FIECARE OM VEDE ALTCEVA CÂND SE UITĂ LA TINE

 maginează-ți o scenă de teatru unde actorii interpretează un rol într-o piesă. Sala este plină, iar oamenii privesc spre scenă, spre actori, spre spectacol. Te-ai gândit vreodată ce este în mintea fiecărui spectator? Unii se foiesc într-una, alții sunt plictisiți pentru că nu rezonează cu teatrul sau cu interpretarea, dar au venit pentru că cineva a insistat; mai sunt cei care au citit cartea, piesa, și au venit să vadă ceea ce au înțeles ei din text. Unii sunt total absorbiți de interpretarea actorilor, în timp ce alții sunt fascinați de costume, de lumini sau de decor. Iar exemplele pot continua.

Dacă la sfârșit ai pune toți spectatorii să spună ce au înțeles din acel spectacol, ce i-a impresionat cel mai mult, ce a rămas viu în memoria lor, iar ei ar fi 100% sinceri, ai vedea că răspunsurile ar fi total diferite. Fiecare a văzut altceva, a reținut anumite aspecte și a rămas cu impresii diferite. Și e normal să fie așa. Fiecare om percepe realitatea prin filtrul educației și al credințelor proprii. Un om care nu are preocupări legate de spectacole are un anumit filtru prin care vede lucrurile și le judecă; altul care a citit mult are alt filtru prin care înțelege, etc. Pentru cei care nu sunt deloc interesați de teatru, orice spectacol este pierdere de timp pentru că ei au alte preocupări. Cei care sunt pasionați de teatru abia așteaptă orice prilej să vadă spectacole și să se bucure de ceea ce văd și simt. Indiferent ce părere ar avea spectatorii care au fost în sală, cu toții au dreptate, doar că fiecare a văzut altceva. Câți spectatori atâtea opinii. Și acum să întoarcem lumina reflectoarelor spre tine. Tu ești scena pe care se desfășoară spectacolul vieții tale. Fiecare om pe care îl întâlnești este un spectator al tău. Unii se vor grăbi să plece după primul act, alții rămân până la sfârșit, dar adorm; alții vor critica într-una ceea ce aud și văd la tine și vor veni cu propuneri cum ar trebui să faci și să fii pentru ca ei să te placă. Apoi sunt cei care te urmăresc și te admiră fără să simtă nevoia să se manifeste zgomotos. Și mai sunt cei cărora le place atât de mult de ei în prezența ta încât vor vrea să revină la „spectacolul” numit TU; pentru ei ești o inspirație. Indiferent ce părere au ceilalți despre tine, nu uita că ei te pot percepe doar la nivelul de profunzime la care se văd pe ei. Un om superficial, obișnuit să critice și să comenteze fără să știe adevărul despre ce vorbește, te va vedea la fel, superficial, și te va condamna pentru asta. Un om a cărui educație s-a bazat pe sublinierea defectelor, va căuta la tine doar defecte, incapabil fiind să vadă partea frumoasă, calitățile. Un om care a lucrat cu el și a reușit în viață, îți va vedea potențialul. Cineva care nu a făcut nimic pentru el ci a așteptat ca altcineva să-i spună cine e și ce să facă va aștepta și de la tine îndrumări, iar dacă nu i le dai te va învinui pentru nefericirea lui. Cineva obsedat de imagine și de părerea celorlalți despre el te va judeca doar la nivel de imagine, nu îl va interesa miezul, esența ta. Un om cu multe traume nerezolvate din copilărie nu te poate vedea decât prin prisma acestor răni, și te va identifica cu unul dintre personajele care atunci au existat în viața lui: dacă vocea ta îi amintește de cea a agresorului, te va respinge din start indiferent cât de mult ai încerca să-i demonstrezi că nu ești ca acel om rău de care îi amintești; iar dacă felul tău de-a fi seamănă cu a cuiva care l-a alintat și iubit, va dezvolta un atașament puternic față de tine, deși nu te cunoaște prea bine. Cred că ai înțeles: fiecare om vede altceva când se uită la tine. Și nu, nu este deloc greșit dacă nu te vede cum te vezi tu sau așa cum ai vrea tu să fii văzut. Iar dacă vei înțelege acest lucru, vei înțelege adevărul: OMUL NU TE VEDE PE TINE CÂND TE PRIVEȘTE, CI VEDE UN ASPECT AL LUI, O IMAGINE PE CARE I-O OGLINDEȘTI. Și reciproca este valabilă: NU POȚI VEDEA LA ALȚII DECÂT CEEA CE ÎȚI OGLINDESC EI.