Sfîntul Ierarh Iosif Mărturisitorul, Episcopul Maramureşului (24 aprilie)

 

Pămîntul românesc, această grădină a Maicii Domnului, este plin de vetre duhovniceşti şi de jertfele martirilor, de nevoinţele cuvioşilor, de suferinţele celor statornici în credinţa străbună, ale căror nume n-au fost toate scrise în documente, dar pe care Dumnezeu le-a trecut în "Cartea veşniciei".

Cercetîndu-ne trecutul şi cinstind pe sfinţii noştri martiri, cuvioşi, mărturisitori, preoţi şi credincioşi, care s-au învrednicit de a primi de la Dumnezeu "Cununa sfinţeniei" şi ale căror nume au rămas în evlavia credincioşilor, aflăm la loc de cinste şi numele episcopului Iosif al Maramureşului.

El s-a născut într-un sat din părţile Năsăudului, dintr-o familie de oameni luminaţi şi curaţi la suflet, puternic înrădăcinaţi în credinţa ortodoxă.

Învăţătura şi-a dobîndit-o de la preoţii satelor, dar şi de la călugării din mănăstirile şi schiturile maramureşene, de care s-a simţit atras încă din copilărie. După slujirea sa ca preot, a fost ales episcop, în 1690, în vremuri de grele încercări pentru românii din ţinuturile Maramureşului.

Hirotonit arhiereu în Moldova, pentru ţinutul Maramureşului, de marele mitropolit Dosoftei, el a primit, odată cu darul arhieriei şi îndemnul de a veghea cu stăruinţă la păstrarea şi apărarea dreptei credinţe în Maramureşul acelor vremuri, mult încercat de uneltirile celor potrivnici Ortodoxiei şi unde vlădicii români nu puteau să rămînă în scaun decît doi-trei ani, după care erau nevoiţi să pornească pe drumul pribegiei. A avut la început reşedinţa la Mănăstirea Sfîntul Mihail din Peri, apoi cînd acesta a încetat să mai existe, s-a mutat lîngă cetatea Hust, iar spre sfîşitul păstoririi a stat pe rînd la mănăstirile Giuleşti şi Budeşti din Maramureş.

Din documentele vremii aflăm că acest vlădică a fost un neobosit păstor sufletesc şi cu mare grijă pentru turma sa, şi totodată, un dîrz apărător al dreptei credinţe, într-o vreme cînd duşmanii Ortodoxiei reuşiseră, prin diferite mijloace, să sfărîme unitatea religioasă şi sufletească a românilor transilvăneni şi cînd făceau sforţări mari ca să înstrăineze şi pe românii din Maramureş şi de la legea strămoşească.

Necruţînd ostenelile, el a vizitat parohiile, a ţinut soboarele şi a apărat interesele Bisericii româneşti cu rară pricepere pentru acele vremi cu arma puternică a cuvîntului şi a scrisului, ca un cărturar învăţat şi dibaci mînuitor al condeiului împotriva vrăjmaşilor credinţei sale strămşeşti.

Chemat la Viena, în 1701, unde i s-a făcut propunerea de părăsire a credinţei ortodoxe, el a respins categoric această încercare de trădare a Ortodoxiei, ceea ce a îndîrjit mult pe cei ce urmăreau prin orice mijloace dezbinarea religioasă şi de neam a românilor transilvăneni. Căutînd să se răzbune, aceştia s-au năpustit asupra lui cu calomnii şi învinuiri de tot felul, pentru a-l compromite înaintea turmei sale. Ca urmarea unor asemenea învinuiri, ce proveneau din cercurile vrăjmaşilor Ortodoxiei, episcopul Iosif a fost chemat la Sibiu pentru a fi tras la răspundere în faţa guvernului Transilvaniei. El s-a prezentat fără teamă la judecată şi s-a apărat cu demnitate şi curaj, drept pentru care a fost trimis în teminţă, de unde a fost scos la insistenţele clerului şi credincioşilor Maramureşului.

În martie 1705 însă, uneltitorii s-au ridicat cu şi mai multă înverşunare împotriva lui şi în urma unor nedrepte învinuiri, sub povara cărora căzuseră victime, mai înainte Sfinţii ierarhi Ilie Iorest şi Sava Brancovici, mitropoliţii Ardealului, episcopul Iosif a fost aruncat din nou în temniţă, fără judecată, de data aceasta în cetatea Hust. Fraţii români din Maramureş au protestat cu hotărîre împotriva acestei samavolnicii şi au cerut stăruitor eliberarea arhipăstorului lor. A fost pus în libertate la sfîrşitul anului 1705, dar nu i s-a îngăduit să mai rămînă în fruntea turmei sale.

A revenit totuşi în scaunul de episcop al Maramureşului în anul 1711, dar la scurtă vreme, în urma suferinţelor îndurate, a trecut la cele veşnice cu conştiinţa curată că a mărturisit şi a slujit cu credincioşie Legea strămoşească, pînă la sfîrşitul zilelor sale.

Dacă la actul dezbinărilor religioase a românilor transilvăneni din 1700 n-a luat parte nici un român din Maramureş, aceasta se datoreşte desigur şi episcopului Iosif, care a răspuns cu cinste misiunii sale, apărînd cu jertfelnicie şi pricepere obştea credincioşilor împotriva tuturor uneltirilor duşmanilor Ortodoxiei.

De la mutarea sa la Domnul, el a intrat în evlavia şi cinstirea credincioşilor ortodocşi maramureşeni ca un îndreptător şi apărător al credinţei, ca un mărturisitor neînfricat al Evangheliei lui Hristos şi ca un ierarh care şi-a pus sufletul său pentru turma încredinţată lui spre păstorire, numele lui fiind înscris şi în ceruri, dar mai ales, în evlavia şi conştiinţa credincioşilor.

Cu ale cărui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mîntuieşte pe noi. Amin.

Sfîntul Sava Mărturisitorul, Mitropolitul Transilvaniei (24 aprilie)

 

Sfîntul Ierarh Sava s-a născut în localitatea Inău din părinţi binecredincioşi, Ioan şi Maria, primind din botez numele de Simeon. După ce învaţă carte şi deprinde rînduiala slujbelor în Mănăstirea Comana, ajunge protopop şi slujitor al Bisericii lui Hristos în satul natal, săvîrşind cele sfinte cu mare rîvnă şi frică de Dumnezeu. Apoi rămînînd văduv, iar mama sa îmbrăcînd haina monahală, în anul 1656 fericitul preot Simeon este ales mitropolit şi păstor sufletesc al Ardealului. Deci, mai întîi s-a călugărit la mitropolia din Tîrgovişte, sub numele de Sava, apoi, fiind hirotonit arhiereu, a fost aşezat cu cinste pe scaunul de mitropolit din Alba Iulia în locul răposatului ierarh Simeon Ştefan.

Ca păstor şi părinte duhvnicesc al românilor din Transilvania, fericitul mitropolit Sava Brancovici s-a dovedit un mare apărător al credinţei ortodoxe şi un devotat ierarh al Bisericii lui Hristos. Timp de 24 de ani cît a fost mitropolit, Sfîntul Sava a mărturisit cu mult curaj dreapta credinţă, a combătut învăţăturile greşite calvineşti, a întărit unitatea românilor în jurul Bisericii Ortodoxe, a înălţat numeroase locaşuri prin sate şi oraşe, a rînduit peste tot preoţi devotaţi, a mîngîiat pe ţăranii ardeleni, întărindu-i în credinţă şi nădejde. De asemenea, a reînnoit mitropolia şi bisericile jefuite şi stricate de răufăcători.

Văzînd craiul Ardealului că nu poate întoarce poporul de la credinţa ortodoxă din cauza Sfîntului Ierarh Sava, îndată a semănat vrajbă şi răzbunare împotriva păstorului cel bun. Deci, aruncînd mărturii nedrepte asupra lui, în anul 1680 l-a scos din scaun. Apoi, aruncîndu-l în temniţă, timp de trei ani de zile a fost persecutat, bătut cu toiege, batjocorit şi chinuit ca un martir pentru dreapta credinţă, fiind silit la calvinism. Fericitul Sava însă a mărturisit cu tărie pe Hristos, apărînd dogmele şi tradiţia Bisericii Ortodoxe.

După grele suferinţe, în anul 1683 a fost scos din temniţă, dar, fiind slăbit de chinuri, îndată şi-a dat sfîntul său suflet în braţele lui Hristos. Pentru sfinţenia vieţii lui, credincioşii l-au numărat încă din viaţa aceasta în ceata sfinţilor, iar Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat pe Sfîntul Ierarh Sava în anul 1955 ca mărturisitor al dreptei credinţe şi se face pomenirea lui la 24 aprilie.

Sfîntul Ierarh Iorest Mărturisitorul, Mitropolitul Transilvaniei (24 aprilie)

 

Sfîntul Ierarh Iorest era fiu de ţărani din Transilvania. Iubind din copilărie pe Hristos, s-a făcut călugăr în obştea Mănăstirii Putna, schimbîndu-şi numele din Ilie în Iorest. Apoi, urmînd şcoala duhovnicească din această lavră, a ajuns monah iscusit, bun caligraf şi zugrav de icoane. Era încă foarte rîvnitor la slujba bisericii şi la păzirea sfintei credinţe ortodoxe. Pentru curăţia inimii sale egumenul mănăstirii l-a făcut ieromonah, şi era cuviosul Iorest ca o făclie aprinsă în obştea părinţilor, săvîrşind cele sfinte cu frică de Dumnezeu şi mîngîind poporul cu alese învăţături creştineşti.

Vestea despre aşezarea lui duhovnicească a ajuns pînă la domnul Moldovei, Vasile Lupu. Deci, răposînd mitropolitul Ghenadie al Ardealului în toamna anului 1640, cu voia lui Dumnezeu a fost ales părinte şi întîistătător al Bisericii Transilvaniei cuviosul Iorest de la Putna. După ce primi hirotonia în arhiereu de la Mitropolitul Ţării Româneşti, în anul 1641, blîndul ierarh Iorest urcă pe scaunul mitropoliei Ardealului de la Alba Iulia.

Timp de trei ani cît a păstorit Biserica lui Hristos, Sfîntul Ierarh Iorest s-a ostenit ca un adevărat mărturisitor să apere dreapta credinţă ortodoxă de învăţăturile străine calvineşti şi de toate viclenele curse ale diavolului. Peste tot rînduia preoţi rîvnitori, sfinţea biserici şi mergea prin sate, mîngîind şi învăţînd pe credincioşi ca un bun păstor al turmei lui Hristos.

În anul 1643, blîndul Ierarh Iorest a fost aruncat în temniţă pentru rîvna dreptei credinţe, pătimind multe necinstiri, bătăi şi ocări. Iar sfîntul a răbdat muceniceşte, fiind gata să-şi dea şi viaţa pentru apărarea credinţei ortodoxe şi mîntuirea turmei sale. După nouă luni de zile, păstorul cel adevărat este scos din temniţă şi obligat să dea o sumă de bani. Ajungînd din nou în Moldova, între anii 1656-1657 a fost episcop la Huşi, păstorind bine Biserica lui Hristos şi lucrînd la mîntuirea fiilor săi duhovniceşti. Apoi şi-a dat sufletul cu pace în braţele Marelui Arhiereu Iisus Hristos, fiind numărat în ceata sfinţilor mărturisitori, iar Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat în anul 1955 şi se face pomenirea lui la 24 aprilie.

