Acatistul Sfinţilor Mucenici Manuil, Savel şi Ismail

 

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Îngrozirile şi făgăduinţele tiranului defăimându-le bărbăteşte, stâlpule neclintite, împreună cu cei de un sânge, ai pătimit, mare cugetătorule. Ci, ca cel ce ai îndrăzneală către Domnul, izbăveşte-ne pe noi, Manuile, din primejdii, ca să strigăm ţie: Bucură-te, mucenice mult pătimitorule!

Icosul 1

Credinţa în Treimea cea nezidită învăţând-o treimea mucenicilor, de la înţeleptul Evnoic, s-a botezat întru Hristos, pe maica lor bine povăţuind-o. Deci să ne adunăm toţi să strigăm către dânşii unele ca acestea:
Bucură-te, treime de mucenici, care una cugeţi;
Bucură-te, că lui Dumnezeu cu slujire te închini;
Bucură-te, că prin taină ai învăţat despre Treimea cea nezidită;
Bucură-te, că ai învăţat despre Unimea cea fără de început;
Bucură-te, maică ce ai născut trupeşte pe mucenici;
Bucură-te, că Evnoic a doua oară pe dânşii i-a născut;
Bucură-te, că pe maica voastră, o, treime de mucenici, aţi urmat;
Bucură-te, că învăţăturile lui Evnoic le-ai primit;
Bucură-te, întocmai la număr cu cinstita Sfânta Treime;
Bucură-te, apărătoarea dumnezeieştii Unimi;
Bucură-te, Savel, Manuil şi Ismail;
Bucură-te, treime de mucenici pe care fiecare te cheamă într-ajutor;
Bucură-te, treime de mucenici mult pătimitoare!

Condacul al 2-lea

Către împăratul Râmlenilor te-a trimis Alamudar pe tine, o, treime de mucenici, ca să aşezi pace între romani şi perşi. Iar el, primind răspunsul cu bucurie, cugetă deşertăciuni asupra voastră, fiind deşert la minte, pe când voi strigaţi: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Daruri dai solilor şi îi îndemni cu vicleşug a ospăta cu tine, o, deşertule la minte, dar ei ca pe nişte netrebnice pe toate acestea ştiindu-le, se rugau la Dumnezeu ca să se izbăvească de rătăcirea ta, călcătorule de lege. Deci lăudându-i pe ei strigăm:
Bucură-te, treime de mucenici, lăcaş al Sfintei Treimi;
Bucură-te, lauda mucenicilor;
Bucură-te, a Persiei odraslă nemuritoare;
Bucură-te, şi al Traciei reazem neclintit;
Bucură-te, că ai călcat cinstirile tiranului;
Bucură-te, că te-ai scârbit de darurile împăratului;
Bucură-te, ceea ce te rogi a ne păzi de rătăcire;
Bucură-te, ceea ce ceri de la Dumnezeu să se mântuiască toţi;
Bucură-te, că de la pământ la cele de sus te-ai ridicat;
Bucură-te, că te-ai unit cu Dumnezeu şi te bucuri;
Bucură-te, Savel, Manuil şi Ismail;
Bucură-te, treime de mucenici pe care toţi credincioşii te laudă;
Bucură-te, treime de mucenici mult pătimitoare!

Condacul al 3-lea

Rugăciune către Domnul cu osârdie aduceau solii când jertfea tiranul, şi văzând el acestea, a poruncit să-i aducă la jertfă cu sila, dar de la ei auzeau: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Se bucurau cei trei soli, traşi fiind fără de lege la temniţă din porunca tiranului şi, mergând pe calea Domnului, laude şi versuri cântau. Pentru aceea noi credincioşii să zicem către treimea mucenicilor aşa:
Bucură-te, treime de mucenici propovăduitoare a Sfintei Treimi;
Bucură-te, trâmbiţă a evlaviei;
Bucură-te, vrednic vas al Sfintei Treimi;
Bucură-te, lăcaş al Sfintei Treimi;
Bucură-te, că cel fără de lege te-a închis în temniţă;
Bucură-te, că pe Dumnezeu L-ai lăudat intrând într-însa;
Bucură-te, ceea ce ai surpat graiurile împăratului apostat;
Bucură-te, ceea ce ai primit plata chinurilor tale;
Bucură-te, a dreptei slujiri apărătoare;
Bucură-te, împotriva rătăcirii elineşti luptătoare;
Bucură-te, treime de mucenici a celor evlavioşi mijlocitoare;
Bucură-te, a noastră mai ales solitoare;
Bucură-te, treime de mucenici mult pătimitoare!

Condacul al 4-lea

Râvnă dumnezeiască având treimea mucenicilor, în privelişte au propovăduit pe Stăpânul tuturor şi fără frică vădeau rătăcirea idolilor şi pe a împăratului, şi strigau cântarea de laudă a îngerilor cea mântuitoare: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Strălucit-au în lume, o, treime de mucenici purtătoare de chinuri, mulţimea luptelor voastre celor strălucite, cu bătăi fără de lege răsplătindu-ţi ţie vrăjmaşul pentru credinţa ta; toate le-ai suferit neînduplecată şi fericită, pentru care şi noi strigăm ţie:
Bucură-te, treime de mucenici preapătimitoare;
Bucură-te, treime de mucenici cea preavitează;
Bucură-te, ceea ce ai propovăduit Unimea Troiţei;
Bucură-te, că ai învăţat Treimea Unimii;
Bucură-te, că între cetele îngerilor acum locuieşti;
Bucură-te, că împreună cu toate cetele pe Dumnezeu Îl slăveşti;
Bucură-te, ceea ce în privelişte fără de frică te-ai arătat;
Bucură-te, ceea ce bătăile cu răbdare le-ai suferit;
Bucură-te, că mulţimea necredincioşilor ai ruşinat;
Bucură-te, că ceata credincioşilor ai veselit;
Bucură-te, prin care Hristos S-a propovăduit;
Bucură-te, prin care împăratul apostat s-a biruit,
Bucură-te, treime de mucenici mult pătimitoare!

Condacul al 5-lea

De mânie tiranul umplându-se pentru că n-au vrut sfinţii să slujească idolilor, a poruncit să le pătrundă mâinile şi picioarele cu piroane şi pe lemn să-i răstignească. Pe care suferindu-le, lui Dumnezeu au strigat: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Ai văzut pe fiii caldeilor, o, chinuitorule, că, nicidecum de munci nu s-au înspăimântat. Pentru ce dar porunceşti ca fără de cruţare cu strujiri de fier pe dânşii să-i muncească? O, stăruire a mucenicilor, cărora cu limpede limbă binevoitoare şi lăudătoare le cântăm aşa:
Bucură-te, treime de mucenici ceea ce munci ai primit;
Bucură-te, că pentru pătimiri cununi ai dobândit;
Bucură-te, că de cerească desfătare te-ai învrednicit să te-ndulceşti;
Bucură-te, că pe credincioşi de cele cumplite îi izbăveşti;
Bucură-te, că toată cântarea de biruinţă lui Dumnezeu îi cânţi;
Bucură-te, că cetele aleşilor alături le ai;
Bucură-te, că strujirile de fier le-ai răbdat;
Bucură-te, că vitejeşte pe împăratul l-ai mustrat;
Bucură-te, că mucenicilor celor tari moştenitoare eşti;
Bucură-te, a nevoinţelor acestora la fel următoare;
Bucură-te, prin care se laudă Ziditorul;
Bucură-te, prin care se huleşte rătăcitorul;
Bucură-te, treime de mucenici mult pătimitoare!

Condacul al 6-lea

Spânzurată fiind de lemn treimea fraţilor buni, pe Dumnezeu L-au rugat să le ajute, şi de năprasnă şi de durerile trupurilor le-a uşurat, întărindu-i a suferi celelalte chinuri şi Domnului a cânta: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Bârfiri spunea nebunul către doi dintre mucenici, pe Manuil cu vicleşug depărtându-l, dar această dumnezeiască pereche, pe dumnezeii lui, cu multă înţelepciune înaintea lui i-a ruşinat, pentru care îl rugăm aşa:
Bucură-te, doime a lui Dumnezeu lăudătoare;
Bucură-te, trecerea vrăjmaşului desăvârşită;
Bucură-te, cea care vicleniile împăratului apostat le-ai batjocorit;
Bucură-te, cea care vicleşugul idolilor ai mustrat;
Bucură-te, că ai defăimat darurile tiranului;
Bucură-te, că nu te-ai îngrozit de mânia împăratului;
Bucură-te, Savele, al celor din primejdii sprijinitorule;
Bucură-te, Ismaile, al celor din nevoi apărătorule;
Bucură-te, că ai luminat prin Dumnezeu şi L-ai mărturisit;
Bucură-te, că trupul vitejeşte nu ţi-ai cruţat;
Bucură-te, doime a pătimitorilor, cinstită;
Bucură-te, doime nouă apărătoare;
Bucură-te, treime de mucenici mult pătimitoare!

Condacul al 7-lea

Trupurile mucenicilor, ale lui Savel şi Ismail, cu totul arzându-se cu făclie fără milostivire, dar suferind ei focul cu veselie, slavă lui Dumnezeu au înălţat. Pe care veniţi să-i lăudăm cu cântări, lui Dumnezeu strigând: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Nou vicleşug tiranul arată iarăşi către tine, Manuile, întorcându-se, dar tu, ca un înţelept, Sfinte, ai învăţat, dovedind către toţi pe Sfânta Treime şi cum că una este socoteala frăţiei întru toate, pentru aceasta strigăm:
Bucură-te, prin care Sfânta Treime Se mărturiseşte;
Bucură-te, prin care rătăcirea se goneşte;
Bucură-te, al lui Ismail şi Savel bun frate;
Bucură-te, propovăduitorul neclintit al socotelii voastre;
Bucură-te, că pe tiranul cel neomenos l-ai ruşinat, viteazule Manuil;
Bucură-te, că Domn iubitor de oameni numeşti pe Emanuel;
Bucură-te, a dascălului nostru, Iisus, iubire;
Bucură-te, asupra împotrivirilor săgeată arzătoare;
Bucură-te, dulce lucru şi nume;
Bucură-te, dăruirea minunilor celor strălucite;
Bucură-te, de obşte solidar şi mijlocitor;
Bucură-te, al nostru mai ales părtinitor şi apărător;
Bucură-te, treime de mucenici mult pătimitoare!

Condacul al 8-lea

Minunate sunt luptele tale pe care după vrednicie nimeni nu poate a le cinsti, o, Manuil, că aprinzându-se de mânie tiranul cumplit, fără de omenie, sub coastele tale făclii de foc a aprins spre biruirea ta. Dar tu te-ai arătat biruind şi cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Cu totul fiind sălbatic asupra ta împăratul apostat, fărădelege porunceşte, Manuile, ca înfăşurat fiind cu trestii, cumplit de chinuitor să fii strâns tare, iar noi de stăruirea ta minunându-ne strigăm:
Bucură-te, cel ce mai mult decât pe Dumnezeu nimic n-ai ales;
Bucură-te, că tare pentru Dânsul ai pătimit;
Bucură-te, pătimitorule cel de un lăcaş cu îngerii;
Bucură-te, solitorule neruşinat pentru suflete;
Bucură-te, că tu cânţi lui Hristos cântarea întreit sfântă cu îngerii;
Bucură-te, că vieţuieşti lui Dumnezeu cele patru slove cu proorocii;
Bucură-te, că trupul tău cu trestie s-a înfăşurat;
Bucură-te, că fără milostivire cu dânsele te-au strâns;
Bucură-te, stea care arăţi Soarele;
Bucură-te, luminător care luminezi pe cei de sub soare;
Bucură-te, că împreună cu ceilalţi doi de un sânge cu tine străluceşti;
Bucură-te, că pe noi împreună cu dânşii ne priveşti;
Bucură-te, treime de mucenici mult pătimitoare!

