Părintele Cleopa

“Sfinte îngere, cel ce stai înaintea pătimașului meu suflet și al vieții mele celei ticăloase, nu mă lăsa pe mine, păcătosul, nici nu te depărta de mine pentru neînfrânarea mea. Nu da loc diavolului celui viclean, ca să-mi stăpânească cu silnicie acest trup muritor. Întărește mâna mea cea slabă și neputincioasă și mă îndreptează la calea mântuirii. Așa, sfinte îngere al lui Dumnezeu, păzitorul și acoperitorul sufletului și al trupului meu celui ticălos, iartă-mi toate cu câte te-am mâhnit în toate zilele vieții mele și orice am greșit în această zi. Acoperă-mă în această noapte și mă păzește de toată ispita celui potrivnic, ca să nu mânii cu nici un păcat pe Dumnezeu; și te roagă pentru mine către Domnul, ca să mă întărească întru frica Sa și vrednic să mă arate pe mine, robul Său, bunătății Sale. Amin”.

 

Într-o cântare a Bisericii noastre se spune așa: „Fericită este viața pustnicilor, celor ce se întraripează cu dumnezeiescul dor” [1]. De această viață fericită, înmiresmată de parfumul isihiei, s-a învrednicit și preacuviosul părinte Cleopa Ilie, mare predicator și duhovnic al neamului românesc.

Pe lângă faptul că a fost un pustnic autentic experimentat, părintele s-a arătat și un predicator insuflat, un duhovnic iscusit dar și un misionar neobosit.

În anul 1949, părintele Cleopa este transferat la Mănăstirea Slatina – Suceava, împreună cu 30 de călugări din Sihăstria. Amintindu-și acest eveniment, părintele relatează:

„Am fost chemat la Sfântul Sinod, la București, de Prea Fericitul Patriarh Justinian Marina, care mi-a spus să iau în grabă 30 de călugări și să mă duc la Mănăstirea Slatina, care rămăsese atunci numai cu câțiva călugări, iar statul avea intenția de a o transforma în spital… Patriarhul Justinian ne-a dat în grijă șase mănăstiri de călugări și două de maici, Râșca și Vatra Moldoviței” [2].

Tot în aceeași perioadă a fost însărcinat și cu reorganizarea vieții duhovnicești la mănăstirea Putna unde se va stabili câteva luni. La Mănăstirea Putna vorbea zilnic cu mult patos tuturor pelerinilor din țară și de peste hotare despre vitejia binecredinciosului voievod Ștefan Vodă al Moldovei, despre jertfa cu care și-a apărat țara și dreapta credință și despre numeroasele sale ctitorii, care dăinuiesc și astăzi pe pământul nostru sfânt. A avut prilejul să vorbească atât la tineri, cât și la vârstnici, la români și străini, despre frumusețea Ortodoxiei. În acest scurt popas la Mănăstirea Putna, părintele a îmbinat în predicile sale, în chip armonios, evlavia ortodoxă străbună cu patriotismul înaintașilor noștri și nu mai puțin, cu jertfa atâtor generații de monahi, care au ținut vie candela dreptei credințe și sufletul neamului nostru.

Viața duhovnicească a mănăstirilor Putna, Moldovița, Râșca, Sihăstria și schiturile Sihla și Rarău, a fost supravegheată și îndrumată de părintele Cleopa Ilie, după modelul Mănăstirii Slatina, la cererea Mitropoliei Moldovei. De aceea mergea cu regularitate la fiecare dintre ele și după ce le cerceta și dădea sfaturi duhovnicești, se întorcea din nou la Slatina.

Fiind stareț la Slatina, părintele deranja prin lucrarea sa duhovnicească regimul comunist declarat ateist. Cunoscând dorința regimului de a-l întemnița, părintele s-a sfătuit cu alți duhovnici din mănăstire și a hotărât să ia calea pribegiei și a pustiei. Amintindu-și de acele clipe grele, părintele Cleopa povestea cum s-au petrecut lucrurile: „Atunci le-am zis fraților: Măi, puneți-vă stareț, că într-o noapte rămâneți fără stareț… și am plecat și dus am fost. Am plecat într-o căruță  de haraci care mergea la Cotnari, la via noastră. Noaptea. Au pus haraci peste mine… Când am ajuns la Rădășeni m-am dat jos, am luat doi gospodari buni cu o căruță, ctitorii care au făcut aici paraclisul: Hai la Sfântul Ioan de la Suceava să mă închin, era ziua lui a doua zi. M-am închinat la Sfântul Ioan la Sfintele moaște, apoi doi ani și șapte luni n-am mai văzut mănăstirea. I-am lăsat sănătoși și am plecat de acolo în munți. Și am stat doi ani și șapte luni în creierii munților Stânișoarei…”[3].

Părintele, amintindu-și de locurile prin care a pribegit și de oamenii care l-au găzduit spunea: „După ce m-am închinat la Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava am mers la Vatra Moldoviței la un orb… unde am stat câteva luni într-o cămară fără geam. Am astupat ușa, am pus o scară și de aici urcam în pod ca să pot coborî în casă. Era ca într-o celulă de închisoare (…). Apoi am mai stat și la Ion Moldovan, într-un coteț… Am mai stat câteva luni la doi bătrâni, Ana și Neculai, după aia am plecat în pădure. Doi pădurari, oameni de mare încredere, Maxim și Ilarion Dumbravă mi-au făcut un bordei în pădure la Vadu Negrilesei”.

Sfinția sa era chemat la slujbe misionare, la sfințiri de biserici, la întâlniri cu credincioși prin sate și orașe și reușea întotdeauna să atragă pe mulți la dreapta credință și să combată învățăturile sectare. De asemenea, de fiecare dată când veneau grupuri de creștini de alte credințe și vorbeau cu acesta, se întorceau înapoi schimbați duhovnicește.

S-a întâmplat de multe ori să întoarcă grupuri mari de creștini la Ortodoxie, mai ales din Bucovina, care fuseseră amăgiți de sectanți. De aceea, Arhimandritul Cleopa a fost recunoscut în țara întreagă ca un mare misionar și apărător al Ortodoxiei din a doua jumătate a secolului al XX- lea. Tot mai mulți credincioși din sate și orașe au fost atrași de cuvântul viu și ziditor al părintelui cu care hrănea pe toți.

Între anii 1954-1955, la inițiativa Patriarhului Justinian, părintelui Cleopa i s-a încredințat misiunea de a merge împreună cu alți clerici prin satele din Bucovina pentru a lămuri oamenii dezorientați și tulburați de problema îndreptării calendarului [4]. Au fost rânduiți zeci de teologi, stareți și duhovnici, care umblau prin satele cu stiliști și încercau să reîntoarcă la Biserica mamă pe credincioșii stiliști în sânul Bisericii Ortodoxe. La această mișcare a participat în mod deosebit și Arhimandritul Cleopa Ilie, care era vestit canonist și cunoștea foarte bine Pidalionul și Dreptul canonic al Bisericii Ortodoxe. Au mers prin toate satele afectate de stilism, s-au făcut consfătuiri canonice pe tema îndreptării calendarului, s-au dat destule explicații celor răzvrătiți și o parte din credincioșii stiliști au revenit în sânul Bisericii străbune.

Cu credincioșii din satul Rădășeni, părintele a avut o legătură duhovnicească specială după cum mărturisește: „… rădășenii nostri care au făcut mănăstirea după ce a ars. Ei sunt ctitori mari aici (Măn. Sihăstria)… după război, am făcut paraclisul nou și mult ne-au ajutat rădășenii… Au venit cu vreo 60 de căruțe din Rădășeni… Cel mai mare ctitor din Rădășeni a fost Gherasim Câmpanu, care a murit la Slatina. A vândut casa și pământul și a dat toți banii aici… A făcut catapeteasma, a făcut cheltuială mare, a făcut biserica. Îl avem ctitor aici”.

Totodată, acesta a păstrat o legătură strânsă cu părintele Petru Irimescu care îi era fiu duhovnicesc. Într-un dialog cu pelerinii, Arhimandritul Cleopa Ilie îi arată considerație zicând: „Părintele Irimescu. Foarte bun preot. Să-I transmiteți multe închinăciuni de la Părintele Cleopa. Eu am slujit la biserica aceea unde era părintele Haralambie pe vremuri. Am slujit la hram. Și am ieșit cu Sfântul Potir până la poartă; atâta lume era. Un popor credincios” [5].

Părintele Cleopa a poposit de multe ori în Rădășeni, cuvântând în câteva case în care a și oficiat Sfântul Maslu, slujbe de pomenire, chiar și înmormântări. Unele case încă se păstrează. Datorită sfinției sale, la Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Rădășeni se păstrează un epitaf pictat de Irineu Protcenco.

