Marturii despre Pr Arsenie - la ceas de necaz

 

Când am fost odată la Părintele, mi-a spus: „Dacă eşti aşa nelinişlită, întreabă pe cineva şi să faci un canon”. M-am dus la o măicuţă care a murit şi e înmormântată la Prislop. Şi a zis să-mi aleg un Sfânt şi să-i citesc acatistul 6 săptămâni. Am ales pe

Sfântul Nicolae şi i-am citit acatistul 6 săptămâni şi după ce am terminat de citit, în noaptea aceea am fost la Piteşti unde era băiatul arestat şi pe la două noaptea m-am dus şi am dormit, iar către ziua am visat că a venit Sfântul Nicolae şi mi-a zis să nu mă mai necăjesc, să nu mă mai supăr că am să mă îmbolnăvesc de inimă, iar băiatul nu va sta nici un an de zile la închisoare, cu toate că are 5 ani. Pe data de 7 va veni acasă. Eu am visat asta în data de 28 decembrie şi în ziua de Sfântul Ioan a venit acasă.

 

 

Sfaturi şi îndemnuri ale Părintele Arsenie...

- Bolile încep de la suflet, de la minte, de la concepţia despre lume, de la dezechilibrul emotional.

- Paralizia loveşte de obicei pe cei nesătui de avere şi poate fi moştenită.

- De obicei pătimesc de cancer cei care nu postesc niciodată. Cancerul încă nu are leac şi apare fără alte explicaţii, decât ca o frână pedepsitoare a desfrânării stomacului. Se vede că prin el se pedepseşte lăcomia mâncărilor şi obârşia desfrânării.

- Fumatul slăbeşte nu numai plămânii, ci şi mintea omului, încât credinţa nu o mai vezi atât de curat.

- Cei bolnavi să ţină regimul bolii în loc de post.

 

Părintele Arsenie şi ursul din pădure

Mi-au povestit nişte oameni, tot pe când eram la Sâmbăta, o altă minune. Şi ziceau: „Părinte, noi ne-am dus sus, în munte, că Părintele îşi facea chilie colo, sus”. Voia să-şi facă o chilie cu biserică, cu tot, acolo, în fereastra mare de la Sâmbăta. Şi zicea omul acela: „Eu fac parte dintr-un grup de oameni care ne duceam să săpăm acolo, cu Părintele Arsenie. Când ne duceam pe drum, ne-o întâmpinat un urs. Noi, imediat: Părinte, ursul! Noi nu mai mergem!” No, le era frică oamenilor, că era pe cărăruşă, chiar în calea lor, ditamai ursul! Le era frică să se ducă! Părintele le zice: „Staţi pe loc aici. Când vă chem eu, atunci veniţi!” Şi s-o dus, domnule, la urs. S-o dus, l-o prins de ureche - au văzut oamenii asta! - şi i-o şoptit ceva la ureche. Şi ursul s-o tras într-o parte şi o plecat de acolo! Şi Părintele atunci le-o zis: „No, haidaţi acuma! Haidaţi, că i-am spus eu ce să facă. Nu mai are treabă cu voi!” No, asta o văzut-o omul! Deci şi animalele îl ascultau...

(Pr. Ghelasie Țepeș, Părintele Arsenie Boca – Fiți îngăduitori cu neputințele oamenilor, Editura Agnos, Sibiu, 2013, p. 64)

 

''Vreţi să ştiţi cine-i mai mare?

Răspunsul e paradoxal: cine-i mai mic în ochii săi, acela-i mai mare în ochii lui Dumnezeu.

Mare e acela care numai de mărimea lui nu se ocupă. Mare e cel ce creşte fară să ştie: ca bobul de grâu în strălucirea soarelui şi bătaia vântului. Dacă e o creştere naturală, după fire, naturală e şi creşterea mai presus de fire, căci adevărata dimensiune a desăvârşirii smerenia este. Drept aceea, dacă nu puteţi înţelege împărăţia lui Dumnezeu, cel puţin primiţi-o ca un copil, în care nu se întâmplă nici o răvăşire dialectică.''

(Protosinghel Arsenie Boca, Cuvinte vii, Ediţia a II-a revizuită, Editura Charisma, Deva, 2006, pp. 147-148)

 

“Omul se roagă de Dumnezeu să-l scape de necazuri, iar Dumnezeu se roagă de om să-şi schimbe purtările. Socotiţi şi voi, care de cine să asculte întâi? Să nu daţi vina pe Dumnezeu că El ne usucă pământul de sub picioare şi vlaga din oase. Să nu-i faceţi nedreptatea aceasta!”

“Despre durerile oamenilor” Vol 1, – Din invataturile Parintelui Arsenie Boca

 

 

''Durerea nu e obiect sănătos de meditaţie. De durere trebuie să scapi, să o depăşeşti, să fii deasupra ei. Dar trebuie să vină cineva să te scoată din cercul tău chinuitor de îngust. Căci durerea ta te ia în vârtejul ei şi te închide dinspre toată lumea şi dinspre orice lume. E parcă o prelungire a iadului după tine.

Cu cât orizontul tău e mai îngust şi mai îngustat de durere, cu atât neliniştea ta e mai mare şi poate să fie mai mare ca în toată lumea.''

Din volumul:'' Părintele Arsenie Boca – Mare îndrumător de suflete din secolul XX'', Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2002, p. 167

 

''Când dreptatea lui Dumnezeu se întoarce asupra noastrã a sosit vremea de platã sau ispãsirea. Ispãsirea nu-i o pedeapsã de la Dumnezeu, ci un mijloc de înteleptire, o îndreptare mai asprã. Iar fiindcã dreptatea lui Dumnezeu mereu tine între faptã si rãsplatã, putem vorbi chiar de legea dreptãtii, ca de o lege milostivã, prin care ne curãtim de petele faptelor rele. în vremea ispãsirii când vin asurpa noastrã strâmtorãrile, dacã le rãbdãm de bunãvoie, neumblând cu ocolirea, ne ajutã Dumnezeu; iar de nu vrem sã primim cele ce vin peste noi, cã nu le întelegem, nu ne ajutã Dumnezeu, desi El ar fi vrut.''

Text preluat din ''Cararea Imparatiei'' - pag. 41

 

„Sa va spovediti si sa va impartasiti. Sa aveti o clipa in care sa va impacati cu Dumnezeu. Sa folositi clipa intalnirii cu Hristos ca pe o raza de soare care va lumineaza viata, ca El este Calea, Adevarul si Viata. Sa-L luati pe Hristos cu inima impacata cu Dumnezeu. Sa nu plecati din fata lui Hristos intristati, ca tana­rul bogat care n-a inteles cu Cine statea de vorba”.

