un cuvânt bun
o apreciere
o mulțumire
o recunoștință
un zâmbet
imbratişări gratuite
un ban
preluare de greutăți
să plăteşti o datorie
să faci un cadou
să susții
să ocroteşti
să iubești
să nu împarți
să nu judeci
să accepți cum este celălalt
să știi că în fața ta este Dumnezeu
să te lași mereu pe locul doi
să
nu pui etichete ,înlocuiește cu "Totul este foarte foarte bine așa cum
este ", " Totul este perfect în lumea lui Dumnezeu " , "Eu , de fapt ,
pe tine te iubesc " .
să renunți la mai mult binele tău
să dai întâietate celuilalt mereu
să accepți suferința
să posteşti sau restrângere de la mâncare, mănâncă mai puțin
mergi pe jos
fă scările, evită liftul
fă curățenie
spală vase
alege greul
fă munca care crezi că este umilitoare
spală pe cineva pe picioare
bucură-te
dansează
cântă
pictează
sculptează
scrie
ACEST BLOG ARE ZERO VENIT FINANCIAR - Va invit sa citim acest acatist timp de 40 de zile pentru tara noastra, una din gradinile Maicii. Hei, merci că ai citit până aici! 🤗 ↓ Te-ar putea interesa și următorul articol... Te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un LIKE mai jos: Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
duminică, 27 februarie 2022
Comportamentele IUBIRII , hrană pentru SUFLET :
Războiul începe între suflet și trup
Războiul începe între suflet și trup, prin păcat, iar apoi se extinde între oameni pârjolind și semănând moartea.
vineri, 25 februarie 2022
joi, 24 februarie 2022
În viață ne întîlnim cu oameni și Oameni.
Unii ne lasă urme în suflet, alții ne înalță; pe unii nu îi mai vedem sau pe alții nu reușim să îi prețuim cum se cuvine. Oameni și fapte - sunt coordonatele după care noi, toți, reușim să ne clădim. Cu cât oamenii sunt mai Oameni și faptele sunt mai minunate, cu atât construcția noastră e mai armonioasă. Unii dintre ei ne sunt predestinați întru bine, iar trecerea lor prin existența noastră nu e deloc întâmplătoare. Măsura după care cântărim un om devine parte din miracolul zidirii noastre întru ființă. La polul opus, ceilalți ne împiedică, ne lovesc și ne umilesc - prin ei noi devenim mai căliți, mai răniți sau mai smeriți… Tot stau și mă întreb care e rolul celor de lângă noi și când e momentul să punem limite, bariere sau să spunem nu; când e cazul să tăcem și când să strigăm, când să mulțumim sau când să ne rugăm… Cred că măsura faptelor noastre este dată și de oamenii de lângă noi; cred că reflectarea lor în noi este semnul sub care trebuie să depășim și momentele de glorie și cele de cădere. Oameni în care am investit enorm, poate o viață, ajung să ne ignore sau - și mai trist - să ne umilească. Alții, de la care ne așteptam mai puțin, ne oferă bucuria revelației și apropierii. Sunt convins că aproape toți am avut parte în viață de un OM de excepție: mama. Mulți ani a fost în spatele nostru, motivându-ne, ajutându-ne, zâmbindu-ne, încurajându-ne. Nu vom ști niciodată câte nopți nu a avut pentru că a fost cu gîndul înlăcrimat la noi, la a ne ajuta, la a ne fi mai bine; nu vom ști niciodată grijile, greutățile sau încercările prin care a trecut - și nu pentru ea, ci pentru noi. A fost acolo fără ca noi să știm - în spatele nostru, în culisele faptelor noastre, dându-ne energie, putere, credință, speranță. Ruga și lacrimile de mamă - sunt printre cele mai puternice forțe din univers; tot așa se spune și că blestemul de mamă este printre cele mai pătrunzătoare… Cred că oamenilor din jur, ce ne fac bine sau rău, le stă ca o cunună gândul sau lacrima mamelor noastre. Și, la urmă, la judecata ce va să fie, măsura faptelor lor va fi cea care va transforma gândul bun în lumină sau lacrimile în osândă. La urma urmei, fiecare este liber să aleagă dacă modelul lui în viață este Iuda sau Christos!
CU CÂT STAI MAI MULT LANGA CINEVA, CU ATÂT DEVII CA EI
miercuri, 23 februarie 2022
”Oamenii vor să fie fericiţi, dar în fiecare dimineaţă se trezesc supăraţi pe viaţă, supăraţi pe lumina care intră pe geam, supăraţi că începe o nouă zi în care trebuie s-o ia din nou de la capăt.
Oamenii vor să fie fericiţi, dar îmbracă haine mohorâte, merg cu capul aplecat, salută trişti şi cu jumătate de gură, numără crăpăturile din asfalt şi găurile din şosea.
Oamenii vor să fie fericiţi, dar intră trişti şi stresaţi la locul de muncă, se grăbesc să-şi judece colegii şi să-şi învinuiască şefii pentru tot ceea ce-i nemulţumeşte.
Oamenii vor să fie fericiţi, dar pleacă spre casă apăsaţi de stresul de la muncă, pe care nu ezită să-l împrăştie şi în casele lor.
Oamenii vor să fie fericiţi, dar creşterea copilului a devenit o povară şi dorinţa lui de joacă un stres în plus.
Oamenii vor să fie fericiţi, dar stau ţintuiţi în faţa televizorului la ştiri, se îngrozesc la filme comerciale şi se înfurie la emisiuni politice…
Oamenii vor să fie fericiţi, dar acoperă cerul nopţii cu jaluzele opace, la culcare frământă anxioşi gândurile de peste zi şi pentru insomnie dau vina pe viaţă…
Oamenii vor să fie fericiţi, dar tăcerea ori reflecţia li se pare timp pierdut, rugăciunea o naivitate, iar liniştea greu de suportat…
Oamenii vor să fie fericiţi, dar n-au timp pentru ei.
