DE CE SUFLETELE CU VIBRAȚII ÎNALTE AU DIFICULTĂȚI ÎN A GĂSI O RELAȚIE STABILĂSufletele bătrâne nu își doresc o relație doar pentru a avea un partener. Ele caută dragostea care le ajută să crească împreună. Sunt suflete care au trăit multe experiențe anterioare și, prin urmare, folosesc această încarnare pe Pământ pentru a evolua. Nu le place să piardă timpul.
AU UN SCOP MAI MARE ÎN VIAȚĂ Sufletele bătrâne vin pe lume cu un scop, o misiune, și adesea cred că dragostea le-ar putea distrage de la îndeplinirea acesteia. Înainte de a căuta iubirea unui partener, ele își prioritizează evoluția personală și înțelegerea misiunii vieții lor. Pentru că dragostea cere atenție și dăruire, tind să lase deoparte relațiile romantice superficiale, cu excepția cazului în care partenerul este ideal, complementar și aliniat cu scopul lor. În acest caz, întâlnirea are loc printr-o alchimie divină. NU SE ÎNȚELEG CU ÎNTÂLNIRILE MODERNE Sufletele bătrâne nu se adaptează la întâlnirile convenționale. Pentru ele, aceste lucruri sunt superficiale. Le plac întâlnirile autentice, oamenii care se cunosc profund, care se dezvăluie și se conectează sufletește, cu energii similare. Pentru aceste suflete, sexul este un act sacru. Din păcate, astfel de conexiuni sunt rare astăzi. Oamenii comunică mai mult prin aplicații și platforme, iar acest lucru nu le satisface. De aceea, le este mai greu să găsească iubirea, chiar dacă știu că ceea ce este menit să se întâmple, se va întâmpla. NU LE PLACE SĂ SE JOACE SUPERFICIAL Povestea egoului – „Voi aștepta să mă sune”, „Mă voi preface că nu sunt interesată” – nu are sens pentru ele. Nu suportă să poarte măști sau să adopte roluri. Sunt sensibile și sincere. Nu le place să se prefacă, să fie fermecătoare doar pentru a plăcea. Sunt transparente, directe, cu sufletul descoperit, iar această sinceritate îi sperie pe mulți oameni. SUNT FOARTE EXIGENTE Sufletele bătrâne nu ies cu oricine doar pentru companie sau pentru a umple un gol. Dacă simt că persoana nu merită, nu se obosesc. Mulți le consideră „prea exigente”, dar ele își doresc un partener cu care să împărtășească viața. Se dăruiesc complet și, din iubire de sine, așteaptă în schimb aceeași implicare. Aleg să se deschidă doar în fața cuiva cu adevărat special. Altfel, preferă să fie singure. AU MULTE RĂNI EMOȚIONALE VECHI Sufletele bătrâne poartă răni din această viață și din altele anterioare. Deși devin mai puternice prin experiență, viața nu le este ușoară. Au multe provocări de depășit, unele foarte dureroase. Sunt atente, nu vor să sufere din nou și apreciază sprijinul reciproc oferit de cei care le înțeleg drumul. Pentru a avea o relație, trebuie să simtă că persoana de lângă ele este matură și conștientă de propria cale evolutivă. ÎȘI DORESC UN PARTENER DEDICAT Sufletele bătrâne au nevoie de un partener care le respectă și le înțelege. Nu pot fi alături de oameni care le înșală, le limitează sau le împovărează. Înțeleg relațiile doar dintr-un spațiu de libertate și iubire. Știu că o relație poate dăinui doar dacă există comunicare sinceră, înțelegere, dăruire și onestitate. Dacă partenerul nu ține pasul sau nu rezonează cu frecvența lor vibrațională, după ce au încercat să stimuleze creșterea celuilalt, simt când este momentul să se desprindă. Atunci aleg să zboare singure, onorând tot ce au împărtășit și respectând propriul lor moment evolutiv."ACEST BLOG ARE ZERO VENIT FINANCIAR - Va invit sa citim acest acatist timp de 40 de zile pentru tara noastra, una din gradinile Maicii. Hei, merci că ai citit până aici! 🤗 ↓ Te-ar putea interesa și următorul articol... Te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un LIKE mai jos: Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
marți, 11 noiembrie 2025
Iustin Pârvu