Pomenirea Cuviosului Toma Monahul (24 aprilie)

 

Sfîntul Toma a fost monah la una din mănăstirile Siriei şi era trimis la slujbă în Antiohia, pentru că cele de trebuinţă mănăstirii se cîştigau acolo, fiindcă era aproape şi un sat mănăstiresc. Deci, mergînd acest stareţ în cetate, se prefăcea că este nebun. Iar oarecare dregător bisericesc, cu numele Anastasie, l-a lovit peste obraz, căci îl supăra cerînd milostenie pentru mănăstirea sa. Şi au început cei ce se aflau acolo a se mînia asupra lui Anastasie, căci a dat palme stareţului. Iar fericitul Toma a zis prooroceşte către dînsul: "De acum nu voi mai lua ceva de la Anastasie, nici Anastasie nu va mai da nimic". Şi s-au împlinit amîndouă în acest chip: Anastasie după o zi a murit, iar fericitul Toma întorcîndu-se de la cetate spre mănăstirea sa, se odihnea în bolniţa care era înaintea cetăţii, în Dafin, lîngă biserica Sfintei Eftimia. Şi acolo îmbolnă-vindu-se, a trecut la viaţa cea fără de moarte; şi a fost îngropat în locul unde se îngropau străinii.

A doua zi, murind o femeie oarecare străină, au îngropat-o deasupra stareţului, în al doilea ceas din zi; iar în al şaselea ceas, pămîntul a aruncat afară pe femeie şi s-au minunat foarte. Iar după ce s-a înserat, au îngropat-o în acelaşi mormînt; dar în cealaltă zi au găsit-o iarăşi aruncată din mormînt şi atunci i-au luat trupul şi l-au îngropat în alt loc. Apoi, trecînd cîteva zile, au îngropat altă femeie deasupra părintelui Toma, pentru că locuitorii nu cunoşteau locul aceluia şi că stareţul cel odihnit întru Domnul, nu suferea să fie îngropată o femeie deasupra lui. Iar după ce pămîntul a aruncat afară şi pe acea femeie, atunci au cunoscut că stareţul nu voieşte, să se îngroape cineva deasupra moaştelor lui.

Deci s-au dus şi au spus patriarhului Domnin despre lucrul acesta. Iar patriarhul a poruncit ca toţi cetăţenii să iasă la Dafin cu lumînări aprinse şi cu cîntări, să ia moaştele sfîntului, să le aducă în cetate şi să le pună în aceeaşi gropniţă în care zăceau multe trupuri ale sfinţilor mucenici. Şi a făcut deasupra lor o biserică mică şi se dădeau multe tămăduiri bolnavilor de la moaştele cuviosului. Iar molima ce a fost în Antiohia a încetat cu rugăciunile Cuviosului Toma; pentru aceasta antiohienii au hotărît, ca în tot anul să săvîrşească pomenirea lui cu praznic, lăudînd pe Hristos Dumnezeu, a Cărui slavă este în veci. Amin.

Pătimirea Sfinţilor Mucenici Pasicrat şi Valentin (24 aprilie)

 

Pasicrat şi Valentin, mucenicii lui Hristos, erau din Rodostol, cetatea Misiei, ostaşi creştini pe lîngă ighemonul acelui loc, numit Avsolan. Văzînd pe oameni cuprinşi de înşelăciunea idolească şi închinîndu-se diavolilor, după porunca stăpînitorilor - căci mulţi din creştini temîndu-se de torturi, fugeau şi se ascundeau -, ei pe faţă şi cu îndrăzneală au mărturisit că sînt creştini şi pe Unul adevăratul Dumnezeu preamărindu-L, au blestemat pe idolii cei fără de suflet. Deci, i-au prins închinătorii la idoli şi, ducîndu-i la judecată, îi sileau să aducă tămîie idolilor. Şi era acolo idolul lui Apolon, la care alergînd, Sfîntul Pasicrat l-a scuipat în faţă şi a zis: "Astfel de cinste se cuvine acestui zeu". Pentru aceasta cu grele lanţuri de fier l-au legat şi l-au aruncat în temniţă. Dar cu acele lanţuri se împodobea ostaşul lui Hristos, ca şi cu nişte podoabe de aur împărăteşti, bucurîndu-se că s-a învrednicit a purta unele ca acestea pentru Hristos. Şi a fost adus cu el şi Valentin. Şi iarăşi i-a pus pe amîndoi la judecată înaintea ighemonului.

A mers acolo şi fratele lui Pasicrat, cu numele Papian, care era creştin, dar temîndu-se de munci, a jertfit idolilor. Acela cu lacrimi ruga pe Pasicrat, fratele său, ca să aducă tămîie idolului, precum a adus şi el, şi să se facă pentru o vreme că ar fi închinător la idoli, ca aşa să se poată izbăvi de muncile cele cumplite. Dar Sfîntul Pasicrat l-a izgonit de la el şi l-a numit nevrednic neamului său, deoarece s-a depărtat de la credinţa în Hristos. Apoi, singur alergînd la capişte, şi-a băgat mîna în foc şi a zis către ighemon: "Acest trup muritor, precum vezi, se arde cu foc; iar sufletul, fiind fără de moarte, nu are grijă de aceste munci văzute". Fiind întrebat de ighemon şi Sfîntul Valentin, tot unele ca acestea a zis, ară-tîndu-se gata pentru Hristos la toate muncile. Deci pe amîndoi i-a condamnat la tăiere.

Pe cînd slujitorii călăului duceau pe sfinţi la moarte afară din cetate, maica lui Pasicrat mergea după dînşii şi-l sfătuia, ca o maică pe fiul său, să se apropie de moarte fără frică; căci se temea ca dînsul să nu se înfricoşeze, fiindcă era tînăr; şi aşa le-au tăiat capetele sfinţilor. Şi era Sfîntul Pasicrat de douăzeci şi doi de ani, iar Valentin de treizeci, iar maica cu bucurie şi veselie luîndu-le trupurile, le-a îngropat cu cinste, slăvind pe Hristos Dumnezeu.

Pătimirea Sfiţilor Mucenici Evsevie, Neon, Leontie, Lughin şi cei împreună cu dînşii (24 aprilie)

 După sfîrşitul Sfîntului slăvitului Marelui Mucenic Gheorghe, a poruncit Diocleţian împăratul, ca pretutindeni, pe creştinii cei ţinuţi în legături să-i silească prin felurite munci la închinarea de idoli. Numai pe cei ce se vor supune să-i lase liberi, iar pe cei ce nu se vor supune să-i dea morţii celei desăvîrşite. În acea vreme aceşti sfinţi mucenici: Evsevie, Neon, Leontie, Lughin şi ceilalţi împreună cu dînşii, ca la patruzeci, erau în temniţă. Aceştia, văzuseră minunile care se făceau de Sfîntul Gheorghe, au crezut în Hristos şi cu îndrăzneală înaintea tuturor L-au mărturisit. Pentru aceasta i-au prins, i-au legat şi i-au închis în temniţă. Apoi, scoţîndu-i la încercare înaintea tiranului, nu s-au lepădat de Hristos, ci şi pe zeii neamurilor i-au ocărît. Drept aceea, i-au dezbrăcat, i-au întins, i-au bătut, i-au spînzurat şi i-au strujit, pînă ce a căzut carnea de pe trupurile lor, încît cele dinlăuntrul lor se vedeau. La sfîrşit le-au tăiat sfintele lor capete, şi prin aceste chinuri au luat Împărăţia Cerească.

Canon de rugăciune către Sfânta Cuvioasă Elisabeta, făcătoarea de minuni

 

Troparul Sfintei Cuvioase Elisabeta, făcătoarea de minuni

Glasul al 8-lea

Întru tine, maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioasă Maică Elisabeta, duhul tău.

 

Cântarea 1

glasul al 8-lea

Irmos: Pe Faraon cel ce se purta...

Stih: Sfântă Cuvioasă Elisabeta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind înconjurat din toate părţile de furtunile patimilor şi de valurile cugetelor tulburându-mi-se sufletul, îndreptează-mă către limanul cel lin al voirilor lui Hristos, prin rugăciunile tale Sfântă Elisabeta, ca să te laud pe tine.

Stih: Sfântă Cuvioasă Elisabeta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind împodobită cu harurile fecioriei, de Dumnezeu fericită, din pruncie te-ai logodit prin sihăstrie cu Cuvântul Cel Curat. Şi ai mers după urmele lui cele purtătoare de viaţă, purtând cu tărie omorârea patimilor, preamărită.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Îndepărtându-te de legătura cea lumească şi alipindu-te de dorirea de Hristos, curată, cugetul trupului l-ai topit cu postirea. Şi petrecând cu răbdare, nevoindu-te întru bunătăţi şi în osteneli şi în rugăciuni, te-ai învrednicit a face minuni.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu dragoste fierbinte, pururea pomenita, Sfânta Elisabeta dorind de tine, Preacurată, cea care mai presus de cuget ai născut pe Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl Cel Nedespărţit, s-a făcut vas al Sfântului Duh, strălucind cu virtuţi Dumnezeieşti, Preasfântă Fecioară.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Doamne, Cel Ce ai făcut...

Stih: Sfântă Cuvioasă Elisabeta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

În Cămările cerurilor cele luminoase te-ai sălăşluit, făcându-te mireasă aleasă Atotţiitorului şi izvorăşti pâraiele tămăduirilor care usucă curgerile patimilor.

Stih: Sfântă Cuvioasă Elisabeta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Râvnind Proorocilor Ilie şi Moise, preacinstită, întru lungime de zile ai postit ca aceia, hrănindu-te cu pâinea cea cerească a vedeniilor celor preaînţelepte, prin harul Dumnezeiescului Duh.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Descoperirea Dumnezeiască s-a dat maicii tale mai înainte de zămislirea ta, fecioară, pentru strălucirea vieţii tale, ce era să ai prin virtute întru Dumnezeiescul Duh, Mărită Elisabeta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu credinţă dorind Prealăudata Elisa­beta de tine, care Singură eşti Locaşul cel Curat al Fecioriei, se bucură aducându-se Fiului tău, cu cucernicie urmându-ţi, Preacurată.

Irmosul

Doamne, Cel Ce ai făcut Acoperământul boltei cereşti şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte în dragostea Ta, că Tu eşti Culmea doririlor şi credin­cioşilor Întărire Unule, Iubitorule de oameni.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Tu eşti Tăria mea, Doamne...

Stih: Sfântă Cuvioasă Elisabeta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tu prin rugăciunea ta ai omorât şarpele, pe balaurul cel cumplit, prin Putere Dumneze­iască sfărâmând toate măiestriile vicleanului şi l-ai dat pe el spre mâncarea fiarelor şi a tot felul de păsări, slăvind pe Stăpânul tuturor, Sfântă Preacuvioasă Elisabeta.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Râvnind obiceiurilor Dumneze­ieştilor bărbaţi, cu Putere Dumnezeiască ai împlinit patruzeci de zile negustând nici un fel de mâncare, ci ai răbdat nemâncând, maică preacinstită, omorând răscolirile trupului cu toată înţelepciunea şi făcându-ţi viu duhul, de Dumnezeu insuflată.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Numai tu ai purtat în pântece pe Dumnezeu Întrupat, pe Cel Ce dă fiinţă tuturor, pe Care L-a dorit din suflet Sfânta Elisabeta, logodindu-se cu Dânsul întru Duhul, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, Minunea îngerilor, şi demonilor rană, Preaminunată.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...

Stih: Sfântă Cuvioasă Elisabeta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Râurile păcatelor le-ai uscat prin vărsarea lacrimilor şi curgerea de sânge în multă vreme de la femei cucernice, care au alergat la tine în chip deosebit, ai oprit-o cu harul, Cuvioasă Elisabeta, Prealăudată.