Oamenii vor să fie fericiţi, dar n-au timp de fericire.
Oamenii n-au timp să descopere că fericirea e în ei, în cerul dimineţii, în zâmbetul cu care salută oamenii, în ochii colegilor de la muncă, în joaca copilului, în liniştea casei, în stelele de pe cer şi-n rugăciunea de dinainte de culcare…
Fă, Doamne, ca oamenii să înveţe să fie fericiţi! "
Sursa: Hrisostom Filipescu
Mă iubesc, pentru toate momentele în care nimeni nu m-a iubit.
Mă iubesc, pentru toate momentele în care nimeni nu m-a iubit.
Mă respect pe mine, pentru toate momentele în care nimeni nu m-a respectat.
Mă accept, pentru toate momentele în care oamenii m-au judecat.
Mă îmbrățișez, pentru toate îmbrățișările după care am tânjit.
Mă sărut, pentru toate sărutările pe care nu le-am primit.
Mă susțin, prin atâtea momente grele prin care am trecut singură.
Mă ridic. De-atâtea ori am căzut.
Mă aplaud. De-atâtea ori m-am ridicat.
Și zâmbesc, pentru multele dăți când am plâns.
Dar mai ales, mă iert pentru că am crezut că tot ce aveam nevoie, era în afara mea. Acum stiu ca nu e asa, si ca in mine a existat acea iubire, acel respect, acea acceptare, acea imbratisare si acel sarut, acel sprijin care m-a ridicat mereu, si acele aplauze ale propriilor maini pe care mi le-a intors zambetul.
De cine altcineva aveam nevoie, am fost mereu eu însămi, doar că mi-a luat ani să realizez.
Ani care au cântărit pe măsură ce au trecut, dar astăzi devin mai ușori.
Pentru că m-am întors acasă azi.
Azi sunt în mine,
Azi m-am întors la mine,
Azi trăiesc pentru mine,
Azi cred în mine,
Azi mă iubesc pe mine...
.... ✍️UȘA ÎNCHISĂ...
Într-o țară în război, a existat un rege care provoca multă teroare și frică .
El
nu își ucidea prizonierii ... îi ducea într-o cameră unde erau un grup
de soldați pe o parte, și o imensă ușă de fier pe cealaltă, unde erau
gravate figuri de cranii acoperite cu sânge ...
În această cameră, îi punea pe prizonierii să se așeze în semicerc și le spunea:
”Puteți alege între a fi împușcați de către soldații mei, sau a trece prin ușa aceea ...”
Aproape toți prizonierii alegeau să moară împușcați...
La sfârșitul războiului, un soldat care slujise de mult timp regelui i s-a adresat suveranului:
-Domnule, vă pot pune o întrebare?
-Spune-mi, soldat.
-Domnule, ce se află în spatele ușii?
Regele a răspuns:
-Du-te și află singur!
Soldatul a deschis cu teamă ușa și, în timp ce făcea asta, a fost surprins să vadă cum pătrund razele de soare ...
În cele din urmă, a descoperit că ușa se deschidea pe o cale care ducea la Libertate!
Soldatul, captivat, s-a uitat la regele său, care a spus:
-Le-am dat posibilitatea de a alege, dar de teamă au preferat să moară decât să riște să deschidă această ușă.
MORALA
Câte uși evităm să deschidem de teama riscului?
De câte ori pierdem libertatea și murim înăuntru, doar pentru că ne este frică să deschidem ușa viselor?
De câte ori din frică pierdem oportunități și nu avem curajul să deschidem uși noi....
Te
invit om minunat să reflecționezi și să nu mai lași puterea ta în
măinile celorlalți. Te iubesc și ai curajul de a deschide ușa visului
tău.
_________
marți, 22 februarie 2022
Monahul Simeon din Muntele Athos răspunde la întrebările existenţiale ale omului
Cine este cel mai bun profesor?
– Suferința.
Iar cel mai rău profesor?
– Plăcerea.
Care este cea mai importantă abilitate?
– Abilitatea de a cere.
Care este cea mai necesară abilitate?
– Capacitatea de a asculta.
Care este cea mai periculoasă luptă?
– Cea fanatică.
Care este obiceiul cel mai neplăcut?
– Cheful de ceartă.
Care este obiceiul cel mai nociv?
– Vorba multă.
Care persoană este cea mai puternică?
– Oricine este capabil să înțeleagă Adevărul.
Care persoană este cea mai slabă?
– Oricine se simte mai puternic.
Care este persoana cea mai inteligentă?
– Cea care își urmează inima.
Ce afecțiune este cea mai periculoasă?
– Atașamentul de corpul fizic.
Cine este cel mai sărac?
– Cine iubește cel mai mult banii.
Cine este mai aproape de Dumnezeu?
– Cel milostiv.
Cine este cel mai slab?
– Care învinge pe alții.
Cine este cel mai puternic?
– Care învinge pe sinele său.
Cum să te lupți cu problemele?
– Cu bucurie.
Iar cu suferința?
– Cu răbdare.
Care este semnul unui suflet sănătos?
– Credința.
Care este semnul unui suflet bolnav?
– Disperarea.
Care sunt semnele acțiunilor greșite?
– Iritarea.
Care sunt semnele faptelor bune?
– Pacea sufletească.
Rugăciune către Maica Domnului a Sfântului Antim Ivireanu
-Cu ce poți plăti în Rai ?
POST BINECUVANTAT!
luni, 21 februarie 2022