„Să nu mai mănânci carne deloc! Tumorile canceroase se hrănesc cu proteinele din carne, iar la rugăciune se schimbă treaba, ești mult mai ușor. - Să renunți la băuturile carbogazoase, cu zaharuri, îndulcitori, căci la fel se întâmplă, celulele bolnave folosesc pentru multiplicare zaharurile. - Ține de acum post negru: lunea, miercurea și vinerea. Postul negru, pentru cine poate, curăță organismul de boli grave și de patimi. Dacă ai postit 12 ore fără apă și mâncare gătită pe foc, așa-i lăsat de la Dumnezeu, ca în organismul uman să apară în sânge dintr-odată, o enzimă, un hormon care distruge celula canceroasă, bolnavă. În perioada postului negru, spune rugăciunea arhierească Tatăl nostru de mai multe ori, rugăciunea inimii, Doamne Iisuse cât cuprinde, ceva la Maica Domnului, Psalmul 50 și Crezul tot așa, mai mult. - Iartă pe toți acei care te-au prigonit și judecat, roagă-te pentru ei! Apă să bei seara, pe săturate, mai multă, 2-3 litri. - Când termini seara postul, mănâncă puțină pâine uscată, niște semințe, un fruct, ori o legumă nepreparată termic, la foc ori în conservă, că se strică starea lor duhovnicească. - Mai fă o spovedanie generală, cu toate păcatele pe care le poate face omul. Du-te cât mai des la Taina Sfântului Maslu, păcate cât mai puține și Sfânta Împărtășanie regulat. - Să te dai cu untdelemn din candelele care ard prin candelele din mănăstiri și biserici și cimitire, în cinstea martirilor din temnițele comuniste, că sunt sfinți mari în cer, în fața lui Dumnezeu. - Iar pentru problemele interioare pune câteva picături pe o bucățică de pâine și înghite!” Iustin Pârvu
Reflecti
Am învățat că mai poți continua mult timp după ce spui că nu mai poți.
Am învățat că într-o secundă poți pierde sau câștiga totul. Am învățat că oamenii te pot răni și iubi cu aceeași intensitate. Am învățat că un prieten este comoara cea mai frumoasă de pe pământ. Am învățat că nu este nevoie să schimbi oamenii, ci să te schimbi pe tine. Am învățat că prietenia este o floare care poate fi udată și de la distanță. Am învăţat că în viaţă se închide o uşă şi se deschide o fereastră. Sau invers. Am învăţat că sunt lucruri în viaţă care nu pot fi cumpărate cu bani. Am învăţat că viaţa te urcă şi te coboară fără să te anunţe. Am învăţat că nimeni nu este proprietatea nimănui. Am învăţat că orice certificat de garanţie nu reprezintă o garanţie. Am învăţat că nu există „prea târziu” sau „prea devreme”. Am învăţat că oamenii au dreptul să te vorbească de rău şi tu ai dreptul să-i vorbeşti de bine. Când vorbesc despre alţii, de fapt vorbesc despre ei. Am învăţat că oricând se poate întâmpla orice şi eu trebuie să fiu pregătit pentru asta. Am învăţat să privesc spre trecut cu înţelegere, spre prezent cu bucurie şi spre viitor cu nădejde. Am învățat că viața îți oferă o mulțime de lecții și că mereu mai există ceva de învățat. Am învăţat că orice obiect, eveniment sau om are două laturi de privit. Am învăţat să mă plâng mai puţin şi să mulţumesc mai mult. Am învăţat să trăiesc în Aici şi Acum cu bucurie. Am învăţat că sunt lucruri care nu înseamnă nimic oricât de mult ar vrea mintea să însemne ceva. Am învăţat să iubesc rana şi pe cel ce a făcut rana. Am învăţat să privesc lucrurile şi oamenii prin logica lui Hristos. Am învăţat că pacea şi iubirea sunt mai presus decât dreptatea şi frica. Am învăţat că fiecare om are o cameră în căsuţa inimii sale unde nu doreşte să intre decât foarte rar şi eu trebuie să accept asta. Am învățat să spun „Îmi pare rău”, „Te rog să mă ierţi”, „Mulţumesc”, „Te iubesc”. Am învăţat să intru şi să ies din noaptea neagră a sufletului. Am învățat că nu am învățat nimic... (Hrisostom Filipescu)CELE 12 DARURI PE CARE TOȚI LE AVEM
Primul dar este Puterea, folosește-l oricând ai nevoie.