Condacul al 9-lea

Toată firea îngerilor, Manuile, s-a înspăimântat cum săgeţi ascuţite ai răbdat, căci de răni trupul tău fără de omenie plin s-a văzut, o, pătimitorule! Deci lăudându-te pe tine, lui Dumnezeu cântăm: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Cu râurile sângelui tău, o, treime de mucenici purtătoare de chinuri, s-a roşit pământul cucerindu-se; căci fără cruţare dumnezeieştile voastre capete cu piroane le-a străpuns tiranul, iar noi pe Dumnezeu cu frică slăvindu-L, vouă strigăm:
Bucură-te, strălucirea evlaviei;
Bucură-te, minunea răbdării;
Bucură-te, treime de buni fraţi cea dumnezeiască;
Bucură-te, a Sfintei Treimi jertfă fără prihană;
Bucură-te, că ai suferit tari piroane;
Bucură-te, că nicidecum muncile nu te-au înspăimântat;
Bucură-te, că îngerilor te-ai făcut minune;
Bucură-te, că tiranului te-ai făcut rană;
Bucură-te, izvor de minuni nedeşertat;
Bucură-te, rană diavolilor nevindecată;
Bucură-te, prin care se preamăreşte Ziditorul;
Bucură-te, prin care nu se slujeşte făptura;
Bucură-te, treime de mucenici mult pătimitoare!

Condacul al 10-lea

Mucenicilor, ca cei ce sunteţi făcători de minuni tămăduiţi bolile sufletelor şi dezlegaţi de rele pe cei ce aleargă la voi pururea cu cântarea: Aliluia!

Icosul al 10-lea

O, vitejilor mucenici Manuil, Savel şi Ismail, tiranul cel fără de minte a poruncit a se înfige pe sub unghiile voastre trestii ascuţite. Deci voioşi văzându-vă întru muncile acestea, strigăm către voi aşa:
Bucură-te, prin care Sfânta Treime se preamăreşte;
Bucură-te, o, treime de mucenici care pe păgâni îi vădeşti;
Bucură-te, ceea ce minunat pe credincioşi îi străluceşti;
Bucură-te, că pe cele stricăcioase cu cele cereşti le-ai schimbat;
Bucură-te, că în cetele mucenicilor te-ai numărat;
Bucură-te, ceea ce munci nesuferite te-au rănit;
Bucură-te, că şi trestii sub unghii ţi s-au înfipt;
Bucură-te, prin care se urăsc idolii;
Bucură-te, prin care cad cele cioplite;
Bucură-te, prin care credinţa se întăreşte;
Bucură-te, prin care rătăcirea se risipeşte;
Bucură-te, treime de mucenici mult pătimitoare!

Condacul al 11-lea

Înălţatu-v-aţi, mucenicilor, mâinile către Stăpânul tuturor, trimiţându-I rugăciunea cea mai de pe urmă. Şi din cer glas dorit aţi auzit chemându-vă pe voi către viaţă, ca să dobândiţi cunună şi să strigaţi lui Dumnezeu cu îngerii: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Duşi au fost la loc prăpăstios dumnezeieştii mucenici şi acolo li s-au tăiat capetele, iar trupurile lor a se arunca în foc în zadar a poruncit tiranul, căci Dumnezeu le-a păzit; pentru aceea cu frică strigăm unele ca acestea:
Bucură-te, treime de mucenici, uimirea împăratului apostat;
Bucură-te, asupra căreia vrăjmaşul se tulbură;
Bucură-te, ceea ce tuturor vindecări izvorăşti;
Bucură-te, ceea ce marginile lumii le luminezi;
Bucură-te, că pe Ziditorul tuturor L-ai propovăduit;
Bucură-te, că la Însuşi Făcătorul te-ai suit;
Bucură-te, că pe Dânsul cu osârdie L-ai slujit;
Bucură-te, că pentru Dânsul te-ai junghiat;
Bucură-te, că meşteşugirea tiranului ai surpat;
Bucură-te, că tămăduiri sufleteşti izvorăşti;
Bucură-te, că patimile de la noi le goneşti;
Bucură-te, treime duhovnicească, desfătarea dreptmăritorilor creştini;
Bucură-te, arderea tuturor rău-credincioşilor;
Bucură-te, treime de mucenici mult pătimitoare!

Condacul al 12-lea

Trupurile cele de daruri izvorâte ale celor trei fraţi buni pământul, desfăcându-se, le-a ascuns, iar chinuitorii, îndată cuprinşi fiind de frică, au fugit; dar cei mai mulţi dintre elini, crezând în Dumnezeu, au strigat: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cântând cu plângere şi cu credinţă rugându-se Domnului cei luminaţi, fără de veste au văzut trupurile mucenicilor cu chip minunat, ieşind din pământ; pe care cu râvnă le-au sărutat şi le-au lăudat strigând:
Bucură-te, treime de mucenici, primitoare de lumină;
Bucură-te, ceea ce tare chinurile le-ai suferit;
Bucură-te, ceea ce lupta bine o ai săvârşit;
Bucură-te, că har de minuni de la Dumnezeu ai luat;
Bucură-te, că trupurile iarăşi nouă ni le-ai dat;
Bucură-te, a mântuirii noastre solire;
Bucură-te, cea către Dumnezeu pentru noi mijlocire;
Bucură-te, că pe noi din rătăcire ne-ai scos;
Bucură-te, că pe mulţi la cunoştinţă i-ai luminat;
Bucură-te, prin care credinţa lui Hristos a strălucit;
Bucură-te, prin care chinurile s-au biruit;
Bucură-te, treime de mucenici mult pătimitoare!

Condacul al 13-lea

O, trei mucenici dumnezeieşti, luând dreptcredincioşi trupurile voastre cu frică şi îngropându-le, strigau: „Izbăviţi-ne pe noi toţi de cele cumplite şi de munca ce va să fie”, iar lui Dumnezeu strigându-I: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1

Icosul 1

Credinţa în Treimea cea nezidită învăţând-o treimea mucenicilor, de la înţeleptul Evnoic, s-a botezat întru Hristos, pe maica lor bine povăţuind-o. Deci să ne adunăm toţi să strigăm către dânşii unele ca acestea:
Bucură-te, treime de mucenici, care una cugeţi;
Bucură-te, că lui Dumnezeu cu slujire te închini;
Bucură-te, că prin taină ai învăţat despre Treimea cea nezidită;
Bucură-te, că ai învăţat despre Unimea cea fără de început;
Bucură-te, maică ce ai născut trupeşte pe mucenici;
Bucură-te, că Evnoic a doua oară pe dânşii i-a născut;
Bucură-te, că pe maica voastră, o, treime de mucenici, aţi urmat;
Bucură-te, că învăţăturile lui Evnoic le-ai primit;
Bucură-te, întocmai la număr cu cinstita Sfânta Treime;
Bucură-te, apărătoarea dumnezeieştii Unimi;
Bucură-te, Savel, Manuil şi Ismail;
Bucură-te, treime de mucenici pe care fiecare te cheamă într-ajutor;
Bucură-te, treime de mucenici mult pătimitoare!

Condacul 1

Îngrozirile şi făgăduinţele tiranului defăimându-le bărbăteşte, stâlpule neclintite, împreună cu cei de un sânge, ai pătimit, mare cugetătorule. Ci, ca cel ce ai îndrăzneală către Domnul, izbăveşte-ne pe noi, Manuile, din primejdii, ca să strigăm ţie: Bucură-te, mucenice mult pătimitorule!

Viața Sfinților Mucenici Manuil, Savel și Ismail

 

Sfinții Mucenici Manuil, Savel și Ismail au fost frați de o mamă. Patria lor a fost Persia; părinții lor nu erau de o credință, căci tatăl lor ținea de păgânătatea persienească, iar maica lor de credința cea bună creștinească.

Sfinții Mucenici Manuil, Savel și Ismail au fost frați de o mamă. Patria lor a fost Persia; părinții lor nu erau de o credință, căci tatăl lor ținea de păgânătatea persienească, iar maica lor de credința cea bună creștinească. Aceasta, precum și-a hrănit pe fiii săi cu laptele său de maică, tot așa i-a adăpat pe ei din tinerețe cu credința creștinească și i-a crescut în frica lui Dumnezeu. Iar fericitul Evnoic, preotul, i-a creștinat prin baia Sfântului Botez și i-a învățat dumne-zeieștile cărți. Iar după ce aceștia au venit la creșterea bărbătească, au fost numărați în rânduiala ostășească și cu trupul slujeau împăratului Persiei, Alamundar, iar cu duhul slujeau împăratului ceresc, Domnu­lui nostru Iisus Hristos, păzind sfintele Lui porunci și plăcându-I Lui cu toate lucrurile cele bune.

Deci au fost trimiși de împăratul lor la Iulian Paravatul, împăratul grecesc, pentru întărirea păcii. Iar împăratul Iulian i-a primit mai întâi cu cinste și le-a arătat lor multa sa milă, făcându-se ca un prieten iubit către ei. Apoi, înștiințându-se că sunt creștini, s-a umplut de mânie și, împotriva obiceiurilor și legilor celor de obște tuturor popoarelor, pe acești trimiși la dânsul de către împăratul Persiei, muncindu-i pentru credința lor cea întru Hristos, i-a pierdut.

Muncirea lor a fost astfel: împăratul cel fără de lege a voit să meargă în Bitinia la un loc oarecare, ce se numea Orghia Trigon, unde avea să săvârșească un praznic necurat și diavolesc. Deci a mers cu corabia din Constantinopol la Calcedon și, ajungând la locul cel zis, a început cu toată mulțimea poporului elinesc, care se adunase acolo, a săvârși acea necurată prăznuire, închinându-se idolilor și aducându-le jertfe fără de număr și făcând ospețe mari cu dănțuiri, cu timpane și cu tot felul de cântări, săvârșind multe lucruri urâte și fărădelegi în cinstea pierzătorilor zei. Iar robii lui Hristos, Manuil, Savel și Ismail, care erau acolo cu împăratul, nevoind nici măcar să privească la acea prăznuire urâtă de Dumnezeu, s-au despărțit deosebi.