Stih: Sfântă Cuvioasă Elisabeta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mulţi ani te-ai lepădat de a gusta pâinea, mărită, curăţindu-ţi sufletul prin ostenelile înfrânării cu cucernicie şi ai câştigat trăirea cea fără de trup a îngerilor, Sfântă Elisabeta, lauda cuvioşilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

În tot chipul încredinţându-ţi tot cugetul Domnului, la El te uitai întinsă cu ochii minţii şi ai inimii. Şi în trei ani nu te-ai uitat la cer, ci la pământ ca ceea ce erai din pământ, de Dumnezeu mărită.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mai presus eşti decât Puterile cele de sus, Fecioară, născând pe Cuvântul Tatălui, Cel împreună fără de început şi împreună Veşnic, cu ale Cărui luminări luminându-se purtătoarea de Dumnezeu, a risipit negura patimilor.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule...

Stih: Sfântă Cuvioasă Elisabeta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorind a câştiga sihăstreşte mila lui Dumnezeu, din copi­lărie te-ai lepădat de a gusta unt­delemn, veselindu-te cu adăugarea ostenelilor, ceea ce eşti preacinstită.

Stih: Sfântă Cuvioasă Elisabeta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Viaţa ta cea luminată s-a împodobit cu virtuţile, adormirea ta a strălucit cu sfinţenie prin minuni, alungând pe demoni şi prin Dumnezeiescul har ai risipit viforul patimilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Luptându-te cu frigul şi cu îngheţul, cu goliciunea trupului, ai suferit cu tărie arsura soarelui, Preamărită Elisabeta, întărindu-ţi nădejdile la încălzirea cea de sus.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Zămislit-ai în pântece pe Cel mai înainte de veci şi ai născut cu Trup pe Cel din fire fără de trup şi cu lapte ai hrănit pe Hrănitorul tuturor, Preacurată Maica lui Dumnezeu, Ceea ce eşti Neispitită de nuntă.

Irmosul

Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog ridică-mă din adâncul răutăţilor, căci către Tine am strigat şi mă ajuţi Dumnezeu mântuirii mele.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Tinerii evreieşti în cuptor...

Stih: Sfântă Cuvioasă Elisabeta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cuget Dumnezeiesc ai avut că aţi vieţuit cu îngerii, curată, priveghind cu căldură şi cu osârdie cântând: Binecuvântateşti, Doamne Dumnezeule, în veci.

Stih: Sfântă Cuvioasă Elisabeta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mână de îndurare întinzi şi dai sănătate celor ce aleargă şi cu credinţă se apropie de moaştele tale,întărirea sihaştrilor, Sfântă Elisabeta, purtătoare de Dumnezeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Minuni mari săvârşind şi slujitoare arătându-te Domnului, Preacuvioasă Elisabeta Cinstită, către Dânsul te-ai mutat acum, împreună cu cuvioşii, cântând: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Vezi-mi supărarea pe care mi-a adus-o mulţimea răutăţilor mele, Fecioară şi mă răpeşte din gheena focului, pe mine care strig: Binecuvântat este Rodul pântecelui tău.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: De şapte ori tiranul...

Stih: Sfântă Cuvioasă Elisabeta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cei ce pururea se apropie de racla moaştelor tale, toate cererile cu evlavie le iau, slăvind totdeauna şi mărturisind pe Dumnezeu, Care a primit cinstitele tale nevoinţe, către Care tu strigi neîncetat: preoţi binecuvântaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Sfântă Cuvioasă Elisabeta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu Duhul fiindu-ţi luminaţi ochii inimii, ai dăruit vedere celui ce cu credinţă a alergat la cinstitul tăumormânt, căci te-ai îmbogăţit cu îndelestularea tămăduirilor de la Hristos, către Care, cuvioasă, strigi: preoţi binecuvântaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Ca un soare luminos ai răsărit pe pământ, Sfântă Preacuvioasă, Preacinstită Elisabeta, luminându-te cu virtuţi le cele Dumneze­ieşti şi trimiţând razele sfinţitelor tale minuni, din care cei ce se împărtăşesc, strigă: tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Purtător de Trup ai născut şi în braţe ai ţinut pe Domnul Iisus, pe Cel Ce toate le ţine cu Semnul Cel Atotputernic al voii Sale, Prea­curată Fecioară. Pentru aceea te lăudăm ca pe Maica lui Dumne­zeu, cu laude strigând: preoţi binecuvântaţi, popoare prea­înălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Irmosul

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

De şapte ori tiranul haldeilor a ars nebuneşte cuptorul, pentru cinstitorii de Dumnezeu; dar văzându-i pe aceştia de Putere mai bună izbăviţi, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat: tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta cerul...

Stih: Sfântă Cuvioasă Elisabeta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorit-ai curat să vezi Frumuseţea Cea Înţelegă­toare a Mirelui tău şi cu căldură strigai Lui: Unde eşti culcat? Şi unde păstoreşti? Să mă odihnesc la Tine şi să mă desfăt de veseliile Tale, mărind bunătatea Ta.

Stih: Sfântă Cuvioasă Elisabeta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

O, minune! Cum după îngropare şi după punerea de demult în mormânt, se văd moaştele tale zăcând nestricate, dăruite şi luminate cu semne şi cu minuni şi dăruiesc izvoare de tămăduiri credincioşilor în toate zilele.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Înţelepciune ai avut în suflet, smerire şi Dumnezeiască blân­deţe, credinţă nestricată; şi împreună cu nădejdea, ai avut dragoste Dumnezeiască, stând în rugăciuni de toată noaptea către Dumnezeu; şi luminându-te cu strălucirile cele de acolo, te-ai luminat foarte, Sfântă Elisabeta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Milostiveşte-Te spre mine, Mântuitorule, Cel Ce Te-ai născut şi pe Aceea care Te-a născut ai păzit-o Nestricată după naştere. Când vei şedea să judeci faptele mele, să-mi treci fărădelegile şi păcatele mele, ca un Preabun şi Milostiv, Bunule şi Iubitorule de oameni.

Irmosul

Spăimîntatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte şi pântecele tău s-a făcut mai Desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile Cetelor îngereşti şi omeneşti te mărim.

 

SEDELNA

Glasul al 4-lea

Podobie: Pentru mărturisirea...

Ostenelile înfrânării le-ai suferit şi ai primit darul nepătimirii şi al tămăduirilor, Sfântă Elisabeta de Dumnezeu insuflată: a tămădui tot felul de boli şi a alunga lucrarea duhurilor necurate, ceea ce eşti vrednică de laudă. Roagă pe Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă.

Acatistul Sfintei Cuvioase Elisabeta

 

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Cu legătura iubirii lui Hristos legându-te, Cuvioasă Elisabeta, ai legat toată patima sufletească şi, curată ca o porumbiţă, ai zburat către Mirele ceresc, înaintea Căruia mijloceşti pururea pentru noi, cei ce-ţi cântăm: Bucură-te, Cuvioasă Elisabeta, izvor de minuni pentru cei ce te cinstesc!

Icosul 1

Naşterea ta cea minunată a fost vestită maicii tale prin dumnezeiască descoperire, iar noi, bucurându-ne de purtarea de grijă a Ziditorului cea pentru tine, buchet de smerite cuvinte îţi aducem, ca să ne dăruieşti nouă mireasma rugăciunilor tale:
Bucură-te, ceea ce ai fost sfinţită de la zămislire;
Bucură-te, luceafăr călător spre ziua cea nesfârşită;
Bucură-te, cea aleasă să slujeşti mântuirii multor oameni;
Bucură-te, cea a cărei naştere a fost binecuvântată;
Bucură-te, ofrandă a cântărilor îngereşti;
Bucură-te, cea hrănită mai mult cu rugăciunea;
Bucură-te, cea născută ca să biruieşti lumea;
Bucură-te, copilărie ocrotită de dumnezeiescul har;
Bucură-te, slujitoare a lui Hristos prin nevoinţe;
Bucură-te, ceea ce ai nesocotit plăcerile lumii deşarte;
Bucură-te, icoană vie a lepădării de lume;
Bucură-te, carte întru care s-au scris biruinţele Vieţii;
Bucură-te, Cuvioasă Elisabeta, izvor de minuni pentru cei ce te cinstesc!

Condacul 2

Pe cărarea copilăriei ai alergat ocrotită de Îngeri şi ţi-ai înălţat cugetul cel smerit către Cel mai presus de minte, Care te-a şi chemat să slujeşti Lui în cetele Sfinţilor, cântând: Aliluia!

Icosul 2

Din fragedă tinereţe ai ales să mergi pe calea slujirii lui Hristos, lepădând orice cugetare lumească şi înfruntând norul ispitelor vrăjmaşului, pe care alungă-l de la cei ce te măresc pe tine cu laude ca acestea:
Bucură-te, ceea ce ai ales calea cea sfinţitoare a desăvârşirii;
Bucură-te, inimă plină de focul dragostei cereşti;
Bucură-te, ceea ce ai socotit gunoaie toate deşertăciunile lumii;
Bucură-te, ceea ce ai alergat către cămara Mirelui Hristos;
Bucură-te, biruitoare a vrăjmaşului neamului omenesc;
Bucură-te, ceea ce ai purtat cu vrednicie Crucea nevoinţei;
Bucură-te, mireasă sfinţită a Împăratului Slavei;
Bucură-te porumbiţă încununată cu zborul rugăciunii;
Bucură-te, floare rară a curăţiei, iubitoare de înţelepciune;
Bucură-te, îngerească vieţuire în corturile pământeşti;
Bucură-te, ceea ce partea cea bună a Mariei ai ales;
Bucură-te, ceea ce nu te-ai înspăimântat de greutatea nevoinţei;
Bucură-te, Cuvioasă Elisabeta, izvor de minuni pentru cei ce te cinstesc!

Condacul 3

În cinstită mănăstire te-ai adăpostit de furtuna cugetării lumeşti şi tuturor nevoinţelor duhovniceşti te-ai dăruit, strigând neîncetat Ziditorului a toate: Aliluia!

Icosul 3

În ceata monahiilor celor ce bine se nevoiau ai intrat cu smerenie şi ai slujit tuturor, ca cel mai mic, după pilda Mântuitorului, primind de la noi laude ca acestea:
Bucură-te, pildă de smerenie grăitoare;
Bucură-te, stâncă nesfărâmată a răbdării;
Bucură-te, ceea ce ai iubit sărăcia pentru Hristos;
Bucură-te, ceea ce te-ai hrănit cu postul neîncetat;
Bucură-te, ceea ce ai lepădat haina patimilor;
Bucură-te, cea îmbrăcată cu puterea lui Hristos;
Bucură-te, ceea ce ai biruit toate vicleşugurile celui rău;
Bucură-te, comoară a darurilor duhovniceşti;
Bucură-te, liman sfinţit al rugăciunii curate;
Bucură-te, întăritoare în nevoinţe a celor ce te cinstesc;
Bucura-te, pavăză nebiruită a celor ce aleargă la tine;
Bucură-te, cunună sfinţită a veseliei cereşti;
Bucură-te, Cuvioasă Elisabeta, izvor de minuni pentru cei ce te cinstesc!

Condacul 4

Trupul ţi-ai ostenit cu postul si cu privegherile neîncetate, iar sufletul ţi l-ai luminat cu virtuţile, strigând cu puterile îngereşti neîncetat Făcătorului a toate: Aliluia!