Al doilea dar este Frumusețea, că acțiunile tale reflectă profunzimea ei.
Al treilea dar este Curajul, fie ca cuvintele și faptele tale să aibă încredere și să folosească curaj pe tot parcursul vieții.
Al patrulea dar este Compasiunea, ca să-i poți ierta pe cei care ți-au greșit și să te poți ierta pe tine însuți când greșești. Fii bun și acceptă-te așa cum ești și acceptă-i pe ceilalți.
Al cincilea dar este Speranța, să crezi toată viața că totul are sens și este pentru binele tău.
Al șaselea dar este Bucuria, să-ți deschizi mereu inima și să-ți fie inima plină de Lumină pură.
Al șaptelea dar este talentul, așa că poți să-ți descoperi abilitățile speciale și să le folosești pentru a îmbunătăți lumea.
Al optulea dar este Imaginația, că viziunile tale îți pot face visele să devină realitate.
Al nouălea dar este Reverența, poți aprecia că ești un miracol și vezi miracolul în toată creația.
Al zecelea dar este Ințelepciunea, prin autocunoaștere poți auzi vocea dulce a înțelepciunii și te poți conduce în viață.
Al unsprezecelea dar este Dragostea, acesta va crește de fiecare dată când îl oferi.
Al doisprezecelea dar este Credința, că poți crede în tine și în puterea ta interioară.
Locul vindecării este în tine, Vindecarea este un dar pe care toată lumea îl primește la naștere!
Folosește-ți frumusețea, curajul, speranța, dragostea pe care o ai, invocă puterea, folosește compasiunea și credința.
Chiar și în momentele triste, bucuria este în tine, scoate-o afară!
Ai înțelepciunea de a te ghida prin toate.
Folosește-ți bine darurile și descoperă că ai și altele, dar cel mai mare dar ești TU!
Și nu uita să vezi aceste daruri nobile și în alții. 

despre copiii nascuti din pacat si cei de la Domnul, despre erezia predestinarii, vietuirea crestina…
Cum e cu copii ce se nasc din pacat si cei ce se nasc de la Domnul?

sint de mai multe feluri si unii si altii, omul are in el chemarea de al cunoaste pe Dumnezeu, insa el se limiteaza in general la idolatrie . crestinii sint cei care cauta cu adevarat sal cunoasca, dar au ramas foarte putini. dintre cei ce au informatii crestinesti sint multi si se autointituleaza crestini, dar nu pun in practica si deci acestia se fac cum zic parintii la canoane mai rai si decit paginii .cei ce pun in practica doar unele legi care le plac lor si calca pe altele chiar si numai pe una, tot in categoria asta se numara. caci au stiut si nau binevoit sa faca decit ce le place; si nu au voit a cunoaste, ca ce le place e rau , deoarece nu sau lepadat de voia lor cea rea spre a cunoaste pe Dumnezeu care ii invata ce este bine lor; adica sa traiasca vesnic, ca pentru asta a facut Dumnezeu pre om si nu ca sa moara, dar ia dat libertate de alegere ca altfel nu sar mai putea numi viata si nimic nu ar mai avea sens daca credem in predestinare, asa cum cred toti asa-zisii crestini de azi -vezi la sacsiv pe blogul lui si comentariile de acolo.( Dar nu toţi sunt făcuţi să fie călugări. Unii sunt făcuţi să… să se înmulţească. –declaratia lui sacsiv de credinta in predestinare.) insa acesta e cel mai naiv poate dintre toti ca sia luat o alta teapa-nadajduiesc sa nu ramina infipt acolo. sint alte bloguri unde se semneaza ca preoti teologi, ieromonahi toti de finta bineinteles si pecetluiesc aceasta erezie a predestinarii in ei si cu asta nu sint cu nimic mai prejos de acei evrei care au rastignit pe Hriistos, si care ziceau ca sunt fiii lui Avraam , dar au primit raspuns ca sint fii ai lui satana .
