Rugăciune simplă către îngerul păzitor

 

Sfinte îngere păzitor al copilului meu (numele), acoperă-l cu acoperământul tău de săgeţile demonului, de ochii amăgitorului şi păzeşte-i inima în curăţie îngerească. Amin.

Un pachețel de la Gheron Iosif

 Era în luna august a anului 1949. Seceratul se terminase și părintele Iosif [Vatopedinul] se întorsese la Sfânta Ana Mica pentru praznicul Adormirii Maicii Domnului. In sfârșit, putea acum să se desfăteze din nou de rânduială după care tânjea inima sa.

Într-o zi, pe 19 august, la amiază, după trapeză, s-a pregătit să meargă la chilia sa, potrivit tipicului. Starețul [Gheron Iosif] însă l-a oprit, i-a strâns mâna și i-a spus zâmbind:

– Diseară o să-ți trimit un pachețel. Ia aminte să nu-l pierzi!

Părintele Iosif n-a înțeles la ce se referă. De altfel, cine ar fi înțeles o astfel de ghicitoare, știind că Starețul nu pierdea nici un prilej de a te smeri? „Cine știe ce surpriză de noapte îmi mai pregătește!, se gândea el. Vreo ocară… sau ceva asemenea”. Astfel, nu a dat prea multă importanță vorbelor Starețului, iar atunci când s-a trezit pentru a-și începe privegherea, uitase cu desăvârșire de ceea ce-i spusese.
„Nu-mi amintesc, povestește el, cum am început privegherea, dar știu bine că nu am apucat bine să rostesc de câteva ori Numele lui Hristos și inima mi s-a umplut de dragoste pentru Dumnezeu. Si aceasta dragoste s-a mărit atât de mult, încât nu am mai putut continua rugăciunea, ci mă minunam de revărsarea ei. Voiam să-i îmbrățișez și să-i sărut pe toți oamenii și întreaga zidire. In același timp cugetam atât de smerit încât simțeam că sunt mai prejos decât toată zidirea. Însă plinătatea și flacăra dragostei mele erau îndreptate către Hristos, pe Care Îl simțeam că este prezent, dar nu puteam să-L vad și să cad la preacuratele Sale picioare și să-L întreb cum de învăpăiază atât de mult inimile și totuși rămâne ascuns și necunoscut?

Atunci am avut încredințarea lăuntrică că acesta este Harul Sfântului Duh și aceasta este Împărăția Cerurilor, despre care Domnul nostru spune că se află înlăuntrul nostru. „Să rămân așa, Doamne, îmi spuneam în sinea mea, și nu-mi mai trebuie nimic altceva”. Aceasta a durat ceva timp, după care, încet-încet, am revenit la starea mea de mai înainte. Așteptăm cu nerăbdare să merg la Stareț ca să-l întreb ce fusese ceea ce trăisem și cum de se petrecuse.

Cred că era 20 august, într-o noapte cu lună plină, atunci când am alergat și l-am găsit în afara chiliei sale, plimbându-se prin micuța curte a chiliei sale. De îndată ce m-a văzut, a început să zâmbească și, înainte de a-i pune eu metanie, mi-a spus:

– Ai văzut ce dulce este Hristos? Ai înțeles din practică ce este ceea ce întrebai cu stăruință? Acum, silește-te să dobândești acest Har și să nu ți-l fure nepăsarea.
Auzind acestea, am căzut îndată la picioarele lui și cu lacrimi i-am spus:

– Am văzut, Gheronda, am văzut eu, cel nevrednic de toată zidirea, și Harul și dragostea lui Hristos și am înțeles acum îndrăzneala Părinților și puterea rugăciunilor.

Când i-am povestit exact ce mi s-a întâmplat și i-am cerut amănunte despre felul în care se întâmplă aceasta, el a evitat din smerenie sa-mi răspundă.

– Dumnezeu, mi-a spus el, S-a milostivit de tine și te-a miluit, arătându-ți de mai înainte Harul Său, pentru a nu te îndoi de cele ce spun Părinții și pentru a nu te împuțina cu sufletul.

Abia atunci am înțeles sensul obiceiului de a cere cu deplină credință altora să se roage pentru noi: „Roagă-te, părinte, și pentru mine!”, „Fă și pentru mine o rugăciune!”, „Pomenește-mă, părinte, în rugăciunea ta!”.

Din cele de mai sus ne dăm seama că altceva este să spunem: „Pentru rugăciunile sfântului meu stareț” și să înfruntăm greutățile și ispitele vieții cu rugăciunile lui, și altceva să ne trimită Har, binecuvântare și stări duhovnicești înalte însuși Starețul nostru, „ca unul ce are stăpânire”, oricât și oricând dorește el aceasta, cu înștiințare în rugăciune. Așa ceva este propriu numai Stareților harismatici și purtători de Dumnezeu.

Din 1953, când a încetat instabilitatea politică și sărăcia, părintele Iosif [Vatopedinul] a putut să rămână definitiv împreună cu Starețul Iosif, așa cum tânjea inima lui.

La început a stat în chilia pe care o făcuseră pentru părintele Efrem de la Katunakia, care venea la noi să liturghisească. De aceea, de două ori pe săptămână și uneori chiar și mai des nu avea unde să doarmă. Dar această problemă s-a rezolvat atunci când Starețul i-a lăsat chilia sa, după ce mai întâi și-a zidit o colibă mică la o distanță de vreo 200 de metri mai departe. Numai Dumnezeu știe ce stări de Har va fi gustat ascultătorul părinte Iosif în acea chilie de trei ori binecuvântată, adăpată cu lacrimile și cu sudorile Starețului Iosif.


Arhim. Efrem Filoteitul, Starețul Meu Iosif Isihastul

Mulțumim ție Doamne, pentru toate binefacerile Tale, care din ziua dintâi și până în ceasul acesta ai făcut cu noi nevrednicii.

 Mulțumim ție Doamne, pentru toate binefacerile Tale, care din ziua dintâi și până în ceasul acesta ai făcut cu noi nevrednicii.

