de bolile trupeşti şi sufleteşti și să
trăim comuniunea cu Împărăția Cerurilor, zicând către Tine:
Bucură-te, căci Te rogi pentru trupul şi sufletul nostru Fiului Tău, Mântuitorul nostru!
Bucură-te, ștergând lacrimile copiilor tăi!
Bucură-te, arătându-ne puterea iubirii!
Bucură-te, acoperământ veşnic al celor fără adăpost!
Bucură-te, căci ne scoţi din adâncurile ispitelor păcătoase!
bucură-te, cupă care ne speli conștiința!
Bucură-te, comoară strălucitoare a Credinței!
Bucură-te, căci ne încredem în Tine că ne mijloceşti mântuirea!
Bucură-te, neclintită pârghie a iubirii lui Hristos!
Bucură-te, dătătoarea bucuriei veșnice celor îndureraţi!
Bucură-te, acopemântul curăției și al fecioriei!
Bucură-te, Doamnă ATotMilostivă, gingășia și mântuirea noastră, care ne dai blândețe şi dragoste!
Condacul 7
Pe muntele sfânt al iubirii lui Dumnezeu au lucrat bătrânii călugări
Marcu și Iona și au construit Mănăstirea Sfintei și PreaCuratei Fecioare
a Peșterilor din Pskov, iar călugărul egumen, Corneliu, a primit Icoana
”Cea Iubitoare” aşezând-o, la loc de cinste, în Mânăstire, ea fiind
ajutor credincios tuturor celor care i se roagă, iar noi strigăm către
Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 7
Văzând noua și slăvita ta Icoană „Cea Iubitoare” pe zidurile
Mănăstirii Peşterilor din Pskov, călugării şi oamenii, iubitori de
Dumnezeu și credincioși, au strigat, cu sârguință:
Bucură-te, slavă frumoasă a Proorocilor!
Bucură-te, cer binecuvântat!
Bucură-te, hrană abundentă în sărăcie!
Bucură-te, ceEa ce ne hrănești pe toți cu bucurie duhovnicească!
Bucură-te, ajutor în osteneala postului!
Bucură-te, stingând toate durerile!
Bucură-te, îmblânzirea inimilor rele!
Bucură-te, luptătoare, pentru noi, înaintea Fiului Tau!
Bucură-te, că ai adus pacea cu Dumnezeu!
Bucură-te, Taina din veacuri!
Bucură-te, culoarea parfumată a fecioriei!
Bucură-te, Doamnă ATotMilostivă, gingășia și mântuirea noastră, care ne dai blândețe şi dragoste! Condacul 8
O Minune slăvită ne-ai dat, PreaBineCuvântată, când chipul Tău a
strălucit credincioșilor din Icoană. Te rugăm protejează-i pe copiii
credincioși de orice rău şi învață-ne să cântăm la ATotPuternicul
Dumnezeu, Care ni ne-a dat pe Tine, Maica Sa: Aliluia!
Icosul 8
Păcătoşii care se pocăiesc aleargă la tine, împovăraţi și disperaţi
de viața lor, ridicând rugăciuni, pline de lacrimi, cerându-ţi, Maica
Domnului, să mergi înaintea Fiului tău și Dumnezeu pentru iertarea
păcatelor lor; te lăudăm pentru mila Ta pentru noi şi îţi aducem aceste
cântări:
Bucură-te, mângâierea păcătoșilor pocăiți!
Bucură-te, mijlocind pentru iertarea păcatelor!
Bucură-te, ştergând orice lacrimă!
Bucură-te, încălzind inima oamenilor ca razele soarelui!
Bucură-te, bucurie dată credincioșilor!
Bucură-te, Maică cerească!
Bucură-te, îndreptarea păcătoșilor, care nu se pocăiesc!
Bucură-te, parfum al Regelui Ceresc!
Bucură-te, învățându-ne rugăciunea!
Bucură-te, ajutor abundent în necazuri!
Bucură-te, alungând frica de noapte!
Bucură-te, Doamnă ATotMilostivă, gingășia și mântuirea noastră, care ne dai blândețe şi dragoste! Condacul 9
Inimile noastre Te laudă neîncetat împreună cu toate Puterile
îngerești, PreaSfântă Născătoare de Dumnezeu şi pe Tine, cea mai pură
rază de soare, te laudă fără oprire. Tu ești mijlocitoare pentru noi;
mijloceşte în ziua Judecății de Apoi către Fiul tău și către Dumnezeu,
căci avem speranţa în Tine ca să fii apărătoarea noastră, strigând către
Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 9
Ritorii sunt fâră de glas căci nu pot lăuda îndeajuns chipul Tău
dulce, Fecioară și Mamă a lui Dumnezeu: darurile tale minunate și
frumusețea Ta sunt de nedescris; cu dragostea Ta înmulţeşti dragostea
din inimile noastre, împlinindu-ne, cu afecțiune, iar ochii noştri devin
izvoare de lacrimi plângând către Tine, cu recunoştinţă:
Bucură-te, transformând inimile noastre cu roua gingășiei!
Bucură-te, speranța tuturor celor fără speranță!
Bucură-te, adăpost pentru toți cei lipsiți de dreptate!
Bucură-te, alungarea demonilor răi!
Bucură-te, păzindu-ne de amenințările demonilor!
Bucură-te, izgonind duhul întristării!
Bucură-te, că totul este posibil pentru Tine!
Bucură-te, îndemnul sufletelor îndărătnice!
Bucură-te, păzitoarea somnului cu pace!
Bucură-te, aducând dulceață tuturor care traiesc în amărăciune!
Bucură-te, Bucuria tuturor celor care se întristează!
Bucură-te, Doamnă ATotMilostivă, gingășia și mântuirea noastră, care ne dai blândețe şi dragoste! Condacul 10
Ţi-ai arătat mila, Maica Domnului, apărand pe zidurile Orașului Pskov
şi salvându-i pe oamenii credincioși, iar ei, văzând această Minune, au
strigat către Tine: ”Rămâi, Regina noastră!” şi strigau către Dumnezeu:
Aliluia!
Icosul 10
Tu ești zid de apărare călugărilor, PreaCurată Fecioară, ferindu-i de
intrigi şi de ispite, de necazuri, dureri și nenorociri, fiindu-le
mijlocitoare la Dumnezeu. Din acest motiv, ridicăm glasul către Tine,
strigând:
Bucură-te, bucuria celor credincioși!
Bucură-te, iubindu-i pe copiii tăi!
Bucură-te, păzind cetatea, fiind slăvită de toți!
Bucură-te, laudă și bucurie a Sfintei Biserici!
Bucură-te, extazul minților duhovniceşti!
Bucură-te, conducându-i pe cei necredincioși la Hristos!
Bucură-te, mijlocitoarea noastră harnică!
Bucură-te, mântuindu-i pe cei necăjiți!
Bucură-te, călcându-i pe cei răi!
Bucură-te, împodobită cu virtuți!
Bucură-te, bucuria nestinsă a călugărilor!