În vremea stăreției la Mănăstirea Slatina, după ce a plecat de la Sihăstria, părintele i-a rugat pe tâmplarii din Rădășeni să facă un Altar de vară aici, întrucât slujbele se făceau afară la sărbătoarea Schimbării la Față și venea foarte multă lume. În acel Altar de vară au slujt Mitropoliții Sebastian Rusan, Iustin Moisescu, Teoctist Arăpașu, Episcopul Partenie Ciopron și, adeseori, părintele Cleopa, nu doar la hram, ci și în timpul verii, când curtea Mănăstirii Slatina era plină de pelerini [6].

Părintele Cleopa a împlinit cuvintele Mântuitorului „Mer­geţi în toată lumea şi pro­po­văduiţi Evanghelia la toată zidirea!” El a fost, poate, cel mai înfocat apărător al cre­dinţei Bisericii noastre în a doua jumătate a veacului al XX-lea. Și-a împărțit timpul între rugăciune și misiune, între nevoință pustnicească și misiune duhovnicească prin predică, sfătuire, spovedanie și scrierea de cărți sfinte. Prin modul de viețuire răspândea lumină, lumina harului Duhului Sfânt, adunată prin nevoință și rugăciune pentru semeni și pentru sine, precum și prin dragostea părintească față de oamenii simpli, evlavioși, purtători de bunăcuviință.

 

Pe 10 aprilie 1912, în casa lui Alexandru și Ana Ilie se auzea pentru a cincea oară scâncetul unui nou născut. Acesta era Constantin, nume de împărat și sfânt, care în iulie 1937 a fost primit sub mantia schimonahului Proclu Popa la mănăstirea Sihăstria. De atunci a purtat numele Cleopa și o întreagă țară vorbește despre actele sale de mare curaj duhovnicesc.

Părintele Cleopa Ilie a primit de tânăr călugăr povara administrativă. I-a cerut-o chiar Ioanichie Moroi, venerabilul stareț ajuns la 82 de ani, iar părintele, după o lună de rugăciune și meditație, a acceptat. Chiar dacă a fugit de preoție, din ascultarea față de duhovnic, s-a supus și a fost hirotonit diacon în 1944, 27 decembrie, și preot în 1945, 23 ianuarie. Tot în acest an a preluat oficial frâiele egumenale.

Pentru că rânduiala pusă la Sihăstria ajunsese vestită, Patriarhul Iustinian l-a trimis pe părintele Cleopa împreună cu 23 de călugări să reînvie mănăstirea Slatina, ctitoria lui Alexandru Lăpușneanu. Nu a trecut mult timp până când a mișcat lucrurile și acolo.

Dar anii 50, cum bine știm, au fost ani de aprigă prigoană comunistă, iar călugării de seama starețului de la Sihăstria, căutați și arestați. Părintele Cleopa s-a retras în munți. După doi ani de pustnicie, la intervenția Patriarhului Iustinian, atât ieromonahul Arsenie Papacioc, cât și Cleopa Ilie au fost aduși la Patriarhie. După o perioadă petrecută în capitală și la mănăstirile din împrejurimi, părintele s-a reîntors la Sihăstria, urmând ca din 1954 să se retragă în pustnicie. A lăsat isihia abia în 1964, când obștea mănăstirii l-a trimis pe părintele Ioanichie Bălan să-l roage pe starețul lor de suflet să revină, lucru pe care l-a făcut pe 29 septembrie 1964.

De atunci, până în 2 decembrie 1998 a trăit pentru Hristos și pentru oameni, a slujit, a povățuit, a spovedit, s-a rugat, a predicat și a scris. Cu alte cuvinte a învățat cu timp și fără timp, împlinind ceea ce spunea sfântul Pavel, „dacă avem slujbă, să stăruim în slujbă; dacă unul învață, să se sârguiască în învățătură; dacă îndeamnă, să fie la îndemnare” (Rm 12, 7-8).

În scaunul spovedaniei a avut de la simpli monahi la personalități ilustre, a cucerit cu aura duhovnicească, cu harul care iradia pe cel ce venea cu inima deschisă.

La fel ca ceilalți părinți, Cleopa Ilie era un buchet de virtuți. A uimit pe cei care l-au întâlnit prin puterea cuvântului său, prin râvna pentru propovăduire, iar efectele au fost uimitoare. Cei care l-au cunoscut spun că deși n-a avut multă școală, a fost un autodidact cum rar au întâlnit. Ce este acest dar al învățării? Cum se manifesta el la părintele Cleopa? Cum ar trebui să se manifestă harisma învățării în familiile noastre?

Programul zilnic al părintelui se desfășura astfel: „După ieșirea de la Sfânta Liturghie, dimineața, avea rânduială de chilie: rugăciune, îndeletnicire cu cititul și scrisul. Credincioșii, care veneau zilnic, îl așteptau într-o odaie anume, așezată în preajma chiliei, unde el mergea după amiază. Preoți, călugări din diferite mânăstiri, mame cu copii, credincioși dornici de cuvânt puneau întrebări, cereau sfaturi, însemnându-și cu grijă răspunsurile primite. În general, problemele se discutau public, liber, spre folosul tuturor. Problemele duhovnicești și cele cu caracter personal le lăsa la urmă. Convorbirile țineau ceasuri întregi, până seara târziu. Era o adevărată școală de catehizare, de îndrumare împotriva păcatului, împotriva prozelitismului sectar, pentru întărirea credinței ortodoxe

.

Harisma învățătorească a călugărului de la Sihăstria stă sub incidența cuvintelor Sfântului Pavel: „și pe unii i-a pus Dumnezeu, în Biserică: întâi apostoli, al doilea prooroci, al treilea învățători; apoi pe cei ce au darul de a face minuni; apoi darurile vindecărilor, ajutorărilor, cârmuirilor, felurile limbilor” (I Cor. 12, 28).

Ce este acest dar al învățării și cum beneficiem de el?

Cuvântul evangheliei este transmis de preoți, iar ei au datoria de învăța. Nu toți au aceeași putere în cuvânt, pentru că nu toți trăiesc la fel. La fel și creștinii. Nu toți sunt la fel de ușor de învățat și nu rămân cu multe informații în mintea lor, pentru că nu toți au aceeași disponibilitate spre a învăța.

Și ce este dator să învețe iubitorul Scripturilor? Cuvântul și Adevărul! Cu alte cuvine preotul, ceea ce făcea atât de bine părintele Cleopa, îl învață pe credincios tainele credinței, iar cel din urmă le transpune în viață.

Prorocul Isaia îndemna „învățați să faceți binele, căutați dreptatea, ajutați pe cel apăsat, faceți dreptate orfanului, apărați pe văduvă!”(Isaia 1, 17) Simplu spus, în acest „învățați binele” se cuprinde legea viețuirii creștine.

Idealul învățării creștine este acela de a-L cunoaște toți oamenii pe Dumnezeu. Un asemenea moment va veni, îl anunță chiar Sfântul Pavel, „și nu va mai învăța fiecare pe vecinul său și fiecare pe fratele său zicând: Cunoaște pe Domnul! – căci toți Mă vor cunoaște, de la cel mai mic până la cel mai mare al lor”(Ev. 8, 11)

Puterea învățătorească a părintelui Cleopa s-a văzut în numărul mare al celor care-l căutau; în curajul celor prezenți de a întreba; în dragostea părintelui de răspunde; în suspendarea timpului și, mai ales, în numărul mare de ucenici pe care i-a lăsat.

Că avem sau nu harisma învățătorului, noi suntem datori să învățăm și să ne lăsăm învățați. Pe cei din casa noastră îi învățăm, iar de la duhovnicul, preoții și de la cei din apropierea noastră, învățăm. În casă, pentru jumătatea noastră și pentru copii suntem învățători prin purtare, mai mult decât prin cuvânt, dar și prin cuvânt.

În cateheza viitoare ne vom apropia de chipul minunat al părintelui Benedict Ghiuș, minte luminată a Bisericii Ortodoxe, păstor smerit și duhovnic înțelept.

Pr. lect. univ. dr. Liviu Vidican-Manci

Inspector eparhial pe probleme de catehizare parohială

Hai să facem ca Dumnezeu

 Începutul iubirii poate fi acesta: dacă nu vrei să spui ca Sfinţii Părinţi: ,,Eu sunt cel mai păcătos“, măcar să-ţi dai seama că tot păcatul trăieşte în tine. Şi văzând aceasta, ne recunoaştem reciproc. Te cunosc mai mult decât crezi sau decât cred eu, prin mine insumi. Atunci, în loc să-l judecăm pe aproapele, să-l iubim, căci şi Dumnezeu mă miluieşte pe mine.

Hai să facem ca Dumnezeu! Să nu mă enerveze aproapele cu felul lui de a fi, căci şi eu enervez pe alţii că sunt aşa. Dar cum mă schimb eu din acest ,,aşa“? Dar el cum se schimbă din acest ,,aşa“, chiar dacă ,,aşa“-ul lui nu este ca al meu, ci altfel?

Dar îi pot înţelege durerea şi-i pot compătimi slăbiciunea. Prin compătimirea aceasta mă unesc cu fratele meu, chiar începând de la păcat. Şi iată că Dumnezeu face o astfel de minune că păcatul, care este despărţire şi moarte,să devină – paradoxal – viaţă şi apropiere, unire între oameni. Să vă povestesc acum o întâmplare care lămureşte mai bine cele ce am spus.