Deci, stând ei oareunde la o parte, plângeau și se tânguiau pentru înșelarea și rătăcirea unui atât de mare popor și se rugau lui Hristos Dumnezeu, ca să-i poată păzi pe ei de împărtășirea necurățiilor închinătorilor de idoli; asemenea se rugau și pentru cei rătăciți, ca să-i aducă și pe ei Dumnezeu la cunoștința adevărului. „Nu lăsa, Doamne - ziceau ei -, să petreacă poporul acesta întru atâta adânc de răutăți și nu lăsa zidirea Ta cea căzută să piară întru așa nebunie, căci se văd a fi mai nesocotitori decât pietrele și lemnele care se cinstesc de dânșii. Pentru că acelea, fiind făpturi neînsuflețite și nesimțitoare, nimic nu știu din cele ce li se fac lor; iar aceștia, cinstiți fiind de Tine cu suflet înțelegător, fiind după chipul și asemănarea Ta, nu știu și nici nu înțeleg ce fac și pe cine cinstesc în locul lui Dumnezeu, ci umblă întru întuneric, rătăcesc și merg la veșnica pierzare”.

Astfel stând și plângând sfinții la acel loc osebit, împăratul a privit spre cei ce jertfeau și se ospătau cu dânsul; iar pe trimișii cei din Persia, nevăzându-i lângă el, a poruncit să-i caute și să-i aducă acolo, ca să se veselească împreună cu dânsul. Deci unul din sfetnicii împărătești, aflându-i pe ei stând deosebi, i-a chemat la ospățul împărătesc; pentru că socotea că și aceia sunt de aceeași necurăție a închinării de idoli. Iar robii lui Hristos i-au zis într-un glas, sfetnicului împărătesc care îi chema pe dânșii: „Depărtează-te de la noi, pentru că nu ne vom lepăda de credința în care suntem crescuți din tinerețe; iar pe Dumnezeul nostru nu-L vom lăsa, nici nu ne vom închina diavolilor care sunt între voi. Să nu ne fie nouă aceasta, să ne lipim de acea rătăcire arătată, fiindcă nu suntem atât de nebuni și nesocotitori, ca, defăimând pe Dumnezeu Cel viu, Ziditorul nostru, să slujim zidirii celei neînsuflețite. Noi nu pentru aceea am suferit atâta osteneală de drum și am venit aici, ca să ne lepădăm de credința noastră; ci ca să întărim pacea între împărăția persană și grecească. Acestea să le știe împăratul tău și cei de un gând cu el, că nu ne va întoarce pe noi de la cinstirea cea adevărată a lui Dumnezeu și la a sa necurăție nu ne va trage, măcar de ne-ar da pe noi focului și muncilor, și chiar de ar lua de la noi sufletele noastre”.

Deci, ducându-se sfetnicul, a spus împăratului cuvintele sfinți­lor. Atunci împăratul îndată s-a umplut de mânie asupra lor; însă n-a voit să-i muncească pe dânșii într-acea zi, ca să nu-și facă împiedicare necuratei sale prăznuiri, ci, amânând până a doua zi, a poruncit ca pe robii lui Hristos să-i arunce în temniță. Iar aceia, mergând spre temniță, cântau zicând: „Veniți să ne bucurăm Domnului, să strigăm lui Dumnezeu Mântuitorul nostru, să întâmpinăm fața Lui întru mărturisire și în psalmi să-I strigăm”. Și iarăși: „Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Iar noi, poporul Lui și lucrul mâinilor Lui, Il vom chema totdeauna pe El!”.

Iar a doua zi, muncitorul șezând la judecată, a pus de față pe trimișii din Persia și a început a zice către dânșii: „O, bunilor bărbați, împăratul vostru v-a trimis la noi ca pe credincioșii săi și ai noștri iubiți, ca să așezați pacea cea dorită între amândouă împărățiile. Insă aceasta nu se poate așeza într-alt fel, decât numai prin unirea cea de dragoste și prin prietenia unuia cu celălalt. Și ce fel de unire și prietenie de dragoste arătați spre noi, de vreme ce n-ați voit ieri să săvârșiți prăznuirea împreună cu noi și să vă îndulciți de veselia făcută în cinstea zeilor, pe care îi cinstiți și voi, perșii; căci perșii cinstesc asemenea cu noi: soarele, luna, stelele și puterea cea prea luminoasă a focului și pe ceilalți zei. Deci pentru ce voi v-ați lepădat a-i cinsti pe aceia împreună cu noi și n-ați voit să fiți cu noi la soborniceasca noastră cinstire de zei, ca astfel și așezămintele cele de pace cu noi să fie mai puternice și mai tari? Iar dacă voi sunteți nebăgători de seamă și defăimători ai zeilor noștri și nu de un gând cu noi, apoi ați venit la noi nu spre întărirea păcii, ci spre stricarea ei, spre ridicarea vrăjmășiei și a războiului”.

Sfinții au răspuns: „O, împărate, noi fiind trimiși de împăratul nostru, am venit pentru așezămintele de pace, ca să nu treacă ostașii voștri hotarele noastre, nici ostașii noștri pe ale voastre și să nu pustiască părțile unul altuia; iar oamenii cei ce fac neguțătorii, ai noștri întru a voastră stăpânire și ai voștri întru al nostru pământ, să aibă intrare pașnică și fără de temere și ieșire nevătămată. Pentru aceasta suntem trimiși, iar nu pentru zei, căci fiecare, pe care Dumnezeu voiește și precum voiește, Il cinstește; și nu se ridică pentru aceasta războaie între împărați, ci pentru cetăți și pentru țări și pentru hotarele lor se fac certurile, vrajbele și războaiele. Iar tu, lăsând pe acelea care sunt ale împăcării, pentru care suntem trimiși la tine, începi altele pentru care nu suntem trimiși; pentru că nu vorbești cu noi despre întregimea stăpânirii tale, nici pentru petrecerea cea pașnică a împărăției noastre cea de un hotar cu voi, ci întrebi despre zei și despre credință. Și dacă tu ai voit aceasta, apoi să știi că noi, deși suntem perși cu neamul, însă cu credința suntem crescuți de maica noastră creștini, în evlavie, și suntem întăriți de duhovnicescul nostru părinte în credința cea adevărată. Și acum chiar și în patria noastră erau mulți de felul acesta, care au voit să ne întoarcă de la Hristos Dumnezeul nostru, la închinarea de idoli, dar n-au sporit nimic; căci, cu darul Stăpânului nostru, am rămas nemișcați și nebiruiți în mărturisirea noastră, și nădăjduim și acum în ajutorul Domnului, că și aici nimeni nu va putea să ne rupă pe noi de la credința cea sfântă și să ne silească la slujba cea diavolească, care cu adevărat este plină de deșertăciune, de înșelăciune, de rătăcire și de minciună”.

Iar muncitorul, umplându-se de mânie, a zis către dânșii: „Cum, voi, fiind proști și neștiutori și limba grecească neștiind-o, îndrăzniți cu atâta nerușinare a ocări cu cuvintele voastre cele nebune credința pe care o ținem noi, care suntem preaînțelepți și am deprins toată înțelepciunea cărții cu desăvârșire? Și cunoaștem și scripturile voastre, pentru că știți că și în cărțile voastre creștinești ne-am învățat odată și am cunoscut toate cele scrise într-însele, dar neaflând nimic adevărat, îndată le-am lepădat, ca nu cumva, din neluare aminte, să cădem în rătăcire. Căci cine din acei care au credință în cărțile voastre și se întăresc în ele, s-a arătat vreodată a fi bun și desăvârșit? Și ce a făcut, spre a fi preaslăvit și vrednic de pomenire? De aceea vă sfătuiesc ca, lăsând socoteala voastră cea copilărească și de nimic, să vă alegeți credința cea bună, în care au petrecut preaînțelepții filosofi cei de demult. Iar de nu veți voi a asculta sfatul meu cel de folos, veți asculta, chiar nevrând, de muncile pe care le veți primi îndată!”.

Sfinții au răspuns: „Ne-am învățat de la Domnul nostru să nu ne temem de cei ce ucid trupul nostru, nici să ne îngrijim ce vom răspunde celor ce ne întreabă pe noi; pentru că însuși Sfântul Duh ne va întări în pătimire și ne va da cuvânt și îndrăznire în răspunsuri, Insă te întrebăm pe tine: Ce fel de nebunie spui că este în noi, tu care te socotești a fi mai înțelept decât toți? Care este mai nebun din doi? Cel care a cunoscut pe adevăratul Dumnezeu, Ziditorul a toate, și-L cinstește cu dreaptă credință? Sau cel care, lăsând pe Dumnezeul cel viu, se închină făpturii celei fără de suflet, pietrelor și lemnelor și tuturor celor asemenea cu ele? Cu adevărat acela este nebun, care are lucrul cel neînsuflețit în loc de Dumnezeu; iar înțelept este cel ce slujește Dumnezeului Celui viu.

Pentru că acesta este cel dintâi lucru al cunoașterii omenești, ca să cunoască cineva pe Dumnezeu, Făcătorul său, pe Dătătorul tuturor darurilor, să creadă în El și să-I slujească cu osârdie. Iar a nu-L cunoaște pe Cel ce este Ziditor și Făcător de bine al său și a sluji diavolului, vrăjmașului cel pierzător de suflete, aceasta este nebunia cea mai desăvârșită. Iar filosofii voștri cei vechi, care au petrecut într-acea rătăcire pierzătoare, numai li se părea că sunt înțelepți, dar în fapt erau prea nebuni, după cuvântul Sfântului Apostol: Socotin-du-se că sunt înțelepți, au înnebunit și s-a întunecat inima lor. Iar tu ești asemenea lor, dacă nu încă și mai rău; pentru că aceia, necunoscând credința cea dreaptă, au petrecut în rătăcire, iar tu, fiind luminat prin Sfântul Botez și crescut în creștinătate, te-ai lepădat de Hristos Dumnezeu; și acum toți cei ce știu pe adevăratul Dumnezeu te numesc elin în loc de creștin, și păgân fără de Dumnezeu, în loc de dreptcredincios!”.

De niște cuvinte ca acestea ale sfinților mucenici, întărâtându-se împăratul foarte tare și umplându-se de nemăsurată mânie, a poruncit ca îndată să-i muncească cumplit. Deci mai întâi i-au dezbrăcat, apoi i-au întins la pământ și i-au bătut fără de cruțare cu curele crude, pe spate și pe pântece. Apoi i-au spânzurat la muncire, pironindu-le mâinile și picioarele de un lemn, și au strujit cu unghii de fier tot trupul lor. Iar ei răbdând cu vitejie muncile cele grele, și-au ridicat ochii spre cer și se rugau lui Dumnezeu, zicând: „O, Stăpâne, Care însuți ai fost pironit pe lemn de necredincioșii jidovi și n-ai pierdut într-alt chip păcatele lumii, decât numai prin pătimirea crucii și a morții, caută și spre noi cei ce suntem spânzurați pe lemn și ne dezbrăcăm cu sila de grosimea trupului, prin această cumplită strujire. Iar de vreme ce firea noastră este neputincioasă, dă-ne nouă ajutor de sus și ușurare de dureri, căci spre Tine nădăjduind, am îndrăznit a intra în nevoința aceasta. Cât de cumplite și amare sunt aceste munci, Tu singur Doamne, știi și vezi. însă pentru dragostea Ta, ele ne sunt dulci, o, preadulce Iisuse!”.

Astfel rugându-se sfinții, îndată le-a stat lor de față îngerul Domnului, pe care numai singuri sfinții mucenici îl vedeau, iar întunecații ochi ai păgânilor n-au fost vrednici de vederea lui. Acela, mângâind pe cei ce pătimeau, atâta ușurare le-a dat în munci, încât nu mai simțeau durerea câtuși de puțin; și astfel răbdau ca în niște trupuri străine.

