joi, 8 mai 2025

Este nevoie de o inimă pentru a îmbrățișa. Și apoi brațele


 

at Niciun comentariu:

1 Ieromonah Petru Pruteanu / www.teologie.net, „Liturghia Ortodoxă. Istorie şi actualitate”, Editura Sophia, Bucureşti 2013, pp. 25-27. AGAPELE – MESELE FRĂŢEŞTI CE ÎNSOŢEAU EUHARISTIA ÎN PRIMELE VEACURI

 Agapele (ἀγάπαι – în Noul Testament anume la plural: Iuda 1:12 – de la ἀγάπη =
iubire, dragoste) erau mesele frăţeşti, cu scop filantropic (social), care au însoţit Liturghia
primară, fără ca ele însele să aibă vreun rol sacramental. Până pe la jumătatea secolului al
II-lea ele erau organizate înainte de Liturghie apoi, din motive disciplinare şi ascetice au
fost transferate după slujba euharistică, iar spre sfârşitul secolului al IV-lea au dispărut.
Istoria lor se pare că are rădăcini în tradiţia iudaică (aşa cum menţionează Talmudul,
Tipicul comunităţii de la Qumran, Filon din Alexandria ş.a.) şi au fost preluate şi de
Sfinţii Apostoli, fiind menţionată în Sfânta Scriptură (Fapte 6; I Corinteni 11; Iuda 1; II
Petru 2), apoi în Didahia şi la unii părinţi apostolici: Ignatie Teoforul, Ipolit Romanul şi
alţi scriitori ai secolului al III-lea. 1 Mai mult decât atât, Sfânta Scriptură arată povara
grea care era pe umerii apostolilor în a organiza aceste mese, şi de aceea Biserica a
instituit treapta diaconiei – în primul rând pentru această slujire.
Se ştie că, încă din secolul I, agapele au devenit motivul unor certuri şi neorânduieli,
contrare spiritului creştin în general, dar, mai ales, stării duhovniceşti necesare pentru îm-
părtăşirea cu Sfintele Taine. De aceea, pe la jumătatea secolului al II-lea, agapele erau
organizate după Liturghie şi doar cu scop caritativ. Tot atunci se generalizează ideea
împărtăşirii pe nemâncate, chiar dacă regula a fost fixată oficial abia în anul 393, la Si-
nodul din Hippone (şi în mod repetat la Cartagina, în anul 419) – ceea ce nu exclude
existenţa unor excepţii pentru regula ajunării, chiar şi la vremea aceea.
La începutul secolului al IV-lea Sfinţii Părinţi aveau păreri diferite privind folosul
agapelor. Cei mai mulţi – negative. Ca dovadă, Canonul 28 al Sinodului de la Laodiceea
(364) le interzice. Se pare însă că ele au mai existat, de vreme ce Sinodul Trulan (691) –
Canonul 74 este nevoit să repete (mai categoric) interdicţia de la Laodiceea.
În Apus agapele au existat până prin secolul al VIII-lea, dar au dispărut de la sine,
fără să fie interzise în mod expres.
Aşa cum consideră specialiştii, dispariţia definitivă a agapelor are două motive
principale:
1. Imposibilitatea de a organiza agapele în zilele de duminici şi sărbători imediat
după Liturghie şi pe lângă biserică (mai ales că se înmulţiseră bisericile, iar numărul de
clerici era mai mic pentru fiecare din ele).
2. Organizarea unui sistem de ajutorare socială mai organizat şi mai eficient, fără ca
acesta să fie legat strâns de Liturghie şi de zilele praznicale.
Trebuie să menţionăm că, mai ales în secolul al XX-lea, a existat (şi încă mai există) pe
alocuri tendinţa de a restabili obiceiul agapelor, dar mai mult ca o continuare a
1 Cf. М. С КАБАЛАНОВИЧ, Толковый Типикон, Moscova, 1995, pp. 49-54, 76-85. O carte întreagă, deosebit de im-
portantă, despre agape a scris: П. С ОКОЛОВ , Агапы 2
comuniunii (κοινωνία) euharistice, şi nu cu scop filantropic – căci aşa a fost înţeles
sensul vechilor agape, deci având şi un sens profund spiritual şi chiar mistic. Trebuie
însă să menţionăm că, în viziunea Bisericii, comuniunea duhovnicească nu se poate re-
aliza prin astfel de mese, ci exclusiv prin împărtăşirea euharistică din acelaşi potir. 2
Părerea denaturată de care vorbim porneşte de la ideea că vechile agape erau mai mult
decât o manifestare filantropică. Aceasta şi pentru că agapa se termina cu „sărutarea
păcii”. Dar adevărul e că „sărutarea păcii” avea loc între agapă şi euharistie, iar în cele
din urmă a devenit element al euharistiei (şi anume la începutul părţii ei principale) şi
nu al agapei – ceea ce arată înţelesul primar al acestei sărutări frăţeşti.
Trebuie deci să reafirmăm că agapele nu au avut niciodată un rol sacramental, ci
unul pur social şi filantropic, legat de necesităţile şi posibilităţile primelor comunităţi
creştine. http://teologie.net/data/carte/PP-agapele.pdf

at Niciun comentariu:

CLEOPA ILIE Cele 14 reguli pentru mergerea la biserică

 


