„A venit unul dintre cele șapte duhuri care stau înaintea lui Dumnezeu”. Aceștia poartă numele Dumnezeului Celui viu: Mihail, Gavriil, Rafail, Varahil, Gudiil, Salateil și Uriil. Toți au terminația „il”. Știți ce înseamnă? Înseamnă Dumnezeu! Știți care este adevăratul nume al Arhanghelului Mihail? „Miha” înseamnă putere și „il”, Dumnezeu, El se tălmăcește „puterea lui Dumnezeu”.
Adevăratul lui nume l-a spus Sfântul Dionisie Areopagitul, „pasărea cerului”. Iar Gavriil, „Gav” înseamnă, bărbat, „ri” înseamnă tare, și „il”, Dumnezeu. Adevăratul nume al lui Gavriil se tâlcuește „bărbat tare, bărbat Dumnezeu”. Toți au nume dumnezeiești: Rafail, înseamnă „povățuitor dumnezeiesc”; Varahil, „îndreptător dumnezeiesc”; Gudiil este îngerul pocăinței lui Dumnezeu, al purtării de grijă; au miliarde de îngeri sub comanda lor. Salateil, „slujitorul cel mai înalt dumnezeiesc”, care duce rugăciunile tuturor oamenilor la Dumnezeu; iar Uriil se tâlcuește „foc și lumină dumnezeiască”.
(Arhimandritul Ilie Cleopa, Ne vorbește Părintele Cleopa, ediția a II-a, volumul III, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, p. 62)
În ceea ce privește ierarhia îngerească, Dionisie Areopagitul vede
cetele îngerești în număr de nouă, așezate în grupuri suprapuse:
Serafimi, Heruvimi, Scaune; Domnii, Puteri, Stăpânii; Începătorii,
Arhangheli, Îngeri. Biserica a acceptat această ierarhie prin
introducerea ei în pictura bisericească.
Deoarece îngerii sunt nemateriali, nu se poate vorbi despre sex sau
despre reproducerea speciei (Facerea 6,2), deci ei nu se căsătoresc, nu
se înmulțesc (Matei 22,30) și nici nu mor (Luca 20,35-36). Îngerii își
transmit unii altora gândurile și hotărârile proprii fără a rosti
cuvinte. Cu toate acestea, pentru a-și îndeplini slujba, pot lua
înfățișare umană (II Samuel 6,17), pot vorbi, mânca, apărea îmbrăcați și
uneori purtând aripi (Facerea 32,25; Luca 24,4; Matei 28,3; Apocalipsa
14,6)
Există un număr de șapte Arhangheli cunoscuți în tradiția Bisericii:
Mihail, Gavriil, Rafail, Uriil, Salatiil, Gudiil și Varahiil.
Mihail este primul din ceată, fiind voievodul oștilor cerești și
purtând sabia de foc. El are rolul de a păzi legea lui Dumnezeu și de a
învinge puterea vrăjmașilor. Gavriil, cunoscut și ca "bărbat-Dumnezeu",
este arhanghelul bunelor vestiri și poartă crin în loc de sabie de foc.Rafail este al treilea arhanghel și este considerat tămăduitor al
neputințelor umane. Uriil este luminătorul celor întunecați, iar
Salatiil este îngerul care se roagă fierbinte pentru neamul omenesc.
Gudiil este îngerul care aduce veșnic slavă lui Dumnezeu și celor ce fac
fapte bune. Varahiil, ultimul arhanghel, este aducător de binecuvântare
dumnezeiască pe pământ.
Sfântul Arhanghel Mihail: Luptătorul împotriva întunericului
Sfântul Arhanghel Mihail este cunoscut pentru numele său în ebraică,
care înseamnă "Cine este ca Dumnezeu?". El este cel care strigă
avertismentul către toate creaturile, amintindu-le de soarta lui
Lucifer, care a căzut în întuneric. Soborul îngerilor s-a adunat și s-a
unit în jurul acestui strigăt.
Sfântul Arhanghel Mihail a avut un rol important în ghidarea lui Lot
și a familiei sale în timpul ieșirii din Sodoma. De asemenea, el a
oferit o protecție specială poporului lui Israel. Sfântul Arhanghel
Mihail a scos din cuptor pe cei trei tineri din Babilon, l-a susținut pe
Ghedeon în luptă, l-a mustrat pe vrăjitorul Valaam și l-a eliberat din
închisoare pe Sfântul Apostol Petru. Conform Scripturii, la sunetul
trâmbiței Sfântului Arhanghel Mihail, toți cei morți vor ieși din
morminte.
În iconografie, Sfântul Arhanghel Mihail este reprezentat ținând în
mână o sabie de foc, simbolizând pedeapsa pentru păcat. El este
menționat în cărțile Vechiului Testament ca fiind prezent în special
atunci când Dumnezeu pedepsește nedreptatea. Din acest motiv, Sfântul
Arhanghel Mihail este considerat un înger al dreptății divine.
Sfântul Arhanghel Gavriil: Vestitorul bucuriei
Numele Sfântului Arhanghel Gavriil înseamnă "barbat-Dumnezeu" în
ebraică. Numele său conține vestea că Dumnezeu se va întrupa într-un om,
că va lua asupra sa natura umană. Sfântul Arhanghel Gavriil a vestit
nașterea Maicii Domnului Sfinților Părinți Ioachim și Ana, i-a dezvăluit
lui Zaharia nașterea Înaintemergătorului.
El a arătat păstorilor că S-a născut un Prunc, l-a întărit pe Iosif,
logodnicul Mariei, să nu se îndoiască de nimic, a călăuzit Sfânta
Familie în Egipt și a adus veștile Învierii Domnului către femeile
mironosițe. În iconografia ortodoxă, Arhanghelul Gavriil este
reprezentat ținând în mână o floare de crin alb, simbol al bucuriei și
binecuvântării. El este considerat îngerul bunătății și milostivirii
divine.
Părintele Dumitru Stăniloae, pe baza sfințelor tradiții, mărturisește
că Sfântul Arhanghel Gavriil este singurul căruia i s-a dezvăluit
misterul Întrupării Fiului lui Dumnezeu. Deși nu face parte din ceata de
îngeri din prima triadă, care este direct în prezența lui Dumnezeu, el
le luminează pe acestea.
El îi învață pe cei care sunt superiori lui să "ridice porțile
veșnice", să urce și să stea deasupra tuturor Începătorilor și
Puterilor. Cele mici devin mari prin har. Acest lucru este menționat și
de Sfântul Apostol Pavel: "Acum, spune el, prin Biserică, înțelepciunea
multor feluri a lui Dumnezeu a devenit cunoscută Începătoriilor și
Stăpâniilor" (Efeseni 3, 10).
Sfantul Arhanghel Rafail, pazitorul cununiilor
Sfantul Arhanghel Rafail este un inger
din ceata arhanghelilor (a opta ceata ingereasca). El este cinstit mai
ales ca vindecator al celor bolnavi, calauzitor tainic al celor ce
calatoresc si ocrotitor al celor casatoriti, care traieste in frica de
Dumnezeu. El este sarbatorit de Biserica Ortodoxa, impreuna cu Sfintii
Arhangheli Mihail si Gavriil, in ziua de 8 noiembrie.
In limba ebraica, numele sau, compus din
cuvintele "Rafa" si "El", inseamna "Domnul Vindecatorul" sau "Dumnezeu
este Cel care vindeca". Pe langa "Cartea lui Tobit", in care acest
arhanghel indeplineste un rol principal, el mai este amintit si in
scrierea apocrifa "Cartea lui Enoh", precum si in traditia islamica.
"O, arhanghel cu intreit dar, care
ranile ni le vindeci, care pasii ni-i indrepti, care cununiile ni le
pazesti, cerceteaza-ne la vremea nevoilor noastre, ca pe Tobit cel tare
in credinta tamaduindu-ne, ca pe Tobie cel cu buna nadejde
calauzindu-ne, ca pe Sara cea curata in iubire dezlegandu-ne, si cere
pentru noi de la Mantuitorul Hristos iertarea pacatelor noastre si
cetatenia Ierusalimului ceresc, unde, laolalta cu ingerii si cu sfintii,
sa ne invrednicim a canta: Aliluia!"
Sfantul Arhanghel Rafail
Arhanghelul Rafail este amintit in
"Cartea lui Tobit", din Vechiul Testament, unde este prezentat ca si
ocrotitor si indrumator intelept al dreptului Tobie, in drumul sau spre
casa lui Raguel, pentru a lua de sotie pe Sara. Cand se descopera pe
sine lui Tobie, acest arhanghel spune: "Eu sunt Rafail, unul din cei
sapte Sfinti Ingeri, care ridica rugaciunile sfintilor si le inalta
inaintea slavei Celui Sfant" (Tobit 12, 15).