Erau într-o gară, în Anglia, doi oameni şi acolo, fireşte, era aglomeraţie mare. Unul din ei zicea: ,,Ah! tare nu sufăr îmbulzeala asta, mulţimea asta care forfoteşte, oamenii aceştia“. Celălalt i-a spus: „Eu în fiecare văd, potenţial, un prieten, un frate. Tu trăieşti în îmbulzire şi în gloată. Eu trăiesc într-o adunare de prieteni şi de fraţi“.

Lăuntric, acest lucru este adevărat. Cel puţin eu am învăţat de la acela că tu, în măsura în care îţi este dat, poţi schimba atitudinea gloatei. Şi vă mai spun că acela care vedea prieteni in masele de oameni nu avea frică de nimeni: mergea pe străzi în puterea nopţii, căuta îmbulzeala oriunde şi n-a păţit niciodată nimic. Ştiu însă că celălalt a avut de suferit, de câteva ori, de pe urma gloatei. Acum nu vă îndemn să faceţi toţi la fel, dar totuşi de aici se desprinde, evident, o morală.

 

Celălalt Noica – Mărturii ale monahului Rafail Noica însoțite de câteva cuvinte de folos ale Părintelui Symeon, ediția a 4-a, Editura Anastasia, 2004, pp. 93-94

Cum circulă lichidul limfatic?

 Lichidul care este forțat să iasă din fluxul sanguin în timpul circulației normale este filtrat prin ganglionii limfatici pentru a elimina bacteriile, celulele anormale și alte materii. Acest fluid este apoi transportat înapoi în fluxul sanguin prin vasele limfatice. Limfa se mișcă într-o singură direcție, spre inimă.

Cum este pompat lichidul limfatic în jurul corpului?

Nu există o pompă asemănătoare inimii pentru sistemul limfatic. În schimb, pe măsură ce respirați și vă mișcați mușchii, limfa este împinsă în mod continuu spre inimă din partea exterioară a corpului. (Este foarte asemănător cu modul în care sângele epuizat de oxigen se mișcă înapoi spre inima ta prin vene.)

Ce ajută lichidul limfatic să circule?

Fluxul limfatic este guvernat de forțele extrinseci datorate mișcărilor organelor și mușchilor scheletici care exercită presiune externă asupra pereților limfatici și de forțele intrinseci datorate contracțiilor ritmice ale mușchilor netezi din pereții vaselor limfatice care joacă un rol major în circulatia limfatica.

Este limfa un fluid circulant?

Sistemul limfatic este un subsistem al sistemului circulator din corpul vertebratelor, care constă dintr-o rețea complexă de vase, țesuturi și organe. Ajută la menținerea echilibrului fluidelor din organism prin colectarea excesului de lichid și particule din țesuturi și depunându-le în fluxul sanguin.

Cum arată lichidul limfatic?

Limfa este un fluid limpede până la alb format din: Globule albe, în special limfocite, celulele care atacă bacteriile din sânge. Lichidul din intestine numit chil, care conține proteine ​​și grăsimi. 

De unde știi dacă sistemul tău limfatic este blocat?

Dacă sistemul limfatic este compromis, sistemul imunitar este compromis.... Iată cele 19 simptome ale unui sistem imunitar înfundat:

Umflarea degetelor (inelele se potrivesc mai bine?)

Senzație de rigiditate și durere când te trezești dimineața.

Mâinile și picioarele reci.

Ceața creierului.

Oboseala cronica.

Depresie.

Balonare.

Greutate excesiva 

De unde știu dacă am nevoie de un masaj limfatic?

Semne că aveți nevoie de masaj cu drenaj limfatic

Alergii și/sau sensibilități alimentare.

Balonare.

Ceața creierului.

Letargie cronică (oboseală persistentă)

Constipație.

Depresie.

Probleme digestive.

Noduli limfatici umflați. 

Cum îmi pot detoxifia sistemul limfatic în mod natural?

Exercițiile fizice regulate sunt esențiale pentru un sistem limfatic sănătos. ...

Tratamente alternative. ...

Dușuri calde și reci. ...

Utilizați periajul uscat. ...

Bea apă curată. ...

Evitați să purtați haine strâmte. ...

Respiră adânc. ...

Mănâncă alimente care promovează fluxul limfatic

Cum îmi fac un masaj limfatic pe stomac?

Pentru a masa stomacul, apăsați palmele în jos pe zona dintre oasele șoldului „Cu mâinile suprapuse, faceți mișcări circulare în jurul butonului buricului de 5 ori”, spune ea. „Apoi ciupiți întreaga zonă a stomacului ”, timp de aproximativ un minut, până când pielea devine ușor roz. 

Cum îmi drenez ganglionii limfatici?

Folosind palmele mâinilor, începeți de la frunte, aplicând o presiune ușoară pentru a întinde încet pielea în jos spre ganglionii limfatici din gât. Continuă, mișcându-te până pe față. Aveți grijă în jurul ochilor . Pentru sub ochi, treceți la degetul inelar și folosiți o mișcare de rostogolire.

Care este cel mai bun exercițiu pentru sistemul limfatic?

Atunci când mușchii tăi se mișcă, acest lucru ajută și la mișcarea și pomparea limfei în vasele sale. Mersul pe jos, alergarea, înotul, mersul cu bicicleta, yoga etc. , întinderea și antrenamentul de forță sunt modalități excelente de a menține curgerea limfei.

Apa potabilă poate ajuta limfedemul? 

Apa potabilă ajută la limfedemul? 

Absolut ! Deoarece organismul este mai predispus să rețină excesul de lichid atunci când se simte deshidratat, consumul de apă suficientă este deosebit de important pentru cei cu limfedem, astfel încât aceștia să poată menține un echilibru sănătos al fluidelor și chimic.

Pot să-ți dau un sfat?

 

Când e supărată pe tine și pleacă, urmărește-o

Când se uită la buzele tale, sărut-o. Când se enervează și vrea să arunce totul la gunoi, îmbrățișează-o și nu-i da drumul

Când o vezi urâtă, spune-i că e frumoasă.

Când o vezi plângând, nu-i spune nimic, îmbrățișează-o.

Când este speriată, fă-o să se simtă în siguranță. Lasă-ți mândria în urmă, te va opri să mergi mai departe și să fii fericit.

Când o întrebi dacă ceva nu e în regulă, iar ea spune nu, nu o crede, sun-o, verifică-o.

Când e plictisită sau tristă, scoate-o măcar la plimbare.

Spune-i că este important în viața ta.

Când mergi undeva cu ea, nu o pierde din vedere uitându-se la altcineva. Îmbrățișează-o și sărută-i mulți, nu știi niciodată când sunt ultimii, Las-o să-ți muște buzele, las-o să știe că ești al ei, nimic altceva.

Anunță-ți prietenii că ea este o prioritate, stabilește limite și lasă gelozia în urmă.

Trimite-i un mesaj de la salut bună ziua noapte bună,

Scoate-o la cinema, dacă nu poți, scoate-o să vadă filme în casa ta, banii nu pot cumpăra dragostea.

Sinceritatea, onestitatea, a fi credincios, a iubi și a fi detaliat, bate omul cu bani.

Îndrăgostită de tine

  ·   ·

Rugăciune către Sfântul Mucenic Fanurie

 

Către tine, Sfinte Mucenice Fanurie, înălțându-ne gândurile, noi, păcătoșii, cu umilință și cu căldură te rugăm: caută dintru înălțimea cea plină de slavă a cerurilor, unde, prin viața ta Sfântă și prin chinurile tale mucenicești pentru Hristos, ți-ai dobândit sălășluire veșnică, și te milostivește de suferințele, durerile, pătimirile, necazurile, amărăciunile și strâmtorările noastre. Și te roagă cu îndrăzneala pe care ai agonisit-o, către Stăpânul tău ceresc și Dumnezeul nostru, să ne ierte păcatele pe care cu știință și cu neștiință, pururea, ca niște robi nevrednici săvârșim, și să nu se mânie pe noi până în sfârșit, pentru puținătatea dragostei noastre față de El și față de aproapele nostru; ci să fie pururea plin de milostivire față de noi și să îndepărteze de la noi toată suferința și durerea, toate patimile și necazurile, toate amărăciunile și strâmtorările, zidind în noi cuget curat, ca să putem rupe cu viața noastră de păcat de până acum, și privind la ceruri, să ne înflăcărăm de dorul de a deveni și noi bineplăcuți lui Dumnezeu. Așa, Sfinte Mucenice Fanurie, fii povățuitorul și îndrumătorul nostru pe cărările cele necunoscute ale vieții, pentru ca urmând pilda credinței și a dragostei tale față de Hristos, să ne învrednicim de darurile tale, pentru iubirea de oameni și binecuvântarea Marelui nostru Dumnezeu; și trecând dintru această viață pământească, să ne bucurăm, laolaltă cu tine și cu toți cei bineplăcuți din veac ai Domnului, de împărăția cea nesfârșită a cerurilor și de partea celor drepți, ca împreună cu toți și înconjurați de cereștii îngeri, să aducem slavă, cinste și închinăciune lui Dumnezeu Celui slăvit în Treime, în vecii vecilor. Amin!