După aceasta, muncitorul, poruncind să-i ia pe ei de la muncire, le-a zis în batjocură: „Vedeți cum vă cruț pe voi, nemuncindu-vă mai greu; pentru că nădăjduiesc, că pedepsindu-vă cu aceste mici bătăi, vă veți uni la un gând cu noi!”. Iar sfinții mucenici, nesuferind cuvintele lui, i-au răspuns cu mai multă îndrăzneală: „Să nu socotești, nici să nădăjduiești, o, vrăjmaș al lui Dumnezeu, că vei putea schimba statornicia noastră în credința lui Hristos! Deci, dacă voiești, ceva mai mult fă-ne nouă, căci suntem gata a răbda toate; pentru că rănile, focul, sabia sau orice alt chin mai cumplit, noi le socotim că ne sunt mai mult dulceață decât munci, și suntem gata a răbda acestea pentru Iisus Hristos, Cel ce ne-a iubit de noi!”.

Iar Iulian, împăratul cel fără de lege, văzând pe Sfântul Manuil, fratele cel mai mare între mucenici, grăind mai mult și mai cu îndrăzneală decât amândoi frații, a poruncit ca deosebi să-l ducă pe el; iar cu Savel și cu Ismail a început a vorbi cu vicleșug, grăind către dânșii: „Din aceiași părinți sunteți născuți, dar nu semănați unul cu altul. Fratele vostru cel mai mare nici nu este vrednic a se numi frate cu voi, deoarece este nesupus, rău, mândru, certăreț și fără de rușine, neavând înțelegere dreaptă. El petrece întru nebunia sa nes­chimbat și pe voi vă târăște după el, nelăsându-vă să vă alegeți cele bune. Iar voi, precum văd, sunteți cu obicei bun, blânzi, necertăreți și binecunoscători; deci ascultați acum sfatul meu: Lăsați pe fratele vostru într-a lui deșartă socotință, ca să piară în împotrivirea cea fără de minte, iar voi apropiați-vă la cinstirea zeilor noștri, că mult bine veți câștiga de la dânșii și veți lua de la noi daruri și cinstiri mari!”. Iar sfinții, nevrând nici să asculte cuvintele lui cele viclene, cu mare glas au început a-l ocărî pe el, pentru meșteșugul lui, și a defăima nebunia lui. Atunci el, pornindu-se cu mare mânie, a poruncit să-i ia pe dânșii la muncire și cu lumânări aprinse să le ardă coastele. Iar ei, răbdând cu vitejie, slăveau pe Dumnezeu, iar pe muncitor îl batjocoreau.

Asemenea și pe Sfântul Manuil aducându-l, pe de o parte cu îmbunări, iar pe de alta cu îngroziri, îl silea spre închinarea idolilor, Insă dacă l-a văzut pe el nemișcat ca un stâlp întru mărturisirea lui Hristos, a început iarăși a-l munci, ca și pe frații lui. După aceea, în capul fiecărui mucenic a bătut câte un piron de fier și le-a înfipt trestii ascuțite sub unghii, la mâini și la picioare; apoi, în sfârșit, i-a osândit pe ei la moarte prin tăiere cu sabia; iar după tăiere, a poruncit să se ardă trupurile lor.

Și au scos pe sfinții mucenici la locul cel de moarte, care se numea al lui Constantin. Iar acolo, înainte de vărsarea sângelui lor, au făcut către Dumnezeu rugăciunea cea mai de pe urmă, zicând: „Dumnezeule, Cel mai înainte de veci, Cel fără început, Cel ce dintru neființă, întru ființă pe toate le-ai adus, iar în anii cei mai de pe urmă, pentru mântuirea noastră, pe Tine micșorându-Te, în chip de rob cu oamenii ai petrecut și ai răbdat Crucea, ca pe noi din legăturile păcatelor să ne eliberezi și împărăției Tale să ne faci moștenitori; primește în pace pe robii Tăi și ne numără pe noi în ceata celor ce din veac Ți-au plăcut Ție, că pentru numele Tău cel sfânt primim această tăiere de sabie și ieșirea din viața aceasta. Incă și pe mulțimea poporului cel ce ne-a înconjurat, care este robită de înșelăciunea vrăjmașului, întoarce-o la Tine, o, milostive Stăpâne, și le dă lor luminarea minții și înțelegere dreaptă, ca astfel, cunoscân-du-Te pe Tine, Unul adevăratul Dumnezeul, Ție unuia să-Ți slujească și mântuire să câștige!”. Astfel rugându-se sfinții mucenici, s-a auzit un glas de sus, grăind către dânșii: „Veniți de luați cununa slavei, că bine ați săvârșit nevoința voastră”. Și s-au tăiat cinstitele capete ale sfinților mucenici în 17 zile ale lunii iunie.

Iar când necurații slujitori voiau să săvârșească cealaltă poruncă a spurcatului lor împărat, adică să ardă trupurile mucenicilor, îndată, după porunca lui Dumnezeu, s-a cutremurat pământul și locul pe care stăteau s-a desfăcut și a primit muceniceștile lor trupuri, acoperin-du-le pe ele; ca nu mai mult să se atingă de dânsele muncitoarele și spurcatele mâini, nici puterea focului să le prefacă pe ele în cenușă. Iar slujitorii, văzând aceasta, au fugit de frică. Atunci mulți din cei ce erau acolo, văzând o minune ca aceea, au crezut în Hristos și, lepădând păgâneasca rătăcire, s-au făcut creștini. Și stând credincioșii aceia nedespărțiți în acel loc vreme de două zile, rugându-se ziua și noaptea, pământul a dat afară trupurile sfinților, care revărsau din ele negrăită bună mirosire. Iar credincioșii, umplându-se de bucurie mare, le-au primit pe ele cu dragoste și le-au îngropat cu cinste la un loc însemnat, unde izvorau tămăduiri de toate neputințele din mor­mintele sfinților mucenici.

Iar Iulian, păgânul împărat, a pierit degrabă cu sunet, pentru că, după uciderea acestor trimiși din Persia - Sfinții Mucenici Manuil, Savel și Ismail -, el s-a dus cu toată puterea sa în Persia; căci diavolii, înșelându-l cu fermecătoriile proorocilor mincinoși, i-au făgăduit lui biruință asupra perșilor. Iar împăratul Persiei, auzind de uciderea trimișilor săi, s-a umplut de mare mâhnire și de mânie fără de măsură, și înștiințându-se că Iulian, călcătorul de lege, vine asupra sa, așijderea și-a strâns puterea sa, și stând la hotarele pământului său, a tăbărât asupra mândrului vrăjmaș ce venea asupra lui. Și după ce din amândouă părțile ostașii s-au lovit și s-a făcut mare vărsare de sânge, perșii s-au împuternicit și au biruit cetele grecești și au sfărâmat puterea lui Iulian.

Încă și mânia lui Dumnezeu l-a ajuns pe acel apostat și a fost ucis spurcatul Iulian de o mână nevăzută, și cu sila și-a lepădat ticălosul său suflet, fiind de râs și de batjocură perșilor, asupra cărora mergea cu mândrie și cu nădejde deșartă, și de bucurie diavolilor, în care credea și spre care nădăjduia. Deci creștinii scăpând de cumplita gonire și muncire, slăveau pe Hristos, Dumnezeul și Izbăvitorul lor, Căruia și de la noi I se cuvine cinste și slavă, împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Bea APĂ pe stomacul gol:

 1. Stimulează motilitatea gastrointestinală

Consumul de apă pe stomacul gol activează reflexul gastrocolic, care poate promova o mai bună motilitate intestinală și golirea colonului, contribuind la o mișcare intestinală mai regulată.

✅ 2. Promovează rehidratarea celulară după postul peste noapte

În timpul somnului, apare deshidratarea fiziologică. Ingerarea apei la trezire ajută la restabilirea volumului plasmatic și a hidratării celulare, optimizând funcții precum reglarea presiunii osmotice și transportul nutrienților.

✅ 3. Susține metabolismul și termogeneza

Studiile au arătat că consumul a aproximativ 500 ml de apă poate crește rata metabolică în repaus cu 24-30% timp de o oră, mai ales dacă apa este la temperatura camerei sau rece.

✅ 4. Susținerea și detoxifierea funcției hepatice

Deși termenul "detoxifiere" este adesea folosit imprecis, aportul de apă în post susține indirect funcția hepatică și renală prin promovarea diurezei, filtrării glomerulare și eliminarea metaboliților endogeni și exogeni.

✅ 5. Absorbție intestinală îmbunătățită

Când este ingerată fără alimente, apa trece rapid prin stomac și în intestinul subțire, promovând absorbția intestinală și permițând biodisponibilitatea optimă a micronutrienților în mesele ulterioare.

✅ 6. Reducerea simptomelor digestive funcționale

La pacienții cu dispepsie funcțională, reflux neeroziv sau constipație, consumul de apă caldă pe stomacul gol s-a dovedit a fi util ca măsură adjuvantă pentru ameliorarea simptomelor gastrointestinale ușoare, prin modularea tonusului gastric și golirea.

Nu te simți rău când cineva nu-l lasă să te ajute. Toată lumea are nevoie de timp pentru a se trezi și trebuie să-l respecți. 🙏🏼 ·

 

Mulți oameni așteaptă vinerea toată săptămâna, sărbătoarea toată luna, vara tot anul și fericirea toată viața. Dar trebuie să ne bucuram de fiecare zi și de fiecare clipă!

 

SEMNALELE CORPULUI NOSTRU🔻

 În corpul nostru, nimic nu se întâmplă „din senin”. Chiar și cele mai mici schimbări observate dimineața în oglindă pot fi semnale că sănătatea are nevoie de sprijin.

 Din fericire, multe dintre aceste semnale pot fi „citite” direct de pe zonele vizibile ale corpului.

 Depozit alb pe limbă – poate apărea în caz de post prelungit sau răceală. Dacă marginile limbii sunt roșii, poate fi un semn de gastrită.

 Depozit gri-pal – dereglări digestive, posibil deficit de fier (mai ales dacă ai și buze umflate și piele uscată).

 Gură uscată – poate fi reacție la stres, dar și semn al lipsei de vitamina B3 sau început de diabet.

 Respirație urât mirositoare – dacă nu e de la alimentație, poate indica probleme hepatice, renale, diabet sau bronșită cronică.

 Ganglioni inflamați – inflamații în corp, de la simple răceli la probleme mai serioase.

 Sângerări nazale frecvente – pot semnala hipertensiune sau deficit de vitamina K (adaugă verdețuri în alimentație!).

 Transpirație excesivă – verifică tiroida sau nivelul de epuizare nervoasă (mai ales dacă apare noaptea).

 Vindecare lentă a rănilor – deficit de zinc.

 Modificări la nivelul ochilor – roșeață (tensiune crescută), galben (probleme hepatice).