Îți mulțumim pentru cele care le știm și care nu le știm, pentru cele arătate și cele nearătate, pentru cele cu fapta și cu cuvântul, pentru cele de voie și fără de voie, și pentru toate cele făcute cu noi nevrednicii.

Îți mulțumim pentru necazuri și pentru liniște, pentru gheena și pentru pedeapsa de acolo, pentru Împărăția cerurilor.

Te rugăm, păzește sufletul nostru ca să fie sfânt, având cugetul curat și vrednic de filantropia Ta.

Tu, care ne-ai iubit pe noi într-atât, încât ai dat și pe Fiul Tău Cel Unul Născut pentru noi, învrednicește-ne a ne face vrednici de iubirea Ta.

Dă-ne înțelepciunea întru cuvântul Tău și întru frica Ta.

Unule Născut Hristoase, însuflă-ne puterea cea de la tine.

Tu Dumnezeule, care ai dat pre Fiul Tău Cel Unul Născut pentru noi, și ai trimis pe Duhul Tău cel Sfânt, spre iertarea păcatelor noastre, iartă-ne nouă orice am greșit, cu voie, sau fără de voie, și nu ne socoti păcatele noastre.

Pomenește Doamne, pe toți care cheamă în ajutor numele Tău cel sfânt întru adevăr.

Pomenește pre toți care ne-au făcut nouă bine, sau ne-au voit rele, căci toți suntem oameni. Amin.

”Întotdeauna rănile se pot vindeca cu iubire şi iertare.”

 ... dragostea îl preface pe cel ce iubeşte în chipul celui iubit: dacă‑L iubeşti pe Dumnezeu, in El vei fi; dacă‑l iubeşti pe diavol, diavol vei fi; dacă‑ţi iubeşti trupul, trup vei fi ... aceasta este cea dintâi lucrare a iubirii: de a uni pe cel ce iubeşte cu cel iubit ...
 (Fericitul Augustin)

 ,,Lăsaţi toate grijile pe seama lui Dumnezeu, căci Acela lucrează pentru voi. Să nu bănuiţi că rugăciunile voastre nu sunt auzite. Dumnezeu împlineşte dorinţele voastre în modul în care voi nu ştiţi. Deci, liniştiţi-vă şi chemaţi-L pe Dumnezeu!

Sfântul Nectarie din Eghina

 Când un bărbat și o femeie devin unu,
acel ”unu” ești Tu.
Și când acel ”unu” este distrus, acolo ești tot Tu.

Unde este acest ”noi” și acest ”eu”?
Împreună cu Preaiubitul.
Tu ai făcut și acest ”noi” și acest ”eu”
ca să joci jocul pețitului cu tine însuți;
toate ale ”tale” și toate ale ”mele” puteau deveni
un singur suflet
și în final duse în cel Preaiubit.

”Iubirea a spus – Jocul”
Rumi

Un gând de prieten....

 

Spune-mi mie ce te doare, ce te face-acum să plângi,
adună-ți durerea toată, pune-o-n ochii mei nătângi,
s-o arunc cât mai departe, s-o arunc pe-un câmp pustiu,
să nu se-ntoarcă la tine, nici devreme , nici târziu...
Mâna ta plină de lacrimi pune-o blând pe capul meu,
să-ți simt gândul ce te-apasă, să-ți simt sufletul cel greu,
și în ochi tu mă privește, dragostea mea să o simți,
îți voi săruta privirea... și-apoi mâinile fierbinți...
Spune-mi mie ce te doare, cum să fac să te alin,
vreau în locul tău să plâng, vreau în locu-ți să suspin!

 Mi-a fost arătat: ,,Când Moise cobora de pe munte cu tablele legii, el iradia lumină de bucurie, iar în acel moment strămoșii mei, deja atunci nu vroiau să se închine lui Dumnezeu, se împotriveau voinței lui Dumnezeu, desfrânau .....Când Moise a văzut că se închinau vițelului de aur, a lovit tablele legii de piatră și acestea au crăpat.
 Sufletul tremură de simțirea Puterii lui Dumnezeu, mă simțeam ca un pai în această lume. Când m-am trezit, pur și simplu am fost legată de pat de puterea lui Dumnezeu și mi s-a poruncit să privesc și să povestesc ce-am văzut!
 Mi s-a arătat că dacă nu-mi voi corecta viața, voi merge în iad și mi sa arătat chinul, unde voi suferi în iad.
Am simțit această durere de la căldură.
Dacă bagi mâna în cuptor, nu e nimic în comparație cu chinul iadului. ...
După învierea lui Serghie din Radonej, izvoarele au început să se usuce, iar antihrist a intrat în Rusia.
 Cei care se rugau din toată inima, și cu lacrimi, când slujitorii lui antihrist îi căutau, pe aceia Domnul îi transforma in tufișuri.
Ei se întorceau înapoi și spuneau lui antihrist,- că acolo au găsit numai tufișuri.
 Iar antihrist urla: ,,Acelea (tufișuri) sunt creștinii"
Așa Dumnezeu îi ascundea pe oameni, pentru rugăciunile lor și pentru credința lor.
Cât de dureros îmi era când oamenii luau semnul fiarei (666).
Deja nu mai era electricitatea.
Cine a luat cardul după al Treilea Război Mondial, vor primi și semnul fiarei (666) din cauză că va fi suprimată voința.
Cine va supraviețui după al Treilea Război Mondial, și îl va vedea pe antihrist la televizor, va primi pecetea lui antihrist (666)
Cine îl va vedea la televizor, chiar când el, nu era încă încoronat, când masonii îl vor pune Președintele al Uniunii Europene, sau ONU, nu vor putea să se împotrivească, așa încât mintea li se va întuneca, va fi o influență demonică.
În Rusia știau foarte bine, că acesta este antihrist, luau (666) din cauza stomacului, din cauza foametei, din cauza copiilor care mureau de foamete, îl trădau pe Hristos.
Când antihrist va intra în Rusia, mulți vor fi avizați de Dumnezeu, și atunci nu va mai fi iertare celor care vor lua (666)
Acești tre de șase (666) nu vor mai fi introduși în mod mecanic, ci pe cale mistică....prin influența puterii satanice, acești trei de șase (666)- Pecetea.
Pe mâna în întuneric se luminau tre de șase (666) și măcar să-ți tai mâna, pecetea se muta de pe mâna înainte. Știau și-l trădau pe Dumnezeu, conștient cine din cauza fricii, cine din cauza foametei, din cauza copiilor.