"Nu suntem născuți de timp, ci de veșnicie. Așa se face, că avem într-o fărâmă de țărână și celălalt tărâm. Deși trăim o vreme îmbrăcați de lumea aceasta, totuși ni se întâmplă clipe, când fratele vis și sora moarte ne dau târcoale și ne despică făptura în două." Părintele Arsenie Boca

CALTII SI FOCUL - Parintele Arsenie Boca

 Toti calugarii care pentru neaparata trebuinta au mers prin orase au simtit trebuinta ocrotirii lui Dumnezeu. Rugaciunile celor din manastire i-au însotit ca o mâna de aparare. Un drum în lume îti face dovada statorniciei în calea cea duhovniceasca. De altfel nici nu se trimit din manastire decât cei mai statornici în calugarie. În ce consta primejdia? Firea omeneasca a fost asemanata cu câltii, patimile cu focul. Daca te atingi cu focul, câlti fiind, patimile amortite prin înfrânare se aprind prin simpla vedere. Calugarii traiesc într-un altfel de foc al Duhului Sfânt. Acesta se stinge când se apropie de ei întinaciunea prin simturi.
 
Parintele Arsenie Boca, Parintele Arsenie Boca – mare indrumator de suflete din secolul XX, Ed. Teognost, Cluj-Napoca, 2002, p. 64

Adrian și Natalia – care este originea și semnificația acestor nume?

Sfârșit de august. S-a dus vara aceasta ca o adiere de vânt și ne aflăm, iată, din nou la hotarul dintre anotimpuri. Chiar dacă soarele încă pare să fie îngăduitor cu oamenii și cu pământul întreg, frunzele ruginii și mirosul de fân ars țin să ne asigure, totuși, că ne apropiem de răpciune – căci așa se numea luna septembrie în satul românesc de odinioară, luna care deschide ușa toamnei. Printre poveștile și amintirile de vară pe care le păstrăm cu dor și grijă în tainica „ladă de zestre” a inimii, una e musai de (re)amintit și de transmis celor mai tineri decât noi, spre a dăinui pururea. O poveste de dragoste nu despre plăcerile lumii acesteia, ci despre iubire, jertfă și mărturisire, o poveste despre doi Sfinți pe care Biserica noastră îi cinstește an de an: Adrian și soția sa, Natalia, sărbătoriți în ziua de 26 august.

Peste 5,5 milioane de români își aniversează onomastica de sărbătoarea Sfinților Mucenici Adrian și Natalia, printre care se numără, cu siguranță, și mulți prietenii și apropiații multora dintre noi. De aceea, am considerat că este potrivit ca, în preajma acestei sărbători să aducem în atenția dumneavoastră […] câteva considerații de ordin istoric și etimologic, legate de originea și semnificația numelor Adrian și Natalia, alături de derivatele lor.

Cine au fost Sfinții Adrian și soția sa, Natalia?

Sfântul Mucenic Adrian şi soţia sa, Natalia, au trăit în Nicomidia (Turcia zilelor noastre), în timpul persecuțiilor care s-au petrecut împotriva creştinilor. Amândoi proveneau din familii înstărite. Adrian, ocupând funcția de demnitar al cetății, a luat parte într-o zi la o scenă care l-a marcat: 23 de bărbați fuseseră arestaţi, bătuți și aspru torturați din ordinul împăratului, din pricină că erau creștini. Întrebându-i dacă merită să îndure doate durerile pentru propria lor încăpățânare, aceia i-au răspuns: „Da! Ca să dobândim bunătăţile pregătite de Dumnezeu celor ce pătimesc pentru El, pe care urechea nu poate să le audă, nici cuvântul să le grăiască”. Răspunsul a fost atât de convingător, încât văzând credința lor, Sfântul Adrian a cerut gărzilor să deschidă ușa temniței și a intrat alături de ei. După cum ne spune Sinaxarul, soția Sfântului, Natalia, a fost la început îngrijorată pentru hotărârea suprinzătoare a soțului ei, însă mai apoi, împotriva logicii zilelor noastre, l-a îndemnat să rabde suferințele care vor veni, pentru că doar așa va primi cununa sfântă și luminată a muceniciei. Zilnic, Sfânta Natalia mergea la închisoare și ştergea cu pânză curată rănile, aducându-le, pe cât se putea, alinarea durerilor.

Zilele au trecut și, pentru că niciunul n-a putut fi întors din drumul către Rai, în temniţa întunecată a fost adusă o nicovală şi un ciocan de fier, cu care călăii au început să le zdrobească fluierele picioarelor. Sfântului Adrian i-au tăiat și o mână, pe care Sfânta Natalia a luat-o, în taină, ca amintire a curajului iubitului ei soț. Trecând Mucenicii la cele veșnice, Sfânta Natalia a fugit și ea de frica împăratului tocmai la Arghiropole, unde un om credincios s-a învrednicit să aducă Moaștele celor 23 de Sfinți Mucenici ca să le îngroape creștinește. Astfel, Sfânta Natalia și-a găsit din nou odihna, lângă osemintele iubitului ei soț, îngenunchind şi rugându-se ore și zile în șir. Nu după mult timp, Sfântul Mucenic Adrian i s-a arătat în vis, spunându-i că Domnul Hristos o așteaptă sus, în tinda Raiului. Sfânta Natalia a adormit astfel și nu s-a mai trezit niciodată, dându-și sufletul în mâinile Domnului și odihnindu-se pentru veșnicie întru Împărăția cea Cerească.

Care este etimologia și semnificația celor două nume?

Din punct de vedere etimologic, numele de „Adrian” provine din latinescul „Hadrianus”, care este la origine un cognomen, adică cel de-al treilea nume al unei persoane, care arăta familia, potrivit vechiului drept roman. „Hadrianus” face referire, așadar, la familia romană originară din zona Hadriei (în apropierea Mării Adriatice), iar traducerea lui s-ar putea face prin expresiile „cel ce vine dinspre mare” sau „cel care stă în apropierea Mării Adriatice. De altfel, însuși numele mării provine din timpul Italiei antice, de la numele localității Hadria, aflată în regiunea Veneției de azi (provincia Rovigo).

Numele „Hadrianus” a pătruns, apoi, în onomastica slavă creștină și, pe această filieră, a fost preluat de greci sub forma „Adrianos”. De aici, termenul a intrat și în vechea limbă românească, în secolul al XV-lea existând deja în Țara Românească documente vechi care atestă forme precum „Andrian” sau „Andreian”, rezultate prin contopirea cu un nume deja cunoscut în acea vreme – Andrei.

De asemenea, și numele „Natalia” poartă o semnificație interesantă. El provine tot din limba latină, de la verbul „nascor, nasci, natus”, care înseamnă „a produce”, „a face”. La baza termenului se află, de asemenea, cuvântul „natalis”, care în latină înseamnă „zi de naștere”, utilizată în Roma Antică pentru a denumi zilele de naștere ale personalitățior. De altfel, după apariția creștinismnului, sintagma „Natali Domini” exprimă ziua Nașterii Domnului sau Crăciunul, mărturie în acest sens fiind și urarea „buon Natale” din limba italiană, care înseamnă „Crăciun fericit”. În documentele românești, numele Natalia este atestat destul de târziu, în jurul anului 1680, fiind înscris sub forma „Nedelea” și intrat în uzul limbii pe filieră slavonă.

 

Viața pe scurt - Sfinții Mucenici Adrian și Natalia (sinaxar)

Sfinții Mucenici Adrian și Natalia, soț și soție (cunoscuți și ca Sfântul Mucenic Adrian și Sfânta Muceniță Natalia), au trăit în Nicomidia (Turcia de astăzi), în vremea împăratului Maximian Galeriu (293-311) . Adrian era păgân și pretor al Nicomidiei, iar Sfânta Natalia era creștină. În timpul unei persecuții, văzând curajul și blândețea a 23 de bărbați creștini, Adrian, un tânăr de 28 de ani, a ales să devina creștin. Când împăratul a auzit cele petrecute, l-a întrebat pe Sfântul Mucenic Adrian: "Ți-ai ieșit din minți?". Pretorul Adrian i-a răspuns: "Nu, abia acum mi le-am aflat". A fost aruncat în temniță împreună cu ceilalți bărbați creștini.

Nu trecuseră de-at treisprezece luni de la căsătoria lor, când pe Sfântul Mucenic Adrian l-au torturat și Sfânta Natalia a stat lângă el, întărindu-l în credință. Din nou binecuvântata Sfânta Natalia l-a îmbărbătat și l-a mângâiat. Îmbrățișându-l, ea îi spunea: "Fericit ești tu, stăpâne, că te-ai învrednicit a fi în rândul sfinților mucenici! Fericit ești tu, lumina ochilor mei, căci suferi pentru Cel ce a suferit pentru tine. Iată, de acum vei vedea slava Lui și te vei face părtașul ei, căci cel ce este părtaș suferințelor Lui va fi părtaș și al slavei Lui!" Pe când vorbeau, Sfânta Natalia a înmuiat o pânză în sângele lui și și-a uns trupul cu el.