Bucură-te, Doamnă ATotMilostivă, gingășia și mântuirea noastră, care ne dai blândețe şi dragoste! Condacul 11
Cântec de laudă îți aducem Ţie, Maica Domnului, căci, prin Tine,
scăpăm de ispite; îţi cinstim Icoana, o sărutăm, cu evlavie şi ne rugăm
către Tine: dă-ne Credință fermă, dragoste frățească și pace sufletelor
noastre, ca noi, în pace, să Îi strigăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 11
Eşti Lumina, care ne dă lumină, PreaCurată Fecioară, arătându-ne
Calea cu lumină cerească și ducând departe de la noi neadevărul și
nelegiuirea. Pentru aceasta, strigam, cu recunoștință, către Tine:
Bucură-te, lumina nesfârșită a vieții noastre!
Bucură-te, Scară, care duce la cer!
Bucură-te, nor strălucitor!
Bucură-te, cortul Regelui Ceresc!
Bucură-te, cea care L-ai născut pe Creatorul Universului!
Cucură-te, cea binecuvântată de toți!
Bucură-te, lăudată de Heruvimi și Serafimi!
Bucură-te, ploaie care adapă sufletele evlavioase!
Bucură-te, comoara iubirii și a milei!
Bucură-te, pedepsitoarea celor care înjură!
Bucură-te, că ne izbăvești de calomnie!
Bucură-te, Doamnă ATotMilostivă, gingășia și mântuirea noastră, care ne dai blândețe şi dragoste! Condacul 12
Maica Domnului, Har ţi s-a dat de Domnul, prin Sfântul Tău
Acoperământ pentru a acoperi Biserica Ortodoxă de necredință, erezii și
schismă, în timp ce pe copiii credincioși ai Bisericii îi protejezi și
îi înveți să aibă virtute, iar ei Îl laudă, neîncetat, pe Dumnezeu, cu
un cântec: Aliluia!
Icosul 12
Te cântam și cinstim Icoana Ta miraculoasă „Cea Iubitoare” din
Mănăstirea Peșterilor din Pskov, ne bucurăm văzându-te pe Tine,
mijlocitoare şi ajutătoare harnică pentru toți cei care vor să culeagă
mântuirea și care Îţi cântă, în fiecare zi:
Bucură-te, Maică şi primeşte rugăciunea noastră către tine!
Bucură-te, crin nepieritor al Raiului!
Bucură-te, primitoarea hranei cerești!
Bucură-te, că ne hrănesti cu hrană duhovnicească!
Bucură-te, dătătoarea de bucurie veșnică călugărilor îndureraţi!
Bucură-te, sprijin femeilor drepte!
Bucură-te, tăarâmul dorințelor bune!
Bucură-te, căci te slavesc toţi Sfinţii şi Mucenicii!
Bucură-te, Sfântă podoabă a Bisericii!
Bucură-te, căci viața cu Tine este o comoară veșnică!
Bucură-te, sfeșnic de aur al Credinței!
Bucură-te, Doamnă ATotMilostivă, gingășia și mântuirea noastră, care ne dai blândețe şi dragoste! Condacul 13 (acest Condac se spune de 3 ori):
O, Mamă atotcântată, Regina cerului și a pământului! Păzeşte-i pe
călugări, acoperindu-i sub valul gingășiei tale! Dă-ne dragoste şi
blândețe, ca inimile noastre să fie îndestulate cu Harul şi cu mila Ta!
Primeşte cântarea de astăzi, salvează-ne de rău și dă-ne bucuria
Împărăției Cerurilor, iar noi vom striga, cu sârguiță, Dumnezeului
nostru: Aliluia!
Se zice apoi, iarăşi Icosul 1:
Îngerii, Arhanghelii și toate Puterile ceresti te laudă neîncetat pe
Tine, Regina tuturor și Doamnă. Noi cântăm, cu bucurie, apariția Icoanei
Tale minunate, cu Pruncul cel Veşnic şi te rugam primeşte această laudă
de la noi:
Bucură-te, primind vestirea Arhanghelului!
Bucură-te, cea laudată de Îngeri!
Bucură-te, cea ridicată și înconjurată de forțele cerești!
Bucură-te, slava Sfinților și Mucenicilor!
Bucură-te, bucurie, fără sfârşit, a copiilor credincioși ai Bisericii!
Bucură-te, protectoarea şi învăţătoarea călugărilor!
Bucură-te, cea ce ne chemi cu gingășie!
Bucură-te, dăruitoare de tandrețe celor care cer!
Bucură-te, singura noastră Speranță!
bucură-te, căci ne însoţeşti la ceasul morții!
Bucură-te, rugându-L neîncetat pe Fiul Tău pentru noi!
Bucură-te, Doamnă ATotMilostivă, gingășia și mântuirea noastră, care ne dai blândețe şi dragoste!
şi Condacul 1:
Către Aleasa Mijlocitoare a neamului creștinesc, cea care îi acoperă
şi îi salvează pe credincioși, cântăm recunoscători din sufletul nostru.
Iar Tu, PreaSfântă Născătoare de Dumnezeu, cea plină de tandrețe,
priveste-ne cu milă și ne dăruiește blândețe şi dragoste! Iar noi, cu
îndrăzneală, îți cântăm, cu bucurie: Bucură-te, Doamnă ATotMilostivă, gingășia și mântuirea noastră, care ne dai blândețe şi dragoste!
Apoi, se zice această Rugăciune:
O, PreaSfântă Fecioară Maria, Stăpâna noastră! Mama tuturor celor
care suferă și sunt bolnavi de inimă! Priveşte-ne pe noi, cei smeriți
si împovărați cu multe păcate, întristări și dureri, care ne rugăm, cu
durere și lacrimi, în fața Icoanei Tale miraculoase! Păzeşte acest locaș
sfânt de orice rău, mântuiește acest oraș și pe toți oamenii care
trăiesc cu Credință și vin alergând la Tine, de invazia duhurilor rele,
de frică și lașitate, de ciumă și de moarte, de oameni răi și de tot
felul de întristări! Ajută-ne cu mila Ta, precum și în Icoană stai, în
îmbrăţişare cu Pruncul Divin!
Încălzește-ne cu suflarea iubirii Tale și nu te îndepărta niciodată
de noi, nici în această viață, nici în cea viitoare, căci ne dorim
ajutorul tău matern invincibil ca să trăim în Viaţa veşnică şi să slăvim
Sfânta Treime, pe Tatăl, pe Fiul și pe Duhul Sfânt, acum și în vecii
vecilor! Amin!
Şi apoi se face Otpustul :
Pentru rugăciunile PreaSfintei Născătoare de
Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor,
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi! Amin!
Icoana Maicii Domnului „Cea de toți fericită” (Ovsepetaia) este
o reprezentare a Împărătesei cerurilor pornind de la condacul al
XIII-lea din Acatistul Buneivestiri: „O, Maică prealăudată, care ai
născut pe Cuvântul, Cel ce este mai sfânt decât toţi Sfinţii …” și este
prăznuită pe 6 Octombrie.
Maica Domnului este reprezentată
purtând coroană și strângând la piept Pruncul Sfânt cu ambele mâini.
Iisus Hristos este ținut în brațul stâng și se sprijină pe umărul Maicii
Sale. El privește spre Maică și își îndreaptă mMâinile spre gâtul ei.
În loc de cele 3 stele, care apar în mod normal pe mantia Preasfintei
Născătoare de Dumnezeu (care semnifică pururea fecioria Maicii
Domnului), pe veșmânt apar 3 medalioane cu reprezentările a 3 chipuri de
Îngeri. De asemenea, pe mantie sunt pictați nori.
