Ahile și Pentesilea: iubirea care s-a născut cu o suliță înfiptă în piept.

 Ahile și Pentesilea: iubirea care s-a născut cu o suliță înfiptă în piept.

În câmpurile de foc ale Troiei, unde zeii priveau în tăcere și războiul vorbea cu vuietul săbiilor, au fost găsite două suflete destinate mai mult decât bătăliei.

Penthesilea, regina amazoanelor, a venit ca fulgerul la război, călărind calul ei cu mândrie și onoare. O războinică de neoprit, curajoasă ca puțini, nu se temea de soartă. Căuta mântuirea, poate uitarea, poate pacea. Ceea ce a găsit a fost Ahile.

El, invincibilul războinic grec, forjat de furie și glorie, a înfruntat-o fără să știe că acest duel nu va fi ca celelalte. Ciocnirea a fost acerbă, un dans între egali, între foc și gheață. Și în ultimul moment, când sulița sa a ajuns la inima lui Pentesilea, Ahile a simțit ceva ce nu mai simțise niciodată: iubire.

Ea a căzut, dar ochii ei, înainte de a se închide, i-au întâlnit pe ai lui. Și în acea privire era ceva mai puternic decât războiul: respect, conexiune... ceva asemănător cu dragostea.

Ahile, omul care nu a cunoscut înfrângerea, a fost copleșit de un oftat, de o clipă veșnică. Se spune că a plâns. Nu din cauza războiului, nu din cauza gloriei pierdute, ci din cauza lui. Pentru ceea ce ar fi putut fi. Așa că a descoperit prea târziu.

Pentru că uneori, dragostea vine ca fulgerul în mijlocul haosului. Și în povestea lui Ahile și Penthesilea, s-a născut dragostea... cu o suliță în piept și o lacrimă în suflet.