Fraților, trebuie să știți că un creștin care merge la biserică are 14 reguli canonice de bună cuviință, dacă vrea să-i folosească mersul la sfânta biserică. Dacă nu le împlinește, se duce la biserică spre osândă.
Am să vă spun regulile de bună cuviință pentru un creștin care merge la sfânta biserică.
Dacă vreti să fiți fii cu adevărat ai Bisericii lui Hristos celei dreptmăritoare, care ne naște pe noi prin apă și prin Duh la Botez, de aproape 2000 de ani, în Biserica lui Hristos, care este stâlp și întărire a adevărului, să știți regulile de mergere la biserică, după cum urmează:
Prima condiție canonică pentru a merge la Sfânta Biserică este să te ierți cu toți. Dacă merge mama la biserică, sau tata, să zică: „Iertați-mă, măi băieți! Iartă-mă, soție!”
A doua condiție canonică. Când mergi la Biserică să duci un mic dar din casa ta. Măcar o lumânărică, măcar un bănuț, o prescură, un pahar de vin, ce poți. Că prin acel mic dar pe care-l duci tu la biserică se binecuvintează toată averea ta, căci îl dai jertfă lui Dumnezeu.
A treia condiție canonică. La biserică este bine să mergi mai de dimineață, ca să poți apuca Evanghelia Învierii de dimineață și Slavoslovia. Și totodată, dacă te duci mai devreme, te poți închina liniștit, nu-i lume multă la biserică, te duci la locul tău fără să deranjezi slujba.
A patra condiție canonică. Totdeauna bărbații în biserică trebuie să stea în partea dreaptă, iar femeile în partea stângă. Și în ordinea aceasta trebuie să stea în biserică: bărbații bătrâni în frunte, cei mai puțin cărunți la spate, cei mai tineri în spatele lor, flăcăii și băieții tot așa. La fel și femeile. Iar între bărbați și femei, să lăsați o cărare în biserică, ca să meargă cine vine să se închine și să ducă darul la Sfântul Altar.
A cincea condiție canonică este să nu vorbiți în biserică, că este mare păcat. Dacă este mare nevoie să vorbești, vorbește în șoaptă sau prin semne.
A șasea condiție canonică. Dacă mergi la biserică, să nu ieși până nu se termină slujba. Numai, Doamne ferește, dacă ești bolnav sau dacă pățești ceva. Dar altfel să nu ieși, că, dacă ieși înainte de terminarea Liturghiei, ești asemenea cu luda, care a ieșit de la Cina de taină. unde erau la masă Mântuitorul cu Apostolii și s-a dus și L-a vândut pe Hristos. Așa arată Sfântul Ioan Gură de Aur.
A șaptea condiție canonică pentru cei ce merg la biserică. Când vă închinați la sfintele icoane, să nu sărutați sfinții pe față, că-i păcat. Nu-i voie. Dacă sfântul este pietat în picioare, îi săruți picioarele; dacă este pictat pe jumătate, îl săruți la partea de jos.
A opta condiție canonică. Să știți că după ce dă preotul binecuvântare de Sfânta Liturghie, nimeni nu rnai are voie să se închine în biserică sau să mai ducă daruri la altar, că este mare păcat.
Când auzi că zice preotul: „Binecuvântată este Împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfintului Duh, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor”, este gata! De atunci fiecare stă la locul lui liniștit, nu se mai duce să se închine. Chiar de-ai venit cu un dar în biserică, cu lumânare și cu prescură, le dai la urmă.
Că din timpul acela preotul intră în Sfinta Liturghie și nu mai are timp să ia darul, Că dacă te duci și el se oprește de la Liturghie, îi rămân o mulțime de rugăciuni și are păcat. Deci darurile se dau la biserică până se dă binecuvântarea de Sfânta Liturghie.
De atunci înainte nu mai este voie nici să te închini, pentru că îi tulburi pe cei care vor să asculte Sfânta Liturghie.
A noua condiție canonică. Creștinii trebuie să stea în genunchi când se sfințesc preacuratele daruri, când se cântă: „Pe Tine Te lăudăm, pe Tine bine Te cuvântăm…!” Alții stau în genunchi și la Evanghelie. Nu-i o greșeală. La Axionul Maicii Domnului și la Tatăl nostru, atunci se stă. Și după ce se zice Simbolul Credinței se face sărutarea păcii. Așa se făcea înainte în unele biserici. Acum s-a uitat.
Cei ce au dezlegare și vor să se împărtășească cu Preacuratele Taine, trebuie să-și ceară iertare de la toți, de la cei mai bătrâni până la cei mai tineri. Dacă sunt bărbați, se duc la cei mai bătrâni oameni din frunte. Și de la care au avut vreo supărare, Doamne ferește, să ceară iertare: „Iartă-mă, frate! Iartă-mă, cumătre sau vecine!”
La fel și femeile să se ducă la cele mai bătrâne și să ia iertare, să le sărute mâna, iar acelea să le sărute pe frunte. Această rânduială se face înainte de a merge la Sfânta Împărtășanie. Și apoi iei o lumânărică aprinsă și la iconostas o dai în mâna paraclisierului; nu mergi cu ea înaintea preotului, în fața Sfântului Potir.
Pentru că în fața Sfântului Potir, când mergeți, nu aveți voie să fiți cu lumânarea aprinsă, nici să mai faceți Sfânta Cruce, că-i mare primejdie. Mulți, făcând cruce, s-a întâmplat că au lovit Sfântul Potir, pe preot, și au vărsat Sfintele. S-a întâmplat în multe biserici.
Eu am pățit-o. A venit unul de la Sasca Mare la împărtășanie; eram stareț la Mânăstirea Slatina, și m-a lovit peste Sfântul Potir și, dacă nu-l țineam, îl zvârlea în mijlocul bisericii. Și tot mi-a vărsat din Sfintele Taine. Am avut de făcut canon și rânduială.
Un băietan, când și-a făcut cruce, a dat peste Sfântul Potir. Și dacă nu-l țineam strâns mi-l vărsa tot și nu mai puteam să fiu preot din cauza asta. A încremenit și el. Și doar le-am spus, că erau sute de oameni cu lumânări aprinse: „Nu mai faceți cruce când ajungeți în fața Sfântului Potir, și lumânările lăsați-le colo la iconostas!”.
Când mergi în fața Sfântului Potir pui mâinile cruciș pe piept. Și atunci preotul ia cu lingurița Preasfintele și Preacuratele Taine și ți le dă să le mănânci.
A zecea condiție canonică. După ce-ai primit Preacuratele Taine ale lui Iisus Hristos, treci la ușa diaconească, ca acolo să-ți dea anaforă și un păhăruț de vin. Apoi treceți la strană sau în pridvor, să vă citiți molitfele sau rugăciunea de mulțumire după Sfânta Împărtășanie.
Trebuie să știți că nimeni nu are voie să se împărtășească dacă nu și-a citit rugăciunile de împărtășire (molitfele). Apoi, cele de mulțumire. Cel ce s-a împărtășit nu mai are voie să sărute mâna preotului. Până nu stai la masă nu mai ai voie să săruți nici sfintele icoane, nimic; că ai primit pe Hristos atunci. După masă poți să săruți mâna și sfintele icoane.
După împărtășanie n-ai voie să scuipi trei zile și trei nopți. Așa-i după rânduiala canonică. Dar măcar până a doua zi; măcar 24 de ore să țineți minte. Dar trei zile arată cartea. Așa este după Sfânta Împărtășanie.
Cei căsătoriți, care vor să se împărtășească cu preacuratele Taine, trebuie să păzească curăția în familie măcar trei zile, iar după ce s-au împărtășit să țină măcar două zile. Iar în posturi trebuie să trăiască toate zilele în curăție.
A unsprezecea condiție canonică. Cel ce a venit la biserică dintr-o familie, se cheamă apostolul familiei. El trebuie să ia sfânta anaforă pentru toți cei de acasă.
Cei de acasă n-au voie, Doamne ferește, în Duminici și sărbători, să mănânce ceva până nu vine cel de la sfânta biserică, să le aducă sfânta anaforă, să se împărtășească cu sfânta anaforă în locul Preacuratelor Taine. Că sfânta anaforă pe grecește se cheamă antidoron, adică contra chip, ține locul Preacuratelor Taine pentru cei ce nu pot să se împărtășească.
Duminica și în sărbători, în timpul Sfintei Liturghii, n-ai voie să faci mâncare, că este mare păcat. Fă mâncarea de sâmbătă seara și pune-o undeva la rece, că aveți acum frigidere, și o încălzești când veniți de la biserică. În caz de mare nevoie, după ce ieși de la Sfânta Liturghie, ai voie să faci mâncare. Dar în timpul Sfintei Liturghii, când preotul leagă cerul cu pământul și scoate părticele pentru milioane de suflete, tu să nu te apuci atunci să faci mâncare, că-i mare păcat!
Așa a fost la strămoșii noștri. Întrebați bătrânii, că așa țineau înainte! Nu se făcea mâncare Duminica. Este mare păcat. Nu-i voie să faci focul și să faci mâncare când preotul face dumnezeiasca Liturghie pentru atâtea milioane de creștini, unde mijlocește iertarea atâtor suflete, și pentru cei din iad și pentru cei din ceruri și pentru cei de pe pământ.
A douăsprezecea condiție canonică. Cel ce a fost la sfânta biserică, când a zis preotul: „Cu pace să ieșim! Întru numele Domnului” și a tăcut otpustul, adică sfârșitul Liturghiei, face trei închinăciuni în mijlocul bisericii și merge acasă.
De la biserică să nu se oprească până la ușa lui. Nu cumva să-l ducă diavolul de la biserică la crâșmă sau la joc, că atunci e vai de el. A început cu Dumnezeu și termină cu diavolul. Că așa face vrăjmașul: „Da, să mă duc pe la cutare cumătru; da’ să mă duc până la cutare; da’ să merg oleacă la crâșmă!”.
Bucuria diavolului că te-a scos din raiul lui Dumnezeu și te duce în iad, căci crâșma este gura iadului. Așa o numesc toți Sfinții Părinți.
Dracul, când ai intrat în crâșmă, îți bate trei cuie. Primul cui, când ai pus piciorul pe pragul crâșmei; al doilea, când ai stat pe scaun la masă, în crâșmă; și al treilea, când ai luat primul pahar. Pe urmă ești al lui; te ține el acolo, nu scapi degrabă. Ți-a bătut trei cuie.
Deci de la ușa bisericii du-te direct acasă!
A treisprezecea condiție canonică. Când mergi acasă, zi o rugăciune la sfintele icoane și când toți stau la masă, tu să le povestești ce ți-a rămas și ție în cap de la biserică. „Uite, a fost Apostolul cutare, Evanghelia cutare; preotul a ținut predica cutare; uite așa a cântat dascălul, așa frumos a fost!” ca să audă și cei ce n-au putut merge la biserică din motive binecuvântate.
A paisprezecea condiție canonică. După ce ai stat și tu la masă, să te odihnești două ore. Apoi trebuie să te duci, în Duminici și sărbători, să faci vizite și să cercetezi pe cei bolnavi și săraci.
Dacă știi un bătrân bolnav sau o femeie bolnavă sau un copil, sau cineva care zace de mulți ani, du-te și-l cercetează, că auzi ce spune Hristos în ziua Judecății: Bolnav am fost și nu m-ați cercetat (Matei 25, 36).
Dacă nu poți duce un dar cât de mic la cel bolnav, du-te și-i spune un cuvânt de mângâiere: „Rabdă, frate! Roagă-te lui Dumnezeu, că te iubește! Dumnezeu, pe care-L iubește, îl ceartă. Și dacă ai să rabzi în lumea asta, n-ai să mai rabzi dincolo. Așa a răbdat Iov, așa a răbdat Lazăr!”.
Deci regula a paisprezecea este să cercetăm pe bătrâni și pe cei bolnavi în Duminici și sărbători.
Acestea sunt pe scurt cele paisprezece reguli de bună cuviință pentru creștinii care merg la sfânta biserică.
at Niciun comentariu:

Mergem în ceruri când mergem la Liturghie

 

Mergem în ceruri - nu doar când murim, sau când mergem în pelerinaj în Țara Sfântă. Mergem în ceruri când mergem la Liturghie. Nu este un simbol sau o metafora.
Sf. Athanasie (sec. IV) scria: “Iubiții mei frați, nu am venit la o sărbătoare pământească, ci la un ospăț veșnic și ceresc. Nu îl vedem ca în umbră, ci luăm parte la el cu adevărat.”
Cerul pe pământ - aceasta este realitatea!
 