Ce ai de pierdut? Boala? Super!

Nicio boală nu se vindecă până ce nu rezolvi emoția care ți-a creat-o.

Schimbă gândirea, schimbă mediul, și te vindeci.

Medicamentele nu-ți vindecă emoțiile, ci îți tratează simptomele.

Vindecarea îți aparține. Tu te vindeci, nu medicul, nu terapeutul. Ei doar tratează.

Fii conștient(ă) de puterea creației tale: dacă ai putut crea una sau mai multe boli, sigur poti crea și vindecarea, sănătatea.

E viața ta. Nimeni nu te poate afecta decât dacă îi permiți tu.

Nu poate fi altcineva de vină pentru problemele tale.

E viața ta! Cum să îți pot eu face rău fără permisiunea ta?

Aa, permiți tuturor să îți mâzgalească viață și să îți arunce gunoiul lor în sufletul tau? E alegerea ta.

Viața ta e responsabilitatea ta, și doar a ta.

Asumă-ți responsabilitatea pentru tine, pentru ceea ce ai permis să devii, și schimbă ceva de azi.

Nu-ți mai plânge de milă, ci folosește-ți energia să cureți și să reconstruiești.

Cum? Nu mai face ce ai facut până acum. Fă invers.

Ce ai de pierdut? Boala? Super!

Sau rămâi acolo si spune-le tuturor că la tine nu se poate, la tine e greu, nimeni nu suferă ca tine, și că nimeni nu are boala pe care o ai tu. Plătește-i pe alții să-ți facă treaba. Felicitări!

Alegerea îți aparține.

Alege-te.

"Cat de multe comentarii se fac despre post, cum se ridica oamenii impotriva lui, spunand :"De ce ne trebuie postul, si inca unul asa sever, de vreme ce Insusi Domnul zice ca nu ceea ce intra in gura spurca pe om?(...)"
Sarmanul post! cate reprosuri, cate defaimari si prigoane nu indura!Dar iata ca totusi, prin mila lui Dumnezeu, dainuieste. Altfel, cum s-ar putea? Caci temelia lui este trainica! Domnul a postit, apostolii au postit(...) si toti sfintii lui Dumnezeu au tinut post aspru, astfel incat, daca ni s-ar da sa cercetam toate lacasurile raiului, nu am gasi acolo nici unul care sa nu fi postit.(...)
Cat de putin i se trezeste cuiva grija de suflet imediat incepe sa posteasca, si cu cat mai mare ii e grija, cu atat mai mult si mai aspru posteste. Din ce motiv? De aceea ca prin post sporeste mai repede si isi stapaneste mai usor sufletul. Cine refuza postul, acela inseamna ca nu pune pret pe mantuire. Caci unde pantecele face legile, acolo dumnezeu este pantecele. Iar pentru cine Dumnezeu este pantecele, acea este dusmanul crucii lui Hristos, Dumnezeul si Mantuitorul nostru."

Sf. Teofan Zavoratul - "Invataturi si scrisori despre viata crestina"

 

 "E rau fara lucru de mana.Sa cititi si sa va rugati, nu se poate la nesfarsit. Iar daca stati trandavind, gandurile incep sa rataceasca; tocmai de aceea trebuie sa va veniti singura in ajutor, nascocind un lucru de mana. Lucrul de mana terminat vindeti-l sau dati-l de pomana, cerandu-i Domnului sa va ajute in stiinta de a va ruga."

 

„Întrebarea pe care trebuie să și-o pună creștinii deja căsătoriți și cu copii de crescut nu este „cum să-mi reduc la minimul necesar obligațiile familiale, astfel încât să fiu „liber” să duc o viață mai duhovniceasă? ci mai curând cum să-mi cultiv în viața de familie dragostea de Dumnezeu și de aproapele?”

starețul Macarie de la Optina

Scrisoare către un om care spune că are credinţă în Dumnezeu, însă nu I se roagă

 

Pe străzile împodobite cu un covor pufos de cristale albe şi minunate, răsună glasurile vesele ale copiilor care aduc în casele oamenilor o preafrumoasă veste.

La geamul unei case liniştite, un băieţel angelic privea, cu o încântătoare admiraţie, mişcarea fulgilor de nea; chipul îi era mângâiat de palida lumină născută dintr-o lumânare ce se topea încet, ascultând parcă cuvintele Heruvimilor şi ale Serafimilor.

Întreaga suflare se pregătea pentru Taina ce se anunţa, cutremurându-se şi minunându-se totodată de măreţia acesteia.

– I-ai scris Moşului?

Femeia cu bucle aurii se apropie încet de băieţelul ei, sărutându-l pe creştet.

Copilul tresare uşor.

– Am scris o scrisoare, dar nu către Moş Crăciun.

– Dar cui i-ai scris, băiatul meu?

Copilul ridică privirea senină spre cerul înstelat, răspunzând în şoaptă:

– Pruncului Iisus.

Un moment de tăcere cuprinde atmosfera, doar lumânarea vorbind în graiul ei de neînţeles.

Fugind spre măsuţa de lângă pat, băiatul ia o scrisoare pe care o pune în mâna gingaşă a mamei sale.

– Doar Dumnezeu îmi poate îndeplini dorinţa pe care o am. În această perioadă, Moşul e prea preocupat şi nu cred că are timp şi pentru mine, dar Dumnezeu are cu siguranţă.

Sărmana femeie se chinuia lăuntric să nu plângă; inima îi plângea cu lacrimi de sânge, dar nu putea permite că durerea să îi fie trădată.