 Și poate cele mai „vocale” semnale vin chiar de pe piele:

– Puncte roșii pe obraji: mucus în plămâni
– Coșuri cu cap alb pe obraji: colon supraîncărcat
– Erupții pe tâmple: ficat sau bilă suprasolicitate
– Coșuri pe frunte sau scalp: probleme cu stomacul
– Acnee pe bărbie și maxilar: dezechilibru hormonal sau infecții urogenitale
– Coșuri pe spate și șira spinării: posibile probleme vertebrale
– Erupții de-a lungul coastelor: nevralgii musculare

 Edeme matinale – semn de retenție de lichide (alimente sărate, alcool, carbohidrați în exces).
Ochi umflați dimineața? Posibil edem renal.

 Dacă ai recunoscut unele dintre aceste semne la tine, nu te îngrijora. Corpul nu ne ceartă – el ne șoptește. Și cu cât învățăm să-l ascultăm, cu atât ne va fi mai ușor să-l sprijinim cu blândețe și claritate.ritații inghinale – pot apărea din cauza frecării, transpirației sau infecțiilor fungice. Pot semnala dezechilibru al florei pielii, suprasolicitare hepatică sau alimentație acidă.

Acnee pe fese – stat prelungit pe scaun, haine sintetice sau inflamații ale foliculilor. Poate indica toxine eliminate prin piele, colon încărcat sau dezechilibru hormonal.

Lumea te va percepe cum te percepi tu pe tine, așa că învață să te apreciezi.

 Este important să te accepți cu imperfecțiunile tale, pentru că ele fac parte din unicitatea ta.
Umple viața ta de înțeles, nu de goana după lucruri efemere.
Privind în adâncul sufletului, vei găsi ce e cu adevărat important.
Adoptă dragostea, bunătatea și respectul ca piloni ai ființei tale.
Nu te teme să greșești, fiecare pas greșit este o lecție.
De fiecare dată când cazi, ridică-te cu mai multă înțelepciune.
Este nevoie de răbdare pentru a înțelege complexitatea lumii și a oamenilor.
Lumea are nevoie de autenticitate, așa că fii tu însuți, fără frică.
Experiențele te formează, dar ești tu cel care își creează calea.
Continuă să înveți și să crești, indiferent de vârstă.
Alege iubirea în locul urii și vei schimba nu doar lumea ta, ci și pe a altora.
Rămâi sincer cu tine însuți și cu ceilalți, fără a te ascunde sub măști.
Măreția nu se măsoară în realizări materiale, ci în felul în care iubești și înveți.
Există frumusețe în fiecare moment, chiar și în cele mai dificile zile.
Nu îți pierde încrederea în umanitate, există întotdeauna un răsărit după noapte.
Îndrăznește să visezi, căci visele sunt hărțile ce te pot ghida.
Lucrează cu pasiune la tot ce îți dorești, dar nu uita să îți iubești drumul.
Inima ta este busola ta, iar ea te va ghida mereu spre ceea ce e bun.
Uite-te la ceilalți cu compasiune și înțelegere, fiecare luptă proprie.
Bucură-te de fiecare moment, căci viața este o colecție de clipe prețioase.
Este important să îți acorzi timp pentru tine și pentru cei dragi.
Spune adevărul, chiar și atunci când este greu, pentru că autenticitatea te face mai puternic.
Curajul de a fi tu însuți este cheia pentru a trăi o viață autentică și plină de sens.
Păstrează-ți mintea deschisă și inima curată în fața lumii.
Edifici o lume mai bună prin simpla ta prezență și intențiile tale pure.
Rămâi fidel valorilor tale, chiar și atunci când lumea pare să se schimbe.
Este esențial să îți urmezi pasiunile, pentru că ele îți vor ghida drumul spre împlinire.
Luptă pentru ceea ce crezi, chiar și atunci când drumul e plin de obstacole.
Uneste-ți forțele cu ale altora pentru a crea un impact pozitiv.
Și dacă greșești, nu te lăsa doborât, pentru că în greșeli învățăm cele mai mari lecții.
Intreaga ta viață este o călătorie și fiecare pas contează.
Visele tale sunt realitatea viitorului, nu renunța la ele.
Răbdarea și perseverența sunt cheile succesului pe termen lung.
Estă în puterea ta să transformi greutățile în oportunități de a evolua.
Acceptă-te așa cum ești, iar lumea te va accepta și ea.
Ușor sau greu, drumul tău este al tău și merită să fie trăit cu mândrie.
Sunt momente când trebuie să te oprești și să respiri, doar așa vei vedea clar.
Ăndu-se și având încredere în proces, viața se poate transforma.
Fiecare întâlnire cu ceilalți este o oportunitate de a învăța și de a crește.
Amintește-ți că viața nu este o cursă, ci o poveste de trăit pas cu pas.
Creează-ți o viață în care să te simți împlinit și în pace cu tine însuți.
De fiecare dată când te învârți într-un cerc vicios, găsește calea de ieșire.
Rămâi deschis, chiar și atunci când lumea pare că te închide.
Alege să fii un far de lumină pentru cei din jurul tău.
Găsește frumusețea chiar și în cele mai mici lucruri ale vieții.
Oferă sprijin celor care au nevoie, pentru că și tu vei avea nevoie într-o zi.
Sunteți toți conectați, așa că tratează-i pe ceilalți cu respect.
Trăiește-ți viața cu scop și cu sens, fără a te teme să te exprimi.
Estă în puterea ta să influențezi în mod pozitiv tot ce este în jurul tău.
Ce mai frumos lucru este să îți urmezi inima și să fii în armonie cu tine.
Uneori trebuie doar să lași lucrurile să curgă natural și vei ajunge acolo unde trebuie.
Ești mai mult decât suma părților tale, ai un scop mai mare de îndeplinit.
Lumea te va percepe cum te percepi tu pe tine, așa că învață să te apreciezi.

Decalogul postului mântuitor

 1. Nu ţine ură, vrăjmăşie sau invidie. Calcă-ţi pe inimă, mergi şi te împacă cu toată lumea, şi mai ales cu cei cărora le-ai greşit. Iartă din toată inima ta, pentru ca şi Dumnezeu să te ierte pe tine.

2. Spovedeşte-te cât mai grabnic la preotul tău duhovnic şi nu-l schimba. Mărturiseşte toate greşelile şi patimile, gândurile şi intenţiile rele.

3. Nu te certa, nu blestema, nu înjura. Cei care înjură se aseamănă celor care au scuipat faţa Domnului nostru Iisus Hristos în timpul Pătimirii Sale.

4. Roagă-te cu smerenie în fiecare zi, dimineaţa, seara şi de câte ori poţi. Roagă-te şi pentru binele duşmanilor, împlinind astfel porunca Domnului, şi El îţi va da pace în suflet, bucurie şi înţelegere duhovnicească.

5. Fă milostenie după puterile tale, adică ai milă de alţii, ca şi Hristos să aibă milă de tine. Ajută orfanii, văduvele, săracii, familiile nevoiaşe sau cu mai mulţi copii, fără a-i judeca pentru lipsurile lor.

6. Întoarce la credinţă pe cel căzut ori neştiutor, dăruindu-i un sfat bun, o carte de zidire sufletească, o candelă sau o icoană.

7. Mergi şi vizitează un bolnav, un suferind, un infirm sau un neputincios. Uşurează suferinţa şi vei putea să auzi şi tu, la Judecată, chemarea Mântuitorului de a moşteni Împărăţia Cerurilor.

8. Pomeneşte şi fă milostenie pentru cei adormiţi, după rânduielile Bisericii, în semn de iubire, recunoştinţă şi neuitare faţă de ei.

9. Ai grijă să nu te mândreşti cu postul tău şi cu nimic din ceea ce faci bun, ci în fiecare zi să spui: „Slugă netrebnică sunt, pentru că am făcut numai ceea ce eram dator să fac” (Luca 17, 10).

10. Postiţi pentru că aţi păcătuit, postiţi pentru a nu mai păcătui, postiţi pentru a primi darurile Duhului Sfânt şi a păstra ceea ce vi s-a dăruit!
Acesta să fie îndemnul: să postim cu folos! Fă din ziua împărtăşirii tale cu Sfântul Trup şi Sânge al Mântuitorului Hristos cea mai fericită sărbătoare a vieţii tale, trăind bucuria Învierii.

Părintele Nicolae Tănase

TE VOR PUNE PE GANDURI!

 

Calugarul Simeon de la muntele Athos raspunde la intrebarile existentiale ale omului.

Cine este cel mai bun profesor?

– Suferinta.

Iar cel mai rau profesor?

– Placerea.

Care este abilitatea cea mai rara?

– Capacitatea de a da.

Cea mai buna abilitate?

– Capacitatea de a ierta.

Care este cea mai dificila abilitate?

– Abilitatea de a tacea.

Care este cea mai importanta abilitate?

– Abilitatea de a cere.

Care este cea mai necesara abilitate?

– Capacitatea de a asculta.

Care este cea mai periculoasa lupta?

– Cea fanatica.

Care este obiceiul cel mai neplacut?

– Cheful de cearta.

Care este obiceiul cel mai nociv?

– Vorba multa.

Care persoana este cea mai puternica?

– Oricine este capabil sa inteleaga Adevarul.

Care persoana este cea mai slaba?

– Oricine se simte mai puternic.

Care este persoana cea mai inteligenta?

– Cea care isi urmeaza inima.

Ce afectiune este cea mai periculoasa?

– Atasamentul de corpul fizic

Cine este cel mai sarac?

– Cine iubeste cel mai mult banii.

Cine este mai aproape de Dumnezeu?

– Cel milostiv.

Cine este cel mai slab?

– Care Invinge pe altii.

Cine este cel mai puternic?

– Care invinge pe sinele sau.

Cum sa te lupti cu problemele?

– Cu bucurie.

Iar cu suferinta?

– Cu rabdare.

Care este semnul unui suflet sanatos?

– Credinta.

Care este semnul unui suflet bolnav?

– Disperarea.

Care sunt semnele actiunilor gresite?

– Iritarea.

Care sunt semnele faptelor bune?

– Pacea sufleteasca.

Cine este cel mai bun profesor? – Suferința. Iar cel mai rău profesor? – Plăcerea. Care este abilitatea cea mai rară? – Capacitatea de a da. Cea mai bună abilitate? – Capacitatea de a ierta. Care este cea mai dificilă abilitate? – Abilitatea de a tăcea. Care este cea mai importantă abilitate? – Abilitatea de a cere. Care este cea mai necesară abilitate? – Capacitatea de a asculta. Care este cea mai periculoasă luptă? – Cea fanatică. Care este obiceiul cel mai neplăcut? – Cheful de ceartă. Care este obiceiul cel mai nociv? – Vorba multă. Care persoană este cea mai puternică? – Oricine este capabil să înțeleagă Adevărul. Care persoană este cea mai slabă? – Oricine se simte mai puternic. Care este persoană cea mai inteligentă? – Cea care își urmează inima. Ce afecțiune este cea mai periculoasă? – Atașamentul de corpul fizic Cine este cel mai sărac? – Cine iubește cel mai mult banii. Cine este mai aproape de Dumnezeu? – Cel milostiv. Cine este cel mai slab? – Care Invinge pe alții. Cine este cel mai puternic? – Care învinge pe sinele său. Cum să te lupți cu problemele? – Cu bucurie. Iar cu suferința? – Cu răbdare. Care este semnul unui suflet sănătos? – Credința. Care este semnul unui suflet bolnav? – Disperarea. Care sunt semnele acțiunilor greșite? – Iritarea. Care sunt semnele faptelor bune? – Pacea sufletească.