În ceasul în care Dumnezeiasca Liturghie se săvârşeşte pe pământ în biserică, se săvârşeşte şi o altă liturghie în cer. Iată de ce vă spun că trebuie să aveţi totdeauna trezvie. Nu vă ocupaţi cu bucătăria. Nu vă ocupaţi cu nimic în timpul când la biserică se săvârşeşte Liturghia.

În ceasul în care Dumnezeiasca Liturghie se săvârşeşte pe pământ în biserică, se săvârşeşte şi o altă liturghie în cer. Iar asta a arătat-o Domnul unui monah dintr-o mănăstire.

Avea ascultare să cureţe pronaosul bisericii mănăstirii. Un alt monah tânăr mătura în biserică. În ceasul acela se săvârşea într-un paraclis Liturghia. Monahul se ruga pentru el cum putea în simplitatea inimii sale. Deodată ridică privirea în sus şi vede cerul deschis şi o Sfântă Masă. În faţa acestei Sfinte Mese erau trei arhierei îngenunchiaţi. Într-o parte stătea în picioare un cor de o frumuseţe de nedescris. Făceau Sfânta Liturghie. O săvârşeau Sfinţii Ierarhi. Ierarhi ca Vasile, Grigorie şi Ioan, ca Atanasie şi Chiril, dascălii lumii.

Monahul a stat în picioare nemişcat mai mult de o jumătate de oră şi a privit. Era înmărmurit.

Când s-a terminat Liturghia şi fraţii au plecat din biserică, l-au văzut pe acest monah că stătea nemişcat. Mătura i-a scăpat din mâini. Era ca un stâlp udat de lacrimi. Cu adevărat era ud de lacrimi. L-au luat cu atenție de mână, fără să-l întrebe nimic şi l-au dus la chilia sa. Iar aici a rămas câteva ore ca ieşit din minţi. Apoi a venit duhovnicul lui şi l-a liniştit. Când şi-a venit în sine, l-au dus la egumen. Acolo, în faţa egumenului, a spus toate pe care le-a văzut.

Iată de ce vă spun că trebuie să aveţi totdeauna trezvie. Nu vă ocupaţi cu bucătăria. Nu vă ocupaţi cu nimic în timpul când la biserică se săvârşeşte Liturghia. Dacă sunteţi afară de biserică, nu staţi într-un loc retras ca să vă rugaţi. Să citiţi Evanghelia, Canonul preadulcelui Iisus, Paraclisul Maicii Domnului.

Potriviți ora. Să începeţi la 10:00 şi să terminaţi la 12:30. La aceste ore, Patriarhul nostru săvârşeşte Liturghia. De obicei, la 12:20 se împărtăşeşte. Se împărtăşeşte timp de zece minute. Apoi împărtăşeşte preoţii şi diaconii coliturghisitori. Şi în jur de 12:35 merge la locul său, unde îi aduc ceva să bea. Acolo îşi citeşte mulţumirea (de după împărtăşanie). Şi-o citeşte singur. Cel mai bătrân dintre preoţi stă în picioare şi aşteaptă să termine. Patriarhul nu vrea să se amestece în rugăciunea celorlalţi. Fericitul patriarh Alexei îşi citeşte mulţumirea foarte rar. Durează cam zece minute. Citeşte. Citeşte. Citeşte din nou. A fost un om al rugăciunii. Un mare om al rugăciunii. După ce se sătura, făcea semn şi cineva îi lua cartea. Atunci venea şi preotul cu ceva să bea. Lua o dată, îşi clătea puţin gura. Mai lua şi o bucăţică de anafură. Şi atât. Apoi veneau preoţii să ia binecuvântare de la el. Ce om paşnic a fost! Tot numai zâmbet. Abia acum cobora pe pământ, dar şi pe pământ stătea drept.

Orele acestea să le aveţi sfinte. Să nu vă îndeletniciţi cu nimic în timpul lor. Şi niciodată, niciodată să nu vă aflaţi în bucătărie. Nici să vă îndeletniciţi să priviţi ceva. Să nu vă îndeletniciţi cu nimic. Sărbătorile mari împărăteşti, cele 12 praznice, Sărbătorile Maicii Domnului, ale Sfinţilor Arhangheli, ale sfinţilor mari, ale sfântului vostru apărător, să le respectaţi. Dacă pe acestea atât de simple nu le vom păzi, vom pierde frica de Dumnezeu. Iar când o vom pierde, vom ajunge ca păgânii şi vameşii, atei. Da, atât de mult ne golim, încât ajungem ca păgânii şi vameşii.

(O viață de jertfă - Mărturisirile Cuviosului stareț Samson Esper, Traducere de Severin Alexandru, Editura Egumenița, Galați, 2010, pp. 92-93)


Închină-te cu cuviință și evlavie înaintea Sfintelor icoane, fără să stai prea mult îngenunchiat, mai ales în fața icoanelor împărătești, pentru a îngădui și altora să-și facă rugăciunile lor și ca să nu împiedici pe preot în săvârșirea slujbei.

Intrând în biserică, nu uita că intri într-un locaș sfințit, în casa lui Dumnezeu. Nu este deci de prisos „Să știi cum trebuie să petreci în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului Celui Viu...” (I Tim. 3, 15). În clipa în care pășim peste pragul bisericii, să lăsăm afară toate gândurile, toate grijile lumești, toate simțurile pământești. În biserică se intră «cu credință, cu frică de Dumnezeu și cu bună evlavie». Pășind în sfântul lăcaș, să fim astfel eliberați de povara grijilor de toate zilele: «Toată grija cea lumească să o lepădăm» și să ne ațintim gândul și inima numai spre cer și spre Dumnezeu: «Sus să avem inimile!», așa cum ne îndeamnă preotul înainte de a începe marea rugăciune în timpul căreia se aduce Sfânta Jertfă.

Pășește apoi ușor, spre a te închina mai întâi în fața Sfintei Evanghelii și a icoanei de pe tetrapod, care închipuie pe Hristos în mijlocul bisericii, apoi, în fața iconostasului; iar dacă ai adus prescură, vin și pomelnic, dă-le preotului prin ușa dinspre miazănoapte a altarului. Închină-te cu cuviință și evlavie înaintea Sfintelor icoane, fără să stai prea mult îngenunchiat, mai ales în fața icoanelor împărătești, pentru a îngădui și altora să-și facă rugăciunile lor și ca să nu împiedici pe preot în săvârșirea slujbei. Dacă însă s-a început Sfânta Liturghie, rămâi să te închini la icoane după sfârșitul slujbei.

Mergi după aceea în liniște și te așează la locul cuvenit: bărbații, la dreapta, iar femeile, la stânga. Ai grijă să lași la mijlocul bisericii loc de trecere pentru cei ce vor veni după tine și pentru sfințiții slujitori, când trebuie să cădească toată biserica. Ai grijă, de asemenea, ca locul de sub policandrul cel mare să rămână gol, pentru ca preotul să poată ieși pe acolo cu Sfânta Evanghelie și cu sfintele Daruri. Cuviincios este, iarăși, ca stranele să rămână libere, la îndemâna celor mai în vârstă, mai neputincioși și mai osteniți decât tine, pentru ca aceștia să poată să ia loc în anumite momente ale slujbei.