Icoana
Maicii Domnului „Cea de toți fericită” (Ovsepetaia) este o reprezentare
a Împărătesei Cerurilor pornind de la condacul al XIII-lea din
Acatistul Bunei Vestiri: „O, Maică prealăudată, care ai născut pe
Cuvântul, Cel ce este mai sfânt decât toţi sfinţii…”.
Icoana Maicii Domnului „Cea de toți fericită” (Ovsepetaia) este o reprezentare a Împărătesei cerurilor pornind de la condacul al XIII-lea din Acatistul Buneivestiri: „O, Maică prealăudată, care ai născut pe Cuvântul, Cel ce este mai sfânt decât toţi sfinţii…” și este prăznuită pe 6 octombrie.
Maica
Domnului este reprezentată purtând coroană și strângând la piept
Pruncul Sfânt cu ambele mâini. Iisus Hristos este ținut în brațul
stâng și se sprijină pe umărul Maicii Sale. El privește spre Maică și
își îndreaptă mâinile spre gâtul Ei.
În loc de
cele trei stele care apar în mod normal pe mantia Preasfintei Născătoare
de Dumnezeu (care semnifică pururea fecioria Maicii Domnului), pe
veșmânt apar trei medalioane cu reprezentările a trei chipuri de îngeri. De asemenea, pe mantie sunt pictați nori.
Aceste particularități (chipurile de îngeri în locul stelelor şi norii de pe mantie) sunt prezente și în icoana Maicii Domnului „Arapet” sau „din Arabia” (6 septembrie), în icoana Maicii Domnului „Întru naștere fecioria ai păzit” (17 martie) și în icoana Maicii Domnului „Muntele netăiat” ‒ icoana de pe iconostasul Catedralei „Schimbarea la Faţă” din Solovki (24 martie).
Ce îi opreşte pe majoritatea oamenilor de la recuperare completă, este timpul necesar pentru a se vindeca. Nu este o rezolvare rapidă sau un medicament. Este nevoie de o schimbare în conştiinţă şi o schimbare în stilul de viaţă, dar această schimbare va conduce la un nou nivel de trai. Vă veți simți proaspăt și energic, fără folosirea de stimulente, produse farmaceutice, alcool sau zahăr.
Iată câteva sfaturi pentru a ajuta la menţinerea glandelor suprarenale sănătoase:
• Hrănește-ţi mintea, trupul şi sufletul în fiecare zi, cu alimente organice, gânduri și respirația corecta; • Nu mai încerca cu cafea şi / sau alcool. Ele vor pune mai multă presiune asupra glandelor suprarenale și sunt raspunzatoare de scurgerea energiilor naturale de vindecare. Dacă eşti hotărât spre vindecarea glandelor suprarenale, ar trebui să renunţi complet la cofeină și alcool până când esti vindecat; • Fă activități care îţi eliberează blocajele mai degrabă decât sa adăuge stres pentru organism, cum ar fi yoga, surfing, înot și mersul desculț pe nisip și iarbă. Fă exerciţii hrănitoare pentru corp, minte şi spirit; • Redu sau taie din alimentaţie zahărul rafinat; Dacă aveți nevoie de îndulcitor în alimente, încercați miere crudă şi ştevia. • Fii atent la ceea ce mănânci. Mestecă încet şi vizualizează că vei fi vindecat prin natură. • Ia proteine la fiecare masă din alimente, cum ar fi: broccoli, spirulină, varză, nuci, seminţe, proteine din cânepă și proteine din mazăre galbenă; • Ia vitamine de înaltă calitate precum vitamina C, complexul B, vitamina E, magneziu, pe tot parcursul zilei; • Beţi ceai de ginseng siberian dimineața, și ceai de floarea pasiunii înainte de culcare. Meditează în timp ce bei și să simţi cum glandele suprarenale se liniștesc; • Dormi cel puțin opt ore pe noapte; - Foloseste sare Ayurvedică sau sare de mare neiodată la fiecare masă; • Nu bea apă în timpul mesei, dar bea foarte multa între mese (apă pură sau filtrată cu un pic de sare de mare și lime sau lamaie); • Crearea unui mediu de viață armonios. Relaţii nefericite, dieta săracă, muncă stresantă și surmenaj sunt unele dintre principalele cauze ale oboselii suprarenalelor.
Trăieşte cu un echilibru între putere și predare. Ori de câte ori te simți scurs și tentat să ajungi la acele stimulente externe, închide ochii, respiră adânc și spune o afirmatie pozitiva care te linisteste."
Toți avem un bagaj. Si toți ne facem bagajele diferit. Unii dintre noi călătoresc ușor. Altii
sunt colecționari secreți care nu au renunțat niciodată in viata lor la
o amintire. Cred că toți suntem chemați să învățăm cum să ne purtăm
bagajul cât mai bine, cum să il despachetăm și cum să ne confruntăm cu
dezordinea. Cred că parte din maturizare este să înveți cum să te așezi
pe podea cu toate lucrurile tale și să îți dai seama ce să iei cu tine
și ce să lași în urmă.
În pântecele unei mame erau doi copii. Unul l-a întrebat pe celălalt:
"Crezi în viaţă după nastere?" celălalt a răspuns: - "De ce? desigur! Trebuie să fie ceva după nastere. Poate că suntem aici să ne pregătim pentru ceea ce vom fi mai târziu." "Prostii! " a spus primul. " Nu există viaţă după nastere. Ce fel de viaţă ar fi asta?"
Al doilea a spus:
"Nu ştiu, dar va fi mai multă lumină decât aici. Poate ne vom plimba cu picioarele şi vom mânca cu gura noastră. Poate că vom avea alte simţuri pe care nu le putem înţelege acum."
Primul a răspuns:
"Asta e absurd. Mersul pe jos e imposibil. Şi să mâncăm cu gurile noastre? E ridicol! Cordonul ombilical alimentează hrana şi tot ce ne trebuie. Dar cordonul ombilical e atât de scurt. Viata dupa nastere este exclusa, logic."
Al doilea a insistat:
"Ei bine, cred că este ceva şi poate că este diferit decât este aici. Poate că nu vom mai avea nevoie de acest cordon fizic."
Primul a răspuns: - " Prostii. Şi, mai mult, dacă există viaţă, atunci de ce nu s-a mai întors nimeni de acolo? Nasterea este sfârşitul vieţii, iar în după-nastere, nu există decât întuneric, linişte şi uitare. Nu ne duce nicăieri."
"Ei bine, nu ştiu," a spus al doilea, " Dar cu siguranţă ne vom întâlni cu mama şi ea va avea grijă de noi."
Primul a răspuns: - "Mamă? Tu chiar crezi în mama? Asta e de râs. Dacă mama există, atunci unde este ea acum?"
Al doilea a spus: - "Ea este peste tot în jurul nostru. Suntem înconjuraţi de ea. Noi suntem de la ea. Fără ea, lumea asta nu ar fi şi nu ar fi putut exista."
A spus primul: - "Pai nu o vad, deci e doar logic ca ea sa nu existe."
Dar al doilea a răspuns: - "Uneori, când eşti în tăcere şi te concentrezi şi asculţi, îi poţi percepe prezenţa, şi îi poţi auzi vocea iubitoare, venind de sus."
