MERIT.

 

Pierzând multe m-a învățat cum să câștig; plânsul mult a atras zâmbetul pe care îl am. Cunosc atât de bine podeaua, încât de acum încolo mă uit doar la cer. Am ajuns la fund de atâtea ori încât de câte ori cobor, știu deja că mâine voi fi sus. Sunt atât de uimit de natura umană, încât am învățat să fiu eu însumi. A trebuit să experimentez singurătatea ca să învăț cum să fiu cu mine însumi și să descopăr că sunt o companie plăcută. Am încercat de atâtea ori să-i ajut pe alții, încât am învățat să mă las să cer ajutor. Întotdeauna am căutat perfecțiunea în toate și mi-am dat seama că totul este de fapt atât de imperfect cum ar trebui să fie (inclusiv eu). Fac doar ceea ce am de făcut, cum pot eu mai bine, și las altora libertatea de a face ceea ce vor. Am văzut atât de mulți câini alergând fără sens, încât am învățat să fiu broască țestoasă și să mă bucur de călătorie. Am învățat că în viața asta nimic nu este sigur în afară de moarte.. De aceea ma bucur de moment si de ceea ce am. Mi-am dat seama ca nimeni nu-mi apartine, si am invatat ca va sta cu mine cat vor si trebuie, iar cei care sunt cu adevarat interesati de mine ma vor anunta oricand si impotriva tuturor. Acea prietenie adevărată există, dar nu este ușor de găsit. Că cei care te iubesc ți-o vor arăta mereu, fără ca tu să le ceri. Că a fi credincios nu este o obligație, ci o adevărată plăcere atunci când dragostea este stăpâna ta. Asta-i viața... Viața este frumoasă cu suișurile și coborâșurile ei, cu aromele ei și fără gust... Am învățat să trăiesc și să mă bucur de fiecare detaliu, am învățat din greșeli dar nu trăiesc gândindu-mă la ele, pentru că sunt mereu o amintire amară care te împiedică să mergi înainte, pentru că există greșeli ce nu pot fi reparate. Rănile adânci nu pot fi șterse niciodată din inimă, dar întotdeauna există cineva cu adevărat dispus să le vindece cu ajutorul lui Dumnezeu. Mergi mână în mână cu Dumnezeu, totul devine întotdeauna mai bine. Și nu te strădui prea mult, pentru că cele mai bune lucruri în viață se întâmplă atunci când te aștepți mai puțin.

(Jorge Louis Borges)