Apostolul Pavel spune ca el voieste ca toti sa fie ca el (calugari ) iar daca in el locuia Hriistos si avea mintea LUI si vointa inseamna ca era tot a LUI Hriistos. in Noul Testament de la 1648 zice asa:cartea I lui Pavel Apostol la corinteni; cap.7, vers.7 “Ca as vrea toti oamenii sa fie cumu-s si eu , ce fietes carele are darul al sau , de la Dumnezau, unul asa, iara altul intr-alt chip.” Deci teologi de azi se pot duce sa se mai plimbe pe la scoli ca astfel de teologie nu se invata decit la scoala rugaciunii , ei vor plati infricosat aceste titluri pe care si leau luat . numele pe care il pot folosi e de scoliti in teologia sfintilor parinti si trebuie sa se abtina de la comentarii proprii caci cu acestea se ocupa calugarii ce lucreaza legea pazindo pre ea. Din textul vechi se intelege clar pentru cine voieste sa inteleaga –ca el voieste ca toti-ce inseamna ca fiecare are darul la sine din principiu , unul asa ca de la Dumnezeu adica duhovnicesc , iara altul dupa alt chip si nu dupa asemanarea Dumnezeirii ci a animalelor sau dracilor precum citim si in Sfintul Lazar de Sfintul Velimirovici postata si aici pe blog. Iara darul cel mai mare este- libertatea– de a alege intre acestea trei si pentru cei ce au ales sa se iubeasca unul pe altul precum animalele si nu pre Dumnezeu precum spune la prima porunca, Bunul lea mai lasat o portita de scapare casatoria-care are regulile ei sai ajute sa iasa din starea de animale, pazindule- ca doara vazind ca acea cale e mai grea poate se vor intoarce catre prima sau macar pe copiii lor vor invata cu teama de Dumnezeu ca aceasta si lor lear fi fost mai usoara si mai buna dar sau inselat in alegerea lor si nu au cautat indeajuns sa capete puterea de a urma calea calugariei ; iar la porunca a doua stiti ce zice …numai sa nu va inselati ca puteti iubi pe aproapele cu iubirea lui Hriistos de nu veti pazi pre prima caci a doua porunca vine ca o implinire a primei (deoarece nu stii cum sa iubesti cu adevarat de nu va locui Hriisos in inima ta sati arate), asa ca de va va invata vreunul imbracat in haina calugareasca sa va casatoriti asa sa stiti ca acela nui calugar ci lup in piele de oaie care va minte pre voi. Si daca aveti gind si pofta sa va casatoriti nu umblati pe la calugari sai intrebati ci intrebati pe cei de mir ca si acestia de se vor afla in dificultate sa va raspunda vor intreba cu teama de Dumnezeu pre calugari (presupunind ca mai exista calugari sa poata fi intrebati), iar de nu sa pliga fitescare pina ce va afla raspuns .(vezi la cartea Sfintului Varsanufie Cel Mare-aici pe blog – doua raspunsuri clare ale sfintului pt. cei casatoriti si cu copii in privinta calugariei) Dumnezeu nu a lasat ca oamenii sa se impreuneze ci chiar a avertizat ca aceasta cale e mai dureroasa ….caci cu durere mare se vor desparti de trup, adica de materie; dar din cauza necredintei, ei siau ales aceasta . citi dintre cei ce mutau muntii din loc sau impreunat? asadar sa cerem mai intii credinta inainte de a alege sa nu ne caim apoi de sila. Si stiut este si ca cei mai mari sfinti si vechi si noi nu din impreunare au venit pe lume ci pentru rugaciunea lor intru suferinta si umilinta, sa milostivit Dumnezeu de ei. altfel Sara femeia lui Avraam de ce ar fi ris ? oare fara motiv ? si Zahariia oare de ce a cerut semn? cei naivi si neduhovnicesti isi cauta scuze pentru placerile lor si citesc in litera si alearga la popi dulcici sa se linga cu ei in consolari ca la psiholog dar care nui ajuta cu nimic in realitate decit sa alunece mai lin la iad, Duhul se descopera tuturor celor ce se straduie sal capete cautindul pe Hriistos din tota inima si tot sufletul lor. celor ce le place impreunarea mai mult decit cunoasterea trebuie sa se teama de cei ce siau ales cunoasterea si sa stea in ascultare fata de acestia si sa nui omoare in fel si chip cu crearea de idoli parintei dulcici de ciocolata care nui mustra sii lasa sa faca si sa creada ce vor. precum praful sunt acestia, asa si ceii care asculta de ei precum cenusa si vor fi spulberati de vint si nu se vor afla.