Peste câteva zile, după ce iarăși legase rănile mucenicilor, Sfânta Natalia ședea la picioarele Sfântului Mucenic Adrian și zicea: "Te rog, stăpâne al meu, adu-ți aminte de legătura nunții noastre, de șederea mea alături de tine în vremea suferințelor și de dorința mea ca tu să dobândești cununile. Roagă pe Domnul Hristos, Dumnezeul nostru, să mă ia împreună cu tine, astfel ca, așa cum împreună am trăit în viața aceasta plină de păcate, tot așa să trăim laolaltă nedespărțiți în viața cea fericită. Te rog, stăpâne al meu, când vei sta înaintea Domnului Hristos, cere mai întâi îndurare pentru mine; căci sunt încredințată că orice vei cere, Domnul îți va da ție, căci rugăciunea ta este plăcută înaintea Lui, ca și stăruința ta. Dar tu știi necredința acestor oameni și lipsirea de Dumnezeu a împăratului și mă tem că mă vor sili să mă mărit cu altul, cu un om necredincios și păgân. Atunci se va întina patul meu, și legătura noastră se va rupe. Cu stăruință te rog, ocrotește-ți soția, așa cum Apostolul ne-a învățat; dăruiește-mi, ca răsplată a curăției mele, să mor împreună cu tine!"

Înainte de a fi odorat, temnicerii i-au permis să meargă acasă și să-și ia rămas bun de la soție și familie. Sfântul Mucenic Adrian, când a văzut ca Sfântul Mucenic Adrian vine acasă, a încuiat ușă, și zicea: "Ce voi face eu, care m-am însoțit cu un păgân? Nu m-am învrednicit de cinstea de a mă numi soția unui Mucenic, ci, iată, sunt o femeie ticăloasă a unui bărbat lepădat de Dumnezeu".

Învăț de la viață zi de zi

  Că pot fi destul de fericit încât să fiu Bun, că pot înfrunta destule greutăți încât să devin Puternic, că pot simți destulă durere încât să știu că sunt Om, că pot avea destule speranțe încât să fiu Fericit! Fă bine de câte ori Poți! Chiar dacă primești rău, tu Fă Bine. Cel puțin in inima ta ai satisfacția că nu ești că ceilalți. Și să nu uiți: răul îl pot face toți, binele, doar anumite persoane speciale! Fiecare om pe care îl ierți vindecă o parte din tine. Frumusețea și gingășia inimii fac un om frumos. Bunul simț și corectitudinea îl fac special!

Pr. Arsenie Boca

 " Ascultați-mă ce vă spun !
Să ne spovedim și să ne împărtășim mai des, că va sosi timpul când se va lua Sfânta Liturghie la Cer și nu se va mai săvârși pe pământ.
  Și să știți că, sfârșitul lumii nu va fi așa cum gândim noi, că va muri toată lumea odată.
Ci vor muri pe rând !
  Într-o parte de lume vor fi războaie, în altă parte cutremure, în altă înecare, vor fi accidente peste accidente, vor fi boli necunoscute si fără de leac.

  Atunci când va veni marea prigoană, atunci, se va vedea care este creștin adevărat, care le va răbda pe toate !
Care nu, va cădea în valul lumii.
Ei sunt îngăduiți de Dumnezeu și vor pune stăpânire pe întregul pământul. Nu te pune cu ei rău, ci să fii credincios, că Dumnezeu este în orice loc, ca și la Ierusalim, ca și la noi.
 
  Căci Biserica din ini­ma noastră nimeni nu o poate dărâma.
 Însă Dumnezeu cere de la noi faptele bune și sufletele, atât !

  Trebuie să fim dezbrăcați de orice și numai pe Dumnezeu să-l avem în suflet !"

 Pr. Arsenie Boca

Semne de iubire

 În toamna lui 1976 m-am internat în spital din cauza unei hepatite. Acolo, la salonul în care am fost repartizat, am cunoscut pe Idita Gheorghe din Pătule. Avea în jur de 65 de ani. Era destul de viguros, de vioi, dar nu asta m-a impresionat, ci cultura lui. Deși țăran, absolvent de șapte clase, citise și citea mult. Era abonat la revista ,,Contemporanul”, spre exemplu, spunea c-o are în colecție de la apariție. Avea o cultură generală vastă. În acea perioadă era preocupat de probleme de antropologie și paleontologie. Să tot fi vorbit cu dânsul. Semăna cu o enciclopedie ambulantă.
Într-o zi a venit pe la el soția. O țărancă obișnuită. Spre surprinderea tuturor celor din salon, Idita a început s-o drăcuie. Gura îi turuia repede-repede, ca o mitralieră. Femeia venise îngrijorată, neștiind care-i situația sănătății lui. Când l-a auzit drăcuind-o, deodată s-a luminat la față și a început să râdă. El o drăcuia, dânsa râdea. La un moment dat el a întrebat-o:
,,- La ce veniși, fă, la mine, fire-a dracului….!”
Femeia râdea și ochii îi pluteau în lacrimi. A răspuns sfios:
,,- N-avea cine să mă dea dracului acasă!”
Era un răspuns sincer și plin de candoare, tocmai prin spontaneitatea lui. Cei doi s-au luat în brațe și au stat așa o vreme, a o statuie dăltuită în piatră.
În acel moment se regăsiseră. Își dădeau seama că, deși în vârstă, se iubesc. Viața trecuse pe lângă ei ca vântul, ca lumina și nu observaseră. Nu avuseseră vreme să-și facă declarații de iubire. Se drăcuiseră șăgalnic, se drăcuiseră la post și la sărbătoare, la bine și la greu, la mânie și la voie bună. Vorba rea devenise pentru ei un mod de-a fi, un mijloc de a-și comunica reciproc sentimentele. Era, de fapt, o vorbă cifrată, era un semn de iubire.
Peste câțiva ani am aflat că nea Gherghe murise între timp. Nu știu nici azi dacă soția lui mai trăiește, dar cred că de multe ori, în visele ei, nea Gheorghe a venit s-o mângâie și s-o mai drăcuie un pic!
(Semne de iubire, în ,,Datina", Tr. Severin, an. IX(1997), nr. 1897(2 iul.), p. 6; în vol. Al. Stănciulescu-Bârda, Lumini și umbre, Bârda, Editura Cuget Românesc, 1998, pp. 87-88; ed. a II-a, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc, 2013, pp. 86 – 87; în vol. Al. Stănciulescu-Bârda, Momente și schițe, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2000, pp. 234 - 235; în vol. Inima mamei, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2002, p. 94).
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda

Nu te alarma!

Nu te alarma!

"Nu te alarma!", adica nu intra in panica, nu iti pierde increderea in purtarea de grija a lui Dumnezeu, indiferent de cat de grea este situatia prin care trebuie sa treci. Nu te pierde cu firea, adica ramai cat se poate de linistit, indiferent de cate valuri ale vietii se napustesc asupra ta. Mai ales in greutatile si necazurile vietii se vede grija lui Dumnezeu, atunci cand omul nu mai gaseste nici o solutie de scapare.

Teama, frica, tulburarea gandurilor, pierderea linistii sufletesti si imputinarea curajului sunt trairi ale celor care nu cred in Dumnezeu sau Il socotesc pe Acesta mult prea departe de aceasta lume care pare parasita de El. Acestia se cred si se simt singuri.

Cuviosul Ghelasie spune: "Tine-te tare, fii rabdator, suferinta si boala sunt in Taina Crucii; stai cu nadejde neclintita in Dumnezeu, in aceasta rastignire vie." Ceea ce numeste parintele "Taina Crucii" este tocmai planul de mantuire al lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. Din nici o cale de mantuire nu poate lipsi Taina Crucii.

Nu te contrazice!

"Nu te contrazice!", adica nu intra in conflict cu aproapele tau. Puterea mintii de a intelege un anumit lucru, de a-si verifica propria stare si de a primi o invatatura este un dar de la Dumnezeu. Astfel, tacerea, mai ales in intalnirile cu persoane care gandesc in mod diferit, este un semn al intelepciunii.

Cand aproapele greseste, dar nu accepta sub nici un chip faptul ca se poate insela in faptele sau gandirea lui, atunci nu mai are rost sa ne folosim de cuvinte sau argumente pentru a-l ajuta sa inteleaga ce anume greseste. Mintea lui este deja mult prea incordata spre a se apara, deci nu mai poate privi liber lucrurile.

Se intampla de multe ori ca acelasi lucru sa fie vazut de oameni in moduri diferite, in functie de experientele si trairea fiecaruia. Trebuie sa stim ca nu este obligatoriu ca sa existe un singur mod de a vedea un anumit lucru. Pot fi mai multe unghiuri bune de a privi acelasi lucru.