Nu umbla și nu te mișca fără rost în biserică, ci rămâi în liniște la locul pe care ți l-ai ales dintru început, pentru a păstra liniștea și buna rânduială ce trebuie să domnească în casa Domnului, căci „Dumnezeu nu e al neorânduielii, ci al păcii” (I Cor. 14, 33). Păstrează tot timpul, în ținuta și înfățișarea ta trupească, cuviința și evlavia pe care trebuie să le avem în fața Împăratului Tuturor. Nu sta relaxat la strană, ci drept, în picioare: «Să stăm bine, să stăm cu frică și să luăm aminte Sfânta Jertfă cu pace să o aducem!». Nu vorbi și nu râde, nu fi necuviincios și nu-ți roti ochii împrejur, ca să vezi cine a mai intrat sau cine iese sau ce face vecinul tău, ci urmărește cu atenție rânduiala slujbei, luând parte la cântările Sfintei Liturghii, bine știind și încredințat fiind că toate cele ce se săvârșesc în timpul Sfintei Liturghii se fac pentru noi toți, slujitori și credincioși laolaltă. Ascultă mai ales cu multă luare aminte cele ce se citesc la Apostol și Evanghelie, ca și cum ai asculta pe Domnul Însuși sau pe Sfinții Săi Apostoli; fii, de asemenea, atent la predica rostită de preot, căci el nu vorbește în numele lui, ci al lui Dumnezeu. Luarea aminte, cuviința și credința noastră trebuie să sporească pe măsură ce ne apropiem de inima Sfintei Liturghii, adică de clipa sfințirii Darurilor.

Închină-te, adică fă-ți semnul crucii și pleacă-ți genunchii la timpul cuvenit, adică: în timpul cântării «Pre Tine Te lăudăm», când se sfințesc darurile, la Axion, când preotul mijlocește pentru noi.

(Învățătura de credință ortodoxă, Editura Doxologia, 2009, pp. 267-268)

 “Dacă vrem să ne reculegem, este de mare folos să venim la biserică cu mult timp înainte de Liturghie și să începem să ne rugăm. Reculegerea interioară ne va ajuta să ne concentrăm asupra desfășurării Liturghiei, indiferent ce se întâmplă în jurul nostru: copilași care plâng, muzică proastă sau predică mediocră”

De fiecare dată când mergem la biserică ne împărtășim de har și de dar

Și acum trimite harul preasfântului Tău Duh peste noi și darurile ce sunt puse înainte

Dragii noștri credincioși!

         Cu ajutorul Bunului Dumnezeu ne aflăm în duminica Pogorârii Duhului Sfânt, a Cinzecimii sau Rusaliilor, ziua în care s-a întemeiat în chip văzut Biserica.

       Eminescu  numea Biserica ca fiind mama poporului român, iar Sfântul Cirpian ne învață că „cine nu are Biserica mamă, nu poate avea pe Dumnezeu Tată”.

            Fiecare Biserică este un izvor al tămăduirilor sufletești și trupești. Sfântul Gherman, patriarhul Constantinopolului, o numește „cerul pe pământ unde locuiește și se preumblă Dumnezeu”. Este instituția teandrică divino-umană, care lucrează în lume cu mijloacele ei spirituale: Sfânta Scriptură, Sf.Tradiție, cultul liturgic și harul Sfintelor Taine. Biserica e corabia mântuirii, este locul unde se jertfește în chip nesângeros „Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii”. Este fântâna nesecată a darurilor dumnezeiești, stâlp și temelie a adevărului. Biserica e viață nouă în Hristos și cu Hristos, e corabia mântuirii și punte între cer și pământ.

Ce ne oferă Sfânta Biserică. Părintele Dumitru Stăniloae ne arată că locaşul unei Biserici îl are prezent şi locuitor în el pe Dumnezeu cel în Treime închinat şi slăvit, de aceea şi darurile Bisericii sunt multe, iar dintre ele am putea enumera:

- În primul rând numele de creștin, de fiu a lui Dumnezeu pe care îl primim la Botez. Apoi Biserica ne oferă credința mântuitoare, învățătura despre Dumnezeu și om.

- Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție, care cuprind cuvântul lui Dumnezeu.

- Sfințirea sufletului, pentru că nu există nicio altă instituție care să ofere leac împotriva păcatului. 

- Comuniunea sfinților sau cultul morților, adică actul prin care cei de pe pământ intră în comuniune cu cei din ceruri pe calea rugăciunii. 

- Sărbătorile care ne îndeamnă spre vederea lui Dumnezeu. 

- Sfintele Taine, care sunt lucrări văzute prin care în chip nevăzut se revarsă harul lui Dumnezeu. Și dacă în Vechiul Testament, la sfințirea Templului, Domnul a zis: „ochii Mei vor fi pururea deschiși asupra acestui locaș, în Noul Testament, Iisus ne asigură: „Iată Eu sunt cu voi până la sfârșitul veacurilor”.

Biserica ne oferă Sfânta Liturghie, iar Sfânta Liturghie ni-L oferă pe Hristos. Dacă prin celelalte Taine primim anumite daruri, prin Sfânta Liturghie îl primim pe darul darurilor, pe Iisus Hristos. Astfel, Sfânta Liturghie este reactualizarea lui Hristos printre noi, pentru că El vieţuieşte în noi şi noi în El şi îl însoţim din peştera Betleemului şi până la înălţare.

       Sfânta Liturghie este slujba centrului cultului creştin ortodox în care Hristos vine pentru a ne sfinţi şi a ni se dărui prin Împărtăşanie. La fiecare Liturghie, Duhul Sfânt actualizează, face prezentă pentru fiecare credincios în parte -întreaga viaţă a Mântuitorului.

          În timpul Sfintei Liturghii, Hristos este preot, jertfă şi altar, dar şi primitor: pentru că Tu eşti cel ce aduci şi cel ce Te aduci”. La fiecare Sfântă Liturghie, cerul se coboară pe pământ: „noi cari pe heruvimi cu taină închipuim”- pentru ca să participe la prefacerea pâinii şi a vinului. Iar săvârşirea Sfintei Liturghii are ca obiect - prefacerea pâinii şi a vinului în Trupul şi Sângele Mântuitorului, iar ca scop  - sfinţirea credincioşilor şi iertarea păcatelor.

     Şi de fiecare dată când participăm la Sfânta Liturghie suntem în Împărăţia lui Dumnezeu, pentru că la începutul Sfintei Liturghii preotul zice: „Binecuvântată este împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

         La Sfânta Liturghie ne rugăm pentru cei vii, dar şi pentru cei morţi, pentru cei prezenţi, dar şi pentru cei care nu pot participa, îi mulţumim pentru binefacerile pe care le ştim, dar şi pe care nu le ştim.

        La Sfânta Liturghie ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele Mântuitorului: „cel ce mănâncă Trupul Meu petrece întru Mine şi Eu întru el”, dar ne împărtăşim şi de cuvântul lui Dumnezeu ,,fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-L păzesc pe el”.

 Şi tot la Sf.Liturghie ne împărtăşim prin miride - care sunt firimituri mici de pâine care se aşează de-a dreapta şi de-a stânga Sfântului Agneţ, pe Sfântul disc, pomenindu-se vii şi morţii, iar după împărtăşanie aceste firimituri se toarnă în potir pentru ca cei pomeniţi, cei vii, dar şi cei morţi, să se cuminece şi ei cu Trupul şi Sângele Mielului lui Dumnezeu care ridică păcatele lumi.

     Biserica ne îndeamnă la rugăciunea în comun, pentru că exprimă dorinţa Mântuitorului Iisus Hristos, care a spus: „Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu”.

        Rugăciunea Amvonului este rugăciunea cu care se încheie Slujba Sfintei Liturghii a Sfântului Ioan Gură de Aur. Poate fi considerată atât o rugăciune de mulţumire, cât şi una de cerere, de laudă şi de mărturisire a credinţei în Sfânta Treime.

,,Cel ce binecuvintezi pe cei ce Te binecuvintează, Doamne, şi sfinţeşti pe cei ce nădăjduiesc întru Tine, mântuieşte poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta. Plinirea Bisericii Tale o păzeşte; sfinţeşte pe cei ce iubesc podoaba casei Tale; Tu pe aceştia îi preamăreşte cu dumnezeiască puterea Ta şi nu ne lăsa pe noi, cei ce nădăjduim întru Tine. Pace lumii Tale dăruieşte, bisericilor Tale, preoţilor, binecredinciosului popor român de pretutindeni şi armatei ţării noastre. Că toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de Sus este, pogorând de la Tine, Părintele luminilor, şi Ţie slavă şi mulţumire şi închinăciune înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin”.

     Pe uşa unei Biserici sunt scrise următoarele cuvinte: ,,Pace celor ce vin, bucurie celor ce rămân și binecuvântare celor ce pleacă!”