Citeşte mai mult pe aparatorul.md: Un calugar de la muntele Athos raspunde la intrebarile care macina omenirea! Te vor pune pe ganduri! https://www.aparatorul.md/un-calugar-de-la-muntele-athos-raspunde-la-intrebarile-care-macina-omenirea-te-vor-pune-pe-ganduri/

Legenda rândunelelor

 

Se spune că, pe când era copil, Mântuitorul Iisus era tare bun cu toate vietăţile, fie ele cât de mărunte. Într-o zi, pe când avea numai câţiva anișori, stătea pe malul unei ape şi se juca cu mâlul moale, modelând din el mici păsărele, pe care le aşeză apoi să se usuce la soare.

Trecând pe acolo un fariseu rău la suflet şi vrând să râdă de copilul ce se juca atât de cuminte, a încercat să lovească păsările de lut cu piciorul. Văzând ce vrea să facă, într-o clipă Iisus a lovit pământul cu palma lui mică şi, dintr-o dată, păsările au prins viaţă şi și-au luat zborul, ciripind vesele şi jucăuşe. Fariseul a rămas uimit, nemaiştiind ce să creadă!…

Aşa au apărut rândunelele, dar mai întâi ele nu aveau penele negre.

Treizeci de ani mai târziu, când Mântuitorul se afla răstignit pe Cruce, micile păsări nu l-au uitat pe cel ce le-a dat viaţă şi, venind şi aşezându-se pe braţele crucii, pe capul şi pe umerii lui Iisus, încercau să smulgă cu cioculeţele lor mici ghimpii din cununa de spini a Mântuitorului, măcar cu atât să-i îndulcească chinul celui ce nu greşise niciodată nimănui.

În clipa în care Iisus a murit, de durere, rândunelele au îmbrăcat mantia lor neagră, de doliu, şi aşa au rămas pâna în zilele noastre, păsări binecuvântate de Dumnezeu şi iubite de oameni.

Hristos a înviat!

 

Usturoi, miere și oțet: Elixirul miraculos

Barbara O'Neill🍏
 

Se spune că acest elixir vindecător combate afecțiuni precum astmul, artrita, hipertensiunea arterială, infertilitatea, impotența și chiar cancerul, prin stimularea imunității și scăderea colesterolului rău. Este o sursă naturală de energie fără efecte secundare, benefică atât pentru bolnavi, cât și pentru cei sănătoși.

✨ Ingrediente:

▫️ 1 cană de oțet de mere

▫️ 1 cană de miere naturală proaspătă

▫️ 10 căței de usturoi

✨ Preparare:

1. 🧄 Curățați cățeii de usturoi.

2. 🥄 Mixați usturoiul, mierea și oțetul.

3. 🫙 A se păstra într-un borcan bine închis.

✨ Dozaj:

Luați 1 lingură pe stomacul gol zilnic. Așteptați 15 minute înainte de a mânca orice. Puteți bea apă sau ceai după aceea.

🌟 Simțiți diferența în doar 2 săptămâni!

Bună ziua dragii mei ! 💘

 Nu uita cât de puternic ești! Ai trecut prin momente grele, dar ești încă aici. Ai fost obosit, dar ai continuat. Ai simțit frică, dar ai ales să mergi mai departe. Curajul tău e mai mare decât îți dai seama.Învaţă să te bucuri de fiecare minut al vieţii tale. Fii fericit acum.
Nu aştepta ca cineva din afară ta să te facă fericit privind viitorul tău. Gândeşte-te cât de preţios este cu adevărat timpul tău, indiferent dacă îl petreci în muncă sau în familie.
Fiecare minut trebuie să fie bucurat şi savurat.