Dar so luam mai de la inceput de la- facerea-ce inseamna ca a “cunoscut”Adam pe Eva? ca nu zice sa impreunat, ci are doua inteleruri, iar cel ce se refera la aspectul material este in planul al doilea; si in prim plan avem intelesul spiritual ca nu traim pentru trup ci pentru salvarea sufletului. Deci a cunoscut Adam de ce a lasat Dumnezeu pe Eva in el , ca sal cheme prin ea la cunoastere, de aceea si pomul cunoasterii a fost plantat in rai sa fie omul atras de ceea ce nu are voie si aceasta atractie urmareste si azi pre fitescare si facindusi voia poftind cade in pacat de unde ar trebui sa recunoasca neputinta de a se afla pe sine ca este neputincios, caci nu se poate controla, si indirect de necunoastere a lui Dumnezeu. Omu nostru azi sia gasit scuza si credinta noua, predestinarea ca –mie mia fost scris sa ma casatoresc – nu nicidecum noi nu cunoastem o astfel de credinta-aceasta nu este ortodoxie ci repet erezie. Sa ne intoarcem dar iara la Adam. Caci mai intii curvia a facuto inauntru lui cum sint pacatele ce le facem cu gindul . ca in loc sa vorbeasca cu Dumnezeu vorbea cu el insusi adica cu Eva care era inauntru -gindul omului nul stie decit Dumnezeu (scris este) , deci nu putea sa stea de vorba cu el insusi necunoscindul pe Dumnezeu unicul in gradul sai arate ce gindeste. asa ca a lasat convorbirea cu Dumnezeu ceea ce azi chemam rugaciune neincetata si vorbea cu Eva –se sfatuia cu ea , ca doi prosti ce nu stiau nimic, nici ce e bine si nici ce e rau . cei de azi stiu insa ca de vor sa afle Adevarul rugaciunea insasi ii invata si scuza nu vor afla la judecata.
A mai zis Eva cind a venit Set pe lume ca ia dat Dumnezeu alta saminta , deci nu saminta lui Adam ci alta a suferintei, a plinsului , aparerii de rau, deci a rugaciunii care unea iarasi faptura cu Dumnezeirea deci a vietii, da saminta vietii. caci stia ca odata ce a mincat din mar va muri dar nu intelegea ci gindea ca va trai prin copiii ce i se vor naste cum multi cred si azi. Din moartea lui Abel a inteles ca nu poate trai cu pacatul neplins ca tot ce ii este drag moare si traieste temporar doar ce este rau (Cain) deoarece nu ajunsesera sa inteleaga cu inima caci nu chemau inca numele lui Dumnezeu.deci nimeni nu poate chema numele lui Dumnezeu si sa sporeasca,(ba chiar observa ca i se imultesc necazurile), fara ca sasi plinga mai intii pacatele. plinsul, tinguirea, parerea de rau pentru pacate goleste paharul si lumineaza si ne arata goliciunea si starea noastra de fapt; cit sintem de departe de Dumnezeu zecii de mii de galaxii daca incercam sa comparam. numai atunci simtim cu adevarat nevoia, necesitatea, de al chema si de a fi cu El cel ce nea facut pre noi – atunci rugaciunea avanseaza in ritm galopant si nu cind o repetam simplu ca papagalii intru plictiseala.
Există multe feluri de a.......
Există multe feluri de a ucide un om.