– Este timpul să dormi, altfel dorinţa nu ţi se va îndeplini. Rosteşte, cu greutate, aceasta.

Copilul surâde uşor şi, punându-se în pat, începe să colinde duios, urmat fiind de vocea caldă a celei ce i-a dat viaţa. Minutele trec repede, odată cu acestea ivindu-se şi somnul pe genele micuţe şi lipsite de vinovăţie.

Nemuritoarea mamă părăseşte camera. Lacrimile nu şi le mai putea ascunde, întreaga durere erupând din suflet.

Trece un minut, trec două, trec zece minute… uşoara şi temporara eliberare sufletească survenită în urma plânsului, îi mângâie inima.

Ştergând urma ultimei lacrimi de pe obraz, începe să citească scrisoarea pe care o ţinuse în mână, aşa cum ar ţine un dar preţios, dar firav.

„Mântuitorului Iisus Hristos,

Doamne, sunt eu, acelaşi copil care Te-a căutat cu ardoare zilele trecute pentru a-Ţi vorbi, după ce mama mi-a povestit despre minunata şi Sfânta Naştere a Ta şi după ce… Prunc Preasfânt, azi copiii petrec alături de părinţii lor, însă familia mea nu este întreagă. Nu vreau cadouri, vreau doar să îl văd pe tăticul meu; simt că doar Tu mă poţi înţelege cu adevărat, şi de aceea te rog, adu-l pe tatăl meu acasă.”

Cuvintele citite i-au cutremurat fiinţă; lacrimile nu îşi mai găseau puterea necesară pentru a izvorî din ochii îndureraţi, doar tăcerea scriind starea ce o cuprinsese.

Pe noptiera din lemn de brad se odihnea un album cu amintiri memorabile ce ilustrau cele mai frumoase momente petrecute alături de soţul iubit şi copilaşul cu chip angelic. Străinătatea îi răpise fericirea, lipsind-o de prezenţa necesară a sortitului ei… nu îi mai simţise braţele puternice cuprinzând-o într-o strânsă îmbrăţişare de şase luni, iar ochii lui blânzi îi lipseau mult, enorm de mult. Dintr-o icoană simplă, primită în urmă cu mulţi ani, un zâmbet sublim, plin de iubire, smerenie şi bunătate lumina încăperea, iar ochii blânzi ai Mântuitorului făceau inima să tresară.

– Dumnezeul meu, Tu îmi ştii durerea, ştii ce este în sufletul meu. Lipsa iubitului soţ mă copleşeşte… uneori simt că nu mai am puterea necesară pentru a rezista; doar Tu eşti sprijinul meu. Sufletul mi se frânge când văd tristeţea din ochii copilului meu care azi, când toate sunt cuprinse de bucuria Naşterii Domnului, este lipsit de prezenţa paternă…

O lumină aparte pătrunde în camera luminată doar de colorata veioză. Femeia îşi înălţă privirea spre cer şi zăreşte o măiastră stea în faţa căreia frumuseţea celorlalte flori celeste păleşte. Cerul vestea şi el Taina sfântă, iar văzduhul răsună de glasurile sfinte ale îngerilor, însă nimeni nu auzea dulcile cântări.

Se aud bătăi în uşă. Un fior rece străbate inima de mama.

Cu respiraţia întretăiată, aceasta se îndreaptă spre uşă şi, după ce inspiră profund, o deschide. În pragul uşii stătea un bărbat înalt, cu părul mătăsos şi ochii… vai, ochii lui erau precum două văpăi aprinse şi, totodată, în ei era cuprins un ocean nemărginit de iubire.

– Cine eşti? Rosti, dintr-o răsuflare, femeia.

În loc de răspunsul scontat, bărbatul o întreabă:

– De ce deznădăjduieşti?

– Eu… de unde ştii ce se întâmplă cu mine? Cine eşti?

– Dumnezeu nu îşi părăseşte niciodată copiii!

Vântul începe să sufle cu putere, purtând cu el fulgii mari de nea. Evenimentul neaşteptat îi distrage femeii atenţia de la bărbatul misterios. După câteva secunde, când priveşte din nou spre locul în care adineaori era musafirul neaşteptat, constată cu stupoare că aceste dispăruse la fel de brusc precum apăruse.

„Nu, nu poate fii adevărat! Tristeţea din sufletul meu mă face să văd lucruri ireale.’’

Închide uşa şi, întorcându-se, inima îi tresaltă, speriată fiind de apariţia bruscă a copialșului ei care stătea surâzător la câţiva paşi de ea.

– Băiatul meu, ce s-a întâmplat?

– Mămică, Pruncul Sfânt mi-a îndeplinit dorinţa. Tăticul va veni azi acasă.

Privirea tristă în care se putea citi cu uşurinţă îndoiala, nu îl descurajează pe copil.

– Nu mă crezi, dar vei vedea. Trebuie doar să ai încredere… Îngerul nu minte niciodată!

– Îngerul?

– Da, îngerul. Azi este Naşterea Domnului, cerul se uneşte cu pământul, iar îngerii Îl slăvesc alături de oameni pe Dumnezeu. Nu îţi înţeleg surprinderea… haide, tăticul trebuie să sosească, iar noi nu i-am pregătit nimic.

Cuprins de un entuziasm adorabil, băieţelul începe pregătirile pentru sosirea mult-aşteptatul părinte, în timp ce femeia îl privea stupefiată, neştiind ce să creadă, ce să facă.

Orele trec cu rapiditate, dar bărbatul nu a sosit. Lângă geamul îngheţat, copilul aştepta cu nerăbdare momentul întâlnirii… entuziasmul nu i-a dispărut, credinţa nu i s-a zdruncinat; doar mama era îngrijorată de tristeţea ce îl va cuprinde, când va constata că s-a înşelat.

– Puişorul meu, trebuie să dormi!

– Nu, mămică! Pruncul Sfânt a zis că tăticul va veni acasă şi am încredere în cuvântul Lui; ştiu că El nu mă va dezamăgi vreodată.

Cuvintele pe care bărbatul misterios i le-a spus, îi revin în minte, determinand-o să se întrebe:

„Dar… va veni într-adevăr?”