        Să aveţi parte de Pace, Bucurie şi Binecuvântare!

          pr. Vasile Beni

at Niciun comentariu:

Aș vrea ca sufletul să-mi fie o grădină cu flori de iubire și recunoștință


 Aș vrea să semăn în ogorul Lui Dumnezeu,
Cu hărnicie și iubire, azi, mâine și mereu:
Semințe de floarea mulțumirii și recunoștinței,
Semințe de floarea iubirii, smereniei și căinței.
Semințe de floarea bucuriei și speranței,
Seminte de floarea nădejdii și credinței.
Semințe de floarea prieteniei și comuniunii,
Semințe de floarea păcii, solidarității și compasiunii.

Aș vrea ca sufletul să-mi fie o grădină minunată,
Aș vrea ca sufletul să-mi fie o grădină înmiresmată.
O grădină cu mireasmă de Rai, cu mireasmă de tămâie,
O grădină ce-aș vrea ca darul meu pentru Doamne, să fie.
Aș vrea să-i aștern la picioare Domnului meu iubitor,
Covor frumos de flori, pictat de cel mai virtuos pictor.
De pictorul – iubire autentică, necondiționată
De pictorul – iubire celestă, iubire minunată.

Aș vrea să-I aștern la picioare, covor din albăstrele – covor de smerenie.
Aș vrea să-I aștern la picioare, covor de crini imperiali -covor de sinceritate.
Aș vrea să-I aștern la picioare, covor de maci sângerii – covor de bucurie.
Aș vrea să-I aștern la picioare, covor din mărgăritare- covor de puritate.
Aș vrea să-I aștern la picioare, covor din trandafiri – covor de iubire.
Aș vrea să-I aștern la picioare, covor din floarea-soarelui – covor de fericire.

Aș vrea ca forile sufletului meu să fie minunat de gingașe și frumoase.
Aș vrea ca florile sufletului meu să înflorească cu petale luminoase.
Aș vrea ca florile sufletului meu să fie florile iubirii și recunoștinței.
Aș vrea ca florile sufletului meu să fie florile nădejdii și biruinței.
Aș vrea ca florile sufletului meu să fie udate cu apă de la izvorul credinței.
Aș vrea ca florile sufletului meu să fie mângâiate de vântul păcii și al liniștei.
Aș vrea ca florile sufletulu meu, nicicând să nu se ofilească.
Aș vrea ca florile sufletului meu, veșnic să-nflorească.
Aș vrea ca florile sufletului meu să se înalțe spre Soarele Hristos.
Aș vrea ca florile sufletului meu să-nflorească în Spațiul Învierii, Luminos.

Aș vrea ca florile sufletului meu să vorbească despre măreția Lui Dumnezeu.
Aș vrea ca florile sufletului meu să-ți amintească de Creatorul tău și-al meu.
Aș vrea ca florile sufletului meu să-ți înalțe mintea, sufletul și inima spre Cer.
Aș vrea ca florile sufletului meu să fie darul cel mai frumos ce pot să-l ofer
Lui Doamne și aproapelui meu,
Azi, mâine și mereu.💜💜💜


at Niciun comentariu:

Deosebirea dintre a te ruga si a crede


 Pământurile erau arse și crăpate, frunzele, îngălbenite sau chiar sfoiogite de
arsita, abia se mai tineau pe crengi. Iarba de pe pajiști si fanete se ofilise
cu totul. Oamenii erau îngrijorati și nelinistiti. Cercetau mereu cerul ca de
cristal. Nici un norisor.Albastru de cobalt!
     Săptămânile se însirau una după alta tot mai fierbinți. De luni de zile nu
căzuse nici un fir ploaie.
     Preotul se hotara sa organizeze în piațeta din fața bisericii o ora de
rugăciune pentru a’L implora pe Dumnezeu pentru ploaie.
     La ora stabilită, piațeta era plină de lume.
     Mulți aduseseră obiecte care dădeau mărturie despre credința lor.
    Preotul privea cu admirație Bibliile, cartile de rugaciuni, icoanele,
crucile, metanierele.
    Atentia ii fu atrasa, insa, in chip deosebit de o fetiță care statea
cuminte în primul rând, avand in mana o umbreluta.

     A te ruga înseamnă să ceri ploaia,
    a crede, insa, înseamna să-ți iei umbrela!💜💜💜

at Niciun comentariu:

Totul despre pălămidă


at Niciun comentariu:

miercuri, 7 mai 2025

Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei (1)

 

Troparul Sfântului Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei

Glasul al 4-lea

Îndreptător credinţei şi chip blândeţelor, învăţător înfrânârii te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Nicolae, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 2-lea

Irmos: Întru adânc ai aşternut...

Stih: Sfinte Ierarhe Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Purtătorule de cunună, stând cu Oştile îngereşti înaintea Scaunului lui Hristos, Preaînţelepte Ierarhe Nicolae, dăruieşte-mi luminarea care să împrăştie întunericul sufletului meu, ca să laud, bucurându-mă, preafericite, pomenirea ta.

Stih: Sfinte Ierarhe Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Domnul, Cel Ce slăveşte pe toţi cei ce-L slăvesc pe Dânsul, adăpost te-a dat pe tine credincioşilor, care izbăveşti de ispite pe cei ce aleargă la acoperământul tău, Sfinte Nicolae şi te cheamă cu credinţă şi cu dragoste, preamărite.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Şarpele cel viclean, insuflându-mi pofta de a mă asemăna Ziditorului, ca pe un rob m-a răpit; iar prin tine, Preacurată, am fost iarăşi chemat înapoi îndumnezeindu-mă, cu adevărat; că tu, Maica lui Dumnezeu, ai născut pe Cel Ce m-a îndumnezeit pe mine.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Înflorit-a pustiul ca şi crinul...

Stih: Sfinte Ierarhe Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfinte Nicolae Fericite, ucenic adevărat al Stăpânului făcându-te, izbăveşte din cumplitele nevoi şi din moartea amară, pe cei ce aleargă la tine.

Stih: Sfinte Ierarhe Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mult Milostive, curăţeşte pe robii Tăi, dându-le iertare de greşeli ca un Bun, pentru mijlocirile cele către Tine, ale slugii Tale, Sfântul Nicolae.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Alină-mi tulburarea patimilor, Stăpână şi cârmuieşte-mi viaţa, Preasfântă, Ceea ce ai născut pe Hristos, întru Care s-a întărit inima mea.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Venit-ai din Fecioară...

Stih: Sfinte Ierarhe Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Trăind sub puterea apropiată a Razelor Duhului, ai ajuns purtător de lumină, luminând marginile lumii; înaintea tuturor stând şi izbăvind pe toţi cei ce cu credinţă aleargă la tine.

Stih: Sfinte Ierarhe Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Precum te-ai arătat mai înainte, izbăvind pe tineri de moarte, cuvioase, aşa şi acum miluieşte-mă pe mine, de toată primejdia, de ispite şi de nevoi, preafericite.

Stih: Sfinte Ierarhe Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Strălucit-ai ca o făclie a faptelor bune, preafericite, făcându-te următor preaales al Stăpânului tău şi fiind chemat, izbăveşti pe cei ce cu bună evlavie şi cu dragoste te măresc pe tine.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Venit-a la tine Stăpânul şi Domnul, Întrupându-Se şi mântuindu-mă, ca un Milostiv, pe mine tot omul. Pentru aceasta strigăm către tine: Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, cea cu totul fără prihană.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Luminează-ne pe noi...

Stih: Sfinte Ierarhe Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu viaţă plină de Dumnezeiască cuviinţă strălucind, de trei ori fericite, de faţă stând, ai izbăvit pe cei osândiţi cu nedreptă judecată să fie ucişi, care strigau Stăpânului Hristos: alt dumnezeu afară de Tine nu cunoaştem.

Stih: Sfinte Ierarhe Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel ce priveşti acum în ceruri, Slava Cea pururea Veşnică şi te desfătezi de Prealuminatele Străluciri ale Razei Celei Negrăite şi Dumnezeieşti, acoperă-mă pe mine cu ocrotirea ta, cuvioase, preacinstită slugă a lui Hristos.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca să cauţi chipul tău cel acoperit de nisipul patimilor, Mântuitorule, ascunzându-Te de Puterile cele cereşti şi întrupându-Te din Fecioară, Te-ai arătat celor ce strigă: alt dumnezeu afară de Tine nu cunoaştem.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Întru adâncul greşelilor...