Îl poți înjunghia cu o pumnal, îi poți lua pâinea, îi poți refuza tratamentul unei boli, îl poți condamna la mizerie, îl poți face să muncească până cade frânt, îl poți împinge spre sinucidere, îl poți trimite la război, etc. Doar prima dintre aceste fapte este interzisă de statul nostru.” Bertolt BrechtBeţia dumnezeiască Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul
Dacă omul se îmbată duhovniceşte cu vinul ceresc, viaţa lui pământească devine mucenicească, însă în înţelesul cel bun. Devine nefolositor pentru lume şi nimic din cele pământeşti nu-l mai atrage, “socotindu-le gunoaie” pe toate.
- Gheronda, mă tem că nu o să mă mântuiesc.
- Nu te teme! Vom merge împreună acolo sus! Numai să-i spui stareţei să ne dea două sticle mari pentru drum. Ia aminte însă să fie de plastic, nu din sticlă, ca să nu se spargă pe drum… Le vom umple cu apă şi, până să ajungem la Cer, o vom bea din pricina ostenelii! Vom lăsa numai trei degete de apă şi Îl vom ruga pe Hristos să o binecuvânteze, să o facă vin, după care îl vom bea şi ne vom îmbăta duhovniceşte lângă Hristos.
- Care este această apă?
- Este dragostea către Hristos şi către fraţi.
- Iar beţia?
- Este beţia care vine de la Duhul Sfânt. Cei care se îmbată de la Duhul Sfânt se veselesc continuu de dragostea lui Dumnezeu, Părintele lor.
Dacă omul se îmbată duhovniceşte cu vinul ceresc, viaţa lui pământească devine mucenicească, însă în înţelesul cel bun. Devine nefolositor pentru lume şi nimic din cele pământeşti nu-l mai atrage, „socotindu-le gunoaie” pe toate. Vezi, celor care beau mult şi se îmbată nu le mai pasă apoi de nimic: „Bădie Tănase, îţi arde coliba!” strigau la un bătrânel căruia îi luase foc coliba. „Las-o să ardă!” spunea el, fiindcă băuse şi se îmbătase.
Bună este cealaltă beţie, cea cerească, dar trebuie să fii permanent acolo, la „butoiul” ceresc cel nesecat.
Vă doresc să găsiţi caneaua cea dumnezeiască şi să beţi şi să vă îmbătaţi mereu de vinul Raiului! Amin.
(Cuviosul Paisie Aghioritul, Patimi şi virtuţi, Editura Evanghelismos, 2007, pp. 206-207)
“AVEȚI MAI JOSAFIRMAȚII PENTRU DIFERITE SITUAȚII DIN VIAȚĂ…🌎 Situații Interioare
1. Când simt frică: „Sunt aici, întreagă și atentă.”



Care este planul lui Dumnezeu şi al tuturor prietenilor mei cereşti?
Concentrați-vă pe modul de a fi al lui Dumnezeu, nu pe ce vrea Dumnezeu de la voi. E un mod de a fi al lui Dumnezeu. Lucrurile la care trebuie să renunțați trebuie să fie lucruri ale renunțării în raport cu Hristos.
Părinte, spuneați să nu fugim de planul lui Dumnezeu. Dar cum știm care este planul lui Dumnezeu cu noi?
E un cântec folk pe care-l cântă, cred, Poesis și care spune că doar dacă ești orb vezi lumea bine. Încercați să nu credeți că totul se face grafic, ca să identificăm planul lui Dumnezeu dreapta sus, spre lateral stânga – două bujii. Montăm o diodă, încă o diodă. Nici nu mai avem așa ceva!
Concentrați-vă pe modul de a fi al lui Dumnezeu, nu pe ce vrea Dumnezeu de la voi. E un mod de a fi al lui Dumnezeu. În mod cert, de exemplu, în Săptămâna Patimilor un creștin logic și normal n-are de ce să deschidă televizorul. Cel mult la Știrile de la Trinitas. Vezi? N-are de ce să deschidă televizorul. Nu-i planul lui Dumnezeu?
Ziceți: Eh, Părinte, totuși... și vedeți cum s-a născut un alt plan decât planul lui Dumnezeu? Încercați să nu vă enervați, de exemplu. Lucrurile la care trebuie să renunțați trebuie să fie lucruri ale renunțării în raport cu Hristos. În raport cu Hristos, în mod cert!