Parintele Arsenie Boca

A venit un credincios la manastire si l-a muscat câinele manastirii. Atunci s-a dus la Parintele Arsenie si i-a spus: „Bine Parinte, sa venim la manastire si sa ne muste câinele manastirii!”. Parintele Arsenie l-a întrebat: „Cunosti câinele?”. „Cunosc”. „Hai si mi-l arata!” si i l-a aratat. Atunci, Parintele Arsenie i-a zis câinelui: „Sa pleci si sa nu te mai prind pe aici!”. Câinele a pus capul în pamânt, a plecat si nu l-a mai vazut nimeni de atunci. (Morar Gheorghe, Ucea de Sus) N-a trecut mult timp dupa ce plecase Parintele Arsenie în vesnicie, când, mergând eu iar la mormântul lui la Prislop, ma opresc niste maici: „Frate - îmi zic monahiile - stii tu cine strajuieste noaptea la mormântul Parintelui?”. „Nu, de unde sa stiu?“ - le-am zis. „Doua caprioare!!!”. „Cum?”. „Uite-asa: vin în fiecare noapte, se-aseaza si dorm încovrigate, cu boturile una în alta, pe mormântul Parintelui. De parca ar vrea sa-l încalzeasca!… Si când ne apropiem, pleaca, da’ încet, fara frica, si pe urma vin iar! În toata iarna lui ‘89-’90, caprioarele au strajuit noapte de noapte la mormântul Parintelui, ca doi îngeri tacuti, credinciosi si cuminti…”. (Valentin Iacob, în „Buletinul parohiei Sfânta Cruce” - USA, vol. XIII, nr. 9/ 2004) În anul 1999 am mers la Prislop. Acolo, un om foarte serios mi-a povestit ca odata l-a dus cu caruta pe Parintele Arsenie, de la Lovnic la Fagaras. Pe drum, au trecut printr-o padure si Parintele i-a zis sa opreasca lânga o tufa. Omul opreste caii si Parintele zice: „Scoala, ma, lenesule, nu ti-e rusine sa te culci în drum?” Carutasul a crezut ca vorbeste cu vreun betiv adormit dupa tufa. Când colo, numai ce vede ca de dupa tufa iese o namila de lup, care se întinde cât era de mare! Parintele Arsenie i-a mai zis lupului: „Poti speria vreun trecator; nu ti-e rusine sa te culci pâna da soarele pe tine?” Dupa aceea lupul a plecat prin padure. Mergând mai departe prin padure, omul a observat ca deasupra carutei se adunase un stol de pasarele care ciripeau vesele. Asa l-au petrecut pe Parintele pâna au iesit departe de padure. Atunci Parintele le-a zis: „Duceti-va înapoi la locul vostru” si pasarelele s-au întors în padure. Carutasul s-a gândit ca Parintele Arsenie Boca este cu adevarat omul lui Dumnezeu. Când Parintele lucra la chilia din munte, avea 12 oameni care îl ajutau. Unul din ei mi-a spus ca odata, când urcau pe poteca, un urs le-a aparut în fata, chiar pe poteca. N-au mai îndraznit nici sa urce, nici sa coboare, desi aveau si securi la ei, si l-au asteptat pe Parintele Arsenie, care ramasese putin în urma. Când a ajuns, Parintele Arsenie le-a zis: „Ce faceti mai, fricosilor?”, apoi s-a dus la urs cu mainile goale, si spre uimirea lor, l-a luat de o ureche si i-a zis: „Du-te ma pe aici la vale. Tu nu vezi ca la astia le e frica de tine?”. Si ursul a plecat la vale! (Biliboaca Matei, Savastreni) În timpul postului venea multa lume la manastire, cu carutele cu cai. Odata, unuia i s-a furat hamul de pe cal si i-a spus Parintelui Arsenie. Atunci, Parintele a zis sa se dea la o parte toata lumea, ca sa poata trece. S-a facut carare, dar un om nu a putut pleca din loc si aceluia i-a spus Parintele: „Mai, du-te si da hamurile omului de la care le-ai furat”. (Maria Dumitrascu) Eram odata la Manastirea Cernica, în chilie la Parintele Nicodimn Bujor. Acolo a venit si Parintele Arsenie. Era îmbracat în alb si avea ochii albastri ca stelele. A zis: „Pentru amarâta asta am venit” si apoi: „Sa-ti iei crucea si sa-mi urmezi si sa nu ma parasesti toata viata ta. Dupa ce mor sa strigi la mine, ca eu am ,,clopotel” si te aud. Spune si la altii, ca atunci când dau de un necaz, sa zica de noua ori Tatal Nostru”. Apoi, Parintele Arsenie a disparut fara urma. L-am întrebat pe Parintele Nicodim unde-i Parintele Arsenie, dar Sfintia Sa a ridicat din umeri si m-a dus la masa. (Ana Bichi, Sibiu) Pe vremea când eu înca nu ma nascusem, un unchi al mamei lucra împreuna cu o echipa de meseriasi la restaurarea unei parti a asezamântului mânastiresc de la Sâmbata. Într-o buna zi a mai fost adus înca un mester, chiar de la noi din sat. Când barbatul a intrat în curtea mânastirii, unde era dezordine ca într-un santier, s-a împiedicat de un capat de bustean, pe care l-a înjurat naprasnic. În aceeasi zi, spre sfârsitul amiezii, Parintele Arsenie, abia întors de la Sibiu, se grabea sa ajunga la biserica pentru slujba vecerniei. El s-a oprit lânga acel strain, în curte, de fata cu unchiul mamei si l-a mustrat: „Ma, Gheorghe, ce vina are lemnul ca tu te-ai împiedicat de el? Sa nu mai înjuri în sfânta manastire niciodata, ca sa nu te certe Dumnezeu în locul meu!”. Unchiul, împreuna cu cei aflati în preajma, au împietrit, iar mesterul vinovat se uita la tânarul calugar cu gura cascata. Parintele nu avusese de unde sa afle nici întâmplarea cu pricina, nici numele barbatului din Sinca, pe care îl vedea pentru prima oara în viata... Altadata, îmi povestea mama, o familie de crestini din Tohan, s-a dus la Sâmbata pentru un maslu. Cu aceeasi ocazie, taranii s-­au plâns ca li se furasera caii de curând. Dupa ce i-a ascultat, Parintele le-a raspuns scurt: „Duceti-va pâna la Poiana Marului, la alde Ilie Tamadau, sa va luati caii înapoi, dar sa-mi promiteti ca nu va luati la harta! Sa-l iertati pentru fapta rea, ca sa va ierte si voua Cel de Sus alte pacate”. (Lucia Chima, Sinca Veche) Am mers la Parintele cu o femeie din satul meu. Cu o zi înainte, se schimbase mersul trenurilor, dar noi nu stiam acest lucru. Ne gândeam ca trebuie sa ajungem la Bucuresti în Gara de Nord, dar trenul mergea în gara Baneasa. Când sa ne apropiem de Baneasa, vine la noi o persoana necunoscuta si ne zice sa coborâm în gara Baneasa si sa luam cursa cutare pâna la Draganescu. Când am ajuns la Parintele, dumnealui mi-a zis: „Mai, era sa ajungi la mare”. Am ramas muta de uimire. (Barbot Maria, Ucea de Sus) Sora mea spunea ca odata, în timpul unei predici, Parintele a spus: „Tu, care ai intrat cu satana în Sfânta Biserica, scoate-l afara”. Nu s-a sesizat nimeni. Cel în cauza era un om batrân si cam surd. Atunci, Parintele s-a dus la el si i-a spus: „Mosule, scoate sticla cu rachiu afara”. Omul s-a conformat. (Dumitru Matronea, Sibiu) Pe atunci eram tânara si ma dusesem la Parintele sa-i marturisesc dorinta de a avea un copil, desi medicii îmi spusesera sa-mi iau gândul de la asa ceva, fiindca sufeream de o boala. Abia m-am casatorit si tineam foarte mult sa devin mama. Înainte de-a apuca sa deschid gura, Parintele Arsenie m-a întrebat: „De ce te-ai dus la doi doctori?”. Desi fusesem martora la scenele petrecute înaintea mea cu alti crestini, parca tot nu-mi venea sa cred! Parintele a continuat blând: „Tine-te de un singur doctor, primul, acesta e mai bun si nu mai lua atâtea medicamente. Mergi doar la bai termale. Tu ai avut o raceala la 7 ani, dar o sa treaca totul. De ­abia te-ai cununat, asa ca fii încrezatoare. Peste câtiva ani ai sa nasti o, fetita blonda, de toata frumusetea, care îti va aduce multe bucurii în viata. Acum, da-mi plicul din geanta. Numai banii astia îi primesc pe ziua de azi, pentru pomelnicul pe care mi l-ai adus de la consateanca ta, fiindca sunt trimisi cu mare credinta si nefericire”. În acea clipa am început sa plâng. Tremuram din tot trupul. Într-adevar, aveam la mine un plic cu o hârtie de 100 de lei si un pomelnic, de la Nastuca Mustina, o fata foarte amarâta de la noi din sat. Era handicapata, vorbea gângav, se cocosase si parea îmbatrânita înainte de vreme, de aceea noi îi si spuneam “Tuca babii”. Traia de pe o zi pe alta mai mult din mila celorlalti. Când a auzit ca plec în pelerinaj sa-l întâlnesc pe Parintele Arsenie Boca, mi-a dat ultimii bani pe care îi mai avea în casa si mi-a dictat un pomelnic cu toti mortii ei dragi, pe care si-i mai amintea. Eu am insistat sa-si pastreze banii, spunându-i ca îi voi plati eu pomelnicul, însa ea nu a vrut în ruptul capului. Dupa ce am ajuns la Parintele Arsenie si m-am asezat la rând în biserica, am observat ca el îi mustra pe cei care încercau sa îl plateasca, fie si sub forma de danii. Le spunea: „Dati la saraci, nu mie!”. Atunci m-am simtit rusinata si am ascuns plicul în geanta. Ma hotarâsem sa îl rog pe Parintele sa primeasca pomelnicul fara sa mai pomenesc ceva de bani. Când am auzit ca-mi cere plicul, am înghetat… Îmi dadeam seama ca el stia, pur si simplu, totul! Dar Parintele a adaugat: „Astia sunt banii vaduvei sarace din Scriptura! Suta asta de lei este mai pretioasa decât un munte de aur. Asa se dovedeste credinta! Du-te si spune­-i ca pe lumea asta este cea mai amarâta fiinta, fiindca o mai asteapta si alte nenorociri, dar pe lumea cealalta îi promit ca va fi desfatata de fericire. Acolo se va întâlni cu mine, dupa cum tânjeste astazi”. M-am întors la Sinca Noua coplesita de aceasta prima întâlnire cu Parintele Arsenie Boca. Parca eram fermecata. Timpul trecea, dar eu nu ma puteam desface de amintirea lui. Peste trei ani, am facut un alt pelerinaj, reîntâlnindu-ma cu marele duhovnic. Semnele prorocirilor sale se împlinisera. „Tuca babii” fusese omorâta de un hot, într-o noapte, iar eu am nascut o fetita blonda, ca un înger. Am plâns în fata Parintelui când l-am revazut, caci el îmi cunoscuse îndoiala! Abia la a doua întâlnire am simtit ca ma primise cu adevarat în turma fiilor sai duhovnicesti. Chiar si astazi circula vorba printre oameni ca Parintele tinea minte absolut toate numele crestinilor carora le-a dat binecuvântarea. La Judecata de Apoi îi va lua sub aripa sa ocrotitoare pe toti aceia care au crezut cu adevarat în puterea lui. (Lucia Chima, Sinca Veche) M-am dus la Parintele Arsenie, la Draganescu si i-am cerut o explicatie la o pictura din partea stânga, de la intrare, pictura care se numeste “Calea contemplatiei si a nevointelor cu dreapta socoteala”. Dânsul mi-a raspuns: „Ma, macar de m-ar întreba multi de asta” si, aratându-mi pictura, a zis: “Daca tii aceste doua faclii ridicate în sus - dragostea si smerenia, te mântuiesti”. (Morar Gheorghe, Ucea de Sus) Odata, un unchi de-al meu a calatorit în tren, împreuna cu Parintele. Au discutat ei de una, de alta, dar unchiul meu nu stia cine este. Când au ajuns la destinatie, Parintele i-a spus: „Hai sa coborâm, mai Petre!”. Unchiul meu a ramas uimit. Cum de stia Parintele cum îl cheama? Mai mult, dupa ce au coborât, Parintele i-a spus ca, în curând, sotia sa va cadea bolnava la pat, dar ca el, cum va vedea aceasta, sa vina cu ea la dânsul, ca de nu, femeia va zace 21 de ani pe pat. Când s-a îmbolnavit, unchiul meu nu l-a putut cauta pe Parintele, iar sotia lui a zacut 21 de ani pe pat, paralizata. (Stanciu Maria Georgeta, Sibiu) Odata, Parintele era în biserica de la Draganescu si vorbea cu lumea. Îl chema pe fiecare aproape de dânsul si îi zicea pacatele în auzul tuturor. L-a întrebat pe un barbat de 46 de ani, cu femeia bolnava: „Câti copii aveti, mai?” Omul a zis ca are 3 copii. „Si ceilalti unde-s, mai? Ori i-ati aruncat pe gârla?” Omul i-a spus ca n-a aruncat nici un copil pe gârla. „Si atunci - zice Parintele - atunci unde sunt ceilalti? Stiu ca nu i-ati înecat în gârla, dar i-ati „aruncat ” asa cum faceti voi. Uite, ce-ti spun. Du-te si lamureste-­ti, femeia sa mai faca înca un copil si nu va mai fi bolnava. Daca va mai da nastere înca unui copil, va va ierta Dumnezeu o parte din pacate, dar sa stiti ca va mai ramân multe pacate. Ai înteles, mai?”„Am înteles Parinte” - a zis omul. Odata, Parintele Arsenie i-a spus unui tânar care venise la el: „Daca vrei sa mai faci o facultate, promite-i lui Dumnezeu ca nu vei lua spaga de la nimeni. Si sa mai lasi femeile. Atunci îti va mai reveni vederea, ca vad ca porti ochelari si vei reusi sa ajungi doctor” (Biliboaca Matei, Savastreni) Pe Parintele Arsenie, l-am cunoscut prima data la Draganescu, unde picta în biserica. Mai întâi, a vorbit cu sotia despre boli, cum ca toate bolile pe care le are sunt din cauza nervilor. I-a zis ca femeile ramân sanatoase prin nasterea de copii, iar cele care nu au înca copii sau nu au destui copii, se îmbolnavesc de nervi si le doare capul, de nu are nimeni ce sa le mai faca. Ne-am dus acasa si, în aproximativ o luna de zile, tot timpul îmi venea sa plâng si simteam o mângâiere, o bucurie si o pace în suflet, de nu se poate spune cuiva, în cuvinte. La fel a fost si cu sotia. Eu, din momentul acela si pâna la plecarea lui la cele vesnice, m-am dus mereu la dânsul. Îmi faceam drum si doream ca macar sa îl vad si dupa aceea sa plec acasa. În timpul cât am fost în biserica, un om s-a dus la Parintel Arsenie si a zis: „Parinte, am un baiat care vorbeste cu o fata si eu as vrea sa nu se ia”. Parintele a zis: “Ma, tu esti o pacoste pe capul femeii tale. Tu trebuia sa ai sapte copii si nu ai decât doi. Sa stii ca, cu acestia doi, s-ar putea sa ajungi la bataie si sa fie mai iuti de mâna decât tine. Acestia doi razbuna pe ceilalti frati pe care nu i-ai facut. Tu nu mergi la biserica si daca ti-ar fi spus preotul vostru ce ti-am spus eu, l-ai fi batut. Dar mie nu mi-e frica de tine si ti-as spune si mai multe, dar s-ar putea sa mai fie aici, de la tine din sat, si sa-ti auzi vorbe”. (Morar Gheorghe, Ucea de Sus) Parintele a facut Sfânta Liturghie într-o duminica, la Saliste. La sfârsit a miruit. A trecut prin fata lui o doamna cu fetita în brate. Parintele Arsenie îi zice: „N-ai rabdat pâna nu te-ai culcat cu barbatu-tau azi noapte. Du-te, du-te”. Si a miruit numai fetita. În biserica la Draganescu, o cetateanca îi spune Parintelui: „Parinte, baiatul meu are 38 de ani si nu se poate însura”. Parintele i-a zis: „E si normal! Doar pe ceilalti copii i-ati trimis pe apa sâmbetei, iar acum, familia voastra se stinge. De aceea baiatul nu se poate însura“. (Silvia Patrucean, Sibiu) Despre fetele tinere, Parintele Arsenie spunea ca „trebuie sa se marite, însa mai usor se mântuieste un barbat, decât se marita fericit o fata”. Mie îmi argumenta avantajele vietii de casnicie, dar atunci nu l-am înteles… (Pr. Bunea Victor, Sibiu) Un crestin, stând de vorba cu preotul parohiei, îsi lauda fiul: - Parinte, am un copil exceptional. Când vine de la facultate, dupa ce citeste ce îi recomanda din diferite ramuri ale medicinii profesorii, daca îi ramâne timp citeste istoria religiilor, citeste teologie dogmatica… E foarte destept. - E bine ca citeste pentru facultate. Sa îl ajute Dumnezeu sa devina un medic bun, cu dragoste de oameni. Dar nu cred ca îi este de folos sa citeasca acum istoria religiilor sau teologie înalta. E normal sa îsi puna întrebari. Dar daca vrea sa gaseasca raspunsurile înainte de a duce viata crestina, va ajunge la concluzii gresite. Cine citeste istoria religiilor fara a trai în Hristos si fara a primi luminarea dumnezeiasca va ajunge la concluzii gresite. Numai omul care traieste în Biserica poate întelege asa cum trebuie istoria religiilor sau teologia academica. Altfel, fara a fi luminat de Dumnezeu, toate aceste cunostinte îl pot vatama. Îl pot pierde. Pe multi i-au pierdut. Zis-a iarasi un batrân: „Vorba cea multa de iscodire pentru dumnezeire si citirea cea cu multa cercare a cuvintelor celor pentru credinta usuca lacrimile si golesc umilinta de la om. Tu, fiule, citeste vietile si graiurile sfintilor si prea cuviosilor parinti, si ele îti vor lumina sufletul”. Mi-a mai povestit cineva ca Parintele s-a rugat insistent la Dumnezeu pentru americani, sa nu-i pedepseasca, sa-i ierte ca si ei sunt creatia Lui si sa aiba mila de ei. Si l-a dus Dumnezeu pe Parintele Arsenie sa vada ce e pe acolo - prin America - si a zis Parintele: „Da, Doamne, sunt vrednici de pierzare”. Cum l-a dus? Nu stiu. Nu cred ca l-a dus cu trupul, L-a dus cu duhul. Ca urmare a ceea ce a vazut cu duhul, Parintele a pictat la Draganescu, deasupra scenei Învierii, mai multe cladiri moderne (turn) în flacari, reprezentare care ar putea fi profetica (vezi cele doua turnuri din „11 septembrie”). Prea Sfintitul Daniil, la înmormântarea ParinteluiArsenie, a spus ca ar fi zis Parintele Arsenie asa: „Vor veni necazuri mai mari decât Muntii Fagarasului”. Ne-om duce la muntii Fagarasului si la dealul Prislopului sa se pr