Sânziene și Drăgaica

 Elementul de patrimoniu cultural imaterial constituit de practicile rituale,
festive, culturale și comunitare asociate zilei de 24 iunie, cunoscute cu denumirile de
Sânziene și Drăgaică, sunt răspândite în toată România, cu specificații terminologice
pe două areale etnoculturale; astfel, în Banat, Crișana, Maramureș, Oltenia, Moldova,
nord-vestul Munteniei, practicile asociate datei de 24 iunie sunt cunoscute cu
denumirea Sânziene (având etimologie latină) iar în sud: Muntenia, județul Olt,
Dobrogea, sudul Moldovei, se întâlnește sărbătoarea numită Drăgaică (din bg.
dragaika).
Conform chestionarelor Atlasului Etnografic Român, realizate în urma
cercetărilor din anii ʼ80 ai secolului trecut, denumirile asupra sărbătorii sunt
repartizate teritorial astfel:
 În Muntenia se întâlnește denumirea de „Drăgaică” in județele Constanța,
Tulcea, Argeș, Brăila, Buzău, Călărași, Dâmbovița, Giurgiu, Ialomița, Ilfov, Prahova,
Teleorman, „Drăgăicuță” în Brăila, Buzău, „Drăgaică sau Călătoru” în Călărași,
„Sânziene” în Tulcea, Argeș, Buzău, Călărași, „Drăgaică sau Sânziene” în Tulcea,
Argeș.
 În Moldova denumirile sunt: Sânziene: Bacău, Botoșani, Galați, Iași, Neamț,
Suceava, Vaslui, Vrancea, „Sânzene”/ „Sânzănii”/ „Sânziene”/ „Sânzienică” în
Vaslui; „Sâmziene”/ „Sânzieni”/ „Drăgaică” în Bacău; „Drăgaică” în Galați,
Suceava, Vrancea, „Sânziene sau Drăgaică” în Galați, Vrancea
 În Transilvania, „Sânziene” în Alba, Bistrița-Năsăud, Brașov, Cluj, Covasna,
Harghita, Hunedoara, Mureș, Sălaj, Sibiu, „Drăgaică” în Covasna
 În Maramureș, Banat, Bihor denumirea este de „Sânziene”
Cu denumirea de Sânziene (Sâmziene, Sâmzâiene), se întâlnește și în regiuni
învecinate României, la românii din R. Moldova și vestul Ucrainei (regiunea Odși Cernăuți), în nordul-estul Serbiei, Voivodina și nordul Bulgariei. În Bulgaria, sub
denumirea de Drăgaică a fost atestat și în satele din regiunea Pleven, iar sub numele
de Sânziene, în satele din regiunile Vrața și Vidin, la populația de origine română.
La aromânii stabiliți în Dobrogea sărbătoarea poartă numele de Tayiani
ianismata, obiceiul fiind activ în comunitățile de aromâni din nordul Greciei, sudul
Albaniei, Rep. Macedonia de Nord.
Există în Europa multe manifestări culturale dedicate solstițiului de vară și
nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, care pot fi considerate ca fiind înrudite practicilor
din spațiul românesc dedicate sânzienelor.
Descriere. Elemente socio-culturale asociate elementului
Sânzienele
Practicile sărbătorești, rituale, festive, culturale, comunitare, asociate datei
fixe de 24 iunie, dată la care are loc atât solstițiul de vară, cât și, conform calendarul
canonic și al celui popular: Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul reprezintă un
complex de sincretic la nivel etnocultural. În imaginarul popular sânzienele reprezintă
cetele feminine de zeițe care străbat văzduhul pe deasupra dealurilor și câmpiilor, în
noaptea de 23 spre 24 iunie, la solstițiul de vară, după care zilele scad și nopțile cresc,
aducând bunăstare, belșug și sănătate întregii naturi, oamenilor și gospodăriilor. În
situațiile în care erau nesocotite de gospodarii care prestau în acea zi diferite
activități, ele puteau să producă pagube și distrugeri în gospodării. Zâna, Sânziana,
„ar umbla pe Pământ sau ar pluti prin aer în ziua solstițiului de vară și s-ar desfăta,
cântând și dansând, împreună cu alaiul său nupțial format din zâne fecioare și fete
frumoase, peste câmpuri și păduri” (Ghinoiu, 1997: 66). Sânzienele, ca entități
feminine caste, apar reprezentate în folclor și în ipostaza lor de justițiari atunci când
sunt încălcate acțiuni prohibite privitoare la sărbătorirea lor; demonstrând, astfel,
manifestări de agresivitate față de cei care încalcă regula.
„Sînzienele sînt o sărbătoare izvorîtă și situată în acest moment de cumpănă a
firii: e vorba de facerea și desfacerea lumii, de trecerea de la un ritm la altul, de la o
fază a vieții naturii la alta. Acum, «se întoarce crîngul anului», se «odihnește soarele»
și «se înjumătățește anul». Deci soarele începe să-și piardă puterea și odată cu el
întreaga natură începe să-și întoarcă fața către iarnă. Tot acum «plantele dau îndărăt și
nu mai cresc», «iarba începe a se usca», apare «găinușa» și nu se mai aude cucul. Sînt
toate acestea semne și simboluri prin care se marchează trecerea de la un stadiu la
altul.” (Coman, 1985: p. 72)
Sânzienele și Drăgaica sunt prezentate de Dimitrie Cantemir, în Descrierea
Moldovei (1714-1716), astfel: „Căci în acea vreme a anului, când încep să se coacă
semănăturile, toate fetele țăranilor din satele învecinate se adună şi o aleg pe cea mai
frumoasă dintre ele, căreia îi dau numele de Drăgaica. O petrec pe ogoare cu mare
alai, o gătesc cu o cunună împletită din spice şi cu multe basmale colorate şi-i pun în
mâini cheile de la jitniţe. Drăgaica aceasta împodobită în acest chip se întoarce de la
câmp spre casă cu mâinile întinse și cu basmalele fluturând în vânt, de parcă ar zbura,
şi cutreieră toate satele din care s-a adunat lume s-o petreacă cântând şi jucând
laolaltă cu toate tovarășele ei de joc, care o numesc foarte des soră şi mai-marea lor încântecele alcătuite cu destulă iscusință. Fetele din Moldova doresc din toată inima să
aibă parte de această cinstire sătească, deşi în cântecele lor spun mereu, după datină,
că fata care a întruchipat Drăgaica nu se poate mărita decât abia după trei ani”.
Există o suprastructură de straturi, unele foarte vechi, care au determinat
complexitatea actuală a elementului, a cărui semantică nu poate fi epuizată;
plurisemnificațiile, pasive și active, dar și cele contemporane, obiect al cercetărilor
actuale, făcând, din acest element un complex de practici și credințe cu multiple
funcții: magice, apotropaice și propițiatoare, de fertilitate, divinație ș.a. Numeroasele
conexiuni și contaminări pe care elementul le-a presupus și pe care le cunoaște și în
prezent, ca și intrarea lui actuală într-un circuit festiv-sărbătoresc asociat unor
elemente culturale conexe, uneori impuse de factori administrativi, impun tratarea cu
atenție și prudență a elementului.
Vremea sărbătorii Sânzienelor este cea a maturității plantelor, a înfloririi
acestora, între care și cea mai importantă este cea de sânziană, sânziană galbenă
(Galium verum L.) și sânziană albă (Galium mollugo L.), numite popular și floarea
Sfântului Ioan. Planta numită drăgaică, în unele zone este chiar sânziana galbenă
(Galium verum L.), iar în jud. Buzău, conform cercetării Anei-Maria Iuga, este Aglica
(Filipendula vulgaris).
Ritualul culegerii plantelor este unitar, însă se observă o adaptare la flora
locală a tipului de plantă culeasă și a obiceiului practicat.
Etimologia denumirii
de sânziană vine din limba
latină, de la sărbătoarea
Sancta Diana, contaminată
cu Sanctus Johannes
(Ciorănescu, 2001). Numele
de drăgaică vine de la
bulgarul dragaika. La
aromâni, denumirea de
Tayiani provine tot de la
numele sărbătorii, Aghiu Iani,
Sfântul Ioan. Sânziana galbenă și aglica, foto Ana-Maria Iuga, 2021
Floarea de Sânziană este numită în Moldova Sânzanie, Sânzanioară, în Banat
Sânziene galbene și Floarea Sfântului Ioan, în Transilvania Sânjuane, Sânzene,
Sânzenie, Sânzueană, Sânzuene, iar în Muntenia, Drăgaică. Este o plantă erbacee care
face parte din familia Rubiaceae, având o tulpină rigidă, rădăcina ei trăind pe timp de
iarnă, primăvara răsărind și la solstițiul de vară înflorind. Florile sale sunt galbene-aurii,
frumos mirositoare. Crește prin livezi și pășuni, pe pajiști și poieni, la margini de
păduri. Credința, în unele sate, este că după timpul când înflorește, mai devreme sau
mai târziu de 23/24 iunie, se poate știi dacă semănăturile sunt mai înaintate sau mai
întârziate (Pamfile, 1910: 79).
Crezând în puterea miraculoasă a zeițelor sânziene (dar și a drăgaicei), fetele,
ca și tinerele mame, le invocă în dimineața zilei de 24 iunie (ziua nașterii SfântuluiIoan Botezătorul) când, mergând pe rouă, înainte de a răsări soarele, culeg plantele de
leac, între care sânziana cu flori galbene sau albe, dar și cicoare, lobodă, salcie, pelin,
sunătoare, ochiul boului, cimbru, ferigă, usturoi ș.a.
Din flori se realizează cununi, iar plantele culese sunt bune pentru a vindeca
diverse boli ale oamenilor și animalelor, fiind socotite ca având virtuți terapeutice. În
ziua de Sânziene puterea terapeutică a plantelor este cea mai mare, așa se spune în
popor. Din această zi, oamenii cred că plantele dau înapoi, „dau îndărăt”, oprindu-și
creșterea.
Tot de la solstițiul de vară și Sânziene, se spune că nu mai cântă cucul, acesta
„amuțește”Cununile de sânziene
Cununile, realizate în acest timp liminal, au puteri magice, prevestind
evenimente importante din viața omului, căsătoria sau moartea, sănătatea sau boala,
norocul și bunăstarea.
Oameni se încingeau cu flori de sânziene, pentru a nu-i mai durea șalele.
Având puteri magice, plantele se foloseau și la descântat. Obiceiul fiind răspândit la
nivelul întregii țări, la nivel regional apar multiple practici rituale (vezi și Comanici,
2004: 168-171).
Cununa are rol protector, fetele purtându-le pe cap în acea zi, apoi aruncându-
le pe acoperișul caselor sau prinzându-le la ușile și pereții caselor și ale grajdurilor de
animale, prinzându-le la icoane sau la gâtul animalelor. Se făceau cununi pentru
fiecare membru al familiei și se aruncau pe acoperișul casei. În cazul în care o cunună
cădea de pe acoperiș, se credea că respectivul va muri.
„În seara de Sânziene, cine n-a aruncat în vârsta copilăriei cununi de flori
galbene pe acoperișul casei, cu gând să-și încerce norocul? Bătăile inimii sporeau când
cununa sta să cadă, iar când se opria, o mare bucurie ne împăca sufletul. În cununa de
flori galbene ne puneam încrederea viitorului nostru.” (Teculescu, 1929: 3).
Prin cununa de sânziene, împletită cu flori de câmp, erau trecuți copiii pentru a
fi feriți de boli, în satele din jud. Olt. O reconstituire a acestui obicei, datând din anul
2010, ne-a fost prezentată de Claudia Balaș, de la Muzeul Județean Olt, din Slatina.7
Realizarea cununilor de sânziene, foto Radu Olteanu, Arhiva CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș
Modalitatea de realizare a acestor cununi este variată, fiind nevoie de o
monitorizare, la nivelul întregii țări, a practicilor legate de florile care compun cununa,
modalitatea de
culegere și
practicile
implicate,
credințele
legate de
această cunună,
practicile legate
de folosirea ei
și amplasarea
finală.Aflarea ursitului se putea realiza în această
zi, cu ajutorul coroniței pe care fetele și-o așezau
seara sub pernă, în șură sau pe casă. Practicile de
ursire și ghicire a viitorului și a norocului sunt
diverse, în satele din regiunile istorice ale României.8
În județul Olt, din discuțiile cu domnul Valeru Ciurea (de adăugat statutul
persoanelor prezentate în fișă: localnic, profesor, cercetător etc.), obiceiurile de
sânziene par intrate în fondul pasiv, putându-se relua prin conștientizarea importanței
acestor tradiții și cu ajutorul unui persoane pregătite. De asemenea, domnul prof.
Mircea Cîmpeanu a fotografiat secvențe ale obiceiurilor de sânziene în satul Măguri-
Rătăcău, din Apuseni (culegerea plantelor pe câmp, împletirea cununilor, purtarea lor
pe cap și aruncarea pe acoperișul casei).Cununi de flori se duceau și la
cimitire, punându-se pe monumentele funerare
ale rudelor, precum și la crucile de hotar. Se
împărțeau și de pomană fructe, mai ales mere și
pere.
În județul Arad încă se fac cununi de
sânziene și se pun pe poartă sau pe casă, în
comunele: Felnac, Secusigiu, Comlăuș,
Sântana, Ineu, Șicula, Șiria, Tauț, Sâvârșin,
Troaș, Toc, Ilteu, Roșia Nouă, Brusturi,
Moroda, Galșa, Apateu, Almaș. De asemenea,
coronițe de sânziene se pun și la crucile din
cimitir (informație de la etnologul Elena Colta,
iunie 2021)Crucea de Sânziene
Așa cum s-a putut observa din prezentarea obiceiului în mass-media și social-
media, cea mai cunoscută reprezentare ritualică a sărbătorii de Sânziene este cununa,
din sânziene sau alte plante de câmp, care fie se aruncă pe casă, se poartă pe cap sau
agață pe peretele de la drum, această cunună fiind practic cartea de vizită a acestei
sărbători.
Însă, în zone mai restrânse, apare și o altfel de reprezentare. În comunele
Mărgău (jud. Cluj) și Slimnic (jud. Sibiu) plantele de câmp sunt aranjate în formă de
cruce si amplasate în gospodărie, ne transmite etnologul Lucia Brad Paraschivescu.
În comuna Mărgău, jud. Cluj, mănunchiuri de flori mov, numite de localnici,
“sânziene”, împreună cu garofițe, ochiul boului, păunul cucului, uneori și trifoi etc.,
culese în ajunul zilei de Sânziene, se aranjează în formă de cruce și sunt amplasate,
pentru protecție, la ușile și ferestrele casei, lăsându-se până în anul următor. Obiceiul10
se pierde în negura timpului, localnicii trecuți de 70 de ani își amintesc că în copilărie
se puneau cruci atât la ferestre și uși, cât și la anexele gospodărești.În comuna Slimnic, din județul Sibiu, crucile sunt făcute din sânziene galbene
și ornamentate cu trandafiri. Spre deosebire de Mărgău, unde crucile sunt poziționate
lângă intrările (uși, ferestre) în locuințe și anexe, la Slimnic crucile se fixează pe poartă,
astfel încât să fie văzute din drum.
A se vedea și articolele:
„Sânzienele, sărbătorite de Cavalerii Turnului Înclinat din Ruși”, de Mihai Nițu:
https://sibiulinimagini.ro/video-foto-sanzienele-sarbatorite-de-cavalerii-turnului-
inclinat-din-rusi/?fbclid=IwAR0cvRAuxJ1jv4tTW3ftJpMM-MWZddFOj0s8HK2l-
L0y-MkBmu5Xs29k6d0
„De Sânziene, la Săliște se udă fetele nemăritate, la Topârcea se împodobește boul, iar
la Slimnic se pun flori la poartă”, de Andra Marinescu:
https://www.tribuna.ro/stiri/eveniment/de-sanziene-la-saliste-se-uda-fetele-nemaritate-
la-toparcea-se-impodobeste-boul-iar-la-slimnic-se-pun-flori-la-poarta-
136062.html?fbclid=IwAR02R-nDHC-mK-
WAaaKbR9FZ7MOA6H06la0fqntXw_9DCJjHkPbx5Ydxxac
Sânzienele la aromâni
Macedo-româncele (aromâncele), ale căror familii s-au stabilit după 1940 în
satele din Dobrogea, prin transferul de populație din Dobrogea de Sud, după ce aici
ajunseseră prin strămutare din nordul Greciei, sudul Albaniei, Bulgaria sau regiunea
de nord a Macedoniei, păstrează acest obicei. Ele împodobesc gălețile, ghiumurile de
aramă, mergând cu ele la cișmele sau la izvoare (șopute), unde cântă mai multe
cântece. Se făcea horă în care se prindeau toate fetele, dansând cu cununile pe cap.
Prin cea mai mare cunună erau trecute femeile care nu puteau să aibă copii, pentru a
deveni fertile. Logodnicele trimiteau cununi soacrelor. Femeile se spălau pe față cu
apă din ghiumuri, cântând cântecul Umple soro, vearsă frate.... A doua zi observau
dacă florile care împodobeau găleata s-au păstrat proaspete, semn că anul va fi bogat,
iar dacă erau pălite, anul va aduce necazuri în gospodării. În ziua de Tayiani, 24 iunie,
femeile mergeau la cimitir și puneau, de asemenea, cununi la crucile rudelor decedate.Focuri
Sunt asociate sărbătorii, se făceau în seara din ajunul sărbătorii, fiind atestate, în
cercetările desfășurate pentru Atlasul Etnografic Român, în com. Filipeni (jud. Bacău),
Măgura Ilvei și Maieru (jud. Bistrița-Năsăud), Borșa, Vișeu și Moisei (jud. Maramureș).12
În comuna Maieru, practica săritului peste foc a copiilor, purtând pe cap
coronițe de flori, în credința că vor fi sănătoși tot anul, este activă și astăzi. Coronița se
realizează din sânziene albe și diverse flori înflorite

