"Când obligi sufletul tău să ducă un cuvânt aspru , o batjocură, o mustrare, ești mărturisitor. La fiecare cuvânt greu primești cunună și în fața lui Dumnezeu se socotește martiriu zilnic.
Să se îngrijească fiecare pentru sufletul său, deoarece va da socoteală. Nu numai pentru faptele lor îngăduite și neîngăduite, ci și pentru vorba deșartă și pentru înțelesurile pe care le gândim greșit.
Toate necazurile și ispitele cer răbdare.
Micimea sufletului este mama nerăbdării.
Odată, din pricina repetatelor și înfricoșătoarelor mele ispite,am fost stăpânit de tristețe și de slăbiciune, și Îl judecam pe Dumnezeu ca nedrept, pentru că mă preda atât de multor ispite, fără să le rărească puțin, ca să iau un pic de suflare. Și în această amărăciune fiind, am auzit un glas înlăuntrul meu, foarte dulce și foarte curat, cu nesfârșită afecțiune:"Nu le înduri pentru dragostea mea?"
(Sfântul Iosif Isihastul)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.