Protect and Secure Your WiFi : https://bit.ly/vpn_secure

Protect and Secure Your WiFi : https://bit.ly/vpn_secure

A venit un credincios la manastire si l-a muscat câinele manastirii. Atunci s-a dus la Parintele Arsenie si i-a spus: „Bine Parinte, sa venim la manastire si sa ne muste câinele manastirii!”. Parintele Arsenie l-a întrebat: „Cunosti câinele?”. „Cunosc”. „Hai si mi-l arata!” si i l-a aratat. Atunci, Parintele Arsenie i-a zis câinelui: „Sa pleci si sa nu te mai prind pe aici!”. Câinele a pus capul în pamânt, a plecat si nu l-a mai vazut nimeni de atunci. (Morar Gheorghe, Ucea de Sus) N-a trecut mult timp dupa ce plecase Parintele Arsenie în vesnicie, când, mergând eu iar la mormântul lui la Prislop, ma opresc niste maici: „Frate - îmi zic monahiile - stii tu cine strajuieste noaptea la mormântul Parintelui?”. „Nu, de unde sa stiu?“ - le-am zis. „Doua caprioare!!!”. „Cum?”. „Uite-asa: vin în fiecare noapte, se-aseaza si dorm încovrigate, cu boturile una în alta, pe mormântul Parintelui. De parca ar vrea sa-l încalzeasca!… Si când ne apropiem, pleaca, da’ încet, fara frica, si pe urma vin iar! În toata iarna lui ‘89-’90, caprioarele au strajuit noapte de noapte la mormântul Parintelui, ca doi îngeri tacuti, credinciosi si cuminti…”. (Valentin Iacob, în „Buletinul parohiei Sfânta Cruce” - USA, vol. XIII, nr. 9/ 2004) În anul 1999 am mers la Prislop. Acolo, un om foarte serios mi-a povestit ca odata l-a dus cu caruta pe Parintele Arsenie, de la Lovnic la Fagaras. Pe drum, au trecut printr-o padure si Parintele i-a zis sa opreasca lânga o tufa. Omul opreste caii si Parintele zice: „Scoala, ma, lenesule, nu ti-e rusine sa te culci în drum?” Carutasul a crezut ca vorbeste cu vreun betiv adormit dupa tufa. Când colo, numai ce vede ca de dupa tufa iese o namila de lup, care se întinde cât era de mare! Parintele Arsenie i-a mai zis lupului: „Poti speria vreun trecator; nu ti-e rusine sa te culci pâna da soarele pe tine?” Dupa aceea lupul a plecat prin padure. Mergând mai departe prin padure, omul a observat ca deasupra carutei se adunase un stol de pasarele care ciripeau vesele. Asa l-au petrecut pe Parintele pâna au iesit departe de padure. Atunci Parintele le-a zis: „Duceti-va înapoi la locul vostru” si pasarelele s-au întors în padure. Carutasul s-a gândit ca Parintele Arsenie Boca este cu adevarat omul lui Dumnezeu. Când Parintele lucra la chilia din munte, avea 12 oameni care îl ajutau. Unul din ei mi-a spus ca odata, când urcau pe poteca, un urs le-a aparut în fata, chiar pe poteca. N-au mai îndraznit nici sa urce, nici sa coboare, desi aveau si securi la ei, si l-au asteptat pe Parintele Arsenie, care ramasese putin în urma. Când a ajuns, Parintele Arsenie le-a zis: „Ce faceti mai, fricosilor?”, apoi s-a dus la urs cu mainile goale, si spre uimirea lor, l-a luat de o ureche si i-a zis: „Du-te ma pe aici la vale. Tu nu vezi ca la astia le e frica de tine?”. Si ursul a plecat la vale! (Biliboaca Matei, Savastreni) În timpul postului venea multa lume la manastire, cu carutele cu cai. Odata, unuia i s-a furat hamul de pe cal si i-a spus Parintelui Arsenie. Atunci, Parintele a zis sa se dea la o parte toata lumea, ca sa poata trece. S-a facut carare, dar un om nu a putut pleca din loc si aceluia i-a spus Parintele: „Mai, du-te si da hamurile omului de la care le-ai furat”. (Maria Dumitrascu) Eram odata la Manastirea Cernica, în chilie la Parintele Nicodimn Bujor. Acolo a venit si Parintele Arsenie. Era îmbracat în alb si avea ochii albastri ca stelele. A zis: „Pentru amarâta asta am venit” si apoi: „Sa-ti iei crucea si sa-mi urmezi si sa nu ma parasesti toata viata ta. Dupa ce mor sa strigi la mine, ca eu am ,,clopotel” si te aud. Spune si la altii, ca atunci când dau de un necaz, sa zica de noua ori Tatal Nostru”. Apoi, Parintele Arsenie a disparut fara urma. L-am întrebat pe Parintele Nicodim unde-i Parintele Arsenie, dar Sfintia Sa a ridicat din umeri si m-a dus la masa. (Ana Bichi, Sibiu) Pe vremea când eu înca nu ma nascusem, un unchi al mamei lucra împreuna cu o echipa de meseriasi la restaurarea unei parti a asezamântului mânastiresc de la Sâmbata. Într-o buna zi a mai fost adus înca un mester, chiar de la noi din sat. Când barbatul a intrat în curtea mânastirii, unde era dezordine ca într-un santier, s-a împiedicat de un capat de bustean, pe care l-a înjurat naprasnic. În aceeasi zi, spre sfârsitul amiezii, Parintele Arsenie, abia întors de la Sibiu, se grabea sa ajunga la biserica pentru slujba vecerniei. El s-a oprit lânga acel strain, în curte, de fata cu unchiul mamei si l-a mustrat: „Ma, Gheorghe, ce vina are lemnul ca tu te-ai împiedicat de el? Sa nu mai înjuri în sfânta manastire niciodata, ca sa nu te certe Dumnezeu în locul meu!”. Unchiul, împreuna cu cei aflati în preajma, au împietrit, iar mesterul vinovat se uita la tânarul calugar cu gura cascata. Parintele nu avusese de unde sa afle nici întâmplarea cu pricina, nici numele barbatului din Sinca, pe care îl vedea pentru prima oara în viata... Altadata, îmi povestea mama, o familie de crestini din Tohan, s-a dus la Sâmbata pentru un maslu. Cu aceeasi ocazie, taranii s-­au plâns ca li se furasera caii de curând. Dupa ce i-a ascultat, Parintele le-a raspuns scurt: „Duceti-va pâna la Poiana Marului, la alde Ilie Tamadau, sa va luati caii înapoi, dar sa-mi promiteti ca nu va luati la harta! Sa-l iertati pentru fapta rea, ca sa va ierte si voua Cel de Sus alte pacate”. (Lucia Chima, Sinca Veche) Am mers la Parintele cu o femeie din satul meu. Cu o zi înainte, se schimbase mersul trenurilor, dar noi nu stiam acest lucru. Ne gândeam ca trebuie sa ajungem la Bucuresti în Gara de Nord, dar trenul mergea în gara Baneasa. Când sa ne apropiem de Baneasa, vine la noi o persoana necunoscuta si ne zice sa coborâm în gara Baneasa si sa luam cursa cutare pâna la Draganescu. Când am ajuns la Parintele, dumnealui mi-a zis: „Mai, era sa ajungi la mare”. Am ramas muta de uimire. (Barbot Maria, Ucea de Sus) Sora mea spunea ca odata, în timpul unei predici, Parintele a spus: „Tu, care ai intrat cu satana în Sfânta Biserica, scoate-l afara”. Nu s-a sesizat nimeni. Cel în cauza era un om batrân si cam surd. Atunci, Parintele s-a dus la el si i-a spus: „Mosule, scoate sticla cu rachiu afara”. Omul s-a conformat. (Dumitru Matronea, Sibiu) Pe atunci eram tânara si ma dusesem la Parintele sa-i marturisesc dorinta de a avea un copil, desi medicii îmi spusesera sa-mi iau gândul de la asa ceva, fiindca sufeream de o boala. Abia m-am casatorit si tineam foarte mult sa devin mama. Înainte de-a apuca sa deschid gura, Parintele Arsenie m-a întrebat: „De ce te-ai dus la doi doctori?”. Desi fusesem martora la scenele petrecute înaintea mea cu alti crestini, parca tot nu-mi venea sa cred! Parintele a continuat blând: „Tine-te de un singur doctor, primul, acesta e mai bun si nu mai lua atâtea medicamente. Mergi doar la bai termale. Tu ai avut o raceala la 7 ani, dar o sa treaca totul. De ­abia te-ai cununat, asa ca fii încrezatoare. Peste câtiva ani ai sa nasti o, fetita blonda, de toata frumusetea, care îti va aduce multe bucurii în viata. Acum, da-mi plicul din geanta. Numai banii astia îi primesc pe ziua de azi, pentru pomelnicul pe care mi l-ai adus de la consateanca ta, fiindca sunt trimisi cu mare credinta si nefericire”. În acea clipa am început sa plâng. Tremuram din tot trupul. Într-adevar, aveam la mine un plic cu o hârtie de 100 de lei si un pomelnic, de la Nastuca Mustina, o fata foarte amarâta de la noi din sat. Era handicapata, vorbea gângav, se cocosase si parea îmbatrânita înainte de vreme, de aceea noi îi si spuneam “Tuca babii”. Traia de pe o zi pe alta mai mult din mila celorlalti. Când a auzit ca plec în pelerinaj sa-l întâlnesc pe Parintele Arsenie Boca, mi-a dat ultimii bani pe care îi mai avea în casa si mi-a dictat un pomelnic cu toti mortii ei dragi, pe care si-i mai amintea. Eu am insistat sa-si pastreze banii, spunându-i ca îi voi plati eu pomelnicul, însa ea nu a vrut în ruptul capului. Dupa ce am ajuns la Parintele Arsenie si m-am asezat la rând în biserica, am observat ca el îi mustra pe cei care încercau sa îl plateasca, fie si sub forma de danii. Le spunea: „Dati la saraci, nu mie!”