12
În comuna Maieru, practica săritului peste foc a copiilor, purtând pe cap
coronițe de flori, în credința că vor fi sănătoși tot anul, este activă și astăzi. Coronița se
realizează din sânziene albe și diverse flori înflorite.
Aprinderea focurilor din paie sau cauciucuri uzate, peste care, copiii, purtând coronițe pe cap, săreau.
Com. Maieru, jud. Bistrița-Năsăud, foto Cosmina Timoce-Mocanu, 2007
Legat de practicile nocturne de aprindere a focurilor la solstițiul de vară,
amintim că Andora, Spania și Franța au înscris, în anul 2015, în Lista reprezentativă a
patrimoniului cultural imaterial al umanității, Summer solstice fire festivals in the
Pyrennes: https://ich.unesco.org/en/RL/summer-solstice-fire-festivals-in-the-pyrenees-01073
În comuna Starchiojd, județul Prahova, ca și în alte sate românești, se scot și se
expun la soare, așezate pe „culme”, „țoalele”, hainele și așternuturile, cusăturile, pentru
a nu fi roase de molii în timpul
anului. Zestrea fetelor este
astfel etalată, satul căpătând
culoare. Acest obicei poate să
fie popularizat, putând deveni,
pentru turismul cultural, o
secvență de atracție.Spre seară, ne informează Cristian, Mușa,
țoalele se strâng, se împodobesc cu flori de „drăgaică”,
pentru a fi ferite de molii și a căpăta miros plăcut, și se
așază din nou în „camera bună” sau în lăzile și
dulapurile casei.
Cu flori
de drăgaică se
împodobesc și
icoanele casei,
unde se lasă până
la următoarea
sărbătoareCaracteristicile personajelor mitologice ale Sânzienelor
Sânzienele sunt privite în opoziție cu ielele, dar uneori asimilate acestora
atunci când le este încălcată ziua, transformându-se din zâne bune în zâne rele. Apar
în cultura populară română ca personaje de sex feminin, în număr de 9/ 5/ 3, apariție
de năluci în chip de femei tinere și vesele, divinități nocturne care uneori umblă
goale, alteori au haine străvezii, zale pe piept și clopoței la picioare.
Acțiunile și atributele variază, ele fiind socotite de popor ca zâne bune:
- zboară, cântă și dansează
- împart rod plantelor și femeilor, păsărilor și animalelor
- tămăduiesc de bolile oamenilor, alungă suferințele
- apără de vârtejuri și grindină
Aceste atribute bune sunt înlocuite cu cele rele, dacă le este produsă
supărarea, producând pagube, precum grindina și vârtejurile, îmbolnăvirea celor care
le-au supărat ș.a.
Astfel, imaginea lor este asociată atât cu rolul binefăcător, dar și punitiv.
Ziua cu încărcătură maximală a naturii este asimilată în Muntenia, Oltenia și
Dobrogea cu ritualul nupțial ilustrat de Jocul Drăgaicei, zeița coordonatoare a cetei de
fete, dansul lor fiind de fapt celebrarea acestui eveniment. De aici au pornit și
punerile în scenă pentru omagierea lor de către oameni, ilustrând o fată substituită
Drăgaicei, îmbrăcată în mireasă, însoțită de o ceată de fete, toate purtând cununi de
sânziene (dublu rol – cunună de mireasă, flori caracteristice).
Interferența mitologiei cu creștinismul
Sărbătoarea Sânzienelor din mitologia veche se suprapune sărbătorii creștine
a Nașterii Sf. Ioan Botezătorul, marcată cu cruce roșie în calendarul ortodox, drept
sărbătoare majoră în calendarul greco-catolic, drept sărbătoare solemnă care nu este
de poruncă în calendarul romano-catolic. Biserica i-a închinat lui Ioan șase sărbători:
Zămislirea lui (23 septembrie), Nașterea (24 iunie), Soborul lui (7 ianuarie), Tăiereacapului (29 august), Prima și a doua aflare a capului lui (24 februarie) și a Treia aflare
a capului său (25 mai).
Odată cu Nașterea Sf. Ioan Botezătorul, creștinii din Moldova, Bucovina și
Maramureș celebrează și Aducerea moaștelor Sfântului Mare Mucenic Ioan de la
Suceava (Ioan cel Nou). Astfel, în această regiune, se creează o suprapunere a
sărbătoririi celor doi sfinți. Cu acest prilej se desfășoară un important pelerinaj la
Suceava, anual, care a luat naștere după 1918, odată cu unirea Bucovinei și Basarabiei
cu România, și este atestat documentar din anii 1929-1931.
https://www.facebook.com/notes/suceava-leaganul-sufletului-nostru-/procesiunea-
sfantului-ioan-si-mănăstirea-sf-ioan-cel-nou-de-la-suceava-biserica-
/1793138760983294/
Tot în această zi biserica sărbătorește și pe Sfântul Ierarh Niceta de
Remesiana.
Drăgaica
La Drăgaică, de asemenea, se strânge un grup de fete (4, 6, 9) care merge pe
la casele oamenilor, cântând și dansând, primind diverse daruri. Fata care joacă rolul
drăgaicei este îmbrăcată a mireasă, cu rochie albă și cunună de flori pe cap. Ea are
atributul de a putea vindeca bolile oamenilor, de a apăra holdele de ploi abundente și
grindină, de a aduce bunăstarea și rodul bogat, de a ursi fetelor de măritat ș.a. la fel ca
și sânziana, dacă îi este nesocotită ziua, ea se poate răzbuna, aducând pagube în
gospodării, stârnind vijelii și grindine. O fată travestită, îmbrăcată băiețește, joacă
rolul lui Drăgan, însoțind drăgaica. (Ghinoiu, 1997: 66)
„Relația Drăgaică – Sînziene poate fi discutată în funcție de câteva criterii
decisive:
a. întreaga natură (S), teritoriul strict al satului (D);
b. timpul (momentul desfășurării ceremonialului): noaptea (S), ziua (D);
c. actanți: întreaga familie (S), grup limitat de fete (D).
Aici, cîteva precizări sînt necesare: la Sînziene, participă fetele și femeile; dar
nu în mod exclusiv: din planta de sînziene se împletesc și ”pene” pentru bărbați și
”cununi” pentru fete; într-o a doua etapă a ceremoniei aceste cununi sînt aruncate pe
casă, de toți membri familie; nuanțînd lucrurile, trebuie precizat că Sînzienele sunt o
sărbătoare în doi timpi: întîi culesul plantelor (noaptea, afară din sat, numai femei) și
apoi utilizarea lor magică/ludică (ziua, în gospodărie, întreaga familie). Ritualul
Drăgaicei, se desfășoară într-un singur timp, implicând un grup restrîns, numai de
fete. Deci, nu întreaga colectivitate, nu toate femeile, ci numai o parte a lor: fetele.
d. Terapeutică (medicină și magie populară): apotropaic (S); nedefinit (aș putea
spune pur sacral) – (D). Din cîntecul Drăgaicei: ”Sări, Drăgaică, să sărim,/ Să știi
iarna ce pățim,/ Că rîșnim pînă murim,/ Și mîncăm pînă crăpăm” putem deduce că
dansul acesta ar avea, ca finalitate, belșugul și fecunditatea... Deci, Drăgaica nu
acționează direct, imediat, prin contact: scopul ei nu ține de magie (puterea plantelor),
ci de mitologie (puterea reprezentării, a gestului simbolic).
e. Structura ritualului: liberă, cu puține gesturi fixe, obligatorii; prescripții
generice (S), extrem de riguroasă, severă (D); astfel, acestea constituie un grup limitat
(2, 4, 6 sau 9) de fete; criterii: să fie cele mai frumoase; costumație: haine de

15
sărbătoare, adesea travestiri (două în femei și două în bărbați); interdicții: nu aveau
voie să vorbească; jocul: un dans ciudat, făcut din sărituri, în cruce...
f. Ființa mitologică tutelară: grup nedefinit de reprezentări stihiale (S); o figură,
individualizată, bine definită (D).” (Coman, 1985: 76-77).
Modul de gătire al drăgaicelor este următorul: costum popular, marame pe
față, batiste în mâini. Ele gătesc un steag, uneori pe o prăjină lungă de 3-4 m, la care
pun năframe, flori, diverse plante și usturoi. Alaiul merge la casele oamenilor, fiind
însoțite de un muzicant care cântă la cimpoi. Ele tăceau, aici putând să se facă o
analogie cu călușul și interdicția de a vorbi a călușarilor. Dansul drăgaicelor este
asemănat cu scenete de luptă rituală, mergând în cruce, semănând cu duelul,
spunându-se uneori, despre ele, că joacă „drăcește” (vezi Coman, 1985: 78).
Gabriela Nedelcu-Păsărin ne prezintă câteva considerații privind obiceiul
Drăgaicei în județul Teleorman, conform cercetărilor de teren din anul 2005 din
comuna Izvoarele, când a fost înregistrat jocul drăgaicelor. Jucau în grup de şapte sau
nouă, având ca elemente distinctive căciuliţe de copii prinse de cingătoare, steagul
împodobit cu basmale (simbol al feminităţii), usturoi (cu valenţe apotropaice), spice
de grâu (pentru invocarea divinităţii agrare) şi ierburi (specifice sărbătorii de
Sânziene). Se dansa exclusiv de către fete, ele împlinind ceremonialul nupţial al zeiţei
agrare. În răspunsurile la chestionarele lui B.P. Hasdeu, Drăgaica era menţionată ca o
zi „respectată pentru seceriş”, se dansa şi se spuneau versuri cu caracter ironic: „Sări,
Drăgaică, să sărim,/ Că ştii iarna ce păţim,/ Că râşnim până murim” (Recitativ
reperabil şi azi în zona Zimnicea). Textele au rezonanţă ludică: „Mi-au venit
drăgaicele,/ Să reteze spicele,/ Mi-a venit vara bogată”.
Fetele se încingeau cu floarea numită drăgaică, care era învestită cu puteri de
protecţie contra forţelor malefice. Femeile făceau ţeste, pe care ziceau că le pun în
capul Dracului, abia apoi muncind la câmp şi în curte. Este şi expresia: joacă
drăgaica spre ciuda drăcească.
Sunt obiceiuri şi acte magice specifice ritualului de renovare a timpului. Scalda
rituală, aflarea ursitei prin culegerea plantelor, alcătuirea coroniţei şi aruncarea ei pe
casă sunt repere într-un complex ritual al unei sărbători feminine derulată la solstiţiul
de vară, ritual polifuncţional. Acum, se spune, apar licuricii care luminează calea
rătăciţilor, iar ca să nu rătăceşti în sărăcie, trei zile (preziua, ziua şi postziua de
Sânziene) să pui trei boabe de piper printre bani. Vor aduce spor în casă (consemnate
de Rusu-Păsărin, Gabriela, 2006: 156-157).
Referitor la practicarea în continuare a obiceiului, doamna Gabriela Nedelcu-
Păsărin ne relatează că a încercat să identifice aspecte definitorii ale jocului
drăgaicelor în condiții de pandemie, în acest an, intervievându-se profesori, preoți și
solicitându-se informații de la reprezentanții Centrului Cultural Teleorman. Între anii
2005-2011 obiceiul a fost revitalizat în comuna Țigănești. Doctoranda Matei Jilavu
Diana a aflat că în localitățile din apropierea Dunării a existat obiceiul: Beiul-
Ștorobăneasa - Izvoarele și Brânceni-Țigănești - Poroschia. Locul acestui obicei a fost
luat de Căluș, practicat în mai multe localități din Teleorman și pentru că obiceiurile
se suprapun ca dată.

sursa       http://temp-18-250.cimec.ro/images/imaterial/sanzienele-dragaica/sanzienele-dragaica.pdf