Poate că asta a fost una dintre cele mai bune explicaţii ale conceptului de Dumnezeu.
În această lume complicată în care trăim, am întâlnit zilele
trecute un călugăr ortodox de 85 de ani, considerat a avea har conform
terminologiei utilizate de confraţii săi.
L-am întrebat cum se produc vindecările, ce se întâmplă când cineva vine la el.
”Eu, omul nu mă gândesc că aş avea ceva de făcut, eu mă
deschid şi las Sfântul Duh să curgă prin mine. Nu întreb niciodată omul
de ce a venit la mine, ce problemă are, îi simt doar sufletul cât de
greu îi este, şi apoi mă rog. Atât fac – mă rog împreună cu el. Şi îi
spun că este o mare bucurie atunci când doi se strâng în numele Lui că
atunci şi El este cu noi.
Pentru mine este o binecuvântare când cineva îmi deschide uşa
chiliei. Eu nu privesc omul intrând la mine ci pe Dumnezeu în om
pătrunzând în chilie. La sfârşit simt cum omul este mai
uşor, mai senin. Eu nu trebuie să ştiu ce greutate purta el, Dumnezeu
ştie, îmi păstrez doar sufletul deschis şi mă rog din toata inima mea.
Deci totul este rugăciunea noastră către Dumnezeu, uneori îi
ţin mâinile în ale mele, alteori le pun pe creştetul capului. Uneori
simt că este nevoie să mai vină, alteori ştiu că lucrarea s-a făcut. Şi miracolul pentru mine nu îl numesc vindecare, îl numesc trezirea omului în Dumnezeu.”
L-am întrebat de ce într-o mulţime agitată, tensionată, nervoasă îmi era mai greu să mă rog şi mi-a răspuns:
“Atât timp cât îl priveşti pe Dumnezeu ca fiind în afara ta, o
să şi găseşti motive tot în afara ta. Cauza nu sunt cei din jur ci cum
îl priveşti tu pe Dumnezeu. Dacă ai credinţa nestrămutată că El este în
tine, realizezi că nimeni nu poate sta între tine şi Dumnezeu. Ca să te
rogi cobori în tine, închizi ochii şi în inima ta o să găseşti liniştea.
Acolo te aşteaptă Dumnezeu.
Mintea este prima care fie se deschide şi prin gândurile tale
îl lasă pe El să se manifeste în tine, sau tot mintea este cea care te
împiedică. Mintea ţese labirinturi şi uneori se pierde în propria ei
ţesătură. Dacă laşi iubirea din inima ta să îţi scalde mintea, o să vezi
cum gândurile tale îşi găsesc singure drumul către Cer.”
L-am întrebat de ce se agitau, se luptau oamenii ca să ajungă să ia Lumină.
”Te lupţi să ajungi mai aproape de Dumnezeu când ai o teamă
în tine, o nelinişte, o îndoială în ceea ce priveşte relaţia ta cu
Dumnezeu. Atunci întotdeauna găseşti că mai ai ceva de făcut, nu ai
făcut destul, mai există încă şi acel ceva o să îţi aducă apropierea, şi
cauţi şi cauţi neîncetat. Dar dacă te opreşti din zbucium, din
frământare, din căutare, îţi dai voie să îl descoperi în tine. Poţi trăi
o întreagă viaţă preocupat să îl cauţi în afara ta, dar nu cauţi unde
trebuie. Lupta exterioară este un semn al luptei din sufletul acelor
oameni, aspiraţia lor, năzuinţa lor, căutarea lor, şi acela e modul în
care o reflectă.”
L-am întrebat cum după ore petrecute în picioare, într-o poziţie în
care nu puteai nici să te întorci, el nu dădea nici un semn de oboseală
şi nu numai aceasta, în jurul lui oamenii erau foarte liniştiţi, calmi.
Răspândea o vibraţie de pace în jur care liniştea mulţimea.
“Oboseala vine din lupta fiinţei cu viaţa. Când te opui
vieţii, judecând, criticând, mâniindu-te, pierzi viaţa din tine şi
oboseşti, şi este şi normal pentru că mergi contra curentului. Iubirea,
este curgerea vieţii. Pacea, liniştea, se obţin când laşi viaţa să curgă
prin tine şi nu mai opui rezistenţă la ceva”.
Şi m-a întrebat.
”Ai obosit vreodată în timp ce te bucurai, în timp ce iubeai, în timp ce te rugai? Atunci
te lăsai purtată de curgerea vieţii, nu opuneai rezistenţă. Atunci te
deschideai prin inimă. Oboseşti când cauţi cumintea, inima nu te
oboseşte vreodată. Şi mintea caută neîncetat, mereu găseşte altceva de
care să se agaţe, dar în esenţă mintea îşi caută liniştea. Deci lupta nu
este între noi şi cei din jur, sau întâmplările din viaţă, ci este
între noi şi noi, acea luptă interioară este cea care epuizează.”
L-am întrebat cum poţi să ieşi din această zbatere, pendulare.
“Nu trebuie să te zbaţi ca să ieşi, pentru că te afunzi şi
mai rău. Şi vine o vreme când înţelegi că nu e necesar să te zbaţi, că
totul se întâmplă de la sine, înţelegi că viaţa curge lin, nu este o
strădanie. Lupta are loc până hand se coboară această înţelegere,
această pace. Nu fugi după Dumnezeu, stai liniştit şi lasă-l să se
exprime prin tine”.
L-am întrebat cum a ajuns el la această stare de pace, în opinia mea de iluminare, şi mi-a spus că s-a
rugat către Dumnezeu să îl lumineze ca să poată dărui la cei din jur,
dintr-o credinţă fermă că cererea sa este auzită şi îndeplinită, şi apoi
s-a lăsat purtat de valurile vieţii, s-a deschis şi i-au venit
rugăciunile pe care le simţea cu sufletul. Nu s-a îndoit nici un moment
şi rugămintea sa la Dumnezeu era să îi dea acest har de a dărui atât
timp cât trăieşte pe acest pământ. Acesta consideră ca fiind cea mai
mare binecuvântare, bogăţia inimii.
I-am spus că în opinia mea biserica s-a îndepărtat de credincioşi, a
pierdut legătura, şi într-un fel a întrerupt legătura între Cer şi
Pământ, în condiţiile în care ei aveau puterea să o consolideze.
“Biserica este o instituţie alcătuită tot din oameni. i omul
s-a îndepărtat de aproapele său. Şi aceasta din teamă. Teama de a nu se
pierde învăţăturile, de a le păstra nealterate, din frica aceasta şi-au
concentrat atenţia doar pe învăţătură şi au uitat ce este mai important,
cei cărora li s-a adresat Christos prin învăţăturile sale. Iisus nu a
vorbit ascuns, doar Apostolilor, el a ieşit in lume. Dar şi în Biserică
sunt oameni şi oameni. Ce poţi face tu ca om este să studiezi Cuvântul
Întemeietorului, să îl simţi, să citeşti şi să alegi acele rugăciuni pe
care le simţi cu Sufletul, pentru că dacă doar le rosteşti fără suflet,
ele sunt doar sunete goale. Prin rugăciune omul se înalţă, prin Cuvânt
care este faptă, prin gând şi prin trăire. Acestea trei trebuie să
meargă împreună ca să te înalţe.