. Atunci m-am simtit rusinata si am ascuns plicul în geanta. Ma hotarâsem sa îl rog pe Parintele sa primeasca pomelnicul fara sa mai pomenesc ceva de bani. Când am auzit ca-mi cere plicul, am înghetat… Îmi dadeam seama ca el stia, pur si simplu, totul! Dar Parintele a adaugat: „Astia sunt banii vaduvei sarace din Scriptura! Suta asta de lei este mai pretioasa decât un munte de aur. Asa se dovedeste credinta! Du-te si spune­-i ca pe lumea asta este cea mai amarâta fiinta, fiindca o mai asteapta si alte nenorociri, dar pe lumea cealalta îi promit ca va fi desfatata de fericire. Acolo se va întâlni cu mine, dupa cum tânjeste astazi”. M-am întors la Sinca Noua coplesita de aceasta prima întâlnire cu Parintele Arsenie Boca. Parca eram fermecata. Timpul trecea, dar eu nu ma puteam desface de amintirea lui. Peste trei ani, am facut un alt pelerinaj, reîntâlnindu-ma cu marele duhovnic. Semnele prorocirilor sale se împlinisera. „Tuca babii” fusese omorâta de un hot, într-o noapte, iar eu am nascut o fetita blonda, ca un înger. Am plâns în fata Parintelui când l-am revazut, caci el îmi cunoscuse îndoiala! Abia la a doua întâlnire am simtit ca ma primise cu adevarat în turma fiilor sai duhovnicesti. Chiar si astazi circula vorba printre oameni ca Parintele tinea minte absolut toate numele crestinilor carora le-a dat binecuvântarea. La Judecata de Apoi îi va lua sub aripa sa ocrotitoare pe toti aceia care au crezut cu adevarat în puterea lui. (Lucia Chima, Sinca Veche) M-am dus la Parintele Arsenie, la Draganescu si i-am cerut o explicatie la o pictura din partea stânga, de la intrare, pictura care se numeste “Calea contemplatiei si a nevointelor cu dreapta socoteala”. Dânsul mi-a raspuns: „Ma, macar de m-ar întreba multi de asta” si, aratându-mi pictura, a zis: “Daca tii aceste doua faclii ridicate în sus - dragostea si smerenia, te mântuiesti”. (Morar Gheorghe, Ucea de Sus) Odata, un unchi de-al meu a calatorit în tren, împreuna cu Parintele. Au discutat ei de una, de alta, dar unchiul meu nu stia cine este. Când au ajuns la destinatie, Parintele i-a spus: „Hai sa coborâm, mai Petre!”. Unchiul meu a ramas uimit. Cum de stia Parintele cum îl cheama? Mai mult, dupa ce au coborât, Parintele i-a spus ca, în curând, sotia sa va cadea bolnava la pat, dar ca el, cum va vedea aceasta, sa vina cu ea la dânsul, ca de nu, femeia va zace 21 de ani pe pat. Când s-a îmbolnavit, unchiul meu nu l-a putut cauta pe Parintele, iar sotia lui a zacut 21 de ani pe pat, paralizata. (Stanciu Maria Georgeta, Sibiu) Odata, Parintele era în biserica de la Draganescu si vorbea cu lumea. Îl chema pe fiecare aproape de dânsul si îi zicea pacatele în auzul tuturor. L-a întrebat pe un barbat de 46 de ani, cu femeia bolnava: „Câti copii aveti, mai?” Omul a zis ca are 3 copii. „Si ceilalti unde-s, mai? Ori i-ati aruncat pe gârla?” Omul i-a spus ca n-a aruncat nici un copil pe gârla. „Si atunci - zice Parintele - atunci unde sunt ceilalti? Stiu ca nu i-ati înecat în gârla, dar i-ati „aruncat ” asa cum faceti voi. Uite, ce-ti spun. Du-te si lamureste-­ti, femeia sa mai faca înca un copil si nu va mai fi bolnava. Daca va mai da nastere înca unui copil, va va ierta Dumnezeu o parte din pacate, dar sa stiti ca va mai ramân multe pacate. Ai înteles, mai?”„Am înteles Parinte” - a zis omul. Odata, Parintele Arsenie i-a spus unui tânar care venise la el: „Daca vrei sa mai faci o facultate, promite-i lui Dumnezeu ca nu vei lua spaga de la nimeni. Si sa mai lasi femeile. Atunci îti va mai reveni vederea, ca vad ca porti ochelari si vei reusi sa ajungi doctor” (Biliboaca Matei, Savastreni) Pe Parintele Arsenie, l-am cunoscut prima data la Draganescu, unde picta în biserica. Mai întâi, a vorbit cu sotia despre boli, cum ca toate bolile pe care le are sunt din cauza nervilor. I-a zis ca femeile ramân sanatoase prin nasterea de copii, iar cele care nu au înca copii sau nu au destui copii, se îmbolnavesc de nervi si le doare capul, de nu are nimeni ce sa le mai faca. Ne-am dus acasa si, în aproximativ o luna de zile, tot timpul îmi venea sa plâng si simteam o mângâiere, o bucurie si o pace în suflet, de nu se poate spune cuiva, în cuvinte. La fel a fost si cu sotia. Eu, din momentul acela si pâna la plecarea lui la cele vesnice, m-am dus mereu la dânsul. Îmi faceam drum si doream ca macar sa îl vad si dupa aceea sa plec acasa. În timpul cât am fost în biserica, un om s-a dus la Parintel Arsenie si a zis: „Parinte, am un baiat care vorbeste cu o fata si eu as vrea sa nu se ia”. Parintele a zis: “Ma, tu esti o pacoste pe capul femeii tale. Tu trebuia sa ai sapte copii si nu ai decât doi. Sa stii ca, cu acestia doi, s-ar putea sa ajungi la bataie si sa fie mai iuti de mâna decât tine. Acestia doi razbuna pe ceilalti frati pe care nu i-ai facut. Tu nu mergi la biserica si daca ti-ar fi spus preotul vostru ce ti-am spus eu, l-ai fi batut. Dar mie nu mi-e frica de tine si ti-as spune si mai multe, dar s-ar putea sa mai fie aici, de la tine din sat, si sa-ti auzi vorbe”. (Morar Gheorghe, Ucea de Sus) Parintele a facut Sfânta Liturghie într-o duminica, la Saliste. La sfârsit a miruit. A trecut prin fata lui o doamna cu fetita în brate. Parintele Arsenie îi zice: „N-ai rabdat pâna nu te-ai culcat cu barbatu-tau azi noapte. Du-te, du-te”. Si a miruit numai fetita. În biserica la Draganescu, o cetateanca îi spune Parintelui: „Parinte, baiatul meu are 38 de ani si nu se poate însura”. Parintele i-a zis: „E si normal! Doar pe ceilalti copii i-ati trimis pe apa sâmbetei, iar acum, familia voastra se stinge. De aceea baiatul nu se poate însura“. (Silvia Patrucean, Sibiu) Despre fetele tinere, Parintele Arsenie spunea ca „trebuie sa se marite, însa mai usor se mântuieste un barbat, decât se marita fericit o fata”. Mie îmi argumenta avantajele vietii de casnicie, dar atunci nu l-am înteles… (Pr. Bunea Victor, Sibiu) Un crestin, stând de vorba cu preotul parohiei, îsi lauda fiul: - Parinte, am un copil exceptional. Când vine de la facultate, dupa ce citeste ce îi recomanda din diferite ramuri ale medicinii profesorii, daca îi ramâne timp citeste istoria religiilor, citeste teologie dogmatica… E foarte destept. - E bine ca citeste pentru facultate. Sa îl ajute Dumnezeu sa devina un medic bun, cu dragoste de oameni. Dar nu cred ca îi este de folos sa citeasca acum istoria religiilor sau teologie înalta. E normal sa îsi puna întrebari. Dar daca vrea sa gaseasca raspunsurile înainte de a duce viata crestina, va ajunge la concluzii gresite. Cine citeste istoria religiilor fara a trai în Hristos si fara a primi luminarea dumnezeiasca va ajunge la concluzii gresite. Numai omul care traieste în Biserica poate întelege asa cum trebuie istoria religiilor sau teologia academica. Altfel, fara a fi luminat de Dumnezeu, toate aceste cunostinte îl pot vatama. Îl pot pierde. Pe multi i-au pierdut. Zis-a iarasi un batrân: „Vorba cea multa de iscodire pentru dumnezeire si citirea cea cu multa cercare a cuvintelor celor pentru credinta usuca lacrimile si golesc umilinta de la om. Tu, fiule, citeste vietile si graiurile sfintilor si prea cuviosilor parinti, si ele îti vor lumina sufletul”. Mi-a mai povestit cineva ca Parintele s-a rugat insistent la Dumnezeu pentru americani, sa nu-i pedepseasca, sa-i ierte ca si ei sunt creatia Lui si sa aiba mila de ei. Si l-a dus Dumnezeu pe Parintele Arsenie sa vada ce e pe acolo - prin America - si a zis Parintele: „Da, Doamne, sunt vrednici de pierzare”. Cum l-a dus? Nu stiu. Nu cred ca l-a dus cu trupul, L-a dus cu duhul. Ca urmare a ceea ce a vazut cu duhul, Parintele a pictat la Draganescu, deasupra scenei Învierii, mai multe cladiri moderne (turn) în flacari, reprezentare care ar putea fi profetica (vezi cele doua turnuri din „11 septembrie”). Prea Sfintitul Daniil, la înmormântarea ParinteluiArsenie, a spus ca ar fi zis Parintele Arsenie asa: „Vor veni necazuri mai mari decât Muntii Fagarasului”. Ne-om duce la muntii Fagarasului si la dealul Prislopului sa se pr

Protect and Secure Your WiFi : https://bit.ly/vpn_secure

Este alegerea ta. Alege-te!

