Dragonul Roșu

 

În granițele sufletului locuiește o forță arhaică, la fel de veche ca primele mituri și la fel de intensă ca focul care forjează lumi. Este dragonul roșu: păzitor al ocultismului, simbol al puterii interioare și reflectarea pasiunilor care ne traversează. Nu este o creatură exterioară, ci o energie vie care pulsează adânc în interior, așteptând să fie recunoscută.

Dragonul roșu reprezintă flacăra indomabilului. Solzii ei arzătorii vorbesc despre curaj, despre furie creatoare, despre impulsul pe care îl trezește atunci când totul pare stins. Privirea sa înflăcărată ne amintește că viața nu se cucerește din pasivitate, ci din îndrăzneala de a îmbrățișa ceea ce arde. Acolo unde frica paralizează, dragonul răcnește și își face loc.

Cu toate acestea, focul său este dublu. Poate consuma sau poate ilumina. Balaurul roșu este păzitorul transformării: arde falsul, devorează ceea ce nu mai este util și protejează cea mai sacră comoară, adevărul sufletului. Cei care fug de ea își simt focul ca pe o amenințare; Cei care se confruntă cu ea descoperă că în flăcările sale nu există distrugere, ci purificare.

În mituri, eroii întâlnesc dragonul la sfârșitul unei călătorii. Nu pentru a-l ucide, ci pentru a recunoaște că adevăratul dușman nu a fost niciodată afară. Dragonul întruchipează temerile, umbrele, pasiunile ascunse pe care trebuie să le integrăm. Doar cei care îndrăznesc să se uite în ochii dragonului descoperă că răgetul său este, de fapt, vocea profundă a propriei ființe.

Roșul corpului său simbolizează sângele care dă viață, energia care trece prin ea, focul care aprinde spiritul. Este culoarea puterii, a iubirii arzătoare, a voinței de nezdruncinat. Dragonul roșu ne amintește că nu suntem fragmente împrăștiate, ci un întreg aprins. Puterea Sa nu ne aparține: noi îi aparținem, pentru că suntem reflectarea Sa în materie.

A asculta dragonul roșu înseamnă a accepta intensitatea. Înseamnă să recunoaștem că în interior purtăm un foc capabil să transforme tot ceea ce atinge. Uneori se manifestă ca pasiune pentru un scop; altele, ca impuls de a rupe lanțurile. Când negăm acea forță, viața se usucă. Când o îmbrățișăm, descoperim că sufletul este capabil să se ridice dincolo de orice limită.

Dragonul roșu este, de asemenea, gardianul pragului. Se ridică în momentele de schimbare, când trebuie să decidem între a rămâne în confort sau a îndrăzni să trecem în necunoscut. Focul său este dovadă și călăuză: ne provoacă să renunțăm la vechi, să avem încredere că dincolo de frică există libertate.

Astăzi, când contemplați imaginea sa, nu-l priviți ca pe o amenințare externă. Recunoaște-l ca parte din tine. Întreabă-te ce flacără așteaptă să fie eliberată, ce lanțuri trebuie rupte, ce comoară ascunsă te așteaptă adânc în ființa ta. Dragonul roșu nu cere supunere sau luptă: cere întâlnire.

Pentru că, în cele din urmă, dragonul roșu nu este nici inamic, nici monstru. El este un tutore și un profesor. Focul Său, când îl acceptăm, devine lumină.

Ce îți șoptește dragonul roșu interior astăzi?

·