Icoanele sunt ferestre deschise spre Cer și întâlnirea omului cu Dumnezeu. Când te uiți la o icoană, te înalți cu mintea la chipul celui zugrăvit pe ea.

 

„Icoanele sunt ferestre deschise spre Cer și întâlnirea omului cu Dumnezeu. Când te uiți la o icoană, te înalți cu mintea la chipul celui zugrăvit pe ea.

Vorba unei bătrâne foarte înțeleaptă:

Un ateu a vazut o batrână că se închina la o icoană, și-i zice:

- Ce tot pupi icoana aia?

- Păi... e Maica Domnului!

- Ei... Maica Domnului... auzi tu!

- Domnuțule, tu ai o poză cu mama ta?

- Da!

- Șterge-te la fund cu ea!

Deci, n-ai face gestul ăsta...

Ăsta a fost răspunsul unei bărâne pentru un ateu, care necinstea chipul Maicii Domnului.

Cum tu nu dorești să o necinstești pe mama ta, nici eu nu pot să o necinstesc pe Mama mea!

Scurt!

Fară dogmă!

Fără revelații!

Fără vestire din cer ca sfinții!

Ci cu înțelepciune de la Dumnezeu!

Morala Creștină!

Deci, vedeți? Trebuie să fim categorici în situații de genul ăsta!

Noi creștinii, ne-am învațat cu Sfânta Diplomație...

„Vai, să nu se supere! Să nu se smintească!"

Da... smintește-te, frate! Sari în fântâna seacă! Caută-ți singur creanga ca Iuda! Nu mai pierde vremea! De ce să spurci societatea inutil? Dacă tu nu respecți pe Dumnezeu care te-a creat, cum vei fi considerat vreodată om între oameni?

Ce sens mai are?

Sunt de acord: nu iubești un preot... nu suporți o biserică... nu-ți place un episcop... da' ce treabă ai cu Dumnezeu?

L-ai văzut pe Dumnezeu în șanț? L-ai văzut pe Dumnezeu la casa de toleranță? L-ai găsit în crâșmă? Fuma vreodată? Era tatuat? Avea cercei în nas? Umbla mascat? Nu!!!!

Stă în Biserică, bătut în cuie pe Cruce, pentru noi oamenii și a noastră mântuire!"

(Pr. Calistrat Chifan)