Sfanta Scriptura da marturie de
necontestat despre faptul ca dumnezeiestile puteri ceresti comunica
neincetat cu lumea oamenilor. Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie ne
descopera care sunt numele celor sapte Sfinti Arhangheli, capetenii ale
puterilor ceresti, dupa cum urmeaza: Mihail, Gavriil, Rafail, Uriil,
Salatiil, Iegudiil si Varahiil.
In iconografie, Sfantul Rafail este
infatisat tinandu-l pe Tobie de mana si indrumandu-l pe cale, in timp ce
Tobie tine in mana pestele cel pescuit in raul Tigru. Adesea,
arhanghelul tine in mana un vas medical din alabastru sau o cadelnita,
ca semn al tamaduirilor daruite de Dumnezeu celor credinciosi.
"Tainice Voievod al ingerescului Sobor,
mai marele tamaduitorilor, calauzitorul celor pribegi si paznicul
cununiilor, Sfinte Arhanghele Rafail, ca unuia ce intru mare cinste te
afli, in randuiala cetelor celor de sus, din prea putinul vredniciei
noastre, cu nadajduitorul glas al credintei celei dreptmaritoare,
cantare de lauda iti aducem tie, zicand: Bucura-te, Rafaile, spaima lui
Asmodeu, a toate vindecatorule!"
Arhanghelul Rafail, in "Cartea lui Tobit"
"Cartea lui Tobit",
scrisa pe la inceputul secolului al II-lea i.Hr, prezinta istoria a
doua familii, a lui Tobit si a lui Raguel, ambele deportate in Asiria.
In robie fiind, cele doua familii se straduiau sa respecte Legea lui
Dumnezeu, chiar daca aveau de rabdat multe greutati.
Tobit era orb si suferea pentru ca nu
mai putea savarsi toate acele fapte bune cu care era obisnuit, familia
sa la saracie, iar sfarsitul ii era aproape. La randul sau, Raguel
suferea pentru fiica lui, Sara, care nu se putea casatori, caci toti cei
sapte miri care venisera, pe rand, in casa lui, au murit mai inainte de
a fi savarsita Nunta.
Fiind auzita rugaciunea amandurora,
inaintea slavei lui Dumnezeu, citim: "Si atunci, Rafail a fost trimis
sa-i vindece pe amandoi: sa ridice albeata lui Tobit, ca sa vada cu
ochii sai lumina lui Dumnezeu, si sa dea pe Sara, fiica lui Raguel, de
sotie lui Tobie, fiul lui Tobit, legand pe Asmodeu, duhul cel rau, caci
Tobie era menit s-o mosteneasca" (Tobit 3, 17).
La un moment dat, aducandu-si aminte de
niste bani, dati spre pastrare unei rude, care locuia in Raghesul
Mediei, batranul Tobit l-a trimis pe fiul sau, anume Tobie, spre a-i lua
inapoi. Fiind tanar si neincercat, Tobie si-a ales drept insotitor de
drum un barbat credincios, numit Azaria, care era, de fapt, arhanghelul
Rafail. Pe tot parcursul calatoriei, Tobie a ascultat intocmai sfaturile
celui pe care il credea om de rand.
Pe drum spre Raghesul Mediei, cei doi
calatori au oprit in casa lui Raguel, iar arhanghelul Rafail, in chipul
lui Azaria, i-a spus lui Tobie sa o ia de sotie pe fiica lui Raguel,
anume Sara. Desi era cunoscut faptul ca Sara nu se putea casatori, caci
toti cei sapte miri care venisera pana atunci, pe rand, in casa lui
Raguel, au fost omorati de un duh necurat, mai inainte de a fi savarsita
Nunta, tanarul Tobie a ascultat de sfatul arhanghelului si s-a
incredintat pe sine in purtarea de grija a lui Dumnezeu.
Toti cei sapte miri fusesera ucisi de
Asmodeu, adica de demonul curviei, care ii si stapanea. Moartea lor
arata puterea ucigatoare a acestei patimi. La randul ei, dimpotriva,
Sara reprezinta curatenia feciorelnica, precum ea insasi marturiseste,
inaintea lui Dumnezeu, zicand: "Tu stii, Doamne, ca sunt curata, ca nici
un barbat nu s-a atins de mine si ca nu mi-am necinstit numele, nici
numele tatalui meu, in pamantul robiei mele" (Tobit 3, 14-15).
Sfatul ingerului, catre Tobie, a fost
acesta: "Cand va trebui sa te apropii de ea, ridicati-va amandoi si sa
strigati catre milostivul Dumnezeu, si El va va mantui si va va milui.
Nu te teme, caci ea este menita din veac pentru tine si tu o vei mantui,
si ea va merge cu tine, si stiu ca vei avea de la ea copii." Si
ascultand Tobie acestea, a iubit-o si sufletul lui s-a lipit de ea
foarte" (Tobit 6, 18-19).
Tobie a luat-o pe Sara, a intrat in
camera de nunta si, la indemnul ingerului, a afumat camera si s-au rugat
impreuna. Acest gest tainic trimite spre curatia feciorelnica a celor
doi si spre rugaciunea lor, care se inalta catre Dumnezeu, precum citim:
"Cand au ramas numai amandoi in camera,
Tobie s-a sculat din pat si a zis: "Scoala, soro, sa ne rugam ca sa ne
miluiasca Domnul!"Si a inceput Tobie a zice: "Binecuvantat esti Tu,
Dumnezeul parintilor nostri, si binecuvantat este numele Tau cel sfant
si slavit intru toti vecii! Sa Te binecuvanteze pe Tine cerurile si
toate fapturile Tale! Tu ai facut pe Adam si Tu ai facut pe Eva, femeia
lui, pentru a-i fi ajutor si sprijin, si din ei s-a nascut neamul
omenesc. Tu ai zis: "Nu este bine sa fie omul singur; sa-i facem un
ajutor asemenea lui." Si acum, Doamne, nu placerea o caut, luand pe sora
mea, ci o fac cu inima curata. Binevoieste deci a avea mila de ea si de
mine si a ne duce impreuna pana la batranete!" Si a zis si ea cu el:
"Amin!" Apoi, au dormit amandoi linistiti, in noaptea aceea" (Tobit 8,
4-9).
Simtind curatia celor doi miri, precum
si rugaciunea acestora, demonul cel rau al desfranarii, anume Asmodeu,
"a fugit în părţile de sus ale Egiptului, iar îngerul l-a legat" (Tobit
8, 3). Leacul impotriva desfranarii este curatia feciorelnica, pe care o
pot avea si cei casatoriti. Trairea dupa voia lui Dumnezeu, pastrand
randuiala firii, nu afecteaza curatia mirilor.
Prin mijlocirea Sfantului Arhanghel
Rafail, in chipul unui oarecare Azaria, batranul Raguel isi vede fata
casatorita, Sara capata un sot credincios, Tobie isi ia pentru sine o
femeie cu frica de Dumnezeu, iar Tobit isi recapata vederea.
Cand batranul Tobit a vrut sa-l
rasplateasca pe Azaria, pentru osteneala, acesta și-a aratat adevarata
sa infațișare, zicand: "Eu sunt Rafail, unul din cei sapte Sfinti
Ingeri, care ridica rugaciunile sfintilor si le inalta inaintea slavei
Celui Sfant. Nu va temeti! Pace veti avea! Binecuvantati pe Dumnezeu in
veac! Caci eu n-am venit de voia mea, ci dupa voia Dumnezeului nostru,
de aceea sa-L si binecuvantati in veac" (12, 15-18).
"Iubirea se trece prin foc, dar ramane
nemistuita; in trup se pogoara, dar in inalt vesniceste; pe Cruce se
spanzura, dar sta mortii biruitoare. Iar noi chipul lui Dumnezeu in
cugetul inimii purtandu-L, asemanarea cu El in iubire ne-o lucram. De
aceea, Celui ce este Iubire si dupa Care toate se cer, ne cerem si noi,
in suflet si-n trup deopotriva, cu ingerii si cu sfintii duhovniceste
cantand: Aliluia!"
Sfântul Arhanghel Varahiil este cel care aduce oamenilor
darurile
şi mângâierile Lui Dumnezeu. El închipuie dărnicia şi milostenia Lui
Dumnezeu. În limba ebraică, ,,Varahiil’’ însemnează ,,Binecuvântarea Lui
Dumnezeu’’. În iconografie, Arhanghelul Varahiil este reprezentat
ţinând la piept un trandafir alb (trandafirul este simbol al Sinelui),
ca semn al darului.