Icosul 4

Pentru ascultarea desăvârşită şi slujirea cu osârdie în via Cuvântului, te-ai învrednicit a lua şi darul vindecării bolilor trupeşti şi sufleteşti; cu doctoria rugăciunilor tale, tămăduieşte şi neputinţele noastre, ale celor ce cântăm ţie aşa:
Bucură-te, doctor al nostru fără de plată;
Bucură-te, chemare la izvorul tămăduirii;
Bucură-te, bucurie a celor încercaţi de boală;
Bucură-te, alinare a celor ce aşteaptă mila Domnului;
Bucură-te, unire cu Hristos în lumina rugăciunii;
Bucură-te, îngrozire a taberelor diavoleşti;
Bucură-te, apărătoare grabnică a celor necăjiţi;
Bucură-te, ceea ce ai zdrobit capul celui viclean, cu a ta smerită cugetare;
Bucură-te, cea împodobită cu podoabele virtuţilor;
Bucură-te, bucurie negrăită a celor vindecaţi;
Bucură-te cea prin care aflăm calea mântuirii;
Bucură-te candelă nestinsă a rugăciunii;
Bucură-te, Cuvioasă Elisabeta, izvor de minuni pentru cei ce te cinstesc!

Condacul 5

Cu lacrimile tale necontenite, ai sfinţit pământul sufletului tău şi l-ai arătat roditor de daruri cereşti, cântând împreună cu slujitorii Luminii neîncetat: Aliluia!

Icosul 5

Pe mulţi ai povăţuit spre pocăinţă şi spre toată fapta bună, umbrindu-i cu a ta rugăciune smerită, pe care o dăruieşte şi celor ce caută umbrirea Duhului spre a te lăuda cu raze de cuvinte ca acestea:
Bucură-te, povăţuitoare grabnică pe calea mântuirii;
Bucură-te, izvor binecuvântat de rugăciune;
Bucură-te, râvnă spre unirea cu Mirele ceresc;
Bucură-te, mireasă vrednică Celui dorit;
Bucură-te, ceea ce ai zdrobit mândria potrivnicului;
Bucură-te, ceea ce ai biruit rătăcirea;
Bucură-te, ceea ce ai scos pe mulţi din mrejele înşelăciunii;
Bucură-te, ceea ce ai chemat pe toţi la pocăinţă;
Bucură-te, propovăduitoare a Cuvântului prin fapte;
Bucură-te, ceea ce ai iubit frumuseţile cele duhovniceşti;
Bucură-te, adânc de rugăciune văzut de mintea îngerească;
Bucură-te, Cuvioasă Elisabeta, izvor de minuni pentru cei ce te cinstesc!

Condacul 6

Cu aripile smeritei cugetări te-ai înălţat către tainele înţelepciunii cereşti şi cu Înţelepciunea mai presus de gând unindu-te, ai cântat fără încetare: Aliluia!

Icosul 6

De mireasma înţelepciunii lui Hristos dorind, ai alergat pe urmele Mirelui ceresc şi ai intrat în cămara cea de nuntă cu candela rugăciunii aprinsă, bucurându-te de harul Celui ce te-a chemat la sfinţenie, spre a fi lăudată de noi aşa:
Bucură-te, cetate de taină a Împăratului puterilor;
Bucură-te, făclie duhovnicească;
Bucură-te, comoară a darurilor Duhului;
Bucură-te, fântână adâncă a rugăciunii curate;
Bucură-te, ceea ce nu te-ai biruit de plăcerile deşarte;
Bucură-te, ceea ce prin smerenie ai înfrânt pe vrăjmaş;
Bucură-te, candelă a rugăciunii pentru toţi cei necăjiţi;
Bucură-te, scut înţelegător al celor ce se nevoiesc în viaţa călugărească;
Bucură-te, binecuvântare a celor ce păzesc cu smerenie fecioria;
Bucură-te, ceea ce ai călcat peste toate cursele celui viclean;
Bucură-te, ceea ce ai urcat cu nădejde muntele desăvârşirii;
Bucură-te cunună a monahiilor binecredincioase;
Bucură-te, Cuvioasă Elisabeta, izvor de minuni pentru cei ce te cinstesc!

Condacul 7

Cu o haină de păr aspru, trupul tău cel istovit de nevoinţe duhovniceşti l-ai acoperit, dar sufletul tău l-ai împodobit cu veşmântul virtuţilor, spre bucuria cetelor îngereşti care cântau neîncetat: Aliluia!

Icosul 7

Frigul cel cumplit al nopţii l-ai răbdat, încălzindu-te la focul rugăciunii din candela inimii, iar arşiţa zilei ai suferit-o, adâncindu-te în marea pocăinţei; pentru aceasta, noi, cei lipsiţi de darul rugăciunii şi călători în arşiţa patimilor, aducem ţie cu umilinţă flori de cântări ca acestea:
Bucură-te, ceea ce pentru Hristos ai răbdat asprimea vremii;
Bucură-te, moştenitoare a Raiului desfătărilor;
Bucură-te, rază a pocăinţei lucrătoare;
Bucură-te mărgăritar preadorit al iubitorilor de rugăciune;
Bucură-te, ceea ce ai luat jugul cel bun al lui Hristos;
Bucură-te, icoană a vieţuirii îngereşti;
Bucură-te, poartă a milostivirii lui Dumnezeu;
Bucură-te vas plin de mirul înţelepciunii;
Bucură-te, ceea ce ai biruit înşelăciunea celui rău;
Bucură-te, comoară a darurilor celor cereşti;
Bucură-te, oglindă a vieţuirii celei curate;
Bucură-te, stâlp neclintit al fecioriei;
Bucură-te, Cuvioasă Elisabeta, izvor de minuni pentru cei ce te cinstesc!

Condacul 8

Cetele îngereşti s-au minunat cum ai alergat pe scara rugăciunii cu smerită cugetare şi ai ajuns la vârful doririlor, la Cel ce te-a întărit în lupta împotriva stăpâniilor întunericului, ca să cânţi Lui cu bucurie: Aliluia!

Icosul 8

Domnul a binevoit să te arate pe tine stâlp de rugăciune pentru toată lumea, rânduindu-te egumenă a maicilor celor ce bine se nevoiau pentru dragostea lui Hristos, aducând ţie rugăciuni ca acestea:
Bucură-te, bună călăuzitoare a turmei tale la limanul Vieţii;
Bucură-te, ceea ce te-ai făcut tuturor pildă de înfrânare;
Bucură-te, ceea ce ai strălucit mai mult decât toţi cu a ta curăţie;
Bucură-te, soare ce luminezi marginile lumii cu razele minunilor;
Bucură-te, cea a cărei dragoste către Hristos nu ţi-a fost răpită de nimic;
Bucură-te, ceea ce ai făcut cinste cinului monahal prin a ta vieţuire;
Bucură-te, ceea ce pe toţi ai adăpat din izvorul înţelepciunii tale;
Bucură-te, ceea ce te-ai depărtat de toată tulburarea lumească;
Bucură-te, ceea ce ai înaintat pe scara rugăciunii;
Bucură-te, ceea ce ai iubit mai mult frumuseţile cereşti;
Bucură-te, ceea ce ai ruşinat pe începătorul răutăţii;
Bucură-te, ceea ce bine ai slujit Arhiereului Celui mare;
Bucură-te, Cuvioasă Elisabeta, izvor de minuni pentru cei ce te cinstesc!

Condacul 9

Nu ai dat somn ochilor tăi, ostenindu-te cu rugăciunea neîncetată pentru obştea încredinţată ţie, pe care cu smerenie ai călăuzit-o în Împărăţia Stăpânului, Celui neîncetat slăvit de toate puterile cereşti în cântări de: Aliluia!

Icosul 9

Vin şi untdelemn nicicând nu ai gustat, îndulcindu-te de curgerea izvorului rugăciunii neîncetată din grădina inimii pe care bine ai înfrumuseţat-o cu florile virtuţilor, spre odihna Celui ce oarecând la fântână a vorbit cu femeia samarineancă; milostiveşte-te şi spre noi, cei ce alergăm la a ta rugăciune, învrednicindu-ne de auzul glasului preadorit al Celui ce voieşte să fii preamărită de toţi aşa:
Bucură-te, ceea ce te-ai lipsit de toată îndulcirea pământească pentru Hristos;
Bucură-te, ceea ce te-ai hrănit mai mult cu roadele rugăciunii;
Bucură-te, carte a virtuţilor scrisă cu a Duhului condei;
Bucură-te, ceea ce ai alergat spre Lumina Cea nesfârşită;
Bucură-te ceea ce ai moştenit cununa vieţii veşnice;
Bucură-te, ceea ce ai biruit pe vrăjmaş cu arma postirii;
Bucură-te, ceea ce ai ruşinat pe cei ce îţi întindeau curse;
Bucură-te, ceea ce prin smerenie te-ai înălţat la cele cereşti;
Bucură-te, odihna inimilor celor istovite de întristare;
Bucură-te, ceea ce ai revăsat bucurie în sufletele cele împovărate;
Bucură-te, temei al împăcării multora cu Dumnezeu;
Bucură-te, ceea ce ai adus lui Hristos multe oi rătăcite;
Bucură-te, maica noastră duhovnicească;
Bucură-te, Cuvioasă Elisabeta, izvor de minuni pentru cei ce te cinstesc!

Condacul 10

Patruzeci de zile ai stăruit în post asemenea marelui Moise, biruind desăvârşit pe urzitorul răutăţii, de a cărui tiranie păzeşte pe cei ce slăvesc pe Domnul în cântări neîncetate de: Aliluia!

Icosul 10

Trei ani nu ţi-ai ridicat ochii spre cer, urmând smereniei vameşului, dar Soarele dreptăţii strălucea cu putere pe cerul inimii tale, cel împodobit cu toate razele darurilor Duhului, de a căror strălucire învredniceşte şi pe cei ce te cinstesc pe tine aşa:
Bucură-te, ceea ce ai iubit umilinţa vameşului;
Bucură-te, ceea ce ai luat asupră-ţi aspre nevoinţe;
Bucură-te, ceea ce prin răbdare ai biruit pe cel rău;
Bucură-te, scut al mântuirii celor nedreptăţiţi;
Bucură-te, cea ai cărei ochi priveau numai pe Domnul Iisus;
Bucură-te, ceea ce te-ai depărtat cu totul de cele pământeşti;
Bucură-te, ceea ce în mijlocul obştii ai strălucit ca un soare;
Bucură-te, ceea ce ai însetat dupa Izvorul înţelepciunii;
Bucură-te, ceea ce te-ai veselit de ploaia gândurilor smerite;
Bucură-te, carte întru care au încăput tainele rugăciunii;
Bucură-te, ceea ce pe mulţi ai întors pe calea Adevărului;
Bucură-te, ceea ce ne ajuţi a urca pe muntele virtuţilor;
Bucură-te, Cuvioasă Elisabeta, izvor de minuni pentru cei ce te cinstesc!

Condacul 11

Mirele Hristos a pus pe creştetul tău cununa vieţii îngereşti, că ai vieţuit asemenea celor fără de trup şi multe minuni ai săvârşit spre slava Celui ce neîncetat este închinat de puterile cereşti, care jertfesc neîncetat tămâia cântării: Aliluia!

Icosul 11

Asemenea Mântuitorului, ai vindecat o femeie cu scurgere de sânge, primind-o la izvorul rugăciunilor tale, din care adapă-ne şi pe noi, cei ce însetăm de mântuire şi cădem cu credinţă înaintea sfintei tale icoane, mărindu-te cu evlavie aşa:
Bucură-te, grabnică tămăduire a femeii necăjite;
Bucură-te, ceea ce ai luat putere a izgoni bolile;
Bucură-te, ceea ce te milostiveşti de cei încercaţi în necazuri;
Bucură-te, sprijin al celor aflaţi aproape de prăpastia deznădăjduirii;
Bucură-te, bucuria celor izbăviţi din legăturile bolilor;
Bucură-te, nădejdea celor cuprinşi de valurile durerilor;
Bucură-te, ceea ce împarţi tuturor tămăduiri de la Hristos;
Bucură-te, ceea ce opreşti tulburarea mării necazurilor;
Bucură-te, tămâie a rugăciunilor smerite;
Bucură-te, următoare a minunilor Domnului;
Bucură-te, ceea ce ne povăţuieşti pe toţi către Lumina vieţii;
Bucură-te, ceea ce ne înveţi a stăpâni pornirile necuviincioase ale trupului;
Bucură-te, Cuvioasă Elisabeta, izvor de minuni pentru cei ce te cinstesc!