Tot ceea ce aștepți de la alții, tu poți face și mai bine pentru că este vorba despre tine; tu știi ce îți lipsește, ce așteptări ai, și cum vrei să rezolvi lucrurile.

Nimeni nu-ți poate alunga singurătatea, doar tu poti.

Nimeni nu-ți poate da valoare în afară de tine.

Vorbele oamenilor nu pot avea efect asupra ta decât dacă le permiți să te afecteze.

Nimeni nu te poate face fericit, așa cum nimeni nu te poate face nefericit. Doar tu poți.

Fericirea sau nefericirea, bunătatea sau răutatea, suferința sau bucuria, frica sau iubirea, toate acestea sunt alegeri proprii. Nimeni nu poate face alegeri în locul tău.

Deci nu mai aștepta să te salveze cineva de tine însuți. Trezește-te și realizează că hățurile vieții sunt și au fost doar în mâinile tale.

Tu ești ceea ce ești pentru că așa ai ales să fii.

Îți place? Du-te mai departe.

Nu îți place? Schimbă-te.

Este alegerea ta.

Alege-te!

50 DE REGULI DE AUR

 

1. Nu dați niciodată mâna cu cineva fără să vă ridicați în picioare.

2. În cadrul unei negocieri, nu faceți niciodată prima ofertă.

3. Dacă ți se încredințează un secret, păstrează-l.

4. Întoarceți mașina pe care ați împrumutat-o cu rezervorul plin de benzină.

5. Faceți lucrurile cu pasiune sau nu le faceți deloc.

6. Când dați mâna, faceți-o ferm și priviți-i în ochi.

7. Experimentați călătoria singur.

8. Nu refuzați niciodată o bomboană de mentă, motivele sunt evidente.

9. Ascultă sfatul dacă vrei să îmbătrânești.

10. Mergeți la prânz cu noua persoană de la birou.

11. Când îi scrieți cuiva supărat, terminați și recitiți, apoi ștergeți și repetați.

12. Nu vorbiți despre muncă, politică sau religie la masă.

13. Fiți corecți, apărați-i pe cei care sunt abuzați fără a fi abuzivi.

14. Scrieți-vă obiectivele și apoi lucrați pentru a le atinge.

15. Apărați-vă punctul de vedere fără să jigniți sau să insultați, fiți toleranți și respectuoși față de ceilalți.

16. Sunați-vă și vizitați-vă părinții, copiii, rudele și prietenii, nu pierdeți timpul așteptând ca ei să o facă primii.

17. Nu regretați niciodată nimic, învățați din orice.

18. În momentele sau zilele de singurătate, relaxați-vă, bucurați-vă și învățați.

19. Onoarea și loialitatea sunt elementele de bază ale personalității tale.

20. Nu împrumutați bani cuiva despre care știți că nu vi-i va da înapoi.

21. Credeți în ceva.

22. Fă-ți patul când te trezești dimineața.

23. Cântă la duș.

24. A avea grijă de o plantă sau de o grădină.

25. Privește cerul ori de câte ori poți.

26. Descoperă-ți abilitățile și explorează-le.

27. Iubește-ți munca, sau las-o baltă.

28. Cereți ajutor atunci când aveți nevoie de el.

29. Învățați o valoare cuiva, de preferință un copil.

30. Apreciați și mulțumiți tuturor celor care vă întind mâna.

31. Fii bun cu vecinii tăi.

32. Faceți ziua cuiva mai bună.

33. Concurează-te cu tine însuți.

34. Oferiți-vă un cadou cel puțin o dată pe an.

35. Aveți grijă de sănătatea dumneavoastră.

36. Salutați întotdeauna cu un zâmbet.

37. Gândiți repede, dar vorbiți încet.

38. Nu vorbiți cu gura plină.

39. Lustruiește-ți pantofii și taie-ți unghiile.

40. Nu vă dați cu părerea despre subiecte despre care nu știți nimic.

41. Nu maltratați niciodată un animal.

42. Ridicați-vă vocea în fața nedreptății.

43. Nu ratați niciodată o ocazie minunată de a rămâne tăcut.

44. Recunoașteți pe cineva pentru eforturile sale.

45. Fii umil în fața a orice.

46. Nu uitați niciodată de unde veniți.

47. Călătoriți ori de câte ori este posibil.

48. Dă-te la o parte.

49. Dansați în ploaie.

50. Caută-ți succesul, fără să renunți.

____________

Folosul spovedaniei amănunțite.

 Pe lângă mersul la doctor, eu te sfătuiesc foarte stăruitor să te spovedeşti amănunţit, începând din copilărie, după ce te vei fi pregătit bine. Încearcă să te pregăteşti aşa: Roagă‑te măcar câte puţin, dar cât mai des, aşa cum poţi, stând, şezând sau zăcând. Roagă‑te cu cuvintele vameşului sau cu Rugăciunea lui Iisus, amintindu‑ţi toate păcatele pe care le‑ai făcut din tinereţe nu doar cu fapta, ci şi cu cuvântul, cu gândurile şi cu dispoziţiile sufleteşti; dacă vreun păcat îţi „zgârie” conştiinţa, opreşte‑te asupra lui şi cere iertare până când vei simţi că Domnul te‑a iertat. Inima îţi va da de înţeles asta. Însemnează în scris toate păcatele de acest fel, ca să nu uiţi de ele la spovedanie. Închipuie‑ţi mai des că ai murit şi că trebuie să treci prin vămi şi să dai socoteală pentru fiecare păcat nemărturisit. Iarăşi vor ieşi la suprafaţă tot felul de păcate, şi iarăşi să te pocăieşti înaintea lui Dumnezeu ca să fii iertat, încât păcatele cu pricina să nu mai fie pomenite la vămi. Să le însemnezi în scris, de asemenea, pe cele grele. Aşa să te osteneşti o săptămână sau două, pe urmă să te spovedeşti. După spovedanie să‑ţi cercetezi din nou întreaga viaţă şi să însemnezi în scris ceea ce ai uitat prima dată. Aceasta este doctoria cea mai bună nu numai pentru suflet, ci şi pentru trup. Să nu te îndreptăţeşti pentru nimic, ci să dai vina numai pe tine însăţi, altfel nu vei primi iertare. Cred că dacă‑i vei ierta pe toţi în mod sincer şi te vei pocăi aşa cum am arătat mai sus nu numai că vei primi iertarea păcatelor, ci şi dispoziţia ta sufletească va fi împăcată, binevoitoare faţă de toţi, iar odată cu asta şi boala ta se va uşura, ba poate chiar va trece cu totul. Teme‑te mai ales de pomenirea răului, de ranchiună, de îndreptățire. Dacă inima nu te ascultă, iartă‑i pe toţi cu gândul, dacă poţi sileşte‑te să ceri de la toţi iertare. O săptămână binecuvântată dragii mei cu multă sănătate și multe bucurii sufletești alături de cei dragi! Fiți binecuvântați și fericiți!

TE ROG, CITEȘTE!!!

 Azi dimineață când Dumnezeu a deschis o fereastră în RAI m-a văzut pe mine şi m-a întrebat: Copilul meu, care este marea ta dorința pentru azi???
Iar eu I-am răspuns: Doamne, te rog, să AI grijă de persoana care citește acest mesaj, de familia lui şi de prietenii lui speciali. Ei merită asta şi îi iubesc foarte mult.
Iubirea lui Dumnezeu este ca un ocean, îi poți vedea începutul dar nu și sfârsitul. Acest mesaj este valabil din ziua în care îl primești. Trimite asta tuturor din lista ta. Ceva bun se va întâmpla cu tine mâine. Ceva ce tu așteptai de mult să ţi se întâmple. Nu rupe acest lant!!!

În momentele fericite iubește-L pe Dumnezeu!
În momentele dificile caută-L pe Dumnezeu!
În momentele de liniște adoră-L pe Dumnezeu!
În momentele dureroase ai încredere în Dumnezeu!
În toate momentele multumește-I lui Dumnezeu!
Când Iisus a murit pe cruce, El se gândea și la tine!

Este foarte curios că 93% dintre persoane nu retrimit acest mesaj. Dacă faci parte din cei 7% care cred, retrimite acest mesaj! Lucrurile se întâmplă la o oră anume stabilită, la ora la care trebuie să se întâmple.

Cu multă dragoste pentru tine!
Pe cât de repede a venit, pe atât de repede trebuie să se ducă.
FECIOARA IA TOATE NECAZURILE!!!
Când ajunge la tine trebuie să și plece mai departe.
Trimite acest mesaj la 10 persoane și problemele ți se vor rezolva.
Maica noastră a trecut pe la mine pe acasă și mi-a luat toate problemele, ți-o trimit ca să le IA și pe ale tale...

ACEST MESAJ SA NE FIE DE FOLOS. L-AM PRIMIT DE LA O PERSOANA FOARTE DRAGA MIE. DOAMNE-AJUTA-NE SI MILUIESTE-NE PE NOI, AMIN!!!
RUGACIUNE

   Părinte Dumnezeule, în numele puternic al Fiului Tau Iisus Hristos, ma rog, vorbesc și te rog Doamne, eu pacatosul (păcătoasa) si nevrednicul (nevrednica) da vindecarea peste tot în toate natiunile lumii.
   Suntem în picioare și avem încredere în promisiunile Tale!  Ajuta-ne Doamne ca nicio plagă sa nu se apropie de locuința mea, precum de locuințele tuturor oamenilor.
   Vindecă-ne Doamne, căci după fagaduintele Tale, daca Tu dorești, noi vom fi vindecați!  Atinge mințile și inimile conducătorilor noștri pentru a pune în aplicare numai sfatul lui Dumnezeu pentru națiuni.  Orice a planificat diavolul împotriva națiunilor sa fie distrus în numele  Domnului Iisus Hristos, Sfintei Treimi (Tatal, Fiul si Duhul Sfant), Sfintei Fecioare Maria, Sfintei Cruci, Sfintelor Puteri Ceresti si tuturor Sfinților.
   Te rugam Dumnezeule (Tatal, Fiul si Duhul Sfant) să izbăvești lumea de aceasta pandemie, pentru ca Tu să fii de-a pururea slavit.
   Te rugăm cu umilință ca voia Ta să fie făcută Doamne!
     Ne rugăm pentru această binecuvântare specială a ta Doamne asupra celor care citesc această rugăciune și o transmit altora!  
   Doamne Iisuse Hristose, Sfanta Treime (Tatal, Fiul si Duhul Sfant), Sfanta Fecioara Maria, Sfanta Cruce, toti sfintii si toate puterile ceresti ajutati, va rog, omenirea sa trăiască in pace, credinta curată in Dumnezeu, moralitate, curăție si sa fie izbavita de tot raul, acum, pururea si in veci. Amin!
   Sfanta Nascatoare de Dumnezeu Fecioara Maria roaga-te pentru crestinii ortodocsi, pentru toti crestinii si pentru toti oamenii, ca sa fie vindecați si/sau protejați de bantuiala pandemiei determinata de virusul vrăjmaș si fa sa piară acest virus din lume. Amin!

