Aceia-i rugăciune!

 

“Am poruncit minţii mele să se ridice trei zile în ceruri! Să nu se pogoare de acolo trei zile”. Aceia-i rugăciune!

Sau cum s-a rugat un bătrân din pustia scetică. Acesta, venind un frate la dânsul, l-a întrebat:

– Fiule, ce mai este pe la Alexandria? Ce face lumea?

– Părinte, îi mare secetă; a răspuns fratele.

– Da’ de ce nu vă rugaţi? a zis bătrânul.

– Ba ne rugăm, părinte! Au scos şi sfintele moaşte şi icoanele, au venit preoţi, au făcut Sfântul Maslu cu arhiereii pe câmp, cu procesiune mare. Se roagă şi tot nu plouă!

Dar bătrânul a zis:

– Arătat este dar, că nu vă rugaţi! Bătrânul ştia adevărata rugăciune.

– Ba ne rugăm, părinte! stăruia fratele.

– Fiule, dacă-i aşa, atunci hai să ne rugăm oleacă! – spunea asta ca să-i arate care-i adevărata rugăciune.

A ridicat bătrânul mâinile în sus şi s-au făcut degetele lui precum zece făclii de foc şi faţa lui ca soarele. Şi nu le-a lăsat în jos timp de un ceas. Iar în timpul acesta, cum era senin şi secetă, au venit dintr-odată nori, s-au îngroşat norii, au început tunete şi fulgere şi a plouat aşa de tare, în jurul lor şi-n tot Egiptul, încât a strigat fratele:

– Părinte, părinte, coboară acum mâinile în jos că mă îneacă apa!

Şi atunci părintele, când a coborât mâinile, i s-a făcut faţa lui iarăşi ca mai înainte.

Ai auzit care-i adevărata rugăciune??

Aşa, să ne rugăm şi noi! S-au rugat mii şi mii; şi preoţi şi arhierei şi popor şi tot n-o plouat.

Şi s-a rugat unul singur, dar s-a rugat cum trebuie! Într-un ceas a coborât şi ploaia şi norii şi toate. Cu această rugăciune, și Ilie a descuiat cerul, care era încuiat de trei ani şi şase luni. Așa să cerem Domnului să ne învețe și pe noi să ne rugăm! Amin!

Arhim. Ioanichie Bălan - "Ne vorbeşte părintele Cleopa"