Condacul 12

La racla moaştelor tale şi mai mult s-au revărsat râurile minunilor, că mulţi au aflat vindecare de neputinţe, întoarcere pe cărarea pocăinţei şi împăcare cu Ziditorul a toate, Căruia au cântat cu mulţumire: Aliluia!

Icosul 12

Obştea ta care te cinsteşte cu evlavie, ocroteşte-o totdeauna sub aripile rugăciunilor tale de toată mânia vrajmaşilor nevăzuţi, ca toţi, întru bucurie duhovnicească să lucreze pământul inimii, aducându-ţi ţie, fericită Maică Elisabeta, roade de cântări ca acestea:
Bucură-te, cetate nebiruită a rugătorilor tăi;
Bucură-te, îmbelşugare preadorită a obştii tale;
Bucură-te, vistierie necheltuită de minuni;
Bucură-te, pildă de înţelepciune cerească;
Bucură-te, cunună a fecioarelor iubitoare de Hristos;
Bucură-te, porumbiţă vestitoare a harului dumnezeiesc;
Bucură-te, ceea ce ai oprit potopul ispitelor;
Bucură-te, candelă nestinsă de rugăciune în mănăstirea ta;
Bucură-te, ceea ce întăreşti pe cei biruiţi de ispite;
Bucură-te ceea ce ne mijloceşti nouă iertare de la Hristos;
Bucură-te ceea ce asculţi rugăciunile celor necăjiţi;
Bucură-te ceea ce te înduri de cei aflaţi pe patul suferinţei;
Bucură-te, Cuvioasă Elisabeta, izvor de minuni pentru cei ce te cinstesc!

Condacul 13

O, Sfântă Cuvioasă Maică Elisabeta, slava monahiilor celor râvnitoare de desăvârşire, roagă-te neîncetat Mirelui Hristos, să întărească şi paşii noştri pe calea Vieţii, ca toţi într-un glas al inimii să-I cântăm cu mulţumire: Aliluia! (de trei ori)

Apoi se zice iarăşi:

Icosul 1

Naşterea ta cea minunată a fost vestită maicii tale prin dumnezeiască descoperire, iar noi, bucurându-ne de purtarea de grijă a Ziditorului cea pentru tine, buchet de smerite cuvinte îţi aducem, ca să ne dăruieşti nouă mireasma rugăciunilor tale:
Bucură-te, ceea ce ai fost sfinţită de la zămislire;
Bucură-te, luceafăr călător spre ziua cea nesfârşită;
Bucură-te, cea aleasă să slujeşti mântuirii multor oameni;
Bucură-te, cea a cărei naştere a fost binecuvântată;
Bucură-te, ofrandă a cântărilor îngereşti;
Bucură-te, cea hrănită mai mult cu rugăciunea;
Bucură-te, cea născută ca să biruieşti lumea;
Bucură-te, copilărie ocrotită de dumnezeiescul har;
Bucură-te, slujitoare a lui Hristos prin nevoinţe;
Bucură-te, ceea ce ai nesocotit plăcerile lumii deşarte;
Bucură-te, icoană vie a lepădării de lume;
Bucură-te, carte întru care s-au scris biruinţele Vieţii;
Bucură-te, Cuvioasă Elisabeta, izvor de minuni pentru cei ce te cinstesc!

Condacul 1

Cu legătura iubirii lui Hristos legându-te, Cuvioasă Elisabeta, ai legat toată patima sufletească şi, curată ca o porumbiţă, ai zburat către Mirele ceresc, înaintea Căruia mijloceşti pururea pentru noi, cei ce-ţi cântăm: Bucură-te, Cuvioasă Elisabeta, izvor de minuni pentru cei ce te cinstesc!

Pomenirea Cuvioasei Elisabeta, făcătoarea de minuni (24 aprilie)

 

Cuvioasa Elisabeta a fost aleasă din pîntecele maicii sale la slujba lui Hristos Dumnezeu. Vestea naşterii sale s-a făcut prin dumnezeiască descoperire maicii ei, mai înainte înştiinţînd-o că prunca ce se va naşte dintr-însa va fi vas ales al Sfîntului Duh. Deci, din copilărie s-a dat la slujba lui Dumnezeu şi s-a făcut mireasă lui Hristos, Mirele ei Cel fără de moarte; şi slujea în rînduiala îngerească, în ceata de fecioare, adică de călugăriţe, obosindu-şi trupul cu post şi osteneli. Apoi a luat dar de a tămădui bolile, nu numai pe cele trupeşti, ci şi pe cele sufleteşti. Cu rugăciunea tămăduia toate bolile trupeşti, iar cu cuvintele şi cu sfaturile de Dumnezeu insuflate, vindeca sufletele omeneşti, povăţuindu-le spre pocăinţă şi spre toată fapta bună.

Îmbrăcămintea ei era numai o haină de păr aspră şi degera trupul ei de frig; însă duhul ei ardea totdeauna cu văpaia dragostei dumnezeieşti.

Fiind pusă egumenă surorilor, a arătat mare silinţă, îngrijind de mîntuirea acelora. Înfrînarea ei era fără de măsură, căci mulţi ani a petrecut nemîncînd pîine, ci hrănindu-se numai cu verdeţuri şi cu legume, iar untdelemn şi vin n-a gustat niciodată în toată vremea vieţii sale. De multe ori petrecea în post cîte patruzeci de zile, ca Marele Moise, negustînd nimic. Trei ani, urmînd smereniei vameşului, nu şi-a ridicat ochii cei trupeşti spre cer; iar cu cei sufleteşti totdeauna privea spre Dumnezeu, Care este întru cei de sus, pe scaun înalt şi preaînălţat, înconjurat de Serafimi, privindu-l prin dumnezeiasca gîndire ca prin oglindă şi nu-şi lipea mintea de cele pămînteşti.

Iar cînd, după obicei, înălţa rugăciunile cele de miezul nopţii în singurătate, era strălucită şi luminată de sus cu lumină cerească.

Apoi a fost şi făcătoare de minuni. Pe un balaur cumplit l-a omorît cu rugăciunea, pe o femeie, căreia de mulţi ani îi curgea sînge, a tămăduit-o; duhuri necurate a gonit din oameni şi multe alte minuni a făcut, nu numai în viaţă, ci şi după moarte. Iar după fericitul ei sfîrşit, mormîntul ei făcea minuni, dînd tămăduiri bolnavilor, pînă şi prin praful cel luat de pe moaştele ei; dăruia vedere orbilor, ca să slăvească printr-însa, Hristos, Dumnezeul nostru, Cel preamărit întru sfinţii Săi. Amin.

Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Sava Stratilat -aparator de rele si necazuri mare ocrotitor celor nascuti in jurul 24 aprilie patron casei

 

Troparul Sfântului Mucenic Sava Stratilat

Glasul al 5-lea

Lepădând dregătoria şi cinstea cea pământească, înaintea chinuitorului, împăratului celui viclean ai mărturisitpe Hristos Dumnezeu şi pentru El multe patimi ai suferit, mărite. Pentru aceasta te-ai încununat cu cununa preafrumoasă a biruinţei, de la Împăratul Cel Ce peste toţi împărăţeşte, luminat împodobindu-te. Şi cu Oştile cele cereşti stând înaintea lui Hristos, Sfinte Mucenice Sava, roagă-te să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea 1

glasul al 2-lea

Irmos: Veniţi popoare...

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tu firea noastră mântuind din porţile iadului, Doamne, l-ai închis pe acesta întru întunericurile cele veşnice şi omorând moartea ai izvorât viaţă.

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Lăsând ostăşia cea de pe pământ, prin nevoinţele cele Dumnezeieşti, mărite, murind, te-ai numărat cu cetele şi cu Oastea cerească, Mărite Sava.

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu Putere de sus îmbrăcându-te, înţelepte, neclintit şi nebiruit te-ai arătat împotriva vrăjmaşilor, cu vitejie biruind lupta lor, prea­mărite.

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminându-te pururea, ai strălucit ca un luminător în noaptea înşelăciunii, drept propovăduind tuturor pe Soarele Hristos şi alungând întunericul necredinţei.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Din pământul cel mai dedesubt ne-a scos pe noi Fiul lui Dumnezeu, Cel Ce S-a născut din tine. Şi prin Învierea Sa, ca un Milosârd, a adus către viaţa cea veşnică, pe cei ce pururea te laudă pe tine.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Întăreşte-ne pe noi...

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Puterea luptătorului şi stăpâ­nirea morţii surpând Hristos, a înviat cu Învierea Sa firea noastră şi a întărit-o.

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dragostea lui Hristos cea plină de căldură Dumnezeieşte aprinzându-te, preaînţelepte şi îndepărtân­du-te de toate cele pământeşti şi stricăcioase, ţi-a arătat înşelă­ciunile vrăjmaşului.

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cunoscând pe Unul Ziditorul Domnul, Cel Ce S-a dat pe Sine spre mântuirea oamenilor, pentru Elai dat sângele tău Sfinte Sava, pentru răsplătirea cea care va să fie.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Tirania morţii a încetat şi s-au stricat vistieriile iadului prin Învierea Celui Ce S-a născut din tine, Preacurată şi s-au umplut vistieriile de viaţă.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Auzit-am, Dumnezeule...

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu sabia cuvintelor tale celor adevărate, cu vitejie ai tăiat alcătuirile înşelăciunii, Mărite Mucenice Sava.

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Frumuseţea cea înflorită a trupului adevărata arătat întru tine buna podoabă cea Dumne­zeiască a sufletului tău, rabdătorule de chinuri.

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu bărbăţia sufletului ce a crescut întru tine, mărite, ai biruit prin patimă pe luptătorul cel vechi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Fiul tău Fecioară scoţând pe om de la fiara cea ucigătoare, către viaţă l-a mutat pe el.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Dătătorule de lumină...

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tu cu îngroparea trupului ai biruit pe potrivnicul nostru şi ca un Dumnezeu sfărâmând iadul prin Învierea Ta, ai înviat pe morţii cei ce Te-au preaslăvit pe Tine.

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin frumuseţea cea cu înţelepciune a făpturilor, ai cunoscut pe Stăpânul tuturor, pentru aceasta şi pătimind pentru Dânsul, te-ai învrednicit cununilor.

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Câştigând darurile cele Tainice ale lui Hristos, mărite şi Dumnezeieşte luminându-te cu strălucirile cele fără de pizmă, te-ai arătat în lume luminător, mărite.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Izvorul vieţii Întrupându-Se din tine, Născătoare de Dumnezeu şi înviind, a izvorât firea celor de pe pământ născuţi şi ca un Dumnezeu a adăpat-o cu apele nemuririi.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Întru adâncul greşelilor...

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tu Hristoase, Cel Ce de bunăvoie ai socotit a muri pentru noi, prin moarte pierzând moartea ai înviat pe cei morţi şi i-ai slobozit din legăturile ei.

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Stropindu-te cu sângele cel Dumnezeiesc al lui Hristos de spurcăciunile capiştilor idoleşti te-ai îndepărtat, Mărite Sava şi cu lumina harului te-ai îmbrăcat.