Prin contrazicere se cade foarte usor in mandrie, iar de la mandrie si pana la aprinderea cu manie impotriva aproapelui nu mai este decat foarte putin. Pentru aceasta, Cuviosul Ghelasie spunea: "Cand esti manios si patimas, in loc sa te descarci, cere iertare, macar si formal, ca sa imblanzesti fiarele patimii ce cauta sa te sfasie."

Inima

 

“

Inima

Doamne,

Este un „ochi” în piept,

Urma degetului Tău

Când m-ai făcut

Din „lut”

Şi „sărutul” Suflării,

Când pe suflet

Mi-ai pecetluit

Chipul dumnezeiesc

Prin care

Să Te pot vedea: inima”.

Avva Ghelasie Gheorghe

RUGĂCIUNE CĂTRE MAICA DOMNULUI

 

RUGĂCIUNE CĂTRE MAICA DOMNULUI

O, Preasfântă Fecioară, primeşte această rugăciune de la nevrednicii robii Tăi şi roagă-L pe Fiul Tău şi Dumnezeul nostru ca şi nouă tuturor, celor ce ne închinăm cu credinţă şi cu umilinţă înaintea icoanelor Tale, să ne dăruiască bucurie neaşteptată după trebuinţa fiecăruia.

Păzeşte în bunătate pe cei ce până la sfârşitul lor vieţuiesc în dreapta credinţă! Pe cei răi fă-i buni! Pe cei rătăciţi întoarce-i pe calea cea dreaptă! Căsniciile în dragoste şi unire le păzeşte! Pe soţii care se află în duşmănie şi despărţire împacă-i! Uneşte-i unul cu altul şi pune-le lor dragoste nestricată! Maicilor născătoare de fii dăruieşte-le grabnică dezlegare! Pe prunci creşte-i! Pe tineri înţelepţeşte-i şi deschide-le mintea spre primirea învățăturilor folositoare, povăţuieşte-i spre frica de Dumnezeu! Pe cei de un sânge, prin pace şi dragoste izbăveşte-i de ceartă şi de vrăjmăşii!

Fii toiag bătrâneţilor!

De moartea cea fără de veste şi fără de pocăinţă pe toţi izbăveşte-ne şi ne dăruieşte nouă tuturor sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără durere, în pace şi răspuns bun la Înfricoșătoarea Judecată a Lui Hristos! Pe cei mutaţi din viaţă, în credinţă şi pocăinţă, fă-i să locuiască împreună cu Îngerii şi cu toţi Sfinţii! Roagă-L pe Fiul Tău, pentru cei ce s-au sfârşit de moarte năpraznică, să le fie milostiv!

Pentru toţi cei răposaţi fără să aibă rudenii care să roage pe Fiul tău pentru odihna lor, singură fii neîncetată şi caldă rugătoare, ca toţi, în Cer şi pe pământ, să te cunoască ca pe o sprijinitoare neînfruntată a neamului creştinesc şi cunoscându-te, să te slăvească pe tine şi prin tine pe Fiul tău, cu Cel fără-de-început al Său Părinte şi cu Preasfântul şi de Viaţă Făcătorul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!!

Bună dimineața, viață!🌱

 

*Text foarte frumos al lui Pierre Teilhard de Chardin (Născut în Orcines, 1 mai 1881 – A murit la New York, 10 aprilie 1955), care a fost un preot , teolog, filosof și paleontolog care a încercat să construiască o viziune integrativă pentru știință și Theologie.

*"Religia nu este doar una, sunt sute. * * *

*Spiritualitatea este una singură. * * *

*Religia este pentru cei adormiți. * * *

*Spiritualitatea este pentru cei treji. * * *

*Religia este pentru cei care au nevoie de cineva care să le spună ce să facă și vor să fie ghidați. * * *

*Spiritualitatea este pentru cei care sunt atenți la Vocea lor interioară. * * *

*Religia are un set de reguli dogmatice. * * *

* Spiritualitatea te invită să raționezi despre orice, să pui la îndoială totul. * * *

* Religia amenință și intimidează. * * *

*Spiritualitatea îți oferă pace interioară. * * *

*Religia vorbește despre păcat și vină. * * *

*Spiritualitatea îți spune: "învață din greșeală".. * * *

*Religia reprimă totul, te face fals. * * *

*Spiritualitatea le depășește pe toate, te face real! * * *

*Religia nu este Dumnezeu. *

*Spiritualitatea este Totul și, prin urmare, este Dumnezeu. *

* Religia compensează. * * *

*Spiritualitatea află. *

*Religia nu investighează și nu pune întrebări. * * *

* Spiritualitatea pune la îndoială totul. * * *

*Religia este umană, este o organizație cu reguli. * * *

*Spiritualitatea este Divină, fără reguli. * * *

*Religia este cauza dezbinărilor. * * *

*Spiritualitatea este cauza Unirii. * * *

*Religia te caută să crezi. * * *

*Spiritualitatea trebuie să o cauți. * * *

*Religia urmează preceptele unei cărți sfinte. * * *

*Spiritualitatea caută sacrul în toate cărțile. * * *

*Religia se hrănește cu frică. * * *

*Spiritualitatea se hrănește cu încredere și credință. * * *

*Religia face gândul să trăiască. * * *

*Spiritualitatea te face să trăiești în conștiință.. * * *

*Religia se face. * * *

*Spiritualitatea are grijă de Ființă. * * *

*Religia hrănește ego-ul. * * *

*Spiritualitatea ne face să transcendem. * * *

*Religia ne face să renunțăm la lume. * * *

*Spiritualitatea ne face să trăim în Dumnezeu, nu să-L abandonăm.*

* Religia este venerație. * * *

* Spiritualitatea este o meditație. * * *

*Religia visează la glorie și rai. * * *

*Spiritualitatea ne face să experimentăm gloria și raiul aici și acum. * * *

*Religia trăiește în trecut și viitor. * * *

*Spiritualitatea trăiește în prezent. * * *

*Religia ne încapsulează memoria. * * *

*Spiritualitatea ne eliberează conștiința. * * *

*Religia crede în viața veșnică. * * *

Spiritualitatea ne face conștienți de viața veșnică. * * *

*Religia promisiuni pentru după moarte. * * *

* Spiritualitatea este găsirea lui Dumnezeu în interiorul nostru în timpul vieții. * * *

*"Nu suntem ființe umane care trec printr-o experiență spirituală... * * *

*Suntem ființe spirituale care trec printr-o experiență umană... "*

Credința

 

Credința O femeie săracă dintr-o familie mică era foarte credincioasă. Într-o zi, când banii nu mai erau suficienți, nici măcar pentru a hrăni copiii, ea a sunat la un post de radio și a lăsat acolo un apel către Dumnezeu. În timp ce angajații de la radio au compătimit femeia credincioasă, unul dintre ascultători a fost, însă, foarte furios. Acest ascultător era un ateu convins și a decis să-și satisfacă plăcerea, batjocorind femeia credincioasă. Bărbatul a aflat adresa la care locuia aceasta, apoi a sunat-o pe secretară și a instruit-o să cumpere multe daruri și produse alimentare. Puțin mai târziu, secretara s-a întors la el cu cea mai bună carne, cu brânzeturi și multe dulciuri. Nu mică i-a fost uimirea, deci, atunci când șeful ei i-a dat următorul ordin: - Livrează produsele la această adresă, iar în cazul în care femeia întreabă cine a trimis alimentele, să-i spui că Diavolul! Când secretara i-a dat femeii pachetul cu produse alimentare, a fost foarte emoționată. Femeia era atât de recunoscătoare, încât lacrimile îi curgeau pe obrajii nestăvilite. Nu a încetat nici o clipă să-i mulțumească și să o binecuvânteze pe fată. Dar, când și-a luat rămas bun, secretara a întrebat-o, totuși, pe femeie: - Nu vreți să aflați cine a trimis aceste produse? Femeia a răspuns: - Nu. Nu are absolut nicio importanță, pentru că atunci când Dumnezeu dă ordinul, chiar și Diavolul se supune!

Ce este

 

Ce este otrava?

Tot ce depășește ceea ce avem nevoie este otravă. Poate fi putere, lene, mâncare, ego, ambiție, frică, furie sau orice altceva.

Ce este frica?

Neacceptarea incertitudinii. Dacă acceptăm incertitudinea, devine o aventură.

Ce este invidia?

Neacceptarea fericirii în celălalt. Dacă acceptăm asta, devine inspirație.

Ce este furia?

Neacceptarea a ceea ce este dincolo de controlul nostru. Dacă acceptăm, devine toleranță.

Ce este ura?

Neacceptarea oamenilor așa cum sunt. Dacă le acceptăm necondiționat, atunci devine iubire.

- Rumi -

Învață

 

"Învață să nu ripostezi, să nu te justifici, să nu ai ultimul cuvânt, să te rogi pentru cei care te jignesc, să accepți că te poți înșela chiar și când ești sigură, sigură că ai dreptate."