– Tăticul! Răsună vocea plină de emoţie a copilului care, nerăbdător, fuge spre tatăl său.

În întunericul nopţii se desluşeşte silueta unui bărbat ce îşi întindea larg braţele pentru a-l primi pe iubitul său copil. Imaginea revederii era extrem de duioasă, plină de lacrimi, zâmbete, veselie, şi încununată de lumină măiestrei stele care îi binecuvânta divin. Din icoana veche, Mântuitorul zâmbea duios, iar ochii îi luminau tainic, îmbrăţişând şi cuprinzând în ei întreaga suflare.

(Mihaela Gligan)

 

"Îmi doresc asta cu adevărat?"

 

Luna noua este un moment important sa ne setam intentiile si sa le dam drumul in Univers.

În lumina magică a lunii noi din Noiembrie, ne pregătim intențiile și visele, cu inimile deschise și pixul ca si bagheta magică. Incepe să scrii in jurnal toate dorințele din sufletul tau.

Inainte de a le împărtăși cu Universul intrebati-va cu sinceritate: "Îmi doresc asta cu adevărat?" Într-o lume plină de dorințe neautentice, caută adevărul tau interior.

Și daca lista este lungă, alege cu grijă cea mai strălucitoare dorința a ta si intreaba-te din adâncul ființei: "Sunt pregătit să plătesc prețul pentru aceasta?" Pentru că fiecare vis adevărat necesită un tribut, nu doar în bani, ci si curaj în schimbările pe care suntem gata să le îmbrățișăm pentru împlinirea lor, poate chiar disconfort.

Căci adevărul unei dorințe autentice nu se află doar în cuvinte, ci în pașii fermi pe care suntem hotărâți să-i facem pentru a le aduce la viață.

Cu dragoste și in lumina Lunii Noi, vă invit să vă scrieti visele intr-un caiet magic, lasandu-va calauzit de autenticitate si sinceritate.

Taci tu, și să vorbească faptele tale...

Dacă vi s-a dat un Har, împărțiți darurile harului vostru celor care au nevoie!
O lumânare aprinsă nu își va pierde din lumină, dacă din ea se va aprinde o alta.
(Sf. Serafim de Sarov)
 "Este mult mai bine să dojeneşti decât, tăcând, să fierbi de mânie, şi cel care se mărturiseşte va fi apărat de pagubă." (Ecclesiasticul 20.1, 2)

 Acum învață și cum să te lupți. Dacă Domnul cel Bun ne cercetează și ne eliberează de patimi și ne arată iubirea Lui nemărginită, să nu socotești că nu-ți mai este de folos paza. Ci află că, atât cât suntem săraci, căutăm bogăția și, când ne îmbogățim, avem mai multă frică să nu se întâmple să adormim sau să fim nepăsători și să intre hoții să ne fure comoara.

Cuviosul Iosif Isihastul
Un cuvânt pentru fiecare zi a anului din înțelepciunea Cuviosului Iosif Isihastul

 „Cel ce se roagă întru cuminţenie rabdă cele ce-i vin asupră-i. Iar cel ce ţine minte răul, încă nu s-a rugat curat.”

Cuv. Marcu Ascetul, Despre legea duhovnicească în 200 de capete

 „De ai fost păgubit, sau ocărît, sau prigonit de cineva, nu lua în seamă cele de faţă, ci așteaptă cele viitoare; şi vei afla că acela ţi-a fost pricină de multe bunătăţi, nu numai în vremea de aici, ci şi în veacul viitor.”

Cuv. Marcu Ascetul, Despre legea duhovnicească în 200 de capete

Fiecare se umple de lumina celuilalt

 Fiecare se umple de lumina celuilalt

În fiecare om este o lumină. Dar ea nu se actualizează decât în comuniune, în iubire. Suntem lumină unii pentru alţii. Fiecare se umple de lumina celuilalt. Această lumină e un sens profund, o bucurie, o odihnă în dăruirea recipro­că, sentimentul de a avea totul: având iubirea celorlalţi avem totul. Pe Dumnezeu Îl avem în ceilalţi şi Îl avem în El Însuşi . Pustnicii Îl cunosc pe Dumnezeu ca lumină în iubi­rea Sa; şi sunt plini de iubire pentru toţi oamenii şi pentru toate făpturile; chiar dacă nu văd alţi oameni, ei se roagă pentru ei şi primesc luminarea în rugăciunea lor pentru lume.
Această lumină e sensul inepuizabil al existenţei înrădăcinate în Dumnezeu. Sunt lucruri negrăite... Dar cei care trăiesc această experienţă sunt nerăbdători să o împărtă­şească. Vieţile sfinţilor ne arată făpturi de lumină: făptura dezvoltată duhovniceşte e un om adevărat, de un farmec, de o frumuseţe, de o armonie extraordinară; sfinţii sunt de o blândeţe şi o delicateţe nespusă. Avem nevoie să cu­noaştem viaţa unor astfel de făpturi pentru a şti ce cale trebuie să urmăm."