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Scăpând de gerul înşelăciunii, ai ajuns la primăvara cea lină şi te-ai luminat cu cunoştinţa lui Hristos, mărite.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe noi cei stricaţi cu păcate, Fiul tău, Preacurată, prin Învierea Sa ne-a înnoit şi prin har ne-a făcut dumnezei.

 

CONDAC

glasul al 4-lea

Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Nebiruit voievod arătându-te, meşteşugirile barbarilor le-ai biruit şi pătimind prea tare, mărite, mulţimea vrăjmaşilor celor nevăzuţi ai înfrânt; pentru aceasta cunună de biruinţă ţi-ai împletit. Roagă-te lui Hristos, Preafericite Sava, pentru noi, ce cu credinţă te cinstim pe tine.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Chipului de aur...

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un mort de bunăvoie adormind cu trupul în mor­mânt Hristos, pe morţii cei din veac, cei ce dormeau în iad, i-a deşteptat. Şi prin Învierea cea purtătoare de viaţă a înviat pe cei ce strigau: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arma cuvintelor celor Dumneze­ieşti ca o sabie ţinând, ai înfipt-o în inimile necredincioşilor, înţelepte şi ai rănit fărădelegile cele înşelătoare ale potrivnicilor şi ai strigat: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Împiedicat fiind de vrăjmaşi, nu ţi-ai clătinat sufletul, nici ai rămas biruit, căci ai avut pe Hristos, Cel Ce privea şi te întărea pe tine neclintit, Sfinte Mucenice Sava, Căruia ai şi strigat şi cu mulţumire ai cântat: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe vrăjmaşul l-ai supus mort sub picioarele tale, pătimitorule şi înşelăciunile ca o dobândă ai luat şi ai dat Stăpânului tuturor pe cei ce cu credinţă strigă: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Firea omenească cea stricăcioasă îmbrăcându-se întru tăria stăpânirii, prin învierea naşterii tale, Fecioară Prealăudată, cu bărbăţie s-a întrarmat asupra morţii şi ca pe o Maică Curată a Nemuririi şi a Vieţii te laudă pe tine.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe Dumnezeu Cel Ce...

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe aflătorul morţii, prin moartea ta cea trupească, Îndurate, omorând, pe acesta l-ai arătat tuturor oamenilor veşnică moarte. Pentru aceasta, Viaţă şi Nestricăciune, te înălţăm pe tine.

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin baia botezului curătindu-te de toată întunecimea necredinţei şi de închinăciunea idolilor, curat te-ai apropiat către Ziditorul, vitejeşte răbdând în privelişte, Sfinte Mărite Sava.

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin cuvântul tău cel de miere izvorâtor şi cu privirea cea blândă, minunând pe chinuitorul, ai pus împotriva lui fapte de biruinţă şi ai strigat: pe Tine, Doamne, Te înălţăm în veci.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Începătorul vieţii mele cu trup apropiindu-se de moarte, a omorât-o şi a înviat pe cei ce cu dragoste te laudă pe tine Fecioară şi-L preaînalţă pe Dânsul în veci.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Pe Dumnezeu Cuvântul...

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tu rupând cele dinăuntrul iadului, Îndurate, ca un Puternic iadul l-ai sfărâmat şi lumea cea lipsită ai umplut-o de Mărirea Cerească, ridicând şi înviind pe morţi şi prin socotinţa Ta ai înălţat pe toţi oamenii.

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin cuget suindu-te la înălţimea cunoştinţei celei Dumnezeieşti, răbdătorule de chinuri, ai lăsat înşelăciunea care trăgea în jos; şi cu aripile chinurilor te-ai înălţat către Dânsul cu deadinsul, mărind şi lăudându-L pe El, ca pe un Bun.

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Săgeţile chinuitorilor socotindu-le ca nişte săgeţi de prunci, prin Puterea lui Hristos le-ai dat în lături, având pe Hristos împreună Luptător şi Ajutător ţie pururea; pe Care cu credinţă şi cu dragoste neîncetat L-ai slăvit.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Strălucit-a Fiul şi Dumnezeul tău, Fecioară, înviind din mormânt şi a umplut lumea cu Dumneze­iască strălucire şi laudă. Şi cu Lu­mina Nestricăciunii a luminat pe cei ce cu credinţă, ca pe un Nor Luminos, te laudă pe tine.

 

SEDELNA

Glasul al 4-lea

Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat pe Cruce...

Arătându-te nebiruit voievod ai biruit înşelăciunile barbarilor şi cu tărie pătimind, ai biruit taberele vrăjmaşilor celor nevăzuţi; roagă-te pentru noi cu deadinsul, Preafericite Mucenice Sava, cei ce cu credinţă te lăudăm pe tine.

Pomenirea Sfîntului Mucenic Sava Stratilat şi a celor împreună cu dînsul, şaptezeci de ostaşi (24 aprilie)

 

Acest Sfînt Mucenic Sava a fost pe vremea lui Aurelian împăratul Romei, care avea dregătoria de stratilat, adică de voievod, fiind de neam got. Şi era credincios şi plăcut rob al Împăratului ceresc, Domnului nostru Iisus Hristos, şi cerceta pe cei ce pătimeau în temniţe pentru Hristos, slujind acelora din averile sale şi întărindu-i la răbdare, apoi îi îndemna la nevoinţa cea fără de frică. Şi avea viaţă atît de îmbunătăţită, încît pentru curăţenia şi pustnicia sa, a luat putere asupra diavolilor şi izgonea din oameni duhurile cele necurate.

Deci, fiind clevetit la împărat că este creştin şi ducîndu-l înaintea împăratului, a mărturisit pe Hristos cu îndrăzneală, iar brîul cel ostăşesc l-a aruncat, lepădînd şi dregătoria cea de vo-ievod, arătîndu-se gata la toate muncile pentru Hristos. Deci, mai întîi l-au spînzurat şi l-au bătut, şi cu făclii l-au ars, apoi l-au aruncat într-o căldare fiartă cu smoală, dar a ieşit din căldare cu puterea lui Dumnezeu cea nevăzută, care îl păzea pe el întreg şi nevătămat. O minune ca aceasta văzînd-o cei şaptezeci de ostaşi, au crezut în Hristos şi cu mare glas L-au mărturisit pe Acela. Atunci îndată, după porunca tiranului, i-au tăiat pe toţi şi au luat cunună mucenicească din dreapta lui Hristos. Iar Sfîntul Sava, fiind aruncat în temniţă, s-a învrednicit vedeniei şi întăririi celei dumnezeieşti. Pentru că, rugîndu-se el la miezul nopţii, i s-a arătat Hristos, strălucind cu lumina slavei Sale şi poruncindu-i să nu se teamă, ci să îndrăznească. Deci, scoţîndu-l la a doua cercetare şi în multe feluri silindu-l, uneori cu amăgiri, iar alteori cu îngroziri şi cu chinuri cumplite, îl sileau spre închinarea la idoli. Însă el nu s-a supus şi l-au aruncat în rîu, murind prin înecare; dar a ajuns la malul cel neînviforat, în Împărăţia lui Hristos. Amin.

Vindecari savarsite de Cuviosul Paisie Aghioritul

Una dintre harismele cele mai importante ale Parintelui Paisie Aghioritul este aceea a tamaduirilor. De-a lungul anilor, mii de oameni l-au vizitat pe smeritul monah aghiorit, atat in Sfantul Munte cat si la Suroti, doar pentru a fi vindecati - ei sau oameni dragi lor. Si, atunci cand era spre binele lor si asa era voia Domnului, acesti oameni dobandeau vindecarea - uneori imediat, alteori mai tarziu, datorita rugaciunilor Cuviosului Paisie.

Bunul Parinte Paisie Aghioritul continua sa savarseasca vindecari minunate si dupa adormirea sa, celor care i se roaga cu evlavie si credinta.

Smeritul monah aghiorit nu primea niciodata bani sau daruri de la inchinatori. Daca i se oferea ceva de mancare, impartea acea mancare inchinatorilor care se aflau in acel moment la el sau ii spunea celui care ii adusese mancarea sa o lase la poarta Colibei, ca sa o ia ceilalti inchinatori.

CUPRINS

Uneori ii vindeca imediat
Alteori a oferit remedii
    Zeama de orz pentru infectie urinara
    Multi morcovi pentru sanatate si curatarea sangelui
Lua bolile si neputintele asupra sa
Vindeca doar cand vroia Dumnezeu
Vindecari concrete, din timpul vietii Cuviosului Paisie
    Dureri puternice de cap
    Afectiune a inimii
    Constipatia
    A creat un rinichi si doua trompe uterine
    Tumoare la un picior
    Cancer
    Frica de intuneric si ulcerul duodenal
    Hernia si diabetul
    Crize spasmodice
    Raie si "ochi inchisi"
    Tumoare benigna la vezica si puternice dureri de cap
    Dependenta de droguri
    Dependenta de fumat
    Orbire completa
    Scleroza in placi si paralizia
    Tumoare canceroasa din spatele unui ochi
    Problema acuta de respiratie din nastere
    Mutenie din nastere
    Sterpiciunea unor femei
Vindecari concrete, de dupa adormirea Parintelui Paisie Aghioritul
    Puternica mancarime de cap si ranile provocate de aceasta
    Fularul sau a vindecat cancerul la san
    Orbirea unui ochi
    Calciurie
    Demonizati
REFERINTE

Uneori ii vindeca imediat

Uneori, Parintele Paisie ii vindeca pe bolnavi doar prin cuvintele: "Nu ai nimic, esti bine", sau "Sotia ta nu are nimic". Alteori, ii insemna pe cei bolnavi cu Sfintele Moaste ale Sfantului Arsenie Capadocianul si ii ungea cu ulei de la candela Maicii Domnului, in Semnul Sfintei Cruci, si bolnavii se vindecau sau isi imbunatateau imediat starea de sanatate. [1]

Alteori a oferit remedii

Zeama de orz pentru infectie urinara

Un barbat suferea adeseori de infectie urinara si s-a vindecat de aceasta folosind reteta de zeama de orz pe care i-a recomandat-o Parintele Paisie Aghioritul, reteta cu care se vindecase si o fetita de cinci ani, care era aproape sa moara din cauza unei infectii urinare. Vazand ca s-a vindecat, barbatul a recomandat apoi aceasta reteta si altor cunoscuti ai sai care sufereau de infectie urinara si prostata, si s-au vindecat si ei cu aceasta reteta. Iata reteta: se fierbe un kilogram de orz curat - spalat de praf in prealabil (vedeti paragraful urmator) - in cinci litri de apa; cand boabele de orz incep sa se desfaca, se opreste fiertul; din acest orz fiert - mai precis, doar zeama (vedeti paragraful urmator) - bolnavul trebuie sa bea cate un pahar dimineata, la amiaza si seara, inainte de mancare; acest orz fiert (zeama) trebuie pastrat la frigider si incalzit putin inainte de a-l bea (se incalzeste doar cantitatea care se bea atunci). [6]

Cuviosul Paisie Aghioritul i-a recomandat zeama de orz, tot pentru tratarea infectiei urinare, dar si ca intaritor al organismului, si pentru curatarea rinichilor si a vezicii urinare, si domnului Atanasie Rakovalis, autorul cartii "Parintele Paisie mi-a spus...". In aceasta carte (aparuta la Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2002), la paginile 56 - 57, in subiectul 49, autorul relateaza faptul ca odata a avut infectie urinara si, in decursul unui an, a luat de cinci ori antibiotice puternice, cate o luna, dar fara niciun rezultat. I-a cerut sfatul Cuviosului Paisie, care i-a spus sa ia orz curat, sa-l fiarba pana cand se desface bobul si sa bea numai zeama - cate un pahar dimineata, la amiaza si seara - timp de o luna. Parintele Paisie i-a spus chiar ca poate sa bea cat doreste din aceasta zeama de orz fiert, caci nu ii va dauna. Domnul Rakovalis marturiseste ca a folosit o alta varianta de zeama de orz (cel putin asa reiese din cartea in limba romana, mentionata mai sus, care este de fapt tradusa din limba greaca): intr-un termos cam de un litru punea apa fiarta, arunca inauntru o mana de orz, spalat dinainte de praf; il lasa toata noaptea, iar dimineata il strecura si bea zeama. Dupa cincisprezece zile s-a vindecat complet, motiv pentru care nu a mai continuat tratamentul cu zeama de orz dupa cele cincisprezece zile.