(Părintele Constantin Necula, Cum să ieșim din mediocritate, Editura Agnos, Sibiu, 2014, pp. 50-51)
Dacă aveţi de trecut prin încercări, în loc să vă plângeţi şi să vă văicăriţi, liniştiţi-vă,reflectaţi şi întrebaţi-vă:”Care este planul lui Dumnezeu şi al tuturor prietenilor mei cereşti? Ce doresc ei să obţin,sa realizez,sa invat,sa constientizez?” Se va face o lumină in inima si in minte, şi veţi înţelege că ei doresc să deveniţi mai iubitor,mai răbdător, mai rezistent,mai generos,mai smerit, mai intelept sau încă altceva...


luni, 10 noiembrie 2025
Cei pe care îi trezește conștiința
Cunoașterea de sine este să știu amplitudinea maximă ce aș putea să devin sau ce aș putea să fac sau ce altceva?
Celor mândri Dumnezeu le stă împotriva, iar celor smeriți le dă har. Cunoașterea de sine este apelarea în rugăciune la Cel Care m-ar putea putea ajuta să devin sau să fac la amplitudinea maximă.Ce înseamnă trezit în conștiință? Cei care motivează necredința lor prin faptul că nu a venit nimeni de dincolo să ne spună cum este viața de după moarte, sunt asemenea celor care susțin că pământul este plat și nu cred că pământul este rotund. Cei care se laudă că au citit toată Biblia, știu că în pilda bogatului nemilostiv se spune că și dacă ar învia morții și profeții, cei care nu ascultă de Dumnezeu tot nu vor deveni credincioși. Sunt multe exemple în Biblie cu cei care au văzut oameni înviați din morți, au văzut minuni mari, dar ei tot în rândul trădătorilor au rămas, începând cu apostolii care s-au lepădat de Hristos când El a fost arestat, deși văzuseră minuni nenumărate, și mergând până la poporul evreu care a văzut minunea trecerii prin Marea Roșii când au fost salvați de egipteni, dar tot nu au împlinit poruncile lui Dumnezeu. Oamenii smeriți nu au nevoie de minuni pentru a fi milostivi, pentru a împlini poruncile lui Dumnezeu. Cei pe care îi trezește conștiința, să își facă programare la duhovnic.Viața aceasta este doar o simulare, adevărata viață este cea veșnică. Iubirea pe care o ratăm în simulator, nu avem cum să o împlinim în viața reală.Iubiri fără suflet.
Cuvintele tale îmi ard ființa, ceva arde în mine, ceva pătrunde.
Ce cuvinte frumoase care tânjesc atât de mult să audă; Ce poezie idilică este să depășești propriul mod de a iubi pentru a învăța unul nou, reinventând iubirea și propria ființă.
Câtă înțelepciune și frumusețe păstrează sufletul care înțelege că, în cele din urmă, iubirea a fost întotdeauna în sine!
În același fel, ne putem conecta propriile punți ale iubirii și minunile se pot abate asupra celor care merg pe acel pod. Cât de minunat este să-l cauți pe celălalt după întâlnirea cu tine însuți.
Cuvintele tale îmi ard ființa, ceva arde în mine, ceva pătrunde. Fiecare detaliu, fiecare gest, mă conectează exact în momentul în care suntem locuiți unul de celălalt.
Îmi umple inima să știu că cineva mă citește și așteaptă cu nerăbdare, doar câteva cuvinte care încurajează un nou mod de a reinventa iubirea: iubirea de sine și iubirea pentru persoana pe care o iubești.
Dorința mea de a scrie s-a întors, ceea ce nu am spus niciodată.Cât de pasionale sunt cuvintele pe care le scrii din sufletul tău, mișcându-le, se așează în sufletul meu, și mă face să simt cu căldură tandrețea iubirii, ca un balsam pentru inima mea tandră.
Cât de liberă este inima care își explorează artele fără maniere sau reguli, cât de mult ador briza mării, cât de orbitoare este invitația de a inventa un nou mod de a iubi între noi doi.