Cei mai mulţi îşi pierd sufletele pentru neînfrânarea împătimită a limbii

O altă patimă foarte primejdioasă, care se strecoară atât de uşor şi pare a se motiva mereu şi îşi face loc imediat între toţi este vorbirea de rău. Sunt convins că cei mai mulţi care îşi pierd sufletele, şi le pierd pentru această neînfrânare împătimită a limbii. Nu ştii să vindeci, dar ştii să deschizi, ca orice ucigaş, rana! Suprema poruncă – iubirea – este propovăduită, întărită şi trăită de Mântuitorul, ca o arvună a luminii şi frumuseţii Împărăţiei cerurilor. Că iubire şi milă este întreg Creştinismul! Dar această nemuritoare iubire este urmărită de răutatea – mică sau mare – a vorbirii de rău, viermele neadormit care îţi roade tainic inima şi zilele mântuirii tale. Acest vierme al urii ucide-l, iubite frate călugăr sau creştine, şi iubeşte tare pe Hristos, Care te aşteaptă în inima fratelui tău pe care îl săgetezi mereu. Patima vorbirii de rău destramă unitatea mânăstirească şi societatea creştină şi se face vinovat de moarte cel ce atacă ce a întemeiat Hristos pe cea mai trainică temelie – Iubirea şi Credinţa. „Un bărbat sfânt, spune în Patericul vechi, a văzut pe oarecine păcătuind şi, lăcrimând cu amar, a zis: Acesta a greşit astăzi, iar eu voi greşi mâine, negreşit. Apoi acesta se va pocăi cu adevărat, iar eu nu mă voi pocăi niciodată!” Deşi l-a văzut chiar păcătuind, s-a osândit pe sine, iar pe acela l-a văzut îndreptat. De aceea zic că gândirea, şoptirea şi vorbirea de rău sunt patimi care aduc mari neajunsuri întregii obşti creştineşti. Toate patimile sunt primejdioase şi de toate trebuie scăpat, pentru că oricare din ele ar fi, ne poate pierde sufletul. Timpul este scurt şi viaţa este una şi se duce repede. Deci să nu ne mai îngrijim de altceva, decât de „plâns peste plâns şi smerenie peste smerenie, ca să îmblânzim pe Iisus Hristos, Stăpânul nostru”. Cu toată străjuirea, „păzeşte-ţi inima mai mult ca orice, că dintru aceasta ţâşneşte viaţa”

Batrânul înţelept

Sfântul Dimitrie, care a fost mitropolit al Rostovului în veacul al XVII-lea, istoriseşte, spre folosul nostru duhovnicesc, despre un învăţător care s-a rugat lui Dumnezeu mult şi cu râvnă, ca El să-i arate pe acel om de la care ar fi putut să înveţe calea adevărată spre Împărăţia Cerurilor. Şi iată că odată întâlneşte lângă uşile bisericii un cerşetor bătrân, îmbrăcat în zdrenţe, plin de bube şi răni puroinde. Trecând pe alături, dascălul îl salută după obicei, zicând:

- Bună ziua, bătrâne!

Bătrânul îi răspunde:

- Nu ţin minte să fi avut vreodată o zi rea!

Învăţătorul, auzind un asemenea răspuns, s-a oprit şi, ca şi cum ar fi voit să-şi retragă salutarea, a spus:

- Să-ţi dea Domnul fericire!

- Eu niciodată n-am fost nefericit! – a răspuns bătrânul.

S-a mirat învăţătorul şi, gândindu-se că poate bătrânul nu a auzit bine, a schimbat salutul şi a grăit:

- Ce spui, bătrâne? Eu îţi doresc să fii în bunăstare…

Bătrânul i-a răspuns iar:

- Eu niciodată nu am fost nenorocit.

Încercându-l pe bătrân, învăţătorul a mai spus:

- Îţi doresc ceea ce singur îţi doreşti.

- Nu duc lipsă de nimic, fiindcă toate, cum le doresc, aşa mi se şi întâmplă, iar bunăstarea vremelnică nu caut – i-a spus bătrânul.

- Să te mântuiască Dumnezeu pentru acestea. Dar spune-mi, tu eşti singurul dintre năpăstuiţi care nu suferi nevoi? Nu pot pricepe cum te-ai putut feri de nenorociri!

- Domnul meu, aşa este precum am răspuns salutării tale. Nu am cunoscut vreodată o oarecare nefericire sau necaz. Ce stare mi-a dat Dumnezeu, pentru aceea şi-I mulţumesc. Iar dacă nu-mi doresc bunăstare, tocmai întru aceasta se află bunăstarea mea. Eu nesocotesc fericirea şi niciodată nu o cer Tatălui Ceresc. Nu simt nenorocirea, asemenea cu cei cărora toate li se fac după a lor dorinţă. Dacă sufăr de foame, pentru aceea mulţumesc lui Dumnezeu, ca unui Părinte care ştie ce-mi trebuieşte. Dacă îndur frigul sau sunt pătruns de ploaie, sau altceva, rabd din vitregiile văzduhului, Îi mulţumesc, de asemenea, lui Dumnezeu. Când toţi mă hulesc, Îl slăvesc pe Domnul, ştiind că toate acestea sunt rânduite de El. Asemenea şi cu toate câte le îngăduie Dumnezeu – bune sau rele, dulci sau amare – toate le primesc din mâna Bunului Părinte, şi astfel voiesc numai ce voieşte şi Dumnezeu. Şi aşa se fac toate după dorinţa mea. Cu adevărat, nenorocit este cel care caută fericire în această lume, pentru că în viaţa aceasta fericirea cea nemincinoasă este a te încredinţa în toate voii Domnului. Iar voia lui Dumnezeu întotdeauna este desăvârşită, bună şi dreaptă. Eu însă, străduindu-mă în toată vremea să-mi plec voia mea înaintea dumnezeieştii voiri, mă socotesc peste măsură de fericit.

Învăţătorul, socotind că-l va pune pe bătrân în cumpănă, a zis:

- Spune-mi, rogu-te, aceleaşi ţi-ar fi gândurile şi dacă Dumnezeu te-ar trimite în iad?

- Oare chiar El o să mă trimită în iad? El ştie că eu mă ţin puternic de El prin dragostea nefăţarnică ce Îi port. Cu aceste legături eu m-am legat atât de puternic de Domnul, încât, oriunde m-ar trimite, acolo Îl voi lua şi pe El cu mine. Şi pentru mine e cu mult mai bine să fiu cu Domnul în afara Cerurilor, decât în ceruri fără El.

S-a minunat dascălul de asemenea răspunsuri ale bătrânului şi a cugetat în sine că aceasta este, cu adevărat, calea cea mai scurtă spre Dumnezeu, când oamenii îşi pleacă voia lor înaintea sfintei şi dumnezeieştii Voinţe. Învăţătorul l-a lăsat pe cerşetor şi, mergând întru ale sale, lăuda pe Domnul Dumnezeu Care a dat atâta înţelepciune bătrânului cel sărac. Încă I-a mulţumit Mântuitorului că a împlinit rugămintea sa şi i-a arătat omul de la care să poată învăţa grabnic calea cea scurtă şi adevărată spre Împărăţia Cerurilor.