,,Sfinte
Arhanghel Varahil ai fost învrednicit cu Darul Binecuvântării. Te rugăm
dăruieşte-ne a ta Dumnezeiasca binecuvântare, ca văzând şi simţind
vrăjmaşul, cel plin de pizmă împotriva făpturii Lui Dumnezeu, să dispară
şi să nu se mai poată apropia de noi în vecii vecilor, ca să-I putem
cânta din inima Lui Dumnezeu: Aliluia!’’
Rugăciune către Sfântul Arhanghel Varahiil
O,
mare arhistrategule al lui Dumnezeu Varahiile! Stând înaintea
prestolului lui Dumnezeu şi de acolo aducând binecuvântarea lui Dumnezeu
în casele credincioşilor robilor Săi, cere de la Domnul Dumnezeu
- îndurare şi binecuvântare caselor noastre,
- ca să ne binecuvânteze şi pre noi Domnului Dumnezeu
- şi să prisosească belşugul roadelor pământului.
- Să ne dăruiască nouă sănătate şi mântuire
- şi întru toate bună sporire,
- biruinţă şi stăpânire asupra vrăjmaşilor
- şi să ne păzească întru mulţi ani,
ca într-un gând să slăvim pre Dumnezeu: pre Tatăl, pre Fiul şi pre Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin
a aduce daruri
a mulţumi
a confirma
Iar Eu sunt pus împărat de El peste Sion, muntele cel sfânt al Lui, vestind porunca Domnului.
7. Domnul a zis către Mine: "Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut!
8. Cere de la Mine şi-ţi voi da neamurile moştenirea Ta şi stăpânirea Ta, marginile pământului.
Psalmul 1 - Psaltirea lui David A slăvi, a accepta slava pentru realizarea concordanţei dintre energiile care ne dat puterea de acţiune.
Arhanghelul Gudiil (Iegudiil, Iehudiil. )
(Je)
Gudiil - „Mărirea, Lauda sau Slăvirea lui Dumnezeu”; este slăvitor al
lui Dumnezeu şi întăritor al celor ce se nevoiesc la fapte bune.
"Yechudiel
sau Iehudiel este unul dintre arhanghelii importanţi ai tradiţiei, care
a fost însă trecut sub tăcere sau dat uitării în general, cu excepţia
anumitor zone din ortodoxie şi catolicism.
Numele Yechudiel înseamnă în limba ebraică “Slăvirea lui Dumnezeu” sau „Cel care îl proslăveşte pe Dumnezeu”.
Mai este numit în anumite documente şi Jhudiel, Yhudil, Jehudiel, Jegudiel, Iegudiil, Egudiil, Gudiil, Evgudiel sau Evgudiil.
În
anumite confesiuni catolice, Yechudiel este numit Sfântul Jehudiel, şi
este considerat arhanghelul căruia îi corespunde ziua de Vineri.
În
tradiţia kabbalitică, atât numele său cât şi atributele sale stau sub
semnul sefirei Chesed şi planetei Jupiter, a Milei, Dreptăţii,
Bunăstării şi Slavei Divine.
Este
numărat printre cei Şapte Arhangheli în tradiţia Bisericii Ortodoxe
Răsăritene. După tradiţia ortodoxă, „Egudiil este încins cu un şorţ,
gata spre servire. El este ocrotitorul celor ce se ostenesc în slujba
binefacerilor.” În icoanele tradiţionale este înfăţişat ţinând o coroană
de aur în mâna dreaptă iar în stânga o suliţă sau un bici din trei
fâşii sau trei corzi. În general, coroana are şapte frunze sau trei
nestemate. Coroana reprezintă recompensele muncii drepte, iar dacă
privim numerele asociate ei, vom descoperi înţelesul ei ascuns. Cele
şapte frunze au şapte piese ale coroanei sunt cele
Şapte Virtuţi, anume
Dragostea,
Credinţa,
Tăria sufletească,
Speranţa,
Inteligenţa,
Cumpătarea,
Dreptatea,
pe care omul trebuie să le practice pentru a slăvi pe Dumnezeu.
Cele trei nestemate au un dublu înţeles: reprezintă Sfânta Treime, manifestarea lui Dumnezeu,
dar şi felurile în care trebuiesc cultivate cele Şapte Virtuţi:
- cu gândul,
- cu vorba şi
- cu fapta.
Slăvirea
lui Dumnezeu se face prin cele Şapte Virtuţi în mod complet astfel, nu
parţial. Spre exemplu, dacă vorbim despre credinţă şi facem fapte
merituoase, dar în sinea noastră nu credem, este fără niciun folos. Sau
dacă avem credinţă în noi, şi vorbim despre credinţă, dar nu acţionăm
corect sau ne ferim să ne arătăm credinţa, iar nu obţinem nimic. Dacă
vorbim despre iubire şi dacă ne gândim la iubire, dar nu iubim aproapele
nostru, virtutea iubirii fuge de la noi, şi devenim nefericiţi. Şi la
fel, dacă iubim cu vorba şi cu fapta, fără a iubi cu mintea şi cu
sufletul, se va întâmpla acelaşi lucru.
Coroana
reprezintă şi roadele muncii noastre cu cele Şapte Virtuţi: iubind pe
ceilalţi, vom dobândi iubire în schimb; având credinţă în Dumnezeu vom
dobândi o mai mare încredere în noi înşine; încercând să fim tari
sufleteşte în fiecare clipă şi ajutându-i pe cei din jurul nostru în
vremurile grele, ni se va da tărie mai mare în acele momente cu adevărat
dificile; sperând la ceea ce este mai bine cu credinţă în Dumnezeu, vom
avea speranţele îndeplinite; fiind inteligenţi şi înţelepţi cât mai
mult, vom dobândi şi mai multă inteligenţă şi înţelepciune; fiind
cumpătaţi şi echilibraţi în ceea ce facem, viaţa noastră nu va cunoaşte
excese de niciun fel, iar dacă suntem drepţi şi corecţi în tot ceea ce
gândim, spunem şi facem, vom fi trataţi şi noi cu corectitudine şi
sinceritate de către ceilalţi şi de Dumnezeu.
Yechudiel
este patronul muncii şi efortului, iar aceste lucruri presupun şi
răsplată, şi pierdere. Biciul său este pe atât de neplăcut pe cât de
plăcută este coroana sa, iar cele trei fâşii ale lui corespund păcatelor
făcute cu gândul, cu vorba şi cu fapta. Fiecare nerespectare a unui
principiu ne aduce un dezechilibru şi ne face vulnerabili la corecţie.
Minciuna
este nerespectarea Legii Adevărului, ura este nerespectarea Legii
Iubirii, înşelăciunea este nerespectarea Legii Dreptăţii, şi cu cât
încălcăm mai mult una din aceste legi, cu atât ni se va lua dreptul de a
ne bucura de fructele ei şi de a fi corectaţi.
Sub
protecţia sa se află cei care slăvesc numele lui Dumnezeu în orice fel,
fie că o fac prin vorbe, prin scris, prin gând sau prin fapte, dar şi
conducătorii de orice fel, fie ei politici sau economici (regi,
preşedinţi, lideri de sindicat, judecători) sau spirituali (papi,
mitropoliţi, episcopi, pustnici). În vremurile de demult, capii
comunităţilor sau regii şi împăraţii erau primii care trebuiau să aducă
laudă şi slăvire Domnului, pentru că rolul lor în această lume era de
locţiitor umil al lui Dumnezeu în păstorirea şi conducerea oamenilor.
Coroana lui Yechudiel semnifică regalitatea şi nobletea, partea milei şi
suveranitatii, iar biciul semnifică mâna de fier, rigoarea şi pedeapsa.
Un rege trebuie să fie bun ca Dumnezeu, şi drept asemeni Lui, judecând
drept şi pedepsind acolo unde este nevoie sau răplătind acolo unde este
cazul. Deasemenea, simbolurile lui reamintesc conducătorilor că ei
înşişi sunt supuşi Legilor Divine, putând oricând să urce pe culmile
gloriei sau să decadă în uitare şi dizgraţie. Regele David şi mai târziu
fiul său, Solomon, sunt exemple extrem de grăitoare, în care virtutea
este răsplătită cu înţelepciune, bogăţie şi putere, iar slăbiciunea şi
nesăbuinţa sunt aspru pedepsite.