Multi morcovi pentru sanatate si curatarea sangelui

Parintele Paisie Aghioritul recomanda oamenilor sa manance multi morcovi, deoarece fac bine organismului si curata sangele. [8] Recomanda consumul de morcovi si narcomanilor. [9]

Lua bolile si neputintele asupra sa

Este binecunscut faptul ca, de multe ori, Parintele Paisie a cerut de la Dumnezeu sa ii trimita lui bolile oamenilor, si pe aceia sa ii insanatoseasca. Datorita unei alte harisme minunate pe care a primit-o de la Bunul Dumnezeu, aceea a jertfirii de sine, Cuviosul Paisie ii vindeca pe unii oameni luandu-le bolile asupra sa. [10]

De exemplu, atunci cand a auzit ca o fetita este bolnava de cancer la intestine, I-a cerut Atotputernicului sa-i dea lui cancerul si sa o vindece pe fetita, lucru care s-a si intamplat: fetita a fost vindecata, iar Parintele Paisie s-a imbolnavit de cancer la intestine. [11]

Vindeca doar cand vroia Dumnezeu

Au fost si cazuri cand Parintele Paisie Aghioritul nu i-a vindecat pe cei care i-au cerut ajutorul, deoarece asa era voia Domnului, intrucat asa era mai bine pentru ei: adica era mai folositor pentru ei - dar si pentru cei din jurul lor (cei care ii ajutau in neputintele lor) - sa fie bolnavi, decat sa fie sanatosi. Pe un paralizat, smeritul monah aghiorit l-a vindecat doar pentru cateva minute, ca sa vada puterea lui Dumnezeu, sa inteleaga ca la Dumnezeu nimic nu e cu neputinta, dar apoi l-a readus in starea de paralizat, pentru ca Dumnezeu i-a descoperit ca daca acel om nu ar fi fost paralizat, nu s-ar fi putut mantui. Asta pentru ca cei bolnavi - mai ales cei care sunt grav bolnavi, cum sunt paralizatii, care se chinuie foarte mult - se fac pricina de mantuire si pentru cei din jurul lor, care se ostenesc ajutandu-i. Astfel, bolile cumplite pe care acestia le au ii ajuta sa se mantuiasca nu numai pe ei insisi, ci si pe rudele si apropiatii lor. [12] Odata, Cuviosul Paisie Aghioritul a spus despre un paralizat, pe care rudele il adusesera la el: "Acesta intra in Rai fara pasaport!".

Cazuri concrete de vindecari, savarsite de Parintele Paisie in timpul vietii sale

A vindecat dureri puternice de cap

Autorul cartii "Cuviosul Paisie Aghioritul - Marturii ale inchinatorilor" (cartea care relateaza numeroase minuni facute de Parintele Paisie) - ofiterul de aviatie in rezerva Nicolae Zurnazoglu - marturiseste in cartea sa ca suferea de sase ani de niste dureri puternice de cap, pe care niciun medic nu i le putea vindeca. Dupa ce i-a spus Parintelui Paisie de aceste dureri, Parintele s-a rugat si indata durerile i-au disparut. [13]

A vindecat o afectiune a inimii

Profesorul M.S. a facut niste teste de efort, care au aratat ca are probleme la inima. A luat niste medicamente, la recomandarea unor medici cardiologi, dar afectiunea nu se vindeca, motiv pentru care medicii i-au recomandat sa faca o coronografie. Profesorul M.S. se temea sa faca aceasta consultatie primejdioasa si de aceea i-a cerut ajutorul Parintelui Paisie Aghioritul printr-o scrisoare. Parintele Paisie i-a raspuns profesorului printr-un preot ca se va ruga pentru el si ca toate vor merge bine. Astfel, pe data de 5 mai 1992, M.S. a facut coronografia si, in tot acest timp, profesorul s-a gandit la Parintele Paisie Aghioritul si la Coliba sa, "Panaguda". In urma coronografiei, medicii au ramas uimiti, deoarece afectiunea disparuse complet si artera coronara era perfect sanatoasa, lucru care nu se putea explica in mod stiintific. Bineinteles, aceasta vindecare minunata a fost savarsita prin rugaciunile Cuviosului Paisie Aghioritul, care a venit imediat in ajutorul celui care l-a rugat. [14]

A vindecat constipatia

Parintele Paisie l-a vindecat pe un monah ce suferea de multi ani de o constipatie, care ii provocase si o hemoragie. Medicamentele luate la recomandarea medicilor nu l-au putut vindeca, de aceea monahul i-a cerut ajutorul Cuviosului Paisie. In urma rugaciunilor facute de Parintele Paisie, hemoragia i s-a oprit si constipatia i-a disparut. [15]

A creat un rinichi si doua trompe uterine

In februarie 1993, in urma unor radiografii, parintii unei fetite de trei ani si jumatate au descoperit ca aceasta avea doar un rinichi si nu avea trompele uterine. Bunicul fetitei il cunostea bine pe Parintele Paisie, inca din 1979, cand vizitase a patra oara Sfantul Munte Athos, si, la auzirea acestei vesti triste, i-a trimis o scrisoare Cuviosului Paisie, in care l-a rugat sa-i vindece cu desavarsire nepotica, si ea sa aiba toate organele intregi. Pe data de 25 iunie 1993, bunicul fetitei a aflat ca noile radiografii aratau ca nepotica lui se vindecase complet si avea doi rinichi sanatosi si doua trompe uterine. [16]

A vindecat desavarsit o tumoare la picior

Unei profesoare din Finlanda i-a aparut, inainte de Craciunul din anul 2000, o tumoare neobisnuita pe una din coapse, ce trebuia operata imediat. In ziua cand a mers la spital, profesoara i-a cerut sotului sau sa-i aduca cartea despre Cuviosul Paisie Aghioritul. Chirurgul a avertizat-o ca e posibil ca, dupa aceasta operatie, sa nu mai poata merge niciodata. Profesoara a decis sa faca operatia cu multa nadejde si incredere in Dumnezeu si in mijlocirile Parintelui Paisie. Operatia si convalescenta au decurs foarte bine, iar piciorul s-a vindecat atat de bine, incat profesoara a continuat sa schieze multi kilometri, asa cum facea si inainte de operatie. [17]

A vindecat cancerul

Odata, a venit la Cuviosul Paisie un barbat din Tesalonic, a carui sotie avea cancer; facuse si chimioterapie, si ii cazuse parul. Parintele Paisie l-a linistit pe barbat, spunandu-i ca sotia lui nu va pati nimic, si i-a dat o cruce facuta de el, ca sa o poarte sotia sa. Intr-adevar, sotia acelui om nu a patit nimic, ci a facut si copii, iar in anul 2005 (cand a fost publicata, in limba greaca, cartea care relateaza aceasta minune) inca traia si avea si nepoti. [18]

A vindecat frica de intuneric si ulcerul duodenal

Un baiat din Tesalonic a suferit adesea, pana la varsta de cincisprezece ani, de o frica iesita din comun: se temea de intuneric, se temea sa mearga singur pana intr-o camera alaturata sau sa ramana singur in casa. Din clipa in care tatal baiatului i-a spus Parintelui Paisie despre frica fiului sau, aceasta frica a baiatului a disparut cu desavarsire. La varsta de optsprezece ani, acest baiat s-a imbolnavit de ulcer duodenal. Cand tatal sau i-a spus Cuviosului Paisie despre aceasta boala, Cuviosul l-a linistit pe baiat, spunandu-i: "Nu te teme! Te vei face bine!". De atunci baiatul nu a mai avut nicio durere. [19]

A vindecat hernia si diabetul

O persoana avea hernie si diabet, si, cand i-a spus Cuviosului Paisie despre aceste afectiuni ale sale, Marele Sfant Aghiorit i-a spus: "Nu ai nimic. Sa mergi sa te aranjezi duhovniceste." Acea persoana a ascultat indemnul Parintelui Paisie - adica s-a spovedit si s-a impartasit - si indata s-a vindecat. [20]

A vindecat crize spasmodice

Un tanar care suferea de crize spasmodice a fost adus de tatal sau la Marele Sfant Aghiorit. Cuviosul Paisie a atins Moastele Sfantului Arsenie Capadocianul de acel tanar, moment in care tanarul a inceput sa se loveasca, si-a sfasiat costumul, apoi s-a linistit, vindecandu-se totodata de acele crize. [21]

A vindecat de raie si de "ochi inchisi"

Fetita unui stomatolog din Tesalonic s-a imbolnavit de raie, incat la fiecare doua-trei zile, trupusorul ei se facea de sus pana jos ca al sarpelui. Tatal ei a mers la Cuviosul Paisie si i-a cerut ajutorul. Parintele i-a spus ca fetita lui se va vindeca, si i-a dat o cruce facuta de el, care avea in ea o particica din Sfintele Moaste ale Sfantului Arsenie Capadocianul. Imediat dupa aceasta vizita la Marele Sfant Aghiorit, pe trupul fetitei nu a mai aparut niciun semn de raie, dar i-a ramas o mica buba la genunchi - Cuviosul Paisie i-a spus tatalui ei (cu ocazia unei vizite ulterioare) ca Dumnezeu i-a lasat acea buba mica pentru ca fata sa-si aminteasca de boala avuta. Alta data, acel stomatolog l-a vizitat pe smeritul monah aghiorit impreuna cu baietelul sau, care suferea de doi-trei ani de o boala grava, pe care medicii nu o putusera identifica, boala care il determina pe copil sa aiba permanent ochii inchisi, chiar si cand era treaz. Cuviosul Paisie l-a indemnat pe copil sa ridice o piatra foarte grea. Printr-o minune, copilul a reusit sa ridice piatra si, din acel moment, ochisorii lui s-au deschis si s-a vindecat cu desavarsire de acea boala misterioasa, care il facuse (timp de 2 - 3 ani) sa para un copil permanent adormit. [22]

A vindecat o tumoare benigna la vezica si puternice dureri de cap

Un domn din Ioanina avea o tumoare la vezica, il durea vezica si urina cu mult sange; nu stia daca tumoarea este benigna sau canceroasa. L-a vizitat pe Parintele Paisie Aghioritul, impreuna cu un prieten al sau care avea dureri de cap foarte puternice. Cuviosul l-a insemnat, in Semnul Sfintei Cruci, cu Sfintele Moaste ale Sfantului Arsenie Capadocianul, mai intai pe prietenul acelui domn, si durerea puternica de cap i-a disparut imediat. Apoi l-a insemnat si pe acel domn cu Sfintele Moaste ale Sfantului Arsenie Capadocianul, i-a spus sa nu se teama, ca nu are cancer, si l-a indemnat sa mearga la medic sa-i cauterizeze tumoarea. Bolnavul a ascultat sfatul Cuviosului Paisie, si si-a cauterizat-o. Desi medicul l-a anuntat ca va fi nevoie sa-i faca cauterizare la fiecare sase luni, acel domn din Ioanina nu a mai avut niciodata probleme cu vezica, si nu si-a mai facut nicio cauterizare. [23]