    Mărire lui Dumnezeu!

Doi papuci rupți

Un tânăr mai bogat, a ieșit la plimbare cu profesorul său. În timp ce se plimbau, pe cealaltă parte a drumului, tânărul a văzut o pereche de pantofi vechi și rupți, care pesemne că aparțineau țăranului sărac care lucra în câmp în apropiere și deja își termina treaba. Băiatul i-a spus profesorului: – Haideți să glumim pe seama acestui țăran. Să-i ascundem încălțămintea și să-l urmărim, în ascuns, să vedem ce va face. Atunci profesorul i-a răspuns: – Tinere, niciodată să nu glumești pe seama suferinței altuia. Dar, de vreme ce ai ceva in buzunare, ești bogat și ai bani, poți să te bucuri de următorul fapt, pune cite o monedă de aur în fiecare pantof, apoi ne vom ascunde în tufiș și vom privi reacția lui. Studentul tânăr așa a și făcut și apoi s-au ascuns în tufișul cel mai apropiat. Țăranul, în curând, și-a terminat lucrul și a venit la locul unde și-a lăsat pantofii și paltonul. În timp ce se încălța, a simțit ceva în pantoful său. La început a crezut că e o piatră, dar în curând și-a dat seama că e o monedă de aur. El a rămas uimit văzând moneda de aur, a privit gânditor în jur un oarecare timp, dar nu a văzut pe nimeni. A pus moneda în buzunar și a început să încalțe al doilea pantof, da, spre uimirea lui, a găsit și acolo o monedă de aur. Deodată, fiind profund uimit, a căzut în genunchi, și-a îndreptat fața spre cer și a început să se roage și să mulțumească lui Dumnezeu. În rugăciunea sa, el a pomenit-o pe soția sa grav bolnavă și pe copiii săi care nu au ce mânca. Acum, datorită unei mâini invizibile, care i-a dăruit monedele, ei în sfârșit vor fi salvați. Studentul stătea și privea, șocat, cu ochii plini de lacrimi. Profesorul l-a întrebat : – Dacă ai fi glumit în modul în care ai dorit la început, ai fi fost mai fericit decât cum te simți acum ? Tânărul a răspuns : – Domnule profesor, mi-ați dat o lecție de viață pe care nu o voi uita niciodată ! Sintem o familie bogată, însă acești 2 bănuți mi-au adus mai mare bucurie decit toată averea pe care o am acasă. Acum am înțeles cuvintele pe care nu le înțelegeam mai înainte: cel ce dăruiește este mai fericit decât cel ce primește ! Prin urmare , dacă vrei să faci un bine, grăbește-te, căci nu vei regreta. Urmează-ți glasul conștiinței și nu te abate din calea virtuților . Fii bun, bunătatea este un atribut dumnezeiesc !

 Liniștea sufletească nu poate exista decât în momentul prezent este ridicol să spui: “Așteaptă până termin asta, pe urmă am să-mi găsesc liniștea sufletească.” Dar la ce se referă această noțiune? La o diplomă, o slujbă, o casă sau la plata unei datorii? Dacă gândești astfel, nu-ți vei găsi niciodată liniștea sufletească . Va fi mereu ceva care va deveni după problema care te frământă acum. Dacă nu-ți găsești liniștea sufletească în momentul de față, nu vei fi niciodată în stare să ți-o afli. Dacă vrei cu adevărat să fii împăcat cu tine însuți, trebuie să intri în această stare chiar acum. Alminteri, nu trăiești decât cu speranța că îți vei găsi liniștea sufletească într-o bună zi.

 Dragostea adevărată nu alege o singură persoană. Când dragostea adevărată este acolo, strălucești ca o lampă. Pur și simplu nu strălucești asupra unei persoane din cameră. Acea lumină pe care o emiți este pentru toți cei din cameră. Dacă ai cu adevărat iubire în tine, toți cei din jurul tău vor profita-- nu doar oamenii, ci animalele, plantele și mineralele. Dragoste, dragoste adevărată, asta e. Dragostea adevărată este egalitate.

Te binecuvântez!!!

✨Cu toată credința mea,
✨Cu toată dragostea mea,
✨ Cu toată prietenia mea
✨Cu toată admirația mea,
✨Cu tot respectul !
🙏🏻
✨- Te binecuvântez din toată inima !
✨- Îți binecuvântez viața,
✨- Îți binecuvântez sănătatea,
✨- Îți binecuvântez economia,
✨ - Binecuvântat ești în casa ta,
✨ - venire binecuvântată și plecare binecuvântată !
🙏🏻
✨ - Îți binecuvântez familia.
✨ - Îți binecuvântez copiii.
✨ - Îți binecuvântez munca.
✨ - Îți binecuvântez viața spirituală.
✨ - Îți binecuvântez toate proiectele și scopurile.

✨ Așa să fie în veci!!!
✨Astăzi este Ziua binecuvântării.

Îți recomand să binecuvântezi cât mai mulți oameni din toată inima.

Cu cât binecuvântezi mai mult, cu atât mai multe binecuvântări vor veni la tine și familia ta.

Mă bucur că te pot binecuvânta astăzi.
Zi binecuvântată !❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️

Dacă cineva te umilește

 Dacă cineva te umilește și tu te superi, supărarea e de la mândria ta, nu de la răutatea lui. Oameni răi vor fi mereu.

Îți multumesc, Doamne:

 Îți multumesc, Doamne:

Pentru toata frumusetea si bunatatea pe care am vazut-o izvorand din Tine!
Pentru muzica tacuta a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvaluit-o auzului!
Pentru tot ce am simtit bun si minunat in viata mea!
Pentru tot ce prin harul tau am inteles!

Pentru lumina pe care am sorbit-o in adancul meu!
Pentru iertarea pe care daruind-o, am dobandit pace!
Pentru bucuria fiecarei clipe traite in Tine, Doamne!
Pentru toate cadourile spirituale care mi-au imbogatit fiinta!

Pentru viata mea, care e a Ta, o mica parte a simfoniei existentei!
Pentru visele care au prins forma prin armonia iubirii Tale pentru mine!
Pentru necunoscutul in care am pasit plin de curaj, ragasindu-Te!
Pentru iubirea coplesitoare cu care ma dezmierzi clipa de clipa!
Pentru tot ce am creat prin Tine bun si frumos, aducand cu umilinta lauda Imparatiei Tale divine!

 Trăim în dualitate și suntem dualitate.

 Avem în interior și bine și rău, și frumos și urât, și adevăr și minciună, și lumină și întuneric. 

De fapt, așa suntem noi și experiențele noastre baleiază de la plus la minus și de la minus la plus, din nou, deoarece Cunoașterea, în sine, cuprinde Totul ca un întreg.

Fiți Magici prin Excelență! Fiți Magie prin iubire! Răspândiți iubirea în jur și totul se va transforma în Magie!

 ,,Lasă-i să păstreze ceea ce ți-au luat. Dacă le-ai dat dragoste și au plecat, lasă-i să o păstreze. Dacă le-ai dat timp și s-au îndepărtat, lasă-i să păstreze amintirile. Dacă le-ai oferit zile, luni și chiar ani din viața ta, lasă-i să păstreze toată dragostea pe care le-ai dat-o în acest timp.
Nu te certa pentru asta, nu spune: „Îmi datorezi”. De ce să dorești înapoi ceea ce ai dăruit, dacă ai capacitatea de a dărui mai mult?
Este necesar să înțelegem că valoarea iubirii noastre nu depinde de ceea ce fac alții cu acea iubire. Lasă-i să o păstreze, probabil că aveau nevoie de iubirea ta, poate că dragostea ta le-a schimbat viața în vreun fel.
Și asta e minunat, nu-i așa?”

Când rămâi tăcut, Universul îți vorbește clar și îți explică de ce tot ce ți se întâmplă ți se întâmplă.

 

Practica tăcerii este foarte puternică

Constă în a rămâne cât mai mult timp în tăcere totală; adică fără să vorbești, fără să răspunzi la telefon, fără să te uiți la televizor, fără să citești vreo carte, fără să asculți muzică. În acest fel, se atinge starea de contemplare care ridică energia la un nivel foarte înalt.

Poți începe să practici tăcerea timp de trei sau patru ore. Asigură-te că nimeni nu te întrerupe sau nu te deranjează. O poți face acasă sau în parc. Spațiile naturii sunt cele mai puternice. Doar contemplați tot ce se întâmplă în interiorul și în exteriorul vostru. Nu trebuie să judeci sau să sari la concluzii. Acesta nu este un exercițiu intelectual. La început, ego-ul tău îți va aminti de drama personală și va încerca să facă mult zgomot pentru a te fura de pace. Totuși, dacă lași gândurile să alerge liber, acea dramă va dispărea precum dizolvarea în aer.

Dacă ai obiceiul să te rogi, adaugă la momentele tale de rugăciune câteva minute de reculegere la final. Când te rogi, vorbești Universului. Când vei rămâne tăcut, vei auzi răspunsul Lui. Dacă doar te rogi și apoi pleci, tot ce ai făcut este un monolog perfect. Degeaba te rogi cu toată fervoarea ta cerând rezolvarea unei probleme dacă nu auzi Răspunsul Lui. În Univers totul este perfect și necesar. Tot ce ți se întâmplă are un sens și ține o lecție pentru tine. Până o înveți, vei continua să te confrunți cu același lucru; de aceea tăcerea este importantă. Când rămâi tăcut, Universul îți vorbește clar și îți explică de ce tot ce ți se întâmplă ți se întâmplă.

  ·   ·

Limbuția și tăcerea în Scara Sfântului Ioan

Sfântul Ioan Sinaitul consacră cea de-a unsprezecea treaptă a Scării sale patimii limbuției și virtuții care i se opune acesteia, tăcerea. „Limbuția, scrie el, este tronul pe care are obiceiul a se arăta și a se făli slava deșartă”. Prin urmare, există o strânsă legătură între nestăpânirea limbii și patima slavei deșarte. Tot Sfântul Ioan ne învață că limbuția poate avea ca sursă lipsa autocontrolului (prea marea libertate de vorbire) sau lăcomia. Oamenii fiind atât de diferiți, originea vorbăriei incontinente este și ea diferită.