Yechudiel
este şi patronul celor care pedepsesc acţiunile umane. Înainte de a
judeca un om ca fiind rău, trebuie să ne gândim dacă acest om este
constrâns să facă ceea ce face de datoria sa. Judecătorii, poliţiştii,
procurorii, avocaţii, temnicerii sau forţele de ordine se află sub
protecţia acestui arhanghel, şi nu trebuie să uităm că datorită naturii
umane, este nevoie şi de diciplină şi severitate. În zilele de demult,
călăii beneficiau şi ei de protecţia sa, iar Serviciul Divin era
conştient că uciderea unui om nu era vina călăului care îndeplinea un
simplu ordin. Cei care pun în practică pedeapsa capitală acum fac parte
din aceeaşi categorie. Aici bineînţeles că nu discutăm dacă pedeapa cu
moartea este bună sau rea, pur şi simplu de vinovăţia celor pe care
slujba îi obligă să o execute, indiferent de dorinţele au credinţele lor
faţă de condamnat. În vremurile apuse nu exista călău care să nu fie
învăţat să curme chinul victimelor sale cât mai repede, tăind capul cât
mai rapid sau administrând chiar droguri pe ascuns condamnaţilor pentru a
nu simti nimic, şi nu exista de obicei călău care să nu ceară iertarea
victimei pentru fapta ce urma să o comită.
Acest
arhanghel îi protejează deasemenea pe cei care muncesc şi pe cei care
îi cer ajutorul în munca pe care o fac. În special cei care au o muncă
foarte grea îi pot cere ajutorul pentru a face poverile mai suportabile,
iar cei care au munci periculoase îi pot cere lui Dumnezeu protecţia
prin intermediul lui Yechudiel şi îngerilor aflaţi în serviciul său.
Datoria
lui Yechudiel este să păzescă îndeplinirea legilor, aplicarea lor în
mod corect, răsplătirea celor buni şi corecţi şi pedepsirea celor ce le
încalcă. Semnele sale distinctive arată bogăţia, abundenţa şi nobleţea
(coroana de aur) dar şi disciplina, rigoarea şi pedeapsa (biciul),
dăruite fiecăruia după merite.
Putem
să cerem ajutorul său oricând considerăm necesar, când vrem să creştem
în noi puterea virtuţilor divine, când vrem să învăţăm mai bine cum să
ne rugăm şi cum să îl slăvim pe Creator şi când simţim că suntem
asupriţi sau nedreptăţiţi.
Îl
putem chema ca mângâiere atunci când suntem afundaţi în necaz sau în
deznădejde sau când bucuria şi lauda noastră este peste puterile noastre
şi dorim să o împărţim cu toata lumea, şi nu avem cu cine.
Îl putem apela pe acest minunat arhanghel cu următoarea rugăciune:
“Prin
numele lui Dumnezeu Cel Prea Înalt EL, te chem, prea-slăvit şi
prea-milostiv arhanghel Yechudiel, pentru a mă ajuta în acest ceas în
care am nevoie de dreptatea, spijinul şi prezenţa ta, Aici şi Acum.
Amin!”
Arhanghelul Salatiil, Sacchiel, Satquiel, Sadkiel, Zedekiel sau Zadquiel
Zadkiel
este acel înger al Domnului trimis lui Avraam pentru a opri sacrificiul
fiului său, Isaac, în povestirea biblică din Cartea Genezei.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU
PORUNCA LUI DUMNEZEU
JUDECATA LUI DUMNEZEU
DREPTATEA LUI DUMNEZEU
VESTITORUL
MIJLOCITORUL
Vestitor şi mijlocitor pentru a cunoaşte adevărul şi legea vieţii prin care se manifestă “Dreptatea lui Dumnezeu”,
însă nu dreptate în sens de justiţie, ci în sensul cunoaşterii şi a respectării legilor şi normelor divine.
Iertare
Mila,
Salvare
Puterea de a face cereri
Compasiune
Arh. Salatiil, înseamnă
- «Mijlocitorul către Dumnezeu»
- „Porunca lui Dumnezeu” - îţi spune care este adevărul, legea vieţii
- „Vestitorul lui Dumnezeu”
Biblie: III Ezdra 5,16
Arhanghelul Zadkiel
Îmbrăcat,
după cum spune tradiţia kabbalistică, în purpură de mare preţ, cu
străluciri albastre ca cerul senin din zilele de primăvară, arhanghelul
Zadkiel are imaginea unui rege înţelept şi puternic, cu ochi albaştri
pătrunzători în care lucesc scântei violete, barbă albă imaculată şi
plete la fel de albe. Poartă o coroană imperială împodobită cu cele mai
clare safire şi acvamarine, de o neasemuită frumuseţe şi măiestrie,
alături de un sceptru la fel de scump, străluctor ca fulgerul.
Denumit
şi Sacchiel, Satquiel, Sadkiel, Zedekiel sau Zadquiel, numele său în
limba ebraică înseamnă “Dreptatea lui Dumnezeu”, însă nu dreptate în
sens de justiţie, ci în sensul respectării legilor şi normelor divine.
Tsedek, “dreptate”, este şi numele planetei Jupiter, pe care acesta o guvernează.
După
tradiţie, spiritele jupiteriene şi îngerii care sunt guvernaţi de
Zadkiel sunt îngerii dreptăţii, nobleţei, onoarei, dar şi ai veseliei,
umorului şi bunăvoinţei.
Acesta corespunde în
kabbală valorii Milei şi compasiunii, iar legendele rabinice spun că
Zadkiel este acel înger al Domnului trimis lui Avraam pentru a opri
sacrificiul fiului său, Isaac, în povestirea biblică din Cartea Genezei.
Personalitatea celestă numită
Zadkiel este una deosebit de complexă. Literatura modernă îl arată ca un
înger al vindecării şi al transmutării, însă el este mult mai mult
decât atât.
Zadkiel dispune de o imensă înţelepciune
şi este modelul arhetipal al regelui-preot înţelept care judecă pe cei
supuşi autorităţii sale cu cea mai mare corectitudine, fie ei bărbaţi
sau femei, tineri sau bătrâni, săraci sau bogaţi. Asemenea lui Solomon
sau lui Melchizedek,
Zadkiel are o imagine
impunătoare, de rege puternic şi înţelept, a cărui judecată este una
divină. Pe când judecăţile regilor oamenilor pot fi viciate de propria
personalitate, judecata lui Zadkiel este întotdeauna dreaptă, nefiind de
fapt judecata unui arhanghel, ci însăşi Legea Divină întrupată într-o
fiinţă de rang angelic superior.
Acesta preia
îndatoririle karmice care vin de la Raziel şi Tzafkiel şi judecă în
acord cu principiile cele mai drepte şi mai corecte, stabilind măsura în
care spiritul trimis la întrupare se poate bucura de anumite libertăţi
sau măsura în care va fi pedepsit luându-i-se anumite privilegii. Aici
sufletul judecat, odată pus în faţa faptelor sale de către îngerii
înainte menţionaţi, îşi acceptă lecţiile pe care trebuie să le înveţe şi
depune jurămintele cu care se leagă de anumite persoane faţă de care
are de îndreptat ceva sau care au faţă de el datorii karmice.
Zadkiel
cunoaşte măsura bucuriei şi tristeţii fiecărui om, cunoaşte când anume
să pedepsească şi când să răsplătească şi mai ales când să ierte. Cei
care apelează la mila divină nu fac decât un apel la imensa milă şi
înţelepciune întrupată în el, în aşa fel încât Zadkiel este cel care
decide, spre exemplu, îndeplinirea unei rugăciuni sau amânarea alteia.
Dacă omul care emite o rugăciune o face din suflet şi cu inima curată,
având destulă libertate de sus pentru a se bucura de îndeplinirea
cererii sale, acesta este ajutat în cel mai prompt mod de către îngerii
aflaţi sub comanda lui Zadkiel.
Cazurile
incredibile de câştiguri pe care unii oameni le reportează sunt rodul
muncii tăcute a îngerilor abundenţei. Cei care se roagă pentru
bunăstare, belşug, bucurie şi chiar şi câştiguri materiale, de fapt fac
cereri către curtea de judecată prezidată de Zadkiel, iar cele mai
curate suflete primesc întotdeauna ajutorul cerut. În spatele fiecărui
câştig sau întorsătură norocoasă în viaţa unui om se află de fapt
judecata divină întrupată în acest arhanghel.
De la
banul găsit pe stradă cu care omul înfometat îşi poate cumpăra o pâine
şi până la împrumutul de care depinde o afacere sau o casă, toate sunt
sub ochiul său atent şi drept. Toate situaţiile favorabile şi
defavorabile, toate bucuriile şi necazurile, toate pierderile şi
câştigurile sunt în domeniul său şi nimic nu trece fără acordul său. Cu
toate că Zadkiel poate fi perceput ca un arhanghel cu aer maiestuos şi
demn, dar blând şi cu un deosebit simt al umorului, acesta are şi un
aspect feminin foarte pronunţat.
Câteodată
acceptă să se manifeste pur şi simplu sub forma sa feminină, iar în
decursul istoriei au existat câţiva avatari feminin care au întrupat
energia nucleului său spiritual. Cel mai cunoscut este Kwan Yin, maestră
asiatică ce a ajuns să fie privită ca o zeiţă a compasiunii. Prin
intermediul energiilor feminine, Zadkiel întrupează mila, compasiunea,
grija şi dăruirea. Abundenţa şi ocrotirea pe care fiecare părinte se
simte dator să le asigure copilului său sunt inspirate direct de natura
acestui arhanghel, după cum planeta Jupiter este gardianul şi
păstrătorul siguranţei în întreg sistemul solar.