Nu e datoria noastră să îi judecăm pe semenii noştri, aşa
scrie şi în cărţi să nu judecam, noi folosim piatra de temelie,
învăţătura şi ne găsim singuri calea prin care vorbim cu Dumnezeu.”
Mi-a spus că este foarte important să ascult tăcerea.
”Caută tăcerea, nu urmări şirul cuvintelor mele, ascultă-l pe Dumnezeu în tăcerea mea.”
Şi de câte ori se oprea din vorbit, stăteam cu ochii închişi şi
auzeam, simţeam sunetul unui fâlfâit de aripi, şi vedeam ca un glob
imens de lumină deasupra capului lui.
Aceasta fiinţă se adresa cu un respect deosebit pentru toţi cei din
jur. Cu veneraţie, l-am întrebat ce simte el când vorbeşte cu un om:
“Eu când vorbesc cu un om, îl privesc pe Sfântul Duh în el.
Să fii lipsit de respect la adresa unui om este ca şi cum ai fi lipsit
de respect în faţa tronului lui Dumnezeu.Nu e
suficient sa îl vezi pe Dumnezeu într-un înger sau în Fiul Său, uita-te
în jur şi descoperă-l aici. Rosteşte fiecare cuvânt cu respect, rar, nu
te grăbi să vorbeşti.Cuvintele sunt alcătuite din
Duhul Sfânt, şi când vorbeşti cu un om, vorbeşte rar şi cu respect,
ştiind că în acel moment Duhul Sfânt se manifestă prin tine în lume.Lasă
ca fiecare cuvânt să vină din sufletul tău, simte-l înainte să îl
rosteşti, doar aşa el va atinge sufletul celui căruia i te adresezi.
Ceea ce spui tu dacă este lipsit de lumina sufletului tău va trece
într-un cotlon al minţii, şi mintea va uita; dacă ceea ce rosteşti vine
din suflet, acel om va păstra în sufletul lui nu ceea ce eu sau tu am
rostit, ci amintirea bucuriei sufletului lui.”
La plecare doream din suflet să îi dăruiesc ceva, nu ştiam ce, mă
frământam, şi mi-a răspuns la întrebarea mea nespusă spunându-mi să fac
asupra lui semnul crucii şi să îl binecuvântez. Mă gândeam cum pot eu
omul să fac acest gest asupra lui aflat parcă în această lume dar
neaparţinând ei şi mi-a explicat:
”Când faci ceva cu toată inima laşi puterea celestă a
Sfântului Duh să coboare prin tine, omul nu binecuvântează cu puterea
omului ci cu cea a Duhului, şi în faţa Sa toţi suntem egali. Fiinţele
iluminate păşesc printre noi, neştiuţi, simpli, se simte doar adierea
lumilor celeste la trecerea lor prin viaţa noastră. Visează ca şi cum ai
trăi veşnic, dar trăieşte ca şi cum ai muri azi, căci nu contează anii
din biata ta, ci viaţa din anii tai.”
Nu ştiu ce aţi simţit voi citind aceste rânduri însă eu L-am simţit
pe Dumnezeu. Ascult tăcerea şi inima mea este plină de Lumină.
În viață mori de mai multe ori și înviezi de câteva ori. Mori când ești
trădat, când ei îți întorc spatele. Când îți neagă sprijinul, un cuvânt
de mângâiere, când pierzi pe cineva drag, când te pierzi pe tine însuți.
Renaști
când înveți să accepți că așteptările tale de multe ori nu sunt
realitate, că eternitatea nu există, că meriti și dacă rămâi centrul
lumii tale vei deveni mâna care te ridică, umărul care susține. tu,
forța care te face să reacționezi și cuvintele de care ai nevoie.Apartenența nu este un „da” pronunțat pe un altar, nu sunt două
verighete pe deget și nu este o promisiune sau un contract semnat.
Apartenența nu înseamnă nici măcar să ai un copil și să trăiești sub același acoperiș.
Apartenența
este o legătură superioară oricărui inel sau contract, o legătură care
contestă limitele și distanțele, preconcepțiile și prejudecățile.
Apartenenta este o intalnire a sufletelor care se cauta si s-au gasit pe plan spiritual, cat si pe cel fizic.
Este o legătură puternică, greu de rupt. Este un fir care leagă două minți.
Doi oameni care se aparțin unul altuia o știu, o înțeleg și o simt.
Pentru că apartenența se simte adânc în suflet.
O simți înăuntru și nu poți face nimic în privința asta”.Bărbatul care te iubește este... bărbatul care te sună doar ca să-ți audă vocea... Omul
care râde și plânge cu tine... care se gândește la tine înainte de a
adormi și când se trezește... care se gândește la tine ziua... care te
îmbrățișează fără motiv... care te ia ca tine sunt și nu vrea să te
schimbe... care dacă greșește încearcă să compenseze fără ca tu să-l
întrebi... cine încearcă să te înțeleagă... cine te iubește așa cum
ești... Omul care încă te sună după ce închide telefonul. Cine stă treaz doar ca să te privească dormind. Cine te sărută pe frunte. Că nu-i pasă dacă te îngrași sau slăbești pe măsură ce trec anii. Cine te întreabă ce vrei să mănânci azi sau dacă ai mâncat deja. Lasă-l
să-ți ia mâna în fața prietenilor lui. Care îți spune constant cât de
mult îi pasă de tine și cât de norocos este că te are. Și că atunci
când îți prezintă prietenilor săi, el spune: „Ea este femeia pe care o
iubesc”. Iubește-l pe acel Om pentru că te iubește și cu greu se va opri
din a face asta. ...Universul nu are un centru, dar ca să ne îmbrățișăm unul pe celălalt
facem așa: ne apropiem încet, dar fără nici un motiv aparent, apoi
lărgând brațele, arătăm dezarmarea aripilor și, în final, dispărem,
împreună, în spațiul de caritate dintre tine și celălalt.
O altă experiență cutremurătoare pe care am avut-o cu bătrânul Părinte Evmenie a fost în Ucraina, când am ajuns la aeroportul din Kiev. Acolo, bătrânul a manifestat o mare bucurie și mi-a zis:
trâmbita apocalipsei
— Neofit, am mai venit aici!
— Dar când ai venit aici, Părinte? - l-am întrebat eu.
— Am venit acum mulți ani. Urma să izbucnească un război mondial, iar Maica Domnului ne-a mobilizat pe toți și ne-a zis: “Faceți rugăciune, să nu înceapă acum marele război, să dăm timp de pocăință oamenilor!”
— Voiau atunci rușii și toți acei occidentali, să pornească un război mondial! Aici voiau să facă războiul!
— Și ce s-a întâmplat atunci, Părinte?! - am întrebat eu.
— Am mers toți la Kiev și am făcut rugăciune. Și eram împreună cu Părintele Profirie, cu Părintele Paisie, cu Părintele Iacov și alți oameni ai lui Dumnezeu. Iar eu plângeam mult. Și pe noi toți ne întărea Părintele Profirie, care mi-a spus: “Părinte Evmenie, nu plânge așa, nu va fi acum războiul; mai târziu va fi!”