Sfântul Ioan Scărarul ne ajută să conștientizăm neajunsurile pe care limbuția le provoacă sufletului: acest viciu ne face să îi clevetim pe cei apropiați; să ne veselim prostește; limbuția favorizează minciuna și alungă starea de umilință a celui ce se pocăiește; vestește trândăvia; împrăștie gândurile și atenția minții; nimicește paza sufletului (starea de trezvie); răcește fierbințeala inimii, adică râvna pentru lucrarea duhovnicească; întunecă rugăciunea. Sfântul Ioan ne portretizează, prin contrast, chipul înnobilat al virtuții tăcerii: ea este „mamă a rugăciunii”; ne izbăvește de sub robia gândurilor rele; păzește „focul dumnezeiesc” ce arde tainic în inima creștinilor; apără sufletul împotriva duș­manilor săi; este „prietenă a lacrimilor” de pocăință; ne amin­tește de moarte; se opune atitudinii îndrăznețe; este „tovarășă a isihiei (liniștii)”. Într-un cuvânt, tăcerea este „progres nearătat al virtuții, suire tăinuită spre Dumnezeu”.

Sfântul Ioan Sinaitul ne înfățișează atitudinea diferită a celui care își conștientizează păcatele, se pocăiește pentru ele, se abține să vorbească mai mult decât trebuie - toate dovedind cunoaștere de sine -, precum și a celui robit de patima limbuției, care vădește prin această slăbiciune că nu a ajuns să se cunoască așa cum este, în realitatea nudă a ființei sale, dincolo de măștile sale psihologice sau sociale: „Cel ce-și recunoaște păcatele își pune frâu limbii; limbutul însă încă nu s-a cunoscut pe sine cum trebuie”.

Trăind într-o lume preocupată de eficiență și pragmatism, întrebarea „dar ce vom câștiga dacă ne vom abține de la prea-multa vorbire?” ne vine spontan pe buze. Sfântul Ioan Scărarul ne lămu­rește în privința câștigului inestimabil de care se va bucura cel ce iubește tăcerea: „Prietenul tăcerii se apropie de Dumnezeu și, intrând într-o tăinuită legătură cu Dânsul, este luminat de către Dumnezeu”. Comuniunea profundă cu Dumnezeu și cunoașterea izvorâtă din această comuniune sunt bunurile spirituale spre care tinde sufletul fiecărui creștin, dobândite, de multe ori, după ani îndelungați de așteptare și nevoință.

Cum preparăm ceaiurile

🔸 * Știai *

  * Știai *
 Ceapa este una dintre cele mai bogate legume și fructe cu o substanță medicinală importantă numită corecetină, și numai germenii de capere concurează cu aceasta?
 🔸 * Știai *
 Că antioxidantul (corcitina) din ceapă rezistă inflamațiilor oriunde se găsește, în special în sinusuri și plămâni?
 🔸 * Știai *
 Faptul că, consumul de ceapă împiedică dezvoltarea diabetului de la tipul (2), care este tratat cu tablete iar la tipul (1) care necesită injecție cu insulină?
 🔸 * Știai *
 Că ceapa previne cancerul de sân, prostată, uter și ovarian și, de asemenea, previne creșterea și numărului de leziuni precanceroase?
 🔸 * Știai *
 Că ceapa combate atacurile de astm?
 🔸 * Știai *
 Ceapa protejează celulele nervoase de leziuni și de bolile rezultate legate de sistemul nervos?
 🔸 * Știai *
 Ceapa previne deteriorarea și întărirea vaselor de sânge și previne multe boli de inimă?
 🔸 * Știai *
 Că ceapa sporește prezența și reproducerea bacteriilor naturale în intestin, ceea ce îmbunătățește absorbția nutrienților, crește sistemul imunitar și previne creșterea excesiva în greutate?
 🔸 * Știai *
 Ceapa ucide multe tipuri de germeni și bacterii din gât și plămâni?
 🔸 * Știai *
 Ceapa subțiază sângele și previne formarea cheagurilor, mai ales atunci când este la grătar și că avertizează împotriva consumului de diluanți farmaceutici de sânge, cum ar fi aspirina și warfarina cu ceapă la grătar sau prăjite, deoarece provoacă o creștere excesivă a fluidității sângelui?
 🔸 * Știai *
 Că ceapa reduce presiunea arterială la pacienții hipertensivi?
 🔸 * Știai *
 Ceapa aduce starea de somnolență?
 🔸 * Știai *
 Ceapa previne creșterea germenului H. Pylori și îl elimină?
 🔸 * Știai *
 Că ceapa reduce colesterolul și trigliceridele?
 🔸 * Știai *
 Că ceapa previne apariția bolilor asociate diabetului?
 🔸 * Știai *
 Ceapa previne reproducerea virusului SIDA?
 🔸 * Știai *
 Că ceapa previne osteoporoza?
 🔸 * Știai *
 Ceapa conține cantități ample de compuși de sulf care mențin prospețimea pielii, rezistența și frumusețea părului și a unghiilor?
 Note:
 Zicala populară spune: -
 👈 “Mănâncă ceapă și uită ce rău s-a întâmplat” - de fapt ceapa îmbunătățește starea de spirit și relaxează inima.
 👈 Cojile de ceapă sunt cele mai bogate în antioxidanți chorcetinici.
 Ceapa nu își pierde proprietățile medicinale la punctul de fierbere.
 👈Supa de ceapă este tipică pentru a obține toate beneficiile cepei.

Depărtarea cuvenită

 Toate lucrurile ţine-le la depărtarea cuvenită, numai sufletul apropie-l cât mai mult de Dumnezeu. Dacă torni apă peste foc, nu vei mai avea nici apă, nici foc. Dacă doreşti cele ale altuia, le vei urî pe ale tale şi pe amândouă le vei pierde. Dacă te apropii şi de servitoare şi de soţie, nu vei mai avea nici servitoare, nici soţie. Dacă bei adesea în sănătatea altuia, o vei pierde pe a ta. Dacă numeri mereu banii altuia, vei avea tot mai puţini. Dacă numeri mereu păcatele altora, ale tale se vor înmulţi. Dacă goneşti şi prinzi vulpea, îţi vei lua înapoi găina; însă dacă goneşti şi prinzi ursul, nu vei lua înapoi nici stupul, şi nici măcar tu nu te vei mai întoarce. Extras din Gânduri despre bine și rău – Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Predania.

  Omul mândru – sau se teme de demoni, sau se aseamănă lor. Însă nu trebuie să ne înfricoșăm de diavol, ci de mândrie și trufie, căci ele ne fac să pierdem Harul. Cel ce vorbește cu demonii își întinează mintea, în vreme ce mintea celui ce rămâne în rugăciune e luminată de Domnul.

 

· Orice acțiune înaintea căreia sau după care nu poți spune o rugăciune, e mai bine să nu o faci.

· Tot războiul se duce pentru smerenie.

· Omul mândru – sau se teme de demoni, sau se aseamănă lor. Însă nu trebuie să ne înfricoșăm de diavol, ci de mândrie și trufie, căci ele ne fac să pierdem Harul. Cel ce vorbește cu demonii își întinează mintea, în vreme ce mintea celui ce rămâne în rugăciune e luminată de Domnul.

· Multă vreme n-am ştiut de ce trebuie să mă întristez, de vreme ce Domnul mi-a iertat păcatele. Şi am cunoscut că cine nu are întristare nu poate sta în smerenie, pentru că duhurile rele ne insuflă mândrie.

· Când ţin mintea mea în iad, sufletul meu are odihnă, dar când uit de aceasta, atunci îmi vin gânduri care nu plac lui Dumnezeu.

· Spune: Sunt mai rău decât toţi şi vrăjmaşul se va depărta de tine.

· Sufletele celor mândri suferă de-a pururea din partea demonilor (cuvânt primit de la Hristos Însuși).

· Acum oamenii s-au făcut mândri şi nu se mântuiesc decât prin întristări şi pocăinţă şi doar foarte rar ajunge cineva la iubire.

· Domnul iubește atât de mult pe om că îi dă darurile Sfântului Duh. Dar până ce învață să păstreze Harul, sufletul trece prin multe furtuni.

· Domnul a arătat mare milă față de mine și mi-a dat să înțeleg că trebuie să-mi plâng toată viața păcatele mele. Aceasta este calea Domnului. Și acum scriu din milă pentru toți oamenii care, ca și mine, sunt mândri și din această pricină suferă. Scriu ca să învețe smerenia și să-și găsească odihna în Dumnezeu. Unii zic că așa a fost mai demult, dar că acum toate acestea s-au învechit, însă nimic nu trece niciodată când este vorba de Domnul: numai noi ne schimbăm, devenim răi și astfel pierdem Harul.

· Ah, dacă am ști cum iubește Preasfânta pe toți cei ce păzesc poruncile lui Hristos și cât îi este de milă și se întristează pentru cei ce nu se îndreaptă! Am simțit acest lucru pe mine însumi. Nu mint, spun adevărul înaintea feței lui Dumnezeu, pe Care sufletul meu Îl cunoaște: cu duhul am cunoscut-o pe Preacurata Fecioară. N-am văzut-o, dar Duhul Sfant mi-a dat să o cunosc pe ea și iubirea ei pentru noi. Dacă n-ar fi fost milostivirea ei aș fi pierit de mult, dar ea a vrut să mă cerceteze și să mă lumineze ca să nu mai păcătuiesc. Ea mi-a spus: Nu este frumos pentru Mine să mă uit la tine să văd ce faci. Cuvintele ei erau plăcute, liniștite și blânde și ele au lucrat asupra sufletului meu.

· O, fraţii mei din tot pământul, căiţi-vă până când mai e vreme! Dumnezeu aşteaptă cu milostivire pocăinţa noas­tră. Şi tot cerul, toţi Sfinţii aşteaptă această pocăinţă.

· Noroade ale pământului, cad în genunchi înaintea voastră și vă rog cu lacrimi: „Veniți la Hristos!”.

· Omul bun gândeşte: „Tot cel ce rătăceşte de la adevăr piere” şi de aceea îi este milă de el. Dar cine n-a învăţat de la Duhul Sfânt să iubească, acela nu se va ruga pentru vrăjmaşi. Cine a învăţat de la Duhul Sfânt să iubească, acela se întristează toată viaţa pentru oamenii care nu se mântuiesc şi varsă multe lacrimi pentru popor, şi Harul lui Dumnezeu îi dă puterea de a iubi pe vrăjmaşi.

· Şi noi, dacă vrem să păstrăm Harul, trebuie să ne rugăm pentru vrăjmaşi. Dacă nu-ţi este milă de păcătosul care se va chinui în iad, aceasta înseamnă că întru tine nu este Harul Duhului Sfânt, ci în tine viază un duh rău şi, câtă vreme eşti încă în viaţă, sileşte-te prin pocăinţă să te eliberezi de el.

· Unui pustnic care i-a spus odată că Dumnezeu va pedepsi pe toţi ateii şi ereticii, care vor arde în focul veşnic părintele Siluan i-a răspuns: Bine, dar spune-mi dacă vei fi în Rai şi de acolo vei vedea cum arde cineva în focul iadului, vei mai avea pace? Ce să-i faci? E păcatul lor, a spus schimnicul. Sfântul Siluan a mai zis către el: Iubirea nu poate suferi aceasta. Trebuie să ne rugăm pentru toţi oamenii.