La
fel cum câmpul gravitaţional magnific al lui Jupiter a deviat
întotdeauna meteoriţii, cometele şi asteroizii care ameninţau cu
distrugerea planetele mai mici, la fel şi Zadkiel oferă protecţie şi
siguranţă celor care îi solicită ajutorul din suflet lui Dumnezeu.
Natura lui este asemănătoare atât zeilor din mitologiile celor vechi,
care judecau drept şi domneau peste ceilalţi zei, precum Zeus, Jupiter,
Indra sau Anu, cât şi zeiţelor care îi acompaniau pe aceştia ca
întrupări ale milei şi înţelepciunii, precum Athena, Minerva sau Maat.
Deşi nu este în mod direct aspectul superior al acestora, Zadkiel este
legat fără doar şi poate de ei prin natura serviciului pe care îl
oficiază şi cu care a fost investit de către Dumnezeu.
Putem
să chemăm în ajutor acest arhanghel deosebit de puternic şi de blând
când simţim că ne trebuie ceva, că suntem în neajuns, sau când dorim să
beneficiem de mila şi compasiunea divină, prin următoarea
invocaţie-rugaciune: “Prin numele lui Dumnezeu Cel Prea Înalt EL, te
chem, prea-drept şi prea-milostiv arhanghel Zadkiel, pentru a mă ajuta
în acest ceas în care am nevoie de judecata dreaptă şi ajutorul tau,
Aici şi Acum. Amin!”
Arhanghelul Uriel, Îngerul Luminii, a Prezenţei, a Mântuirii.
Uriil („Lumina sau Focul lui Dumnezeu”) este luminător al celor întunecaţi.
Cei
dintâi patru arhangheli (Mihail, Gavriil, Rafail și Uriil) sunt cei ce
stau în cele patru colțuri ale Marelui Tron al lui Dumnezeu (Ma’aseh
Merkabah).
Împreună cu ele stau cele patru făpturi
cu șase aripi (Ayyot), cei patru Heruvimi – cei cu ochi mulți, cu patru
aripi, patru brațe și patru fețe, precum și cele patru Roți (Ophannim)
cele cu ochi mulți sau Vânturile (Duhurile) de furtună (Galgallim), pe
care creștinii, (după exemplul marelui Pavel apostolul și al ilustrului
său ucenic, sfântul Dionisie Areopagitul) le numesc Tronuri.
Aceşti
patru arhangheli sunt cei care au păzit cele patru armate ale poporului
lui Israel în sălbăticie: la Nord, la Sud, la Răsărit și la Apus. Ei
sunt îngerii celor patru vânturi, după cuvântul Scripturii care zice:
„[Tu ești] Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de
foc” (Psalm 103, 5).
Arhanghelul Uriel
Lumina lui Dumnezeu străluceşte din interiorul meu.
Sunt permanent strălucitor, plin de dragoste şi înţelepciune
Uriel este stăpânul Soarelui şi cel mai strălucitor dintre îngeri.
Este adesea reprezentat cu o flacără în palma deschisă.
El este stăpânul furtunilor şi al tuturor spaimelor.
Uriel este câteodată reprezentat cu o carte la picioarele sale, cartea plantelor medicinale pe care i-a oferit-o Adam.
Planul Îngeresc: Arhanghel al Primului Cor
Misiunea cerească: Să aducă oamenilor lumina cunoaşterii lui Dumnezeu.
Misiunea pământească:
Ne ajută să ne deschidem către lumina cunoaşterii, să conştientizăm lumina divină din noi
şi să ne centrăm în Sine.
Arhanghelul
Uriel, a cărui nume semnifică: "Lumina mea este Dumnezeu", aduce
omenirii cunoaşterea iluminatorie despre divinitate. El este cel mai
strălucitor dintre îngeri şi, adeseori, reprezentat conducând un car de
foc tras de cai albi.
Mai este cunoscut şi sub numele de flacără a lui Dumnezeu
sau
îngerul profeţilor.
Uriel a fost îngerul pe care Dumnezeu l-a trimis la Noe ca să-l prevină de potop.
Biblia ne povesteşte cum Uriel a coborât în grădina Edenului de pe o rază de soare cu o sabie de foc în mână.
El este, de asemenea, îngerul care veghează asupra furtunilor şi a spaimelor.
Ca înger al căinţei el ne ajută să înţelegem legile karmice care spun că noi întotdeauna merităm exact ceea ce am făcut.
Uriel
ne ajută să înţelegem cum funcţionează Graţia Divină şi ne face
cunoscut că noi toţi suntem înconjuraţi de infinita dragoste a lui
Dumnezeu.
Este cel mai înţelept dintre toţi îngerii.
Adeseori este reprezentat cu o flacără în palma deschisă.
La el omenirea poate găsi alinarea suferinţelor prin rugăciune.
Când cunoaşterea oferită nu este utilizată în scopuri divine Uriel se manifestă ca şi pedeapsa lui Dumnezeu.
Uriel ne ajută să înţelegem de ce sunt toate aşa cum sunt.
El
ne ajută să avem încredere în planul divin al lui Dumnezeu astfel
încât, atunci când lucrurile nu par să meargă bine, să descoperim că
acestea sunt întotdeauna spre binele nostru şi ne pot aduce fericirea.
Cu ajutorul lui Uriel noi putem să cunoaştem vocea noastră interioară şi visele noastre.
El ne conduce spre cunoaşterea cea mai profundă a Sinelui şi, prin aceasta, la o valorificare infinită a vieţii.
Sub
conducerea sa avem posibilitatea să găsim lumina noastră interioară
devenind tot atât de strălucitori ca şi Soarele atunci când dragostea şi
frumuseţea devin pentru noi un fapt împlinit.Numele
său în limba ebraică înseamnă “Lumina lui Dumnezeu” sau “Lumina mea
este Domnul”, unii interpretându-l şi ca “Focul lui Dumnezeu”.
Uriel este arhanghelul pământului şi focului în acelaşi timp.
Deşi
la Conciliul din Roma din 745, Papa Zaharia interzice venerarea
îngerilor şi porneşte o campanie de eliminare a numelor lor (cu excepţia
lui Michael, Gabriel şi Rafael), Biserica Ortodoxă comemorează totuşi
pe data de 8 noiembrie arhanghelii, inclusiv pe “Uriil, Salatiil,
Iegudiil şi Varahiil”, completând grupul de şapte îngeri ai Domnului.
Iconografia bizantină îl zugrăveşte ţinând în mâna dreaptă o sabie
(“întinsă contra persanilor” după tradiţia Vechiului Testament) şi o
limbă de foc în mâna stângă, urmând legenda găsită în “Cărţile lui
Ezdra”. Sabia este simbolul puterii, regalităţii, nobleţei şi dreptăţii,
cu care acesta îşi exercită autoritatea, iar limba de foc reprezintă
însăşi natura sa înflăcărată.
Mărturiile
despre Uriel nu vin din textele canonice ale Bibliei, ele se găsesc mai
mult în lucrările apocrife, în legendele ebraice şi în tradiţiile sacre
păstrate de învăţaţi. Spre exemplu, cartea apocrifă “Apocalipsa lui
Petru” îl prezintă pe Uriel ca îngerul care are grijă de Infern, fiind
căpetenia îngerilor răzbunători şi ai pedepsei. Acesta este deseori
înfăţişat cu aripi de serafim şi cu o sabie de foc (se pune că tot el a
fost serafimul pus să păzescă intrarea în Eden după căderea primilor
părinţi, rotind împrejur sabia înflăcătrată) sau cu un chip de văpaie
care nu poate fi privit de muritori.
Deşi
este un arhanghel al durităţii, pedepsei şi justiţiei, Uriel este
deasemenea un agent al iluminării: este ghidul şi maestrul ceresc pus să
îi călăuzească pe profeţii Esdra şi Enoh, răspunzând cu înţelepciune
tuturor întrebărilor puse de aceştia.
În versiunea
etiopiană a Bibliei Ortodoxe, în “Cartea lui Enoh”, Uriel este unul
dintre îngerii care îl ridică pe patriarhul Enoh la cer şi îi arată
minunile creaţiei nevăzute, îl învaţă tainele cele mai ascunse ale
Pământului, Cerului, astrelor, atmosferei şi timpului.
Cartea
îl prezintă drept “Uriel, îngerul teribil care stăpâneşte peste
strigăte [Infern].” (1Enoch, 20:2) şi “Uriel este îngerul pe care Domnul
Gloriei l-a aşezat peste toţi aştrii.” (1Enoh,74:7).