Iisuse, Păstorul meu, caută-mă pe mine; Iisuse, Mântuitorul meu, mântuiește-mă; Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

  Pilda Samarineanului Milostiv

   Evanghelia după Luca
    Capitolul 10, 25-37

În vremea aceea a venit la Iisus un învățător de lege, ispitindu-L și zicând:
   
   Învățătorule, ce să fac ca să moștenesc viața de veci?

   Dar Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citești în ea?

   Iar el, răspunzând, a zis: «Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și din tot sufletul tău și din toată puterea ta și din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău, ca pe tine însuți».

   Atunci Iisus i-a zis: Drept ai răspuns; fă aceasta și vei fi viu

    Dar el, voind să se îndreptățească pe sine, a zis către Iisus:

   Și cine este aproapele meu?

    Iar Iisus, răspunzând, a zis:
 
    Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, și a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat și l-au rănit, au plecat lăsându-l aproape mort. Din întâmplare, un preot cobora pe calea aceea și, văzându-l, a trecut pe alături. De asemenea și un levit, ajungând în acel loc, venind și văzând, a trecut pe alături.

   Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el și, văzându-l, i s-a făcut milă și, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn și vin; apoi, punându-l pe asinul său, l-a dus la o casă de oaspeți și a purtat grijă de el.

   Iar a doua zi, scoțând doi dinari, i-a dat gazdei și i-a zis:
    Ai grijă de el și, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îți voi da.
   
  Deci, care dintre aceștia trei ți se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari? Iar el a răspuns: Cel care a făcut milă cu el. Și Iisus i-a zis:

   Mergi și fă și tu asemenea.

   O, preadulce și întru tot îndurate Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, primește acum această puțină rugăciune a noastră, precum ai primit cei doi bani ai văduvei, și păzește moștenirea Ta de vrăjmașii cei văzuți și de cei nevăzuți, de venirea altor neamuri asupra noastră, de neputințe și de foamete, de toate supărările și rănile cele aducătoare de moarte, și din chinurile cele viitoare scoate-ne pe toți, care cântăm Ție: Aliluia!
.....
  Indiferent de ceea ce se întamplă în viață trebuie sa ai o fereastra de unde sa privesti Rasaritul Învierii.

    Mila este  fereastra iubirii și ochii învierii.

   Dumnezeu poate locui  oriunde în acest vast univers, si totuși... prefera inima ta , a mea , a noastră !
   Timpul vieții noastre este alcătuit  din clipe, secunde  ore și ani , dar și din dorința și jertfă și iubire !
 
   "Mila este împreună patimitoare cu cei chinuiti de dureri." (Sf.Grigorie de Nyssa).
   
   Buna dimineata în mila păcii si jertfa laudei Domnului  !


Citatul zilei de azi:
..."Raul inainteaza putin cate putin ,daca ar veni deodata nu am fi inselati"(Sf. Paisie Aghioritul),
...

Doamne! dă-mi o inimă simplă, bună, deschisă, credincioasă, iubitoare, și generoasă. Sfântul Ioan de Kronstadt

 „Împărăteasa mea preabună şi nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu primitoarea săracilor şi ajutătoarea străinilor, bucuria celor întristaţi şi acoperământul celor necăjiţi, vezi nevoia mea şi necazul meu; ajută-mă ca pe un neputincios, hrăneşte-mă ca pe un străin. Necazul meu îl ştii, dezleagă-l precum vrei, că n-am ajutor afară de tine, Maica lui Dumnezeu, ca să mă păzeşti şi să mă acoperi în vecii vecilor. Amin

 

 

 Citatul de azi:

„A cerceta gândurile înseamnă ca, atunci când vine gândul, să se ia seama la ce naște el. Îți dau o pildă: presupune că cineva te-a ocărât și că tu ești frământat de gândul să-i răspunzi. Spune atunci gândului: „Dacă răspund, îl voi tulbura și el se va supăra împotriva mea. Deci e mai bine să îndur puțin și îmi va trece.” Dacă se ivește nu un gând împotriva cuiva, ci un gând în el însuși, trebuie să cercetezi acest gând și să-ți spui: „Unde va sfârși acest gând rău? El va sfârși în gheenă. ” Și gândul te va lăsa liniștit. Și pentru toate gândurile fă la fel: îndată ce apare un gând, cercetează-l și taie-l.”

(din Filocalia, vol. 11, Sfinții Varsanufie și Ioan – Scrisori duhovnicești)

Tu numai să ceri cu lacrimi.

 

Căci pentru dragostea aproapelui dispreţuim bogăţia, ca nu cumva, sfădindu-ne pentru ea şi sporindu-ne aplecarea spre mânie, să cădem din dragoste. Când deci pentru lucruri de nimica arătăm aceeaşi mânie împotriva fratelui, am căzut de la scop şi nu avem niciun folos de la lepădarea de lume. Ştiind aceasta fericitul Apostol, a zis: De-a da trupul meu să fie ars, iar dragoste nu am, de niciun folos nu-mi este.

De aci învăţăm că desăvârşirea nu vine odată cu lepădarea de avere şi de lucruri, ci după dobândirea dragostei, ale cărei însuşiri acelaşi Apostol le descrie astfel: Dragostea nu pismueşte, nu se mânie, nu se îngâmfă, nu se întărită, nu gândeşte răul.

Cuv. Casian Romanul, Cuvânt plin de mult folos, despre Sfinţii Părinţi din pustia sketică şi despre darul deosebirii, Către egumenul Leontie

 „Iar că mântuirea ne vine prin harul şi mila lui Dumnezeu, ne dă mărturie adevărat tâlharul acela de pe cruce, care a primit Raiul nu ca pre al virtuţii, ci prin harul şi mila lui Dumnezeu. Acestea ştiindu-le Părinţii noştri, toţi cu un glas au învăţat, că nu putem ajunge într'alt fel la desăvârşirea virtuţii, fără numai prin smerenie. Iar aceasta se naşte din credinţă, din frica lui Dumnezeu, din blândeţe şi din sărăcia desăvârşită, prin cari ne vine şi dragostea desăvârşită, cu darul şi cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine slava în veci. Amin.”