— Și apoi a început să plângă mult Părintele Iacov și să zică: “Nu un alt război, nu un alt război, Preasfântă Maică!”
Și l-am văzut pe Sfântul Ioan Rusul, care a spus: “Nu, trebuie să fie război, căci nu există alt chip prin care să se tămăduiască această lume!”
Extrase din cartea „Sfântul Nichifor Leprosul și Bătrânul Evmenie Saridakis” - Editura Doxologia
Stăpâne
Doamne, Dumnezeul nostru, Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte venim la
tine, Doamne, cu pocăinţă şi durere în inimi, să ne rugăm pentru poporul
nostru românesc.
Intră, Doamne, ca un împărat ceresc în ţara
noastră şi în neamul nostru şi-l scapă, Iisuse de uneltirile vrăjmaşilor
văzuţi şi nevăzuţi. Că prigoneşte vrăjmaşul sufletul neamului românesc
şi viaţa lui o calcă în picioare.Făcutu-l-a să locuiască în întuneric ca
morţii cei din veacuri şi sufletul lui este mâhnit de moarte. Că l-au
tradat cei puşi de Tine să-l conducă şi au uitat că Tu ai spus că cel ce
vrea să fie întâiul, să slujească tuturor. Şi ei au ştiut acest lucru,
dar s-au trufit, au uitat de poporul Tău, l-au asuprit şi l-au jefuit,
l-au vândut altor neamuri şi au călcat poruncile Tale, iar pământul
acesta, pe care l-ai dat neamului românesc pe veci, l-au instrăinat. Dar
poporul acesta Te slăveste, Doamne, nu numai cu buzele, ci si cu inima.
Adu-Ţi
aminte de el pentru cei ce Te cunosc pe Tine, pentru monahii şi
monahiile care zilnic se roagă pentru el şi pentru rugăciunea noastră de
astăzi, chiar dacă suntem nevrednici de mila Ta. Pentru că toţi ne-am
abătut, toţi am făcut nelegiuire, şi ierarhii, şi preoţii şi
credincioşii. Nu mai este nici unul care să facă dreptate, nu mai este
nici unul! Ci încetează, Doamne, bătaia Ta împotriva poporului românesc.
Adu-Ţi
aminte de bunătatea Ta şi-l miluieşte pe el. Adu-Ţi aminte, Iisuse, de
fraţii noştri care sunt în afara ţării, în exil sau vânduţi o dată cu
teritoriile cedate, şi-l miluieşte pe el.
Reunifică poporul Tău.
Repune-l în cinstea pe care a avut-o la Tine mai înainte, iartă-i
păcatele săvârşite, apostaziile, răutăţile, îndemnurile la desfrânare,
la neiertare şi la răzvrătire împotriva Ta. Rugători aducem pentru noi
pe Maica Ta cea Sfântă, Pururea Fecioara Maria, Puterile cereşti, pe
Sfinţii Tăi Apostoli, pe mucenicii neamului nostru şi pe toţi mucenicii,
sfinţii şi cuvioşii care au slujit Ţie cu credinţă curată. Adu-Ţi
aminte, Stăpâne, de toţi cei care s-au jertfit pentru Cruce, Biserică,
Ţară şi Neam; adu-Ţi aminte de sângele lor care s-a vărsat şi pune-l pe
acesta în balanţa iertării noastre.
Redă poporului nostru
pământul pe care l-a păzit cu grijă şi credinţă prin veacuri, redă-i
bisericile şi mânăstirile vândute, redă-i pacea văzduhului şi
îmbelşugarea roadelor pământului, stăpânirea de sine, demnitatea lui
creştină şi naţională de altădată, conducători buni şi cinstiţi,
neasupritori, nemincinoşi şi nelacomi, redă-i arhierei vrednici de Tine,
Iisuse Mare Arhiereu, preoţi dăruiţi Bisericii şi Neamului, credincioşi
misiunii lor, adevăraţi secerători, aşa cum ii vrei Tu, Milostive.
Auzi-ne, Doamne, întru îndurarea Ta! Nu intra, Stăpâne, la judecată cu
robii Tăi, ci întoarce-Ţi iar privirea spre noi şi ne ridică din păcat
cu dreapta Ta cea mântuitoare. Şi trecând prin patimile toate, curaţaţi
prin suferinţă, să ajungem şi la Sfânta Ta înviere, Iisuse, slăvindu-Te
pe Tine împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin!
Trebuie să dobândești dumnezeiasca dreptate, iar nu logica – doar atunci harul lui Dumnezeu va veni la tine.
Înainte de a face ceva, gândește-te: „Oare Hristos vrea să fac eu aceasta?”. Apoi acționează în consecință.
Tu însuţi să lucrezi desăvârşit ascultarea, pentru a putea vorbi altora, mai târziu, cu privire la virtutea ascultării.
Nu-ul pe care îl spui oamenilor trebuie să fie un nu, iar da-ul
trebuie să fie un da. Nu te preface. Spune ceea ce gândești, chiar dacă
aceasta face rău celuilalt. Totuşi, spune-o cu bunătate şi nu-l lăsa pe
celălalt fără câteva explicaţii.
Trebuie să ai și să păzești această demnitate duhovnicească: să
fii mereu cu luare-aminte la ceea ce le place fraţilor monahi, iar nu la
ceea ce-ţi place ție.
În fiecare zi să citești un pasaj din Noul Testament.
Nu privi la ceea ce fac alţii, nici nu cerceta cum şi de ce o
fac. Propriul tău obiectiv este curățarea sufletului şi desăvârşita
supunere a minţii dumnezeiescului har. Aşadar, să ai grijă tu de tine:
să te rogi, să studiezi, să spui smerit rugăciunea lui Iisus, să ştii că
ai absolută trebuinţă de milostivirea lui Dumnezeu.
Îngrijește-te zilnic de suflet.
Trebuie să dobândești dumnezeiasca dreptate, iar nu logica – doar atunci harul lui Dumnezeu va veni la tine.
Înainte de a face ceva, gândește-te: „Oare Hristos vrea să fac eu aceasta?”. Apoi acționează în consecință.
Tu însuţi să lucrezi desăvârşit ascultarea, pentru a putea vorbi altora, mai târziu, cu privire la virtutea ascultării.
Nu-ul pe care îl spui oamenilor trebuie să fie un nu, iar da-ul
trebuie să fie un da. Nu te preface. Spune ceea ce gândești, chiar dacă
aceasta face rău celuilalt. Totuşi, spune-o cu bunătate şi nu-l lăsa pe
celălalt fără câteva explicaţii.
Trebuie să ai și să păzești această demnitate duhovnicească: să
fii mereu cu luare-aminte la ceea ce le place fraţilor monahi, iar nu la
ceea ce-ţi place ție.
În fiecare zi să citești un pasaj din Noul Testament.
Nu privi la ceea ce fac alţii, nici nu cerceta cum şi de ce o
fac. Propriul tău obiectiv este curățarea sufletului şi desăvârşita
supunere a minţii dumnezeiescului har. Aşadar, să ai grijă tu de tine:
să te rogi, să studiezi, să spui smerit rugăciunea lui Iisus, să ştii că
ai absolută trebuinţă de milostivirea lui Dumnezeu.