Uriel
apare în istorie în multe forme, însă cel mai adesea ia chipul unui
heruvim sau unui copil, a cărui puritate şi lumină poate fi cu greu
comparată cu orice creatură vie de pe faţa Pământului.
Este
asociat cu Pământul, iar câteodată poate lua chipul unei femei
puternice, cu ţinută regală, personificând însăşi Natura sau pe Mama
Geea. Este păstrătorul secretelor Pământului, nimic nu se întâmplă pe
această planetă, în interiorul ei sau în sistemele spirituale din jur
fără ştirea sa.
Într-adevăr, din
punct de vedere iniţiatic, unul dintre atributele sale este gestionarea
karmei şi aplicarea Legilor Divine ale Echilibrului, într-un mod foarte
asemănător cu fraţii săi Tsadkiel şi Samael.
Uriel
este arhanghelul căinţei, este cel căruia sufletele destinate
suferinţei cer milă, de aceea se spune că el este îngerul pus de
Dumnezeu ca stăpân peste strigăte. Dreptatea sa este cu totul şi cu
totul specială, având influenţă şi autoritate în a aplica pedepsele
divine atât muritorilor, cât şi spiritelor evoluate care comit greşeli
sau se ridică împotriva ordinii divine a Creatorului.
Uriel
este de o blândeţe infinită când vine vorba de oamenii drepţi, curaţi
şi buni, cărora le vine întotdeauna în ajutor atunci când ei o cer.
Protecţia sa este infailibilă, abătând loviturile oricărui duşman care
atacă pe nedrept, fie el animal, om, demon sau altă creatură.
Mila
sa este însă la fel de mare şi puternică precum îi este şi neîndurarea,
fiind pe deplin detaşat în a aplica lecţia suferinţei celor ce o merită
pe deplin. În consiliul karmic el este cel care poate da sentinţe
sufletelor judecate, în conformitate cu Legile superioare şi cu voinţa
Tatălui, şi este cel care poate pune la dispoziţie sufletului condamnat
alegerile ce trebuiesc făcute pentru a-şi ispăşi pedeapsa.
Iniţiata
Helena Roerich îl numeşte pe Uriel “Domnul Acţiunii Puternice”, şi
spune că acesta personifică în toate planurile Focul Divin, lumina
manifestată. În planul fizic, puterea lui Uriel este manifestată în
fuziunea din centrul Soarelui, fisiunea din centrul Pământului şi
scânteia sacră a energiei Kundalini din zona sacrală.
Uriel
reprezintă puterea creatoare, forţa care generează totul, de la
universuri şi sisteme solare, până la viaţa însăşi. Este un arhanghel al
creaţiei, al focului şi luminii în ipostaza sa constructivă şi vitală.
Uriel
ne poate ajuta în drumul nostru spiritual şi în orice greutate, dacă ne
adresăm în deplină umilinţă şi căinţă pentru ca faptele noastre să fie
iertate de către Dumnezeu.
Uriel
ne poate ajuta să înţelegem suferinţa, să înţelegem de ce unor oameni
buni li se întâmplă nenorociri sau de ce suferă cei care aparent nu ar
trebui să sufere.
Ajutorul lui
Uriel vine şi în momentul când simţim că ne cufundăm în întuneric, în
ignoranţă şi în suferinţă, atunci poate el să reverse la cererea noastră
“Lumina lui Dumnezeu.”
Înger al Providenţei,
Rafail („Dumnezeu vindecă” („Vindecare de la Dumnezeu”) al treilea arhanghel, este tămăduitor al neputinţelor omeneşti.
Simbolism:
Arhanghelul Rafael este reprezentat în costum de pelerin, având un
toiag în formă de caduceu, pe care este încolăcit un şarpe, simbolizând
vindecarea. El duce în mână o ploscă de apă, iar în faţa lui este o apă
din care sare un peşte (conform legendei din Cartea lui Tobias). El este
deseori reprezentat cu degetul arătător îndreptat în sus, indicând
cerul într-un gest de încurajare şi speranţă, reamintindu-ne de unde ne
vine adevărata vindecare.
Funcţia angelică: Arhanghel al vindecării.
Darurile
spirituale pe care ni le oferă: El ne poate ajuta să obţinem darul
vindecării; ne arată care sunt căile de a ne vindeca pe noi înşine; ne
ajută să ne vindecăm cu ajutorul naturii şi al energiei universale.
Arhanghelul
Rafael este responsabil de vindecarea Pământului şi a locuitorilor săi.
Se spune că el este cel care l-a vindecat pe Abraham după ce acesta a
fost circumcis şi că i-a dat lui Moise o carte care descria toate
ierburile cu puteri vindecătoare care cresc pe pământ. În Cartea lui
Tobias, din Vechiul Testament, se povesteşte că Rafael l-a vindecat pe
tatăl lui Tobias, care era orb, folosind o unsoare făcută din
măruntaiele unui peşte.
Rafael este cunoscut sub multe denumiri care îi reflectă atributele:
Stăpânul vânturilor de seară,
Gardianul copacului vieţii din Grădina Edenului,
Îngerul Pocăinţei,
îngerul Rugăciunii, Iubirii, Bucuriei şi Luminii.
El este înger al vindecării, al ştiinţei şi al cunoaşterii.
El mai este numit Înger al Providenţei, care veghează asupra umanităţii.
Numele
său înseamnă „Vindecător Divin” sau „Dumnezeu vindecă”. Rafael este
sursa spirituală aflată în spatele oricărui tratament sau leac, şi ca
mesager al divinei providenţe el aduce vindecare tuturor căutătorilor
spirituali. El reprezintă reîntoarcerea la Sursa vieţii, care este
vindecarea definitivă, esenţială, a tuturor bolilor şi suferinţelor.
Rafael
ne asistă în efortul nostru de a ne vindeca atât corpul, cât şi mintea
şi inima. El ne ajută să atingem starea de sănătate şi împlinire. El
oferă ajutor tuturor celor care suferă şi au nevoie de vindecare, şi
atunci când este permis, le alină durerile. Atunci când ne deschidem
inimile faţă de vindecarea spirituală, Rafael este cel care ne ghidează
către terapeuţi, vindecători sau persoane competente care ne pot îndruma
şi ajuta. Cu cât devenim mai conştienţi de responsabilitatea care ne
revine în procesul de autovindecare, el ne ajută să intrăm în contact cu
sufletul nostru, care în mod tainic ştie ce anume este mai bun pentru
ca noi să ne restabilim starea de sănătate şi vitalitate.
Rafael
ne poate ajuta să înţelegem lecţiile tainice pe care le avem de învăţat
din fiecare boală cu care ne confruntăm şi ne ajută să ne
auto-cunoaştem şi să învăţăm din suferinţele cu care ne confruntăm.
Atunci când optăm pentru un mod sănătos de viaţă, acest înger este
alături de noi.
Pe măsură ce ne
tranformăm minţile şi inimile rănite, ne apropiem tot mai mult de
arhanghelul Rafael şi putem primi darurile sale spirituale. El este
întotdeauna gata să ne ghideze către împlinire şi armonie, dar noi
trebuie să ne dorim aceasta."Rafael
este, conform unui anumit sistem de analogii, arhanghelul care
guvernează zona imediat următoare lui Samael, şi anume cea solară.
Rafael
este arhanghelul Soarelui, luminii şi vindecării. Chiar numele lui,
tradus din limba ebraică, înseamnă „Dumnezeu vindecă” sau „Vindecarea
este de la Dumnezeu.”
Rafael
este singurul arhanghel, înafară de Michael şi Gabriel, cunoscut şi
acceptat de către Biserica Ortodoxă şi cea Catolică, numele lui
găsindu-se în „Cartea lui Tobit”. În textul românesc numele lui apare
sub forma ortodoxă Rafail (precum Michael şi Gabriel sunt numiţi de
români Mihail şi Gavriil) şi este prezentat ca un mare înger, care are
puterea de a vindeca şi de a lega demonii bolii, în special pe Asmodeus.
În „Acatistul Sfântului Arhanghel Rafail” se menţionează de mai multe
ori: „Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!” În
privinţa identităţii lui în această carte canonică ortodoxă nu există
semne de îndoială, chiar el se dezvăluie la un moment dat lui Tobie, şi
spune „Eu sunt Rafail, unul dintre cei şapte sfinţi îngeri care duc
rugăciunile celor sfinţi şi intră în faţa slavei Celui Sfânt.” Astfel,
şi în cele mai vechi texte Rafael este numărat printre cei şapte
arhangheli care stau în faţa tronului lui Dumnezeu, descris în
„Apocalipsa” lui Ioan, numiţi şi Îngerii Prezenţei.