Cuv. Casian Romanul, Cele opt gânduri ale răutății

 Așadar, silește-te spre tot lucrul bun. Și dacă nu putem să facem binele și cădem iarăși, să nu rămânem în cădere, ci, ridicându-ne, să cerem iertare de la Mântuitorul nostru. Deci, nu te teme, ci ori de câte ori cazi, ridică-te și cere cuvenita iertare și EL, ca un Bun, nu-ți va face rău și nici nu te va respinge. Tu numai să ceri cu lacrimi.

Cuviosul Iosif Isihastul
Un cuvânt pentru fiecare zi a anului din înțelepciunea Cuviosului Iosif Isihastul

Vreți respect... Dar cu prima ocazie bârfiți pe la spate!

 

“CEL NEPREGĂTIT, SĂ NU CITEASCĂ!!!

Cică...Vreți adevărul….dar nici 0,0001% nu sunteți capabili să-l primiți, nu sunteți capabili să-l credeți sau să-l conștientizați … darămite să-l mai și trăiți...
Vreți încredere... Dar vă mințiți amarnic la primul hop pe care îl întâmpinați…
Vreți respect... Dar ucideți fără să conștietizați măcar (inclusiv prin modul vostru PRIMITIV de hrănire )…
Vreți iubire... Dar căutați haotic doar falsa iubire.
Vreți armonie... Dar creați mereu dezastru în jurul vostru!
Vreți Spiritualitate... Dar sunteți atât de superficiali, leneși și comozi …
Vreți sănătate... Dar alegeți de cele mai multe ori mâncarea grasă și procesată...din carnea animalelor ucise fără alt motiv decât îmbuibarea voastră!
Vreți respect... Dar cu prima ocazie bârfiți pe la spate!
Vreți iluminare...Dar trăiți în temeri, frici, gelozii și frustrări… NEJUSTIFICATE...
Vreți un suflet care să vă fie alături și sa fie totul ,,roz,,... Dar cărați după voi trecutul egocentrist și bagajul egoist încărcat în spate…
Vreți înțelegere... Dar nu sunteți dispuși să înțelegeți sau să mângâiați rănile celuilalt…
Vreți siguranță și pe cineva alături... Dar înșelați cu prima ocazie….
Vreți copii deștepți și lăudați de gura lumii... Dar nu le ascultați opiniile și dorințele și nu îi susțineți în alegerile lor…
Vreți trezire - Dar dormiți cu ochii deschiși …
Vreți dragoste - Dar sunteți prea deprimați ..
Vreți succes - Dar nu riscați nimic ….
Vreți ….vreți … și iar vreți, dar nu lucrați cu voi nici măcar un minut pe zi .
Trăiți vremuri în care lucrurile materiale vă par mult mai importante decât starea voastră interioară.
Iată pe scurt, de ce vă pierdeți energia atât de ușor și nu știți de ce vă simțiți epuizați.
Vă plângeți de oboseală...e firesc... sufletul vostru a obosit să vă mai suporte alegerile făcute…”

Exemplu de credință vie și nădejde în Dumnezeu!

"Multumesc Doamne că sunt în viață!"

"Dumnezeu este de ajuns pentru noi pentru a rezista..."

"Este bine, mă voi ruga lui Dumnezeu

DIALOG CU DUMNEZEU
******
- Doamne, dă-Te jos de pe Cruce… vreau să vorbim !
- Vorbește-Mi, Eu te aud…
- Dar eu vreau să plâng pe umărul Tău…
- Plângi la picioarele Mele…
- Dar eu aștept să-mi ștergi lacrimile… Tu niciodată nu mi le ștergi…
- Lacrimile sunt date pentru a fi simțite, nu pentru a fi șterse…
- Știi, uneori mă apucă un dor de Tine… și n-am cum să-l sting… Mă usuc de dor și nu-l pot alina !
- E bine să-ți fie dor. Ți se face dor doar de cei pe care îi iubești…
- Știi, eu am obosit… viața e grea !
- Și Eu am obosit… oamenii sunt răi…
- Eu vreau să fiu fericit…
- Fii ! Eu ți-am spus care sunt Fericirile…
- Eu vreau să fiu bun…
- Fii ! Buni sunt cei care iubesc…
Eu vreau să iubesc !
- Iubește ! Iubesc cei care iartă !
- Eu vreau…
- Nu mai vrea... Fii !
- Uneori Te depărtezi de mine… și eu Te caut !
- Mă depărtez ca să-Mi simți lipsa… și să Mă cauți…
- Uneori nu pot să mă rog…
- Nu te ruga… Vorbește-Mi !
- Dar Tu mă auzi ?...
- Îți și răspund… Tu Mă auzi ?
- Uneori nu știu cine sunt...
- Ești cine te-am plămădit Eu să fii…
- Uneori nu știu ce vreau…
- Nu mai vrea… Dăruiește...
- Uneori nu știu unde merg...
- Oprește-te și stai… uită-te în jur !
- Tu ai un răspuns la toate...
- Tu ai întrebări despre toate…
- Știi, uneori e întuneric în sufletul meu…
- Aprinde o lumânare… să se facă lumină…
- De ce stai numai în cer ?
- Eu stau pe cruce… pe pământ…
 În cer îi aștept numai pe cei ce se întorc acasă…
- Dar eu voi ajunge în cer ?
- Mai întâi trebuie să stai pe cruce…
- Dar, cum ?
- Smerindu-te…
- Dar cum ?
- Zilele tale de la Mine sunt… Primește-le așa cum îți sunt date…
Și fă din ele bucurie și pentru tine, dar mai mult pentru alții !
- Dar unele zile sunt rele…
- Dar unele clipe sunt pline de fericire… și pentru acele clipe merită