Stih: Sfinte Ierarhe Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cunună de biruinţă ţi s-a pus după vrednicie pe cap, Sfinte Nicolae. Deci, ca un biruitor preaales, izbăveşte pe cei ce te cheamă pe tine.

Stih: Sfinte Ierarhe Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe mine cel omorât de greşeli, fericite şi dat la fund de furtunile patimilor, arătându-te, mă izbăveşte la limanul Dumnezeieştii voiri.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Spre tine mi-am pus nădejdea mântuirii mele, Maică, pururea Fecioară şi pe tine te pun Ocrotitoare Tare şi Neclintită a vieţii mele.

 

CONDAC

Glasul al 3-lea

Podobie: Fecioara astăzi...

În Mira, Sfinte, sfinţitor te-ai arătat; că Evanghelia lui Hristos plinind-o, cuvioase, ţi-ai pus sufletul tău pentru poporul tău; mântuit-ai pe cei nevinovaţi din moarte. Pentru aceasta te-ai sfinţit ca un mare tăinuitor al darului lui Dumnezeu.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Chipul cel de aur...

Stih: Sfinte Ierarhe Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu tăişul ispitelor sunt tăiat, cumplit fiind înţepat şi de porţile iadului m-am apropiat, de necazuri fiind împresurat; miluieşte-mă cu rugăciunile tale, fericite şi mă ridică pe mine, cel ce cânt: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Ierarhe Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De sclipirile cele fără materie ale Luminii Celei Neapuse fiind luminat, smulge pe cei chinuiţi din întunericul necazurilor şi povăţuieşte la lumina veseliei pe cei ce cântă: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Roagă pe Hristos, Fiul tău şi Dumnezeu, Născătoare de Dumnezeu, să izbăvească cu Cinstit Sângele Său pe cei încercaţi de cumplite greşeli şi de înşelăciunea şarpelui; pe cei ce cântă: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: În cuptorul cel cu foc...

Stih: Sfinte Ierarhe Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un blând şi milostiv, slobozeşte, fericite, din nevoile cumplite care i-au cuprins, pe cei ce se găsesc în adâncul ispitelor, dăruindu-le dezlegare, cu rugăciunile tale cele către Mântuitorul Hristos, învăţătorule al celor de Taină.

Stih: Sfinte Ierarhe Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Povăţuitor al Tainelor celor mai presus de minte, slujitor al celor sfinte şi cereşti fiind, de Dumnezeu înţelepţite şi arhiereu credincios, cere iertare de greşeli de la Mântuitorul nostru, grăitorule de cele Tainice.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Mintea mea slăbeşte acum, căzând întru adâncul necinstei, ca Una ce de acolo, este cuprinsă de tot felul de rele. Ci tu, Fecioară, vindecă-mă, îmbrăcându-mă în lumina nepătimirii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Fiul Părintelui Celui fără de început...

Stih: Sfinte Ierarhe Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu strălucirile harului fiind luminat, de Dumnezeu înţelepţite şi Luceafăr al dreptei credinţe lămurit ajungând, pe cei din ispite îi scapi şi pe cei din adâncul mării îi izbăveşti şi pe cei flămânzi îi hrăneşti în chip minunat, preafericite.

Stih: Sfinte Ierarhe Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel ce acum în Raiul desfătării te sălăşluieşti şi vezi limpede Slava Cea Negrăită, din bolţile cereşti priveşti la cântăreţii tăi, izbăvindu-i din patimi, purtătorule de Dumnezeu, preafericite,

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe Înţelepciunea şi Puterea şi Cuvântul Cel Ipostatic al Tatălui, Maica lui Dumnezeu Curată, L-ai născut din Preacuratele tale sângiuri, Biserică luându-Şi şi cu dânsa împreunându-Se prin unire în Chip Nedespărţit.

 

SEDELNA

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Râu îmbelşugat de tămăduiri şi izvor de minuni neîmpuţinat te-a arătat pe tine, Sfinte Nicolae, adâncul milostivirii; că cei amarnic apăsaţi de boli şi cumplit încercaţi de nenorocirile vieţii, află doctorie tămăduitoare, cu adevărat, la toată mâhnirea, în calda ta ocrotire. Pentru aceasta strigăm către tine: roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare de greşeli celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Pe Înţelepciunea şi Cuvântul în pântecele tău zămislind în chip de negrăit, Maica lui Dumnezeu, lumii ai născut pe Cel Ce ţine toate; şi în braţe ai purtat pe Cel Ce cuprinde toate, pe Dătătorul de hrană al tuturor, pe Făcătorul făpturii şi Domnul. Pentru aceasta te rog, Preacurată Fecioară şi cu credinţă strig către tine, să fiu izbăvit de greşeli, când va fi să stau înaintea feţei Ziditorului meu. Stăpână, Fecioară Curată, ajutorul tău dăruieşte-mi-l atunci, că poţi toate câte le voieşti.

at Niciun comentariu:

Acatistul Sfântului Ierarh Nicolae

 

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condac 1

Cel care verși mir de mult preț la toată lumea, și mie, celui nevrednic și mai mult decât toți păcătos, dăruiește-mi ca să-ți aduc ție cântare, Părinte Nicolae. Tu, ca acela care ai îndrăznire către Dumnezeu, slobozește-mă din toate necazurile, ca să cânt ție: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minuni!

Icos 1

Arătatu-te-ai în vis împăratului celui cinstitor de Dumnezeu și pentru moartea voievozilor acelora l-ai îngrozit pe el, și degrab ascultând de porunca ta, Nicolae, a poruncit ca să-i elibereze pe dânșii. Pentru aceea, ei au fost cuprinși de bucurie și de frică, iar eu cu dânșii grăiesc ție, Sfinte Nicolae:
Bucură-te, capul cel sfințit;
Bucură-te, cel care ai sfărâmat capul cel diavolesc prin rugăciunile tale;
Bucură-te, slujitorule al Împăratului tuturor;
Bucură-te, ajutătorul celor credincioși;
Bucură-te, întărirea Ortodoxiei;
Bucură-te, pierzătorul celor fără de lege;
Bucură-te, cel care ești insuflat cu suflarea Duhului Sfânt;
Bucură-te, cel care ai pierdut viforul mulțimii zeilor;
Bucură-te, cel care ești dimpreună vorbitor cu îngerii;
Bucură-te, izgonitorul demonilor;
Bucură-te, glasul dumnezeieștilor cuvinte;
Bucură-te, cel care ai astupat gurile ereticilor;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minuni!

Condac 2

Pe pământ, al doilea Înaintemergător te-ai arătat, Nicolae, spre mustrarea fărădelegilor, că acela a mustrat pe Irod, săvârșitorul fărădelegii, iar tu ai rușinat pe Arie cel orbit cu eresul și toată lumea ai voit să o cureți de învățăturile lui cele nedrepte, și turma ta a o lumina, ca un părinte și învățător. Pentru aceea, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 2

Vrând dimineața Avlavie, după porunca împăratului, să scoată pe cei legați din temniță spre tăiere, tu, cu minunile tale, mai înainte ai apucat prin vis și, îngrozindu-l pe el, ai zis: „Nimic să nu faci bărbaților acestora, că nevinovați sunt spre tăiere”. Pentru aceea și noi grăim ție, Nicolae mărite:
Bucură-te, mare făcătorule de minuni;
Bucură-te, grabnic ajutătorule;
Bucură-te, cald folositorule;
Bucură-te, cercetătorul celor necăjiți;
Bucură-te, limanul cel lin al celor înviforați;
Bucură-te, mângâierea celor care plâng;
Bucură-te, hrănitorul celor flămânzi;
Bucură-te, povățuitorul celor orbi;
Bucură-te, bogăția săracilor;
Bucură-te, toiagul cel tare al bătrâneților;
Bucură-te, cununa Bisericii;
Bucură-te, părintele săracilor și bun dăruitorule;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minuni!

Condac 3

Am auzit, Nicolae, de minunile tale și m-am înspăimântat, că de bucurie și de frică fiind cuprins, ce am a răspunde nu mă pricep. Ci tu, prin rugăciunile tale cele treze, luminează-mi mintea ca să cânt lui Dumnezeu dimpreună cu tine: Aliluia!