Rafael
este menţionat şi într-un text necanonic, dar deosebit de important
pentru începuturile creştinismului, anume „Cartea lui Enoch”. Spre
exemplu, în capitolul 40, lui Enoh i se arată patru îngeri magnifici.
Cel de-al doilea, al cărui cântec „Îl binecuvântează pe Cel Ales şi pe
aleşii care se încredinţează numai Duhului” este bineînţeles Rafael,
care se ocupă de toate rănile şi bolile fiinţelor umane. Capitolul 10,
Rafael primeşte poruncă de la Dumnezeu pentru a-l duce pe demonul Azazel
în deşert şi a-l exila acolo ca pedeapsă pentru răzvrătire. Vedem că
Rafael nu este numai un vindecător, ci şi un duşman de temut al forţelor
demonice, împotriva cărora numele său poate fi chemat în rugăciune cu
mult succes. În cele mai vechi texte magice şi pe multe amulete
bizantine, Rafael este cel care învinge forţele răului asemeni lui
Michael, doar că acesta din urmă este reprezentat de cele mai multe ori
călare, precum Sfântul Gheorghe, în timp ce Rafael este văzut numai în
picioare, de multe ori cu o ramură în mână ca simbol al vindecării. Sub
numele de Arlaph, Rafael era chemat de căre femeile care năşteau, în
ajutor, împotriva forţelor întunericului care ar fi putut să le rănească
nou-născuţii.
Rafael este guvernatorul angelic al
sferei planetare de influenţă asociate Soarelui. Acesta are o bună
legătură şi o comunicare fructuoasă cu Logosul Solar, făcând parte din
latura angelică a Ierarhiei Luminii. Dat fiind faptul că zona solară are
în subordine zonele de influenţă ale celorlalte planete, Rafael
acţionează ca un guvernator-diplomat. Funcţia lui este destul de greu de
definit şi de delimitat în termeni umani, într-o anumită măsură
guvernează activitatatea celorlalţi arhangheli planetari, însă nu este
deasupra acestora, ci egalul lor, având competenţă de acţiune în toate
sferele. Energia lui este una deosebit de puternică, dar blândă, şi
acţionează cel mai mult în beneficiul tuturor fiinţelor, inclusiv
oamenilor, prin intermediul energiei de vindecare. Deşi nu ar da de
bănuit, Rafael este arhanghelul care sintetizează acţiunile tuturor
sferelor, pentru a putea lucra în acord cu ele. Directivele divine vin
prin arhanghelii sferelor superioare, precum Metatron si Raziel, apoi
trec prin fitrele karmei şi judecăţii, ale căror funcţii sunt
îndeplinite de Tsafkiel şi Zadkiel, apoi sunt imprimate efectele sferei
marţiene, în guvernarea lui Samael, iar acum ajung în domeniul lui
Rafael. Dacă domeniul Karmei colective ţinea de arhanghelii Tsafkiel şi
Zadkiel, karma personală ţine de Samael şi Rafael. Samael se ocupă mai
mult cu aplicarea consecinţelor negative sau coercitive (ceea ce oamenii
numesc pedepse), în timp ce Rafael joaca rolul salvatorului si
vindecătorului. Acolo unde karma unui individ a fost plătită, inclusiv
prin pedeapsa și suferință, Rafael poate fi chemat în ajutor pentru ca
reabilitarea și vindecarea să poata începe. Energiile vindecării,
guvernate cu o deosebită generozitate și blândețe de către Rafael, intră
în acțiune în mod automat în momentul depășirii unui anumit prag în
activitatea individului. Altfel spus, atunci cand omul suferă, iar
suferința arde karma care trebuie eliminată, au loc procesele pe care
Samael le guvernează și în slujba căruia sunt, după legea divină. În
momentul în care karma a ajuns la un nivel minim sau măcar tolerabil sau
în care individul învață și încearcă să-și repare erorile, suferința
este precedată de vindecare iar energiile vindecării sunt în mod automat
chemate în ajutor. Acest lucru se întamplă de multe ori inconștient și
fără intenția omului, însă în general intenția ajută foarte mult și
accelerează procesul. Prin intermediul intenției, omul știe că a greșit
și cere mila, iubirea și vindecarea Tatălui, iar acest lucru declanșează
procesele de vindecare și de reabilitare pe care Rafael are puterea să
le declanșeze. Acesta este înțelesul expresiei că Rafael „duce
rugăciunile” lui Dumnezeu sau „îndeplinește rugăciunile”oamenilor. În
momentul în care omul a suferit și este conștient că a ispășit o anumită
karmă, accesând intenția prin intermediul rugăciunii sau cererii, el se
ajuta pe sine însuși în procesul de vindecare și ajută domeniul angelic
al lui Rafael în a-și îndeplini misiunea. Tsafkiel judecă şi cerne,
Zadkiel împarte milă şi compasiune, Samael constrânge, pedepsește sau
ofera curaj și tărie, iar Rafael vindecă. Aceasta este, pe scurt, logica
ierarhiei angelice din punct de vedere al activității pe care o
întreprind aceste minunate ființe de rang superior.
Din
punct de vedere esoteric, Rafael şi îngerii aflaţi în serviciul său
sunt consideraţi medici, terapeuţi şi vindecători celeşti. El este
patronul medicinei şi tuturor disciplinelor care se ocupă cu îngrijirea,
reabilitarea şi vindecarea tuturor fiinţelor vii, de la oameni şi
fiinţe celeste, până la animale, plante şi cristale. El este nu numai
inspiratorul descoperirilor şi inovaţiilor medicale, dar şi cel care
conferă harul divin de vindecător acolo unde un individ merită sau
trebuie să îl manifeste. Rafael este geniul care se află în spatele
tuturor sistemelor de vindecare. În Atlantida, în Egipt, în Babilon,
acolo unde existau şcoli iniţiatice care dezvoltau principiile Căii
Luminii, energia lui Rafael era prezentă. Esenienii din Damasc,
therapeuţii din Egipt, druizii din Britania, ktistaii geto-dacilor şi
toate elitele preoţeşti din vechime, salutau Soarele dimineaţa şi îşi
cultivau puterea iubirii, urmând ca apoi să-şi folosească harul pentru a
vindeca suferinzii. În societatea de astăzi, energiile vindecătoare ale
lui Rafael se manifestă inclusiv in bioterapie, in Reiki şi în toate
ramurile sale (Usui, Karuna, Shamballa, etc), însă nu numai atât. Cei
care vor cu adevărat să acceseze energiile vindecătoare solare nu
trebuie să facă aceste iniţieri sau cursuri costisitoare, ci le pot
obţine prin muncă proprie. Sistemele de vindecare de tipul Reiki sunt
doar un pas în căutarea fiecăruia şi vi doar să ajute acolo unde este
nevoie de o metodă de lucru. Ajutorul acestui minunat arhanghel poate fi
chemat prin următoarea formulă-rugăciune: “Prin numele lui Dumnezeu
Preasfânt, Eloha, te chem, radiant şi mângâietor arhanghel Rafael,
pentru a mă ajuta în acest ceas în care am nevoie de protecţie,
vindecare şi iubire, Aici şi Acum. Amin!”
Sfinţii Arhangheli, mesagerii voinţei divine şi împlinitorii ei
Sărbătoarea de astăzi este închinată Sfinţilor Arhangheli şi, prin
extensie, tuturor puterilor cereşti. Ne-am putea întreba de ce trebuie
să-i serbăm pe îngeri. Îi serbăm pentru relaţia directă pe care o au cu
Dumnezeu, model şi imbold pentru o aprofundare a relaţiei noastre cu El,
îi cinstim pentru că ne ajută în drumul nostru către mântuire, îi avem
în vedere pentru că ne comunică voia lui Dumnezeu, împărtăşindu-ne din
darurile lor de cunoaştere şi tămăduire.
Dumnezeu, ca Duh absolut, ca Spirit pur, se revelează în modul cel
mai adecvat naturilor spirituale din Univers. Iar acestea sunt doar
două: omul şi îngerul. Primul este o natură duală, materie şi spirit,
deci mult mai complex decât cel de-al doilea care este exclusiv fiinţă
spirituală. Îngerul, aşadar, este mult mai aproape datorită constituţiei
sale de Dumnezeu, poate participa mai repede şi direct la energiile
dumnezeieşti ale fiinţei divine.