–
Da, întotdeauna ajută. Bolile îi ajută pe oameni să-şi “ispăşească”
păcatele atunci când nu au virtuţi. Sănătatea este un lucru mare, dar
binele pe care îl pricinuieşte boala nu-l poate dărui sănătatea. Un bine
duhovnicesc. Boala este o binefacere foarte mare, într-adevăr foarte
mare! Îl curăţă pe om de păcat şi de multe ori îi asigură chiar şi
răsplată. Sufletul omului este ca aurul, iar boala este ca focul care-l
curăţă. Cu cât mai mult se chinuieşte omul de vreo boală, cu atât mai
mult se curăţă şi se sfinţeşte, ajunge numai să facă răbdare şi s-o
primească cu bucurie. Dumnezeu pe toate le pune în valoare spre binele
nostru. Tot ceea ce el îngăduie este pentru folosul nostru duhovnicesc.
Ştie de ce anume are nevoie fiecare dintre noi şi ne dă vreo boală, fie
ca să ne răsplătească, fie ca să plătim păcatele."
– Gheronda, bunicii noştri spuneau că va veni timpul când vom avea
toate bunătăţile, dar nu vom putea mânca. Astăzi oamenii pun sub semnul
întrebării majoritatea alimentelor.
– Ce să facem? Au poluat tot mediul înconjurător. Să nu vă cuprindă însă frica. Să vă faceţi cruce şi să nu vă temeţi.
Şi am în vedere pe unii oameni care îşi fac viaţa un martiriu, fiindcă
se tem de toate, deşi sunt creştini, sunt botezaţi, miruiţi, se
împărtăşesc, citesc Evanghelia, au învăţat-o pe de rost. Oare nu văd ce
putere are harul lui Dumnezeu? „Chiar de veţi bea ceva aducător de
moarte, nu vă va vătăma” (Marcu 16, 18), a spus Hristos. Şi: „vă dau
putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii, fără să pătimiţi ceva
rău.” (Luca 10, 19)
Dacă omul are harul lui Dumnezeu, nu se teme de nimic. De aceea să
cerem întotdeauna harul lui Dumnezeu, făcându-ne semnul Sfintei Cruci.
Vă amintiţi de întâmplarea aceea din Lavsaicon? Un monah s-a dus să
ia apă din fântână şi, deoarece a văzut în ea o aspidă, a plecat
înfricoşat, fără să ia apă. „Avva, suntem pierduţi, i-a spus el
stareţului. În fântână este o aspidă!”. „Bine, îi spune stareţul, dacă
în toate fântânile vor intra şerpi veninoşi, ce vei face? Vei muri de
sete?”. Şi stareţul, ducându-se, a însemnat fântâna cu semnul Sfintei
Cruci, a luat apă şi a băut.
„Acolo unde se pogoară puterea Crucii, răutatea satanei nu are putere”.
[...]
"Mai există si ceilalți oameni, care i-au descoperit si i-au dat în
vileag pe acești dușmani ascunși ai noștri, care au înțeles dimensiunea
vicleniei, dar si a stăpânirii lor asupra acestei lumi.
Aproape că ne-au biruit. Omenirea este supusă lor dacă nu în întregime, atunci cel puțin într-o măsură uriașă.
Și totuși, aceste persoane aleg să li se împotrivească. Nu se sperie
de puterea lor. Nu se tem de osteneală, de primejdii. Aleg mai curând să
moară în această înfricoșătoare confruntare, luptând cu hotărâre
împotriva lor, decât să li se alăture.
Pentru mine, ei sunt ceea ce numim eroi. Mă minunez de ei. Sunt cei
care îndură presiunea din linia întâi, pentru ca noi, cei din spate, să
avem o oarecare ușurare.
Eu mă temeam (și poate mă tem și acum) să intru în linia întâi, preferam să mă „bucur“ de viața din spatele frontului.
Însă mulți dintre acești eroi i-au nimicit pe vrăjmașii noștri. I-au învins în confruntări directe.
Dușmanii noștri se tem de ei. Si cel mai mult se tem ca nu cumva
acest fapt să ajungă cunoscut si de către ceilalți oameni. Să nu prindă
curaj de pe urma biruinței lor și alți oameni, si să voiască a le urma
exemplul. Să nu se creeze un anumit curent, o mișcare în masă a omenirii
în această direcție. Să nu-și piardă, adică, prada la nivel de mase.
Pentru că există întotdeauna această posibilitate, a desăvârșitei
transformări a oamenilor.
Spre a evita o asemenea evoluție a lucrurilor, inamicii noștri se
străduiesc să oculteze faptul existenței unor astfel de persoane, fie
prin calomnie, fie prin denaturare, fie prin tăcere.
Acești vrăjmași nu numai că ne urăsc, dar în același timp se și tem
de noi. Nu pentru ceea ce suntem, ci pentru ceea ce putem deveni. Pentru
valențele noastre potențiale, care le sunt cu mult superioare și pe
care vor să le zădărnicească, în așa fel încât ele să nu devină
niciodată realitate, căci în acest caz i-am depăși cu mult.
În confruntarea aceasta se angajează fiecare în parte... Izbânda sau eșecul sunt personale.
Cel care a biruit și s-a sustras influenței vrăjmașilor poate sfătui, poate călăuzi, poate arăta drumul.
De noi depinde să vrem să ne mobilizăm. Să vrem să luptăm. Noi trebuie să contribuim cu voința noastră...
Pentru mai departe există ajutor, mare ajutor.
Un astfel de învingător asupra vrăjmașilor era si părintele Paisie, pe care încă nu-l cunoscusem."
— Părinte, spuneți-ne ceva despre Antihrist.
— Să spunem mai bine despre Hristos… Cât putem, să fim lângă Hristos.
Dacă suntem cu Hristos, ne vom teme de Antihrist? Oare nu există duh
antihristic acum? Răul face duhul antihristic. Și dacă se va naște și un
monstru antihrist și va face unele neghiobii, va fi luat în râs la
sfârșit.
Se vor petrece multe evenimente. Poate veți apuca să trăiți și voi
multe din semnele scrise în Apocalipsă. Încet-încet destule încep să
iasă la iveală. Strig și eu netrebnicul de atâția ani! Situația este
înfricoșătoare, ciudată. Nerozia a întrecut limitele. A venit lepădarea
și rămâne ca acum să vină "fiul pierzării" (2 Tesaloniceni 2, 3-4).
Totul va deveni un spital de nebuni. În harababura ce va stăpâni,
fiecare stat se va ridica să facă orice-i spune cugetul. Dumnezeu să
ajute, ca interesele celor mari să fie astfel încât să ne ajute.
Din ce în ce vom auzi de ceva mai nou. Vom vedea făcându-se lucrurile
cele mai neașteptate, mai neraționale. Numai că evenimentele se vor
derula cu repeziciune. Ecumenism, piața comună, un stat mare, o religie
dupa măsurile lor. Acesta este planul diavolilor.
Sioniștii pregătesc pe cineva de Mesia. Pentru ei Mesia este împărat,
adică va stăpâni aici pe pământ. Martorii lui Iehova și ei visează la
un împărat pământesc. Sioniștii vor prezenta unul și martorii lui Iehova
îl vor primi. Vor spune "Acesta este". Se va face mare zăpăceală.