Icos 3

Arhanghelii cu îngerii se minunează, părinte, de credința ta cea tare către Dumnezeu, apostolii și prorocii se laudă cu tine, oamenii cei dreptcredincioși spre tine au nădejde. Pentru aceasta și eu, deși sunt nevrednic, grăiesc ție, Sfinte Nicolae:
Bucură-te, cel care împreună-locuitor ești cu îngerii;
Bucură-te, cel care aduci întristare diavolilor;
Bucură-te, cel care ești slujitor asemenea lui Grigorie Teologul în preoție;
Bucură-te, cu Ioan Gură de Aur dimpreună vorbitorule;
Bucură-te, prietenul marelui Vasile;
Bucură-te, că dimpreună cu dânșii tai eresurile;
Bucură-te, cel care porți o credință cu dânșii;
Bucură-te, că faci minuni spre împăcare;
Bucură-te, că tu cureți lumea de mulțimea zeilor;
Bucură-te, cel care ai vorbit mai dinainte despre cinstirea Născătoarei de Dumnezeu în Biserică;
Bucură-te, că rușinând pe Arie înșelătorul la sobor, l-ai învins;
Bucură-te, că pe fecioarele acelea le-ai oprit de la împreunarea cea desfrânată;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minuni!

Condac 4

O, mare făcătorule de minuni Nicolae, deși pe fecioarele acelea voia tatăl lor să le dea, din pricina sărăciei, la desfrânare, tu, părinte, mai înainte apucând, aur din destul tatălui lor ai dat. Pentru aceea, nepricepând ei de unde se făcea aceasta, minunându-se, au cântat lui Dumnezeu cântarea: Aliluia!

Icos 4

Ca să arăți a ta mare milostivire către cei săraci, preafericite, bătrânului noaptea, întru ascuns, trei legături de galbeni ai dat, izbăvindu-l pe el și pe fetele lui de la căderea în păcat. Pentru aceea auzi de la toți:
Bucură-te, vistieria milei lui Dumnezeu;
Bucură-te, primirea mai înainte a cunoștinței Lui;
Bucură-te, dătătorule al bunătăților lui Dumnezeu;
Bucură-te, hrana și bucuria celor care aleargă către tine;
Bucură-te, pâine pentru hrană neîmpuținată celor lipsiți;
Bucură-te, bogăție de Dumnezeu dăruită celor care viețuiesc în lipsă pe pământ;
Bucură-te, ridicarea grabnică a săracilor;
Bucură-te, limpede cugetare a celor necăjiți;
Bucură-te, că ești blând ascultător celor neputincioși;
Bucură-te, dulceața a toată lumea;
Bucură-te, mirele celor trei fete;
Bucură-te, izbăvitorul necazurilor mele, prin rugăciunile tale;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minuni!

Condac 5

Către biserica ta mergând oarecând Vasile, sârguindu-se să-ți aducă dar, a fost răpit de agareni și l-au dat pe el ostașii lui Amira, stăpânului lor, spre slujbă. Iar părinții lui, deși erau întristați, n-au încetat însă a îndrepta către tine rugăciuni și trecând ziua praznicului tău, spre seară, l-ai pus pe el înaintea lor, și văzând ei această minune cu tine cântare de bucurie lui Dumnezeu cântau: Aliluia!

Icos 5

Mergând fiul lui Agricola să dea un pahar lui Amira, a stat înaintea lui cu frică. Iar tu, părinte, rugat fiind de părinții lui, l-ai izbăvit pe el din mâinile lui Amira în acel ceas. Pentru aceea, cu dânșii grăim ție, Nicolae, ca unui bun păstor:
Bucură-te, ierarhul Domnului;
Bucură-te, luminată propovăduire a creștinătății;
Bucură-te, cel care porți nume de biruință;
Bucură-te, stârpirea patimilor celor neroditoare;
Bucură-te, aducerea de roadă a pomilor celor duhovnicești;
Bucură-te, îndreptătorul drept-credincioșilor;
Bucură-te, prădarea păgânătății;
Bucură-te, doctorul cel fără de plată;
Bucură-te, că în dar luând, în dar împarți tămăduiri;
Bucură-te, al celor neputincioși bun păstor;
Bucură-te, cel care izgonești dintre noi pe slujitorii cei diavolești;
Bucură-te, desfătarea a toată lumea;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minuni!

Condac 6

Minunată s-a arătat nașterea ta, Nicolae, credincios fiind tu pe pământ din vremea nașterii tale, că ai supt numai din sânul drept și de la sânul maicii tale te-ai cunoscut făcător de minuni. Pentru aceea și acum cu tine cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 6

De împresurările diavolești izbăvește-i pe oameni, părinte, cu rugăciunile tale, cel care cu râurile sudorilor tale ai stins mulțimea zeilor celor păgâni. Pentru aceea, și acum dăruiește vindecări neputințelor noastre, ierarhe, ca să te lăudăm pe tine, zicând:
Bucură-te, Nicolae;
Bucură-te, făcătorule de minuni;
Bucură-te, ierarhe;
Bucură-te, preacuvioase;
Bucură-te, preafericite;
Bucură-te, cel care ești cu nume mare;
Bucură-te, preamărite;
Bucură-te, hrănitorul postitorilor;
Bucură-te, învățătorul înfrânării;
Bucură-te, îndreptarea celor rătăciți;
Bucură-te, că altceva nu știm să grăim fără numai „bucură-te!”;
Bucură-te, că prin tine ne îndestulăm de lumină;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minuni!

Condac 7

Având vicleană cunoștință, Arie a început a învăța eresurile cele fără de Dumnezeu și a intrat în turma ta ca un lup, vrând ca o fiară să o apuce. Dar tu, prealăudate, degrab alergând către Stăpânul, cu rugăciunile tale ai izgonit toată nebunia lui și ca pe o fiară cumplită l-ai surpat. Pentru aceea, cu tine, Nicolae, cântăm lui Dumnezeu, Celui Care ți-a dat ție această putere: Aliluia!

Icos 7

Mai înainte împotrivindu-te eresului lui Arie, cel de trei ori blestemat, ai rușinat a lui fără de Dumnezeu învățătură și, ca pe un al doilea Iuda surpându-l, l-ai lăsat. Pentru aceea și noi grăim ție neîncetat:
Bucură-te, întâistătătorule pe scaunul Mirelor;
Bucură-te, mare ierarh al Lichiei;
Bucură-te, cale nerătăcită a celor care înoată pe mare;
Bucură-te, timpan care dai sunet de dumnezeiască glăsuire;
Bucură-te, chimval bine răsunător;
Bucură-te, trâmbița Sfintei Treimi;
Bucură-te, că ai stricat trâmbița eresurilor lui Arie;
Bucură-te, zicea ție Constantin;
Bucură-te, a grăit ție Avlavie;
Bucură-te, a adus ție tatăl cu fetele;
Bucură-te, au grăit Agricola cu Vasile;
Bucură-te, că prin tine de mânia potopului izbăvindu-ne, pace cu Dumnezeu aflăm;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minuni!

Condac 8

Minune dumnezeiască te-ai arătat, fericite, celor care alergau la biserica ta, de Dumnezeu purtătorule, de multe feluri de necazuri și năvăliri izbăvindu-i, părinte, pe cei care după Dumnezeu spre tine cu credință și-au pus nădejdea, cântând: Aliluia!

Icos 8

Ca acela care ai îndrăznire către Hristos, Nicolae, fiindcă turma Lui o păzești de lupii cei văzuți și nevăzuți și de la cei care scapă sub acoperământul tău nu te întorci, și nouă, celor care suntem învăluiți de gânduri și de lucruri viclene, întinde-ne mână de ajutor, părinte, ca să te lăudăm pe tine, zicând:
Bucură-te, Nicolae prealăudate;
Bucură-te, întărirea Mirelor;
Bucură-te, podoaba Lichiei;
Bucură-te, cârmuitorul cel bun;
Bucură-te, că dimpreună cu îngerii salți;
Bucură-te, căci cu arhanghelii te veselești;
Bucură-te, că fără materie cu heruvimii slujești Făcătorului;
Bucură-te, că pe Arie, diavolul cel întrupat, l-ai surpat;
Bucură-te, cel care dăruiești bun miros;
Bucură-te, cel care respingi mirosul cel rău;
Bucură-te, albeală ce speli patimile;
Bucură-te, roșeală ce acoperi păcatele;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minuni!

Condac 9

Nu pricepem de unde vom începe a-ți aduce laudă, părinte. Care cântare îți vom cânta? Sau cu ce cununi te vom încununa? Că de ne vom aduce aminte de voievozi, ne minunăm; de Vasile, ne mirăm; despre fecioarele acelea, nu ne pricepem ce să grăim; de toți doar ne minunăm și dimpreună cu tine lui Dumnezeu, Celui Care ți-a dat ție cele preamărite, laudă Îi trimitem, cântând cântarea: Aliluia!