Oastea cerească reflectă bogăţia slavei divine şi înţelepciunea Celui etern
Dimensiunea şi varietatea lumii angelice dovedeşte fără echivoc
bogăţia slavei, a înţelepciunii şi a bunătăţii divine care creează fără
zgârcenie. Căci în Scriptură se vorbeşte de mii de miriade de îngeri,
atât în Vechiul Testament, în cartea a IV-a a Regilor 6, 17, unde
proorocul Elisei deschide ochii slujitorului pentru a vedea mulţimea
oştirilor cereşti care apăra poporul iudeu („Tot muntele era plin de cai
şi de care de foc împrejurul lui Elisei“), cât şi în Noul Testament,
unde Hristos vorbeşte despre posibilitatea trimiterii a 12 legiuni de
îngeri pentru a opri răstignirea Sa.
Sfântul Dionisie Areopagitul în cartea sa „Ierarhiile cereşti“
vorbeşte despre numărul îngerilor, astfel: „Sunt mii de mii sau zeci de
mii de zeci de mii…, pentru noi de nenumărat. Căci sunt multe fericitele
oştiri ale minţilor mai presus de lume, depăşind raţiunea debilă şi
contractată a numerelor noastre, fiind definibile cognoscibil numai de
înţelegerea şi cunoaşterea lor cerească şi mai presus de ceruri, dăruită
lor cu îmbelşugare de înţelepciunea creatoare şi infinit cunoscătoare a
Dumnezeirii-origine“. „Modelându-se spiritual spre imitarea lui
Dumnezeu şi privind spre ceea ce e propriu lui Dumnezeu în chip
supralumesc şi dorind să dea minţii lor un chip asemănător, ele se
bucură de participări mai îmbelşugate la Acela, fiind nemijlocit lângă
El şi tinzând pururi în sus, susţinute continuu de iubirea dumnezeiască
şi neclintită şi primind iluminările primordiale în chip nematerial;
toată viaţa lor este înţelegătoare.
Fiecare din cele nouă cete are o numire deosebită
Dumnezeu între multele Sale nume din Scriptură are şi titulatura de
Dumnezeul puterilor. Puterile constituie una din cele nouă cete
îngereşti (Serafimi, Heruvimi, Scaune sau Tronuri, Domnii, Puteri,
Stăpânii, Începătorii, Arhagheli, Îngeri) care stau în jurul tronului
dumnezeiesc aducând laudă Celui Preaînalt. Numirea aceasta ne atrage
atenţia că făpturile spirituale sunt puternice, că au putere. Ne aducem
aminte de îngerul cu sabie de foc care după căderea omului stătea la
intrarea în Eden, iar omul nu a mai putut reintra de unde plecase. Acest
înger cu spadă de foc, care în Acatistul închinat puterilor cereşti
este supranumit slujitorul Legii, este Sfântul Mihail. Apoi îngerul care
s-a luptat cu Iacov la pârâul Iaboc arată din nou puterea fiinţelor
cereşti bune, care sunt net superioare atât în lupta cu omul, cât şi în
războiul cu duhurile cele rele ale întunericului. În epistola Sfântului
Apostol Iuda la versetul 9 este scris: „Dar Mihail Arhanghelul, când se
împotrivea diavolului certându-se pe trupul lui Moise, nu a îndrăznit să
aducă judecată de hulă, ci a zis: Să te certe pe tine Domnul!“.
În privinţa momentului apariţiei lumii nevăzute a îngerilor, Sfânta
Scriptură nu oferă decât o singură referinţă, în cartea lui Iov 38, 7,
unde spune că atunci „când s-au făcut stelele, lăudatu-M-au cu glas mare
toţi îngerii Mei“.
Îngerii ajută pe oameni în urcuşul şi progresul lor în cunoaşterea
lui Dumnezeu, dar şi în întărirea spirituală de care ei au nevoie.
Teologia îngerului păzitor, afirmă Andrei Pleşu în cursul său „Despre
îngeri“, este cuprinsă integral în textul rugăciunii din Ceaslov. Din
aceasta rezultă că fiecare creştin are un înger păzitor, apoi că el nu
ne aparţine, ci ne este dat de Creatorul lumii şi că funcţiile îngerului
păzitor sunt în general patru: el ne este învăţător, luminându-ne şi
oferind un spor de cunoaştere. A doua sarcină a îngerului este cea de
protector, el ne fereşte de toate relele, apoi cea de sfătuitor, de
îndemnător spre fapte bune, propunând criterii ale acţiunii
îndreptăţite. Ultima funcţie a îngerului păzitor este aceea de călăuză
mistică, care ne arată calea mântuirii. Funcţia generică a îngerului
este orientarea cea bună a oamenilor. Orientare în plan cognitiv,
pragmatic. Moral şi soteriologic.
În iubirea îngerilor pentru oameni se oglindeşte iubirea Tatălui ceresc
Tot Andrei Pleşu subliniază în cartea sa că între om şi înger e o
străveche, originară, rudenie. Au convieţuit într-o atemporală
fraternitate în rai, înainte de cădere, şi se vor regăsi în aceeaşi
condiţie la sfârşitul timpului. Omul şi îngerul său conlucrează sub
acelaşi „jug“. În iubirea îngerilor pentru oameni se oglindeşte iubirea
Tatălui faţă de creaţia Sa văzută.
În Legea cea Veche, ca şi în Noul Testament de altfel, îngerii ne
apar ca ambasadori, ca trimişi ai lui Dumnezeu; ei transmit poruncile
Lui, comunică înţelegerea lor, precum şi harul Lui; uneori execută sau
duc la îndeplinire judecăţile Lui. În Vechiul Testament, lui Agar,
îngerul i-a poruncit să se întoarcă la stăpâna sa şi să se smerească sub
mâna ei. Lui Lot, îngerii vizitatori i-au poruncit să iasă din oraşul
care urma să dispară. Un înger îl invită pe Ghedeon să elibereze pe
Israel de madianiţi. Tot un înger îl îndeamnă pe Ilie să meargă în
întâmpinarea trimişilor regelui Samariei. Că Legea a fost dată poporului
lui Israel prin intermediul îngerilor era nu doar convingerea Sfântului
Ştefan şi a Sfântului Pavel, ci de asemenea şi a evreilor din vechime.
Rolul îngerilor poate fi prezentat astfel: ei formează oastea lui
Dumnezeu, ei sunt trimişii Lui şi colaboratorii Providenţei divine.
Dumnezeu ne apare în Sfânta Scriptură înconjurat de nenumăraţi îngeri
care formează oastea Sa, sfatul Său, tronul Său. Duhurile cereşti adoră
pe Creatorul lor, ele Îl slăvesc neîncetat, fiind prin excelenţă fiinţe
doxologice. Mai mulţi autori mistici au scris despre existenţa a nouă
cete de îngeri care înconjoară pe Domnul Slavei. Aceştia sunt asemenea
unor oglinzi vii care reflectă, fiecare în mod deosebit, perfecţiunea
divină. Cel veşnic apare în Biblie ca înconjurat de mii şi mii de
îngeri. În Noul Testament, Naşterea lui Mesia, şi nu doar aceasta, a
fost precedată de apariţia îngerilor care anunţă evenimentul respectiv.
Prezenţa angelică în viaţa Mântuitorului Hristos
Aşa se întâmplă şi la Buna Vestire, unde este trimis un arhanghel pe
nume Gavriil, adică un conducător al oastei cereşti, pentru a vesti
Mariei că dintr-ânsa se va naşte Mântuitorul lumii. Apoi chiar la
Betleem, pe câmpul unde ciobanii îşi păşteau oile, îngerii se arată
cântând imne de slavă. După aceea, mai târziu, când Iisus este ispitit
în Muntele Quarantaniei, în urma victoriei repurtate asupra demonului,
îngerii se apropie de Iisus şi Îi slujesc. Legiuni de duhuri slujitoare
nu aşteaptă decât un semn pentru a interveni în apărarea lui Hristos
contra soldaţilor care îl chinuiesc. Un înger răstoarnă piatră de
deasupra mormântului pentru a deschide calea plină de slavă a
Biruitorului morţii. În Noul Testament citim că un înger porunceşte
dreptului Iosif să o ia pe Maria cu el pentru a pleca mai departe în
Egipt. Femeilor mironosiţe li se arată un înger care le presează să
meargă vestind Apostolilor Învierea. Uneori aceşti binefăcători ai
oamenilor sunt trimişi de Dumnezeu pentru a pedepsi pe cei care se
împotrivesc Lui. Egiptenii, israeliţii revoltaţi, asirienii, idolatrii
din Ierusalim sunt rând pe rând victime ale zelului lor slujitor. Ca zi
din săptămână consacrată îngerilor a fost rânduită încă din secolul al
XV-lea lunea.
Pune-te
la punct cu somnul, înlocuiește agitația cu momente de liniște și
meditație și dă-ți voie să te relaxezi fără vinovăție.
Aceste
fraze sunt normale în limbajul cotidian, le putem auzi foarte des...dar
în spatele lor apar treptat niște limite sau blocaje emoționale
profunde.
Eu sunt supărat! -> Eu simt supărare!