· Păcatul îl urâţeşte pe om, dar Harul îl face frumos.

· Multe osteneli și multe lacrimi trebuiesc pentru a păstra duhul smerit al lui Hristos, dar fără el lumina vieții se stinge și sufletul moare.

· Cu cât mai mare e iubirea, cu atât mai mari sunt şi su­ferinţele sufletului; cu cât mai deplină e iubirea, cu atât mai deplină e cu­noştinţa; cu cât mai fierbinte e iubirea, cu atât mai fierbinte e ru­găciunea; cu cât mai desăvârşită e iubirea, cu atât mai sfântă e viaţa.

· Tu iubeşti pe cei ce plâng şi pe calea plânsului au venit la Tine Sfinţii Tăi.

· Deși e blând, totuși Domnul lasă sufletul să flămânzească din pricina mândriei lui și nu-i dă Harul câtă vreme n-a învățat smerenia.

· Harul vine de la dragostea pentru aproapele şi se păstrează prin iubirea pentru fratele; dar dacă nu iubim pe fratele, Harul lui Dumnezeu nu vine în suflet.

· Fericit sufletul care iubeşte pe fratele său, căci fratele nostru este viaţa noastră.

· Rugați-vă pentru oameni. Aveți milă de poporul lui Dumnezeu… Sigur, este un lucru anevoios. A te ruga pentru oameni e totuna cu a-ți vărsa sângele… dar trebuie să te rogi.

· Dacă începi să te rogi lui Dumnezeu şi demonul îți stă împotrivă şi nu-ţi îngăduie să te închini, smereşte-te şi spune: Pe pământ nu e nimeni mai rău decât mine şi în acel ceas demonul va pieri. Ei se tem cel mai mult de smerenie, de străpungerea inimii şi de mărturisirea sinceră.

· Adu-ţi aminte că în ceasul când te năpădesc demonii, Se uită la tine şi Domnul să vadă cum îţi pui nă­dejdea în El.

· Chinuitor lucru este a recunoaște mândria în noi înșine, dar Domnul lasă pe cel mândru să se zbată, suferind în neputința sa, până ce se smerește.

· Mi-e milă că oamenii se lipsesc pe ei înşişi de un Domn atât de milostiv.

· Dumnezeu – o iubire de care nu te poți sătura.

· Fără Har, sufletul e asemeni unui dobitoc.

· Roagă-te simplu, ca un copil, şi Domnul va asculta ru­găciunea ta.

· Sufletul care a cunoscut pe Dumnezeu nu mai poate fi mulţumit cu nimic de pe pământ, ci, ca un prunc care s-a pierdut de mama sa, se avântă necontenit spre Domnul şi strigă: Sufletul meu tânjeşte după Tine şi cu lacrimi Te caut.

· Pentru cel ce s-a predat voii lui Dumnezeu viaţa e mult mai uşoară pentru că şi atunci când e în boală, în sărăcie şi în prigoană, el gândeşte aşa: Aşa i-a plăcut lui Dumne­zeu, iar eu trebuie să îndur aceasta pentru păcatele mele.

· Din toate puterile şi până la sfârşitul vieţii trebuie păs­trată râvna de la început, căci mulţi au pierdut-o şi n-au mai găsit-o. Pentru aceasta trebuie să ne aducem aminte neîncetat de moarte şi, dacă sufletul este gata de moarte, chiar şi numai în parte, el nu se mai teme, vine la smerenie şi pocăinţă, uită tot ce e lumesc, îşi păzeşte mintea neîmprăştiată şi se roagă din toată inima.

· Când cel căruia nu i s-a dat să înveţe pe alţii învaţă totuşi, el întristează pe marele Dumnezeu.

· Unii discută în contradictoriu despre credinţă şi discuţiile lor sunt fără sfârşit, dar nu e nevoie să ne sfădim, ci doar să ne rugăm lui Dumnezeu şi Maicii Sale şi atunci Domnul ne va lumina mințile.

· Suntem ultimii monahi. Dar chiar şi acum sunt încă mulţi nevoitori pe care Domnul îi ține într-ascuns – pentru că ei nu fac minuni la arătare, însă în sufletele lor se săvârşesc în fiecare zi adevărate miracole – doar că oame­nii nu le pot vedea.

· Părintele Stratonik mai zicea că va veni o vreme când monahii se vor mântui în haine lumeşti.

· Domnul nu e ca noi, ci este blând, milostiv şi bun şi, atunci când sufletul Îl cunoaşte, el se minunează fără sfâr­şit şi zice: Ah, ce Dumnezeu avem!

---

Cuviosul Siluan Athonitul

Acatistul Cuviosului Siluan Athonitul

Slujba Cuviosului Siluan Athonitul – Schitul Sfântul Dimitrie – Lacu

Despre testamentul principal al Cuviosului Siluan Athonitul

Paraclisul Cuviosului și de Dumnezeu purtătorului Părintele nostru Siluan Athonitul

Sufletul, ca şi trupul, simte nevoia să-şi găsească un loc unde să stea liniştit.

 Săculețul cu pietre Umblând odată pe țărmul mării, un om a găsit un săculeț cu pietre negre și mărunte. Mergând încet pe drum și neavând ce face, scotea pietre din săculeț și arunca în păsări cu ele. A zvârlit așa toate pietrele afară de una, pe care a dus-o acasă. Acolo i-a arătat-o unui vecin care, văzând-o, l-a întrebat cu mirare: - Unde ai găsit-o? Piatra aceasta este de mare preț. Aflând aceasta, omul acela nepriceput s-a întors pe țărmul mării să caute pietrele aruncate, dar n-a mai găsit nimic. Așa facem și noi cu zilele vieții noastre. Fiecare an, fiecare lună, fiecare zi sau ceas al vieții noastre sunt tot atâtea comori pe care ni le dă Dumnezeu ca să le folosim pentru mântuirea noastră și ajutorarea semenilor, iar noi adesea le mistuim pe lucruri deșarte. Iar vremea trece și întoarcere n-are, așa că pătimim și noi ca omul care arunca zadarnic pietrele găsite pe țărmul mării.

Munceşte şi te roagă!

Încerc să mă rog Domnului ca El să-și trimită în mine Harul Său și să mă miluiască, să-mi dea bucurie și pace, să mă apropie de El și să putem vorbi mai ușor față către față.

 

Încerc să pun ca temelie stării mele sufletești, rugăciunea. Știu din mica mea experiență că dacă Dumnezeu mă cercetează puțin de dimineață, atunci altfel îmi va fi ziua.

Rugăciunea și metania sunt pentru mine un accesoriu „vestimentar” fără de care nu ies.

 Nu te plictisești rugându-te niciodată. Rugăciunea are un grad de noutate mai mare decât orice playlist de mii de melodii al unui ipad. Rugăciunea este conectarea noastră directă la izvorul Harului lui Dumnezeu, iar darurile ce izvorăsc de aici sunt nelimitate și nemăsurate, și într-o continuă noutate, adaptare și schimbare cu sufletul și cu întreaga creație.

Tu stii numele femeii care face curat la serviciu, la scoala/facultate sau acolo unde te simti bine pentru ca e curat, cald si confortabil? Pe cine interesa acest lucru?

 La examenul de licenţã a unei Facultãţi cunoscute din Iasi, la proba oralã de evaluare a cunoştinţelor fundamentale şi de specialitate, ultima întrebare a testului a fost o surprizã pentru toţi studenţii. ŞTIŢI CARE ESTE NUMELE FEMEII DE SERVICIU CARE FACE CURAT? Toți au crezut că este o glumă. La sfârşitul examenului, studenții au prezentat foile de examen, fără să fi răspuns nimic la neașteptata întrebare. Un student l-a întrebat pe un profesor universitar, dacă ultimul subiect va conta la nota finală a examenului.
- Fără îndoială că da, a rãspuns profesorul. De-a lungul carierelor voastre, veţi cunoaşte multe persoane. Toate sunt importante, toate merită atenţia şi îngrijirea voastră, chiar dacă ele vi se adresează doar cu un simplu - Bună ziua!
A fost o lecție pe care studenții nu vor uita niciodată. Desigur, toți o știau. Era înaltă, căruntă, în jur de 60 de ani, harnicã ca o albinã, dar foarte tãcutã. De unde să știi cum o cheamã?

Pe cine interesa acest lucru? Toţi au trecut pe langã ea de sute de ori, fãrã ca prezenţa ei sã conteze pentru unii sau pentru alţii. Şi uite aşa au aflat că o chemã Ecaterina, are 57 ani, este vaduvã, şi are 2 copii: unul inginer IT la Cluj şi celãlalt, medic oftalmolog la o clinicã din Bucureşti şi cã lucreazã ca femeie de serviciu în cadrul Facultãţii de 23 de ani şi este foarte mulţumitã de acest lucru.
MORALA: TOŢI SUNTEM IMPORTANŢI, INDIFERENT DACĂ SUNTEM BOGAȚI SAU SĂRACI, CU SAU FĂRĂ ȘCOALĂ, FEMEI SAU BÃRBAŢI, PROFESORI, DIRECTORI SAU FEMEIE DE SERVICIU...TOŢI CONTĂM .

Am cunoscut oameni care sunt îngeri pe pământ ! Esti un inger pe pamant?

Se spune ca Dumnezeu a trimis multi ingeri pe pamant pentru a-i ghida pe oameni sa isi atinga potentialul divin. Unii ingeri, ca sa-si indeplineasca misiunea, trebuie sa se nasca in corp de om. In timpul nasterii, insa, multi ingeri uita de ce au venit. Dar isi pastreaza, totusi, caracterul angelic.

 Inca din copilariei simti ca trebuie sa schimbi lumea si inca mai crezi ca poti sa faci asta.

Ai visat mereu sa vindeci ranile tuturor fiintelor de pe pamant.Simti ca ai darul de a-i ajuta pe ceilalti.

Esti foarte sensibil.

Reusesti sa depasesti situatiile dificile din viata ta.

Crezi ca, in ciuda tuturor lucrurilor care ti se petrec, viata este frumoasa si merita traita cu bucurie.

Incerci mereu sa gasesti un sens suferintei tale, crezi ca poti pune capat suferintei tale si a celorlalti.

Nu este loc de ura si resentimente in inima ta.

Incerci mereu sa vezi partea plina a paharului.

Iti urmezi inima, chiar si atunci cand pare cel mai greu lucru de facut.

 

“Înger, îngerașul meu,

Ce mi te-a dat Dumnezeu,

Totdeauna fii cu mine

Și mă-nvață să fac bine!

 

Eu sunt mic - tu fă-mă mare;

Eu sunt slab - tu fă-mă tare;

În tot locul mă-nsoțește

Și de rele mă ferește!

 

Doamne, îngerașul Tău 

Fie păzitorul meu

Să mă apere mereu

De ispita celui rău!

 

Doamne, îngerul ce-mi dai

M-ajute s-ajung în rai:

Mântuirea s-o primesc

Lângă Tine, Domn Ceresc!

Amin!”