Monahia Siluana Vlad

Viața

 

"Viața te ia de lângă oamenii pe care îi iubești, până când înțelegi că nu suntem acest trup, ci sufletul pe care îl conține. "

Viața râde de tine de atâtea ori, până când încetezi să mai iei totul atât de în serios și râzi de tine.

Viața te dărâmă și te doboară în câte părți sunt necesare pentru ca tu să treci lumina.

Viața se ocupă de rebeli, până când încetezi să mai încerci să controlezi.

Viața îți repetă același mesaj, chiar și cu țipete și palme, până când în sfârșit asculți.

Viața îți trimite fulgere și furtuni, să te trezească.

Viața te umilește și te învinge iar și iar până când decizi să-ți lași EGO-ul să moară.

Viața îți neagă bunurile și măreția până când nu mai vrei bunuri și măreție și începi să servești.

Viața îți taie aripile și îți taie rădăcinile, până când nu ai nevoie nici de aripi, nici de rădăcini, ci doar dispari în forme și zbori din A FI.

Viața îți neagă miracole, până când înțelegi că totul este un miracol.

Viața îți scurtează timpul, așa că te grăbești să înveți să trăiești.

Viața te ridiculizează până când devii nimic, până când devii un nimeni, apoi devii totul.

Viața nu îți dă ceea ce vrei, ci ceea ce ai nevoie pentru a revoluționa.

Viața te rănește, te rănește, te chinuie, până când îți lași capriciile și tantrumurile și ești recunoscător că respiri.

Viața îți ascunde comori, până când faci călătoria, până când ieși să le găsești.

Viața ți-l neagă pe DUMNEZEU, până când îl vezi în toate și în toți.. "

Fii o candelă aprinsă

 ”Ne îmbolnăvim pentru că ne stresăm prea mult şi uităm să fim fericiţi... Lipim şi dezlipim etichete pe oameni. Tragem pe unii sau pe alţii de mânecă încercând să schimbăm păreri. Ne consumăm energia preocupându-ne de ceea ce gândesc alţii despre noi. Acumulăm frustrări, ne încărcăm sufletele cu griji inutile şi ne alimentăm imaginaţia cu tot felul de închipuiri. Ne îmbolnăvim pentru că ne stresăm prea mult şi uităm să fim fericiţi. Datul cu părerea despre orice, oricând, oriunde, încurajat de mass-media devine o a doua fire a omului mic. Prejudecăţi. Utopii. După ce malaxorul vieţii ne frământă bine, uneori și cea mai amărâtă bucățică de pâine ți se pare cea mai dulce. Mai ales după ce viața ți-a dat jos „ochelarii de cal”, acele apărătoare care nu îţi permit să vezi lateral ceea ce ar trebui: suferinţele şi nevoile celor de lângă noi, frumosul din jurul nostru, binele şi intenţiile bune, şansele care ni se acordă, oamenii care merg alături de noi, natura. Astăzi greșesc eu și tu mă ierți. Mâine greșești tu și eu te iert. Poimâine greșim amândoi și alții ne iartă și tot așa. Și deasupra tuturor și în noi adie Duhul Sfânt în Lumină lină. Ne emoţionează orice este frumos, o floare, o melodie, un zâmbet, vocea unui copil, tandreţea unui bătrân, amintirea cuiva drag… Ai adus ceva frumos și bun pe lume? Ai făcut pe cineva fericit astăzi? Iubești sau urăști? Acționezi sau ești indiferent? Înțelegi fără explicații? Crezi fără să vezi? Auzi fără cuvinte? Vezi cu ochii închiși? Simți fără atingeri? Când te uiţi în oglină ce vezi?! Când viața îți rupe paginile viselor, râzi de mulțimea viselor ce apar după? Sufletul nu este limitat la un număr fix de iubiri. Nu rămâne într-o baltă de pierzanie. Fiecare om pe care îl întâlnesc în drumul meu îmi este superior prin ceva. De aceea, încerc să învăț câte ceva de la fiecare. Și, Doamne, ce minune este viața! Mai ales după ce îți tragi sufletul că ai alergat de tine ca să te întâlnești cu Tine… Am să iubesc până la sfârșitul lumii. Iar sfârșitul lumii e sfârșitul meu. Când am murit, lumea mea s-a sfârșit. Așadar, se cuvine să mă preocupe sfârșitul meu, nu sfârșitul lumii. A semnat cineva vreun contract că trăiește 70 sau 80 de ani?! Oricând povestea vieții noastre se poate încheia, brusc sau lin. „Apocalipsele” contemporane sunt în mintea și în inima mea, când urăsc, mint, invidiez, judec, etc. În mine e Raiul, în mine e iadul. În mine e lumina și în mine e întunericul. Așadar, suflet drag, trăiește fiecare zi ca și cum ar fi ultima zi din viața ta. Astăzi poate fi cea mai frumoasă zi, de tine depinde ce alegi. Fii o candelă aprinsă, iar prin pilda propriei vieți fă lumea mai frumoasă în jur. Iartă, iubește, binecuvântează! Ești o minune!" Pr. Ieromonah Hrisostom Filipescu

Cumpărați ceapă și mâncați-o crudă, coaptă, fiartă

Cumpărați ceapă și mâncați-o crudă, coaptă, fiartă ... chiar zilnic, indiferent cât de mare este prețul ... mâncați ceapă!!! Dr. Dawood Al-Rubaie, proprietarul Enciclopediei arabe de terapie pe bază de plante medicinale, spune: "Am scris mai multe articole despre ceapă și beneficiile ei terapeutice și nutriționale și, de câte ori am citit un nou raport, am fost motivat să scriu mai multe despre acesta. Și când discuția despre aceasta a devenit lungă, m-am gândit să o scriu sub titlul ... 

Știai*: 

 * Știai * Ceapa este una dintre cele mai bogate legume și fructe cu un compus importantă numită Quercitina, și numai germenii de capere concurează cu aceasta? 

 * Știai * Că antioxidantul (Quercitina) din ceapă rezistă inflamațiilor oriunde se găsește, în special în sinusuri și plămâni? 

 * Știai * Faptul că, consumul de ceapă împiedică dezvoltarea diabetului de la tipul (2), care este tratat cu tablete iar la tipul (1) care necesită injecție cu insulină? 

 * Știai * Că ceapa previne cancerul de sân, prostată, uter și ovarian și, de asemenea, previne creșterea și numărului de leziuni precanceroase? 

 * Știai * Că ceapa combate atacurile de astm? 

 * Știai * Ceapa protejează celulele nervoase de leziuni și de bolile rezultate legate de sistemul nervos? 

 * Știai * Ceapa previne deteriorarea și întărirea vaselor de sânge și previne multe boli de inimă? 

 * Știai * Că ceapa sporește prezența și reproducerea bacteriilor naturale în intestin, ceea ce îmbunătățește absorbția nutrienților, crește sistemul imunitar și previne creșterea excesiva în greutate? 

 * Știai * Ceapa ucide multe tipuri de germeni și bacterii din gât și plămâni? 

 * Știai * Ceapa subțiază sângele și previne formarea cheagurilor, mai ales atunci când este la grătar și că avertizează împotriva consumului de diluanți farmaceutici de sânge, cum ar fi aspirina și warfarina cu ceapă la grătar sau prăjite, deoarece provoacă o creștere excesivă a fluidității sângelui? 

 * Știai * Că ceapa reduce presiunea arterială la pacienții hipertensivi? 

 * Știai * Ceapa aduce starea de somnolență? 

 * Știai * Ceapa previne creșterea germenului H. Pylori și îl elimină? 

 * Știai * Că ceapa reduce colesterolul și trigliceridele? 

 * Știai * Că ceapa previne apariția bolilor asociate diabetului? 

 * Știai * Ceapa previne reproducerea virusului SIDA? 

 * Știai * Că ceapa previne osteoporoza? 

 * Știai * Ceapa conține cantități ample de compuși de sulf care mențin prospețimea pielii, rezistența și frumusețea părului și a unghiilor? Note: Zicala populară spune: - 

 “Mănâncă ceapă și uită ce rău s-a întâmplat” - de fapt ceapa îmbunătățește starea de spirit și relaxează inima. 

 Cojile de ceapă sunt cele mai bogate în antioxidanți chorcetinici. Ceapa nu își pierde proprietățile medicinale la punctul de fierbere. 

Supa de ceapă este tipică pentru a obține toate beneficiile cepei.

O PILDĂ DESPRE MÂNIE

 

Într-o zi, un om a mers la duhovnicul său pentru a-i cere sfatul. – Părinte, eu întotdeauna vă văd calm și bine dispus, învățați-mă și pe mine să fiu așa, să nu mă înfurii și să nu mă supăr pe nimeni.

