7 LUCRURI DE TAINĂ

 7 LUCRURI DE TAINĂ

Șapte lucruri pe care nu trebuie să le povestiți nici măcar rudelor:

1. Primul lucru pe care trebuie să-l păstrați în secret sunt planurile personale de viitor. Nu spuneți nimănui până nu se vor împlini. Orice idee nu este ideală; are unele puncte slabe, în care se poate poticni foarte ușor.

2. Al doilea lucru despre care este bine să nu spuneți nimic sunt faptele de milostenie. Un lucru bun este o raritate în această lume și de aceea trebuie păzit foarte bine. Nu vă lăudați cu faptele bune. Altfel, mândria va înlătura tot binele.

3. Al treilea lucru despre care nu trebuie să vorbim îl reprezintă nevoinţa noastră. Nu relataţi tuturor despre limitele dumneavoastră în alimentație, somn, rugăciune etc. Asceza fizică aduce foloase dacă este în coordonare cu starea duhovnicească.

4. Al patrulea lucru despre care trebuie să tăcem este curajul și bărbăția noastră. Unii au încercări interioare, alții încercări exterioare. Încercările exterioare se observă, de aceea oamenii primesc medalii, însă dacă au fost depășite anumite încercări interioare nimeni nu le poate observa și de aceea nici nu există premii pentru ele.

5. Al cincilea lucru sunt cunoștințele duhovnicești. Acestea au diferite niveluri și trebuie dezvăluite doar la un anumit nivel de pregătire. Principala greșeală a începătorilor este dorința de a împărtăși celorlalţi propria stare duhovnicească, care, în loc să le aducă liniște, le aduce tulburare.

6. Al șaselea lucru despre care nu trebuie să vorbiţi sunt problemele familiale. Țineți minte: cu cât mai puțin veți vorbi despre problemele din familia dumneavoastră cu atât ea va fi mai puternică și mai stabilă.

7. Al șaptelea lucru despre care nu trebuie să vorbiți sunt cuvintele urâte pe care le-ați auzit. Puteți să vă murdăriți încălțămintea sau puteți să vă murdăriți conștiința. Dacă veniți acasă și spuneți tot ce ați auzit de la un necioplit pe stradă, nu vă va deosebi de acea persoană care a venit acasă și nu s-a descălțat.

Fiind lucruri (lucrări) de taină și personale, pot fi spuse doar în taina rugăciunii (lui Dumnezeu) și în taina pocăinței (duhovnicului).