A vindecat dependenta de droguri

Un tanar narcoman incerca de multa vreme sa taie patima din pricina careia sufereau atat el, cat si familia lui. Desi nu stia prea bine cine este Cuviosul Paisie Aghioritul, si-a pus in el ultima speranta de vindecare, spunandu-si in sinea sa: "O fi avand el un medicament si pentru mine ca sa ma las de droguri". Cand l-a vizitat pe Parintele Paisie, Marele Sfant Aghiorit i-a dat niste alune, spunandu-i ca sunt niste hapuri bune pentru bietul tanar. Dupa ce a mancat acele alune, tanarului i-a disparut cu desavarsire dependenta de droguri. [9]

A vindecat dependenta de fumat

Se cunosc multe cazuri de fumatori impatimiti care s-au lasat de fumat cu ajutorul Parintelui Paisie Aghioritul, care i-a vindecat de aceasta dependenta atat cu rugaciunea sa, cat si prin cuvintele sale, care erau foarte puternice - aduceau o dispozitie de repulsie fata de tigara, care taia dorinta de a mai fuma. Pe un domn care dorea sa se faca monah si care nu reusea sa se lase de fumat, Cuviosul Paisie l-a vindecat imediat de aceasta dependenta, batandu-l mangaietor pe umar si spunandu-i: "Te vei izbavi, nu te teme!". Pe un alt inchinator dependent de fumat (fuma trei pachete pe zi) l-a vindecat intr-o clipa, luandu-i din gura tigara (pe care inchinatorul si-o aprinsese in mod inconstient) si spunandu-i ca nu va mai fuma niciodata. [24]

A vindecat un orb

In iulie 1992, a fost adus la Parintele Paisie un copil de zece ani, care era orb complet. Cuviosul l-a intrebat ce doreste sa-i dea Hristos, iar copilul i-a raspuns: "Vreau sa devin un copil bun". Si indata copilul s-a vindecat de orbire. [25]

A vindecat scleroza in placi si paralizia

O tanara in varsta de saptesprezece ani suferea de scleroza in placi si incepuse sa paralizeze. Cand i s-a spus despre ea, Parintele Paisie i-a spus tatalui ei ca fiica lui se va face bine si va merge sa studieze. Intr-un an de zile, starea acelei fete s-a imbunatatit vazand cu ochii; s-a vindecat complet, apoi a studiat la Atena. Nu s-a mai imbolnavit niciodata. [26]

A vindecat o tumoare canceroasa din spatele unui ochi

In anul 1989, un elev de la Atoniada (vestitul Seminar Teologic din Careia, capitala administrativa a Sfantului Munte Athos) s-a imbolnavit de cancer - i se descoperise o tumoare in spatele unui ochi. Inainte de a intra in spital pentru operatie, elevul a mers cu tatal sau la Cuviosul Paisie, pe care tatal l-a implorat cu lacrimi in ochi sa-i vindece copilul. Atunci Parintele Paisie i-a spus cu siguranta: "Nu te mahni, nu are nimic." Cand au mers dupa patru zile la operatie, in urma analizelor, medicii au constatat cu uimire ca tumoarea disparuse. Astfel, nici nu a mai fost nevoie sa-i scoata ochiul elevului. [27]

A vindecat o problema acuta de respiratie din nastere

In 1993, primul fiu al unui scafandru s-a nascut cu o problema acuta de respiratie, iar medicii ii dadeau foarte putine sanse de supravietuire. Cand tatal copilului a mers la Cuviosul Paisie, acesta i-a spus sa mearga la spital si sa-l ia pe fiul sau de acolo, intrucat nu are nimic. Telefonandu-i sotiei sale, aceasta i-a confirmat minunata schimbare a copilului. Copilul s-a vindecat complet si de atunci este cu desavarsire sanatos. [28]

A vindecat o muta din nastere

Fiica unui invatator din Preveza s-a nascut muta. Parintii ei au mers pe la multi medici, chiar si in strainatate, si au cheltuit multi bani, dar nu au putut sa o vindece. Apoi i-au cerut ajutorul Parintelui Paisie, care s-a rugat timp de aproape un an pentru acea fetita, care, la varsta de sapte ani, a inceput sa vorbeasca, datorita rugaciunilor Marelui Sfant Aghiorit si ale parintilor ei. [29]

A vindecat sterpiciunea unor femei

In primavara anului 1993, un barbat a carui sotie nu putea ramane insarcinata a mers la Cuviosul Paisie si i-a cerut ajutorul. Parintele l-a linistit, spunandu-i ca sotia lui va face copii, dar ca aceasta este ca arborele care are foarte multa seva si al carui trunchi trebuie crestat putin, ca sa tina rodul. In anul 1995, medicul i-a spus sotiei ca trebuie sa faca o mica interventie chirurgicala. Dupa aceasta a nascut trei copii. O alta femeie, casatorita de paisprezece ani, nu dobandise niciun copil si se revolta adesea, intrebandu-se de ce nu ii da si ei Dumnezeu un copil. Cand i s-a spus despre ea, Parintele Paisie a spus: "Ei, sa faca si ea un copil, ca sa nu mai carteasca". Dupa un an, acea femeie a dobandit un copil. In 1989, o doamna care nu putea deveni mama l-a vizitat pe Parintele Paisie, cand se afla la Manastirea Sfantului Ioan Teologul de la Suroti. Parintele i-a spus ca se va ruga pentru ea si ca va dobandi un copil. La doua-trei luni dupa asta, doamna aceea a ramas insarcinata, iar pe 13 iulie 1990 a nascut un baietel, caruia i-a pus numele de Arsenie - numele Sfantului Arsenie Capadocianul, nasul de botez al Parintelui Paisie Aghioritul, si numele de mirean al Cuviosului Paisie Aghioritul (inainte de a deveni monah, numele civil al Parintelui Paisie era Arsenie Eznepidis). [30]

Vindecari savarsite de Cuviosul Paisie Aghioritul dupa trecerea sa la cele vesnice

A vindecat o puternica mancarime de cap si ranile provocate de aceasta

O doamna (care vizitase adesea manastirea intemeiata de Cuviosul Paisie - cea de la Suroti) suferea de peste o luna de o mancarime puternica de cap, ce ii provocase rani pe piele. Numerosii medici pe care ii consultase ii spusesera, toti, ca nu exista un remediu pentru acea boala, si ca boala va ceda dupa o lunga perioada de timp. Doamna aceea a mers si s-a inchinat la mormantul Parintelui Paisie (aceasta s-a petrecut la cateva zile dupa adormirea Cuviosului Paisie). Seara, cand a ajuns acasa, doamna a observat ca nu mai simtea mancarime si nici durere, iar ranile i se vindecasera. Mai inainte de a face aceasta observatie, doamna isi aranjase parul cu mainile pe care ramasese putin pamant de la mormantul smeritului monah aghiorit. [50]

Fularul sau a vindecat cancerul la san

O doamna care suferea de cancer la san a luat in brate fularul Cuviosului Paisie Aghioritul si s-a rugat cu lacrimi in ochi in fata icoanelor. Dupa patru-cinci zile si-a facut analize si a descoperit ca chistul de la san ii disparuse. [51]

A daruit vederea

In anul 2002, o doctorita din Moscova a avut un accident, in urma caruia nu mai vedea cu ochiul stang. In spital, spre dimineata, in timp ce se afla intre somn si veghe, i-a aparut Parintele Paisie (l-a recunoscut, deoarece citise o carte despre el), i-a acoperit capul cu un prosop mic si apoi a disparut. Din acel moment, acea doamna si-a dat seama ca vede cu ochiul bolnav, nemaiavand nevoie de interventia medicilor. [52]

A vindecat de calciurie

In anul 2001, o doamna din Likostomo Pellas mergea spre Tesalonic impreuna cu fiul ei, care suferea de calciurie, pentru a-i face acestuia analize. Aveau la ei si o carte a Cuviosului Paisie Aghioritul, din care a iesit la un moment dat, timp de zece minute, o mireasma negraita, pe care a simtit-o si baiatul bolnav. Cand au facut analizele, acestea au aratat ca baiatul se vindecase complet. [53]

A vindecat demonizati

In anul 1995, un domn din Tesalonic, care era posedat de un demon inca de la varsta de doisprezece ani, a fost asezat pe mormantul Marelui Sfant Aghiorit - Parintele Paisie Aghioritul. Acolo l-a vazut pe smeritul monah aghiorit cum s-a ridicat de la mijloc in sus, ca si cum s-ar fi trezit din somn, i-a pus mana pe frunte (acelui domn) si, in acea clipa, din gura acelui domn a iesit un fum negru. In acel moment a iesit pentru totdeauna demonul din acel domn, domn care a simtit apoi, timp de patruzeci de zile, o bucurie atat de mare, incat plangea mereu. [54] Intr-o noapte de decembrie a anului 1996, Cuviosul Paisie Aghioritul i s-a aratat unei demonizate si i-a spus sa vina la mormantul sau si o va vindeca. A doua zi dimineata, acea femeie a venit la Manastirea Sfantului Ioan Teologul, de la Suroti (unde se afla mormantul Parintelui Paisie), s-a inchinat la mormantul Cuviosului Paisie si, cand a ajuns la pangarul manastirii - unde era si maica responsabila -, a cazut la pamant si a inceput sa se loveasca, sa urle salbatic si sa-si miste repede capul intr-o parte si alta. Mugea, scuipa, gafaia si spunea cu o voce barbateasca, salbatica, amenintatoare: "Paisie, ma arzi, ma arzi, vrei sa ma trimiti inapoi in tartar... Si aceasta femeie nenorocita numai pe la manastiri ma duce... De ce o ajuti? Ma arzi, ma arzi, Paisie!" Si apoi a ramas nemiscata, ca si cum ar fi lesinat. Dupa un timp a deschis ochii si a inceput sa planga linistit, multumindu-i Parintelui Paisie. [55]

Referinte si Bibliografie

[A] Cartea "Viata Cuviosului Paisie Aghioritul", scrisa de Ieromonahul Isaac si aparuta in 2005 la Editura Evanghelismos din Bucuresti.
[B] Cartea "Cuviosul Paisie Aghioritul - Marturii ale inchinatorilor", scrisa de Nicolae Zurnazoglu si aparuta in 2006 la Editura Evanghelismos din Bucuresti.
[C] Cartea "Parintele Paisie mi-a spus...", scrisa de Atanasie Rakovalis si aparuta in 2002 la Editura Evanghelismos din Bucuresti.

[1] A - pagina 600
[6] B - pagina 281
[8] C - pagina 56, subiectul 48
[9] A - pagina 306
[10] B - pagina 173, sus, primele randuri
[11] A - pagina 501
[12] A - paginile 606 - 608
[13] B - pagina 272
[14] A - pagina 297
[15] A - pagina 296
[16] B - paginile 417 - 419
[17] B - paginile 301 - 303
[18] B - pagina 173
[19] B - paginile 369 - 370
[20] B - pagina 370
[21] B - pagina 375
[22] A - paginile 293 - 295
[23] A - paginile 295 - 296
[24] A - paginile 308 - 309
[25] A - paginile 600 - 601
[26] A - pagina 601
[27] A - paginile 602 - 603
[28] A - paginile 601 - 602
[29] A - paginile 603 - 604
[30] A - paginile 604 - 606
[50] B - pagina 374
[51] A - pagina 352
[52] A - pagina 354
[53] A - pagina 341
[54] A - paginile 341 - 343
[55] A - paginile 352 - 354