În mijlocul acestei zăpăceli toți vor cere un Mesia, ca să-i
mântuiască. Și atunci vor prezenta pe unul care va spune: "Eu sunt Imam,
eu sunt al cincilea Buddha, eu sunt Hristos pe care-l așteaptă
creștinii, eu sunt acela pe care-l așteaptă martorii lui Iehova, eu sunt
Mesia evreilor". Va avea cinci "eu"-uri!
Evanghelistul Ioan atunci când în prima sa epistolă spune: "Copiii mei…
că vine antihristul, iar acum mulți antihriști s-au arătat…" (1 Ioan 2,
18 ), nu înțelege că așteptatul Antihrist va fi ca prigonitorii Maximian
și Dioclețian, ci ca Antihristul cel așteptat va fi într-un fel ca un
diavol întrupat, care se va prezenta poporului israelian ca Mesia și va
înșela lumea.
Vin ani grei, vom avea încercări mari. Creștinii vor avea mare
prigoană. Și uită-te: oamenii nici nu înteleg că trăim în semnele
vremurilor, că pecetluirea înaintează. Trăiesc ca și cum nu s-ar
întâmpla nimic. De aceea spune Scriptura că va căuta să înșele, de va fi
cu putință, și pe cei aleși (Matei 24, 24; Marcu 13, 22).
Cei care nu vor avea intenție bună, care nu vor fi luminați, se vor
înșela în anii apostaziei. Pentru că cel ce nu are harul dumnezeiesc, nu
are claritate duhovnicească, asemeni diavolului.
— Părinte, sioniștii cred cele despre Antihrist?
— Aceștia vor să stăpânească toată lumea. Ca să le reușească scopul,
folosesc vrăjitoria și satanismul. Satanolatria o văd ca pe o putere,
care îi va ajuta în planurile lor. Adică vor să stăpânească lumea cu
putere satanică. Pe Dumnezeu nu-L pun în socoteala lor. Se vor
binecuvânta așadar de Dumnezeu? Din asta Dumnezeu va scoate multe
lucruri bune. Celelalte teorii satanice au ținut cel puțin 70 de ani;
ale acestora nici 7 ani nu vor ține.
— Părinte, atunci când aud despre Antihrist simt o frică înăuntrul
meu.
De ce te temi? Va fi mai înfricoșător decât diavolul? Acesta este om.
Sfânta Marina l-a bătut pe diavol și Sfânta Iustina a alungat atâția. La
urma urmei noi n-am venit să ne aranjăm în această lume.
Sfântul Paisie Aghioritul (1924-1994)
Sursa: Trezire duhovnicească, Cuviosul Paisie Aghioritul, volumul 2, Editura Evanghelismos, București, 2003, pag. 189-1
Acum este așa o vreme - există o liniște înainte de furtună. Domnul
așteaptă ca noi să ne pocăim, așteaptă să ne îmbarcăm pe calea
mântuitoare a vieții. Domnul ne-a dat timp pentru pocăință și trebuie să
trăim acest timp după Voia Lui Dumnezeu.
Roagă-te acasă, mai bine seara și noaptea, mergeți la biserică,
spovediți-vă și împărtășiți-vă. Iubește-ți aproapele. Cine nu-și iubește
aproapele va fi ars imediat. Dumnezeu a pregătit deja Raiul. El va fi
coborât pe Pământ într-o clipă. Și înainte de aceasta, Enoh și Ilie vor
fi precursorii Judecății de Apoi și vor fi uciși cu pietre. Și Sfântul
Serafim de Sarov va demasca preoțimea - drumul spre iad va fi pavat cu
veșminte episcopale. Vor face competiție: cine primul să arunce aurul și
argintul - dar va fi prea târziu! Îngerul își va flutura aripile și tot
aurul și argintul lor vor sta înaintea Tronului lui Dumnezeu.
Ieronim din Sanaksar
Femeile sa nu-și scoată baticul din cap nici măcar noaptea. Nu vă
tăiați părul. Maica Domnului scoate femeile din Iad de gîță. Nu vă
machiați. Nu purtați haine bărbătești. Toate femeile care poartă haine
bărbătești vor merge la război și puține se vor întoarce.
Nu spuneți cuvinte urâte copiilor atunci când sunteți supărați. Blestemul mamei le distruge pe toate.
Copii,
ascultați de părinții voștri. Trebuie să luați binecuvântare de la
părinții voștri pentru orice lucru. Nu contează cât de bătrâni sunt.
Trebuie să existe ascultare în toate.
"Mă simt fericit în fiecare zi! O astfel de bucurie
trăiește în mine, vreau doar să joc și să sar de pe un picior pe altul
ca un băiețel, dar sunt deja bătrân - vor spune că sunt nebun! Dacă ați
ști cât de dulce este să trăiești cu Dumnezeu!" — Schiarhimandritul Ieronim din Sinahar
Fiindcă sunt mulți ortodocși care luptă împotriva sistemului
antihristic, fără a trăi viața Bisericii, este nevoie să se cunoască un
lucru foarte important: fără curățirea inimii de patimi și fără
rugăciunea de un singur gând, dobândită prin luminarea minții, nu va
putea nimeni păstra rugăciunea în vremea Antihristului! Rugăciunea care
va rămâne în vremea Antihristului, va fi RUGĂCIUNEA NOETICĂ (A MINȚII).
Gândul îmi spune, că în acele vremuri, cei care nu vor putea ajunge
la această măsură duhovnicească, totuși, prin efortul ascetic personal,
vor primi un HAR (special) de la Dumnezeu pentru a putea păstra
rugăciunea la Dumnezeu!
Totodată, cei care vor încerca să lupte împotriva pecetluirii
lui Antihrist, fără despătimire - adică așezarea lucrărilor puterilor
sufletești (rațiune, poftă și mânie) în firescul lor -, nu vor putea să
respingă pecetluirea, fiindcă ea se realizează mai întâi în suflet, apoi
în trup ca o consecință a lepădării totale.
SFĂTUIRE pentru dobândirea acelui Har:
Participarea la viața Bisericii întru Adevărul credinței,
simplificarea vieții, curățirea de toate patimile, postul rânduit de
Biserică, privegherea și, mai ales, rugăciunea deasă: ,,Doamne Iisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul!"
P.S. Este o mare diferență între rugăciunea rațională (cuvântătoare) și cea noetică (a minții)!
"Acum vine ultimul timp pentru pocăință, ultima șansă
ca să ne pocăim și să părăsim calea păcătoasă. În vremurile de pe urmă,
atacul duhurilor răutății va fi atât de puternic, încât va afecta
mintea, voința și capacitatea de a rezista. Cu greu veți ține în minte
cuvintele rugăciunii - cu greu veți putea spune „Tatăl nostru... .” –
îți va fi luată memoria!" — Shiarhimandritul Ieronim din Sanaksar
"Acum vine ultimul timp pentru pocăință, ultima șansă
ca să ne pocăim și să părăsim calea păcătoasă. În vremurile de pe urmă,
atacul duhurilor răutății va fi atât de puternic, încât va afecta
mintea, voința și capacitatea de a rezista. Cu greu veți ține în minte
cuvintele rugăciunii - cu greu veți putea spune "Tatăl nostru ..." – îți
va fi luată memoria!" — Shiarhimandritul Ieronim din Sanaksar
" – Părinte, boala ajută întotdeauna?