– Bine, băiete. Fă rost de o pungă și de un cartof. – Și ce să fac cu ele? – Atunci când te vei supăra pe cineva, ia un cartof, scrie pe el numele acelei persoane, pune-l în pungă și poart-o cu tine peste tot. Așa vei face de fiecare dată când te vei supăra pe cineva. Trecuse ceva timp. Punga s-a umplut de cartofi, o parte au început să se strice, a devenit foarte grea și urât mirositoare. Omul indignat a mers la duhovnicul său, ca să afle ce să facă mai departe. – Părinte, punga asta e foarte grea și împuțită, nu mai pot s-o port cu mine. Pot s-o arunc? – O s-o arunci atunci când vei arunca și supărările tale împuțite din suflet și o să înveți că nu trebuie să le mai aduni, pentru că te strici pe dinăuntru.

Părintele Mihail Deliorga

Atât de des îmi spuneai:

„Fiule, acestea trei mereu să le conştientizezi:

– ţinta unde trebuie să ajungi,

– starea de fapt în care eşti,

– calea de urmat de a ajunge de la ce eşti la ce ar trebui să fii, la ce Treimea din veci şi-a dorit pentru tine să fii”.

Mi-ai dat reperele, m-ai îndreptat pe cale zicându-mi: „una e să ştii calea, alta e să mergi pe ea şi alta e să o fi şi parcurs până-n finalul ei, în veşnicie”.

Răspunsul meu de fiu spre tine, Moş Avva, e tocmai să nu trădez calea ce mi-ai deschis-o, să n-o reneg şi-ncrâncenat chiar de „rănit” să mă menţin pe drum. Cândva-mi spuneai că e un fel de legământ, un jurământ al practicii, o asumare conştientă definitivă a căii de urmat, cum şi Părintele Sofronie zicea: „Să

Puterea cuvintelor ,,Doamne miluieşte”

 Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici: Puterea cuvintelor ,,Doamne miluieşte” Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici: Puterea cuvintelor ,,Doamne miluieşte” Rosteşte cuvintele acestea atât la singular cât şi la plural. Strigă ca orbul Bartimeu: Doamne, miluieşte-mă! Dar strigă şi precum cei zece leproşi: Doamne, miluieşte-ne! Roagă-te pentru tine, roagă-te şi pentru toţi oamenii. Rogu-mă Ţie, Doamne, pentru mine, cel născut întru neputinţă: Doamne, miluieşte-mă! Şi pentru toţi oamenii, născuţi întru neputinţă: Doamne, miluieşte-ne! Amăgitu-m-a lumea şi am călcat legea Ta cea de viaţă făcătoare: Doamne, miluieşte-mă! Şi pentru toţi cei ce au călcat legea Ta cea de viaţă făcătoare: Doamne, miluiește--ne! Încă o zi sau două voi mai fi oaspetele Tău în această lume, după care ca umbra mă voi duce şi mă voi număra între răposaţi: Doamne, miluieşte-mă! Şi pentru toţi cei adormiţi întru Credinţă rogu-mă Ţie: Doamne, miluieşte-ne! Doamne, miluieşte-i pe cei ce sunt la putere, de trei ori mă rog Ţie, fiindcă sunt în primejdie să ajungă oameni ai silniciei. Doamne, miluieşte-i pe cei ce sunt întru bogăţie, de trei ori mă rog Ţie, fiindcă sunt în primejdie să ajungă desfrânaţi. Doamne, miluieşte-i pe săraci şi pe orfani, de trei ori mă rog Ţie, fiindcă sunt în primejdie să cadă în deznădejde. Doamne, miluieşte-i pe cei ce au ştiinţă lumească, de trei ori mă rog Ţie, fiindcă sunt în primejdie să-şi facă dumnezei din sine, iar de Tine să uite. Şi de îţi va veni în minte când te rogi tu vreuna dintre fiinţele omeneşti, fie ea dintre răposaţi sau dintre cei vii sau dintre cei nenăscuţi încă, să spui îndată: Doamne, miluieşte! Şi de îţi va veni în minte un om vrăjmaş al tău, spune: Doamne, miluieşte! Iar ce putere e în cuvintele acestea îţi va spune când vă veţi întâlni cu orbul Bartimeu: orb am fost, şi am văzut! Îţi vor spune leproşii: leproşi am fost şi ne-am curăţit! Îţi vor spune îndrăciţii: nebuni am fost şi ne-am înţelepţit! Îţi vor spune slăbănogii: bolnavi am fost şi ne-am însănătoşit! Îţi vor spune morţii: morţi am fost şi am înviat! Îţi vor spune apostolii: furtună a fost şi s-a potolit! Îţi va spune păcătoasa care s-a pocăit: am păcătuit şi am primit iertare! Îţi va spune tâlharul de pe cruce: răufăcător am fost şi am intrat cel dintâi în Rai! (Episcop Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, vol. 2, Editura Sophia, Bucureşti, 2003, pp. 145-146)

Rosteşte cuvintele acestea atât la singular cât şi la plural. Strigă ca orbul Bartimeu: Doamne, miluieşte-mă! Dar strigă şi precum cei zece leproşi: Doamne, miluieşte-ne! Roagă-te pentru tine, roagă-te şi pentru toţi oamenii. Rogu-mă Ţie, Doamne, pentru mine, cel născut întru neputinţă: Doamne, miluieşte-mă! Şi pentru toţi oamenii, născuţi întru neputinţă: Doamne, miluieşte-ne! Amăgitu-m-a lumea şi am călcat legea Ta cea de viaţă făcătoare: Doamne, miluieşte-mă! Şi pentru toţi cei ce au călcat legea Ta cea de viaţă făcătoare: Doamne, miluiește--ne! Încă o zi sau două voi mai fi oaspetele Tău în această lume, după care ca umbra mă voi duce şi mă voi număra între răposaţi: Doamne, miluieşte-mă! Şi pentru toţi cei adormiţi întru Credinţă rogu-mă Ţie: Doamne, miluieşte-ne! Doamne, miluieşte-i pe cei ce sunt la putere, de trei ori mă rog Ţie, fiindcă sunt în primejdie să ajungă oameni ai silniciei. Doamne, miluieşte-i pe cei ce sunt întru bogăţie, de trei ori mă rog Ţie, fiindcă sunt în primejdie să ajungă desfrânaţi. Doamne, miluieşte-i pe săraci şi pe orfani, de trei ori mă rog Ţie, fiindcă sunt în primejdie să cadă în deznădejde. Doamne, miluieşte-i pe cei ce au ştiinţă lumească, de trei ori mă rog Ţie, fiindcă sunt în primejdie să-şi facă dumnezei din sine, iar de Tine să uite. Şi de îţi va veni în minte când te rogi tu vreuna dintre fiinţele omeneşti, fie ea dintre răposaţi sau dintre cei vii sau dintre cei nenăscuţi încă, să spui îndată: Doamne, miluieşte! Şi de îţi va veni în minte un om vrăjmaş al tău, spune: Doamne, miluieşte! Iar ce putere e în cuvintele acestea îţi va spune când vă veţi întâlni cu orbul Bartimeu: orb am fost, şi am văzut! Îţi vor spune leproşii: leproşi am fost şi ne-am curăţit! Îţi vor spune îndrăciţii: nebuni am fost şi ne-am înţelepţit! Îţi vor spune slăbănogii: bolnavi am fost şi ne-am însănătoşit! Îţi vor spune morţii: morţi am fost şi am înviat! Îţi vor spune apostolii: furtună a fost şi s-a potolit! Îţi va spune păcătoasa care s-a pocăit: am păcătuit şi am primit iertare! Îţi va spune tâlharul de pe cruce: răufăcător am fost şi am intrat cel dintâi în Rai! (Episcop Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, vol. 2, Editura Sophia, Bucureşti, 2003, pp. 145-146)

Uneori nu ai nevoie să escaladezi cei mai înalți munți, ci doar să ai curajul de a sta cu tine în liniște....

 A fost odată un fermier care și- a dat seama că și- a pierdut ceasul în fân. Nu era un ceas oarecare. Pentru fermier acest ceas avea o valoare sentimentală. După o lungă căutare prin hambarul cu fân el a renunțat. Afară era un grup de copii. S- a îndreptat către ei și le- a spus că cel care va gasi ceasul va primi un premiu deosebit. Auzind asta, copiii s- au dus în hambar și au început să caute peste tot. Când toți erau pe punctul de a renunța, un copil a venit la fermier și l-a … rugat să il lase singur în hambar pentru a căuta ceasul. După puțin timp, băiatul s- a întors la fermier cu ceasul în mână. Fermierul a ramas uimit și l- a întrebat: – Cum ai reușit să- l găsești? Eu și ceilalți copii îl căutăm de foarte mult timp. Baiatul i- a răspuns: – Nu am facut nimic special. M- am așezat și am început să ascult. În liniște am auzit clinchetul acelor de ceas, iar apoi am mers în direcția indicată de sunet”. Liniștea stă oricând la dispoziția ta. Bucură- te de câteva clipe de liniște pe care să ți le acorzi zilnic. O minte liniștită poate gândi, evalua și lua decizii mai ușor decât una agitată. Uneori nu ai nevoie să escaladezi cei mai înalți munți, ci doar să ai curajul de a sta cu tine în liniște....