Icos 9

Văzând Stăpânul a toate neamul omenesc pierzându-se cu eresul nebuniei lui Arie, pe tine te-a dat mustrător nebuniei lui. Dar tu, părinte, de la masa învățăturii dumnezeiești ca pe un urât l-ai lepădat, iar pe noi cu aluatul Ortodoxiei ne miluiește, ca să cântăm ție:
Bucură-te, Nicolae, Israelul cel nou;
Bucură-te, sabie ascuțită ce tai nedumnezeirea;
Bucură-te, întărirea credincioșilor;
Bucură-te, omorârea celor fără de lege;
Bucură-te, cel care ai luat Duhul Sfânt ca un porumbel;
Bucură-te, cel care îneci duhurile cele viclene în marea cea de foc;
Bucură-te, porumbelul Domnului;
Bucură-te, cursă prinzătoare asupra celui viclean;
Bucură-te, cel care dăruiești celor legați slobozire;
Bucură-te, că ai legat eresurile cele fără de Dumnezeu;
Bucură-te, că deschizi gurile ortodocșilor;
Bucură-te, că legi limbile celor vicleni;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minuni!

Condac 10

Auzit-am pe Vasile acela grăind și înaintea tuturor spunând minunile tale pe care le-ai făcut cu dânsul, părinte, și minunându-ne, am preamărit puterea cea dată ție de Dumnezeu, că tu, ca un bun păstor, degrab alergi către cei care te roagă pe tine și pentru toți te rogi lui Dumnezeu și Stăpânului, cântând: Aliluia!

Icos 10

Izbăvește-ne, părinte, cu rugăciunile tale, ca pe Vasile acela. Auzi-ne, preacuvioase, cu auzul tău, precum i-ai auzit pe voievozii cei legați. Dă-ne mână de ajutor, Nicolae, precum ai dat celor care fuseseră învăluiți în mare, ca să grăim ție acestea:
Bucură-te, al doilea Moise;
Bucură-te, tablă duhovnicească;
Bucură-te, haina preoției;
Bucură-te, mai înainte arătătorul dreptății;
Bucură-te, întunecătorul nedreptății;
Bucură-te, de Dumnezeu încununate ierarhe;
Bucură-te, cel care îngrădești gurile celor hulitori de Dumnezeu;
Bucură-te, lumina cea aprinsă cu dumnezeiască văpaie;
Bucură-te, că ai stins văpaia cea diavolească;
Bucură-te, aur de Dumnezeu lămurit;
Bucură-te, că ai afundat pe satana ca pe plumb, în adânc;
Bucură-te, mărgăritar mult-luminos;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minuni!

Condac 11

Tu ești păstorul cel bun, Nicolae, că pe turma ta o povățuiești către pășunea cea duhovnicească și din izvorul Raiului o adapi pe ea. Pentru aceea, împreună cu tine cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 11

Pom al Raiului fiind, fericite, că ai stâlpări de rugăciuni neîncetate către Dumnezeu, dă-ne nouă sub umbra acelora totdeauna a ne umbri, ca să grăim ție:
Bucură-te, viețuitorule în lăcașul Celui Preaînalt;
Bucură-te, cel care ai înecat pe fiii diavolești;
Bucură-te, păzitorul rânduielii tale;
Bucură-te, mitropolite;
Bucură-te, că ai rușinat basmul eresurilor lui Arie;
Bucură-te, maica mulțimii popoarelor pământului;
Bucură-te, rana mulțimii diavolilor;
Bucură-te, părinte și învățătorule;
Bucură-te, că pe dascălul eresurilor l-ai rușinat;
Bucură-te, cel care ai cinstit căruntețile, înfrumusețându-le cu înțelepciune duhovnicească;
Bucură-te, cel care ai rușinat căruntețile lui Arie cele urâte;
Bucură-te, că prin tine ne-am învățat a ne închina Ziditorului în Treime;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minuni!

Condac 12

Înțelepciunea ta cea întru tot cinstită pe Arie cel rătăcit l-a rușinat și mintea ta a stricat mulțimea zeilor. Mântuiește și sufletele noastre cele rătăcite și ne învață a cânta cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 12

Cu inima ne-am înspăimântat, cu sufletul ne-am tulburat, cu limba nu pricepem ce să grăim, fără numai acestea:
Bucură-te, cel care ești mai mare între preoți;
Bucură-te, cel care ești întâistătător pe scaunul Mirelor;
Bucură-te, împreună-șezătorule pe scaun cu Apostolii;
Bucură-te, cel care ești lumină înaltă;
Bucură-te, cel care ai surpat înălțările gândurilor celor diavolești ale lui Arie cel bârfitor;
Bucură-te, rădăcina dumnezeiescului pom;
Bucură-te, că ai tăiat rădăcina eresurilor satanei;
Bucură-te, pomul cel sădit de îngeri;
Bucură-te, cel care ai încuiat pe îngerul satanei întru adânc;
Bucură-te, liman lin al celor învăluiți;
Bucură-te, bun cârmuitor al corabiei celei duhovnicești;
Bucură-te, că prin tine ne învrednicim de viața cea fără de sfârșit;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minuni!

Condac 13

O, preaminunate părinte Nicolae, plângem și alergăm către al tău sprijin, aducând ție acum această puțină rugăciune, ca să ne izbăvești de chinul cel de veci prin rugăciunile tale, ierarhe prealăudate, și să ne învrednicești veșnicei Împărății, ca dimpreună cu tine să cântăm cântarea lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac de zice de trei ori.)

Apoi iarăși se spun Icosul 1 și Condacul 1:

Icos 1

Arătatu-te-ai în vis împăratului celui cinstitor de Dumnezeu și pentru moartea voievozilor acelora l-ai îngrozit pe el, și degrab ascultând de porunca ta, Nicolae, a poruncit ca să-i elibereze pe dânșii. Pentru aceea, ei au fost cuprinși de bucurie și de frică, iar eu cu dânșii grăiesc ție, Sfinte Nicolae:
Bucură-te, capul cel sfințit;
Bucură-te, cel care ai sfărâmat capul cel diavolesc prin rugăciunile tale;
Bucură-te, slujitorule al Împăratului tuturor;
Bucură-te, ajutătorul celor credincioși;
Bucură-te, întărirea Ortodoxiei;
Bucură-te, pierzătorul celor fără de lege;
Bucură-te, cel care ești insuflat cu suflarea Duhului Sfânt;
Bucură-te, cel care ai pierdut viforul mulțimii zeilor;
Bucură-te, cel care ești dimpreună vorbitor cu îngerii;
Bucură-te, izgonitorul demonilor;
Bucură-te, glasul dumnezeieștilor cuvinte;
Bucură-te, cel care ai astupat gurile ereticilor;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minuni!

Condac 1

Cel care verși mir de mult preț la toată lumea, și mie, celui nevrednic și mai mult decât toți păcătos, dăruiește-mi ca să-ți aduc ție cântare, Părinte Nicolae. Tu, ca acela care ai îndrăznire către Dumnezeu, slobozește-mă din toate necazurile, ca să cânt ție: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minuni!

Rugăciune către Sfântul Ierarh Nicolae

O, preabunule părinte Nicolae, păstorul și învățătorul celor care aleargă cu credință către a ta folosire și cu fierbinte rugăciune te cheamă pe tine, sârguiește degrab a le ajuta. Izbăvește turma lui Hristos de lupii ce o răpesc pe ea și toate părțile creștinești le ocrotește și le păzește prin sfintele tale rugăciuni, de gâlcevile lumești, de cutremur, de venirea altor neamuri, de robie și de războiul cel dintre noi, de foamete, de potop, de sabie, de boală și de moarte grabnică. Și precum ai miluit pe cei trei bărbați care ședeau în temniță și i-ai izbăvit pe ei de mânia împăratului și de tăierea sabiei, așa ne miluiește și pe noi, cei care cu mintea, cu cuvântul și cu lucrul suntem întru întunericul păcatelor, și ne izbăvește de mânia lui Dumnezeu și de chinul cel veșnic, pentru ca prin mijlocirea ta, cu ajutorul, cu mila și cu harul lui Hristos, Dumnezeu să ne dea viață liniștită și fără de păcat, ca să viețuim în veacul acesta, și de partea stării de-a stânga să ne izbăvească și de partea de-a dreapta, împreună cu toți sfinții, să ne învrednicim. Amin.


at Niciun comentariu:
Abonați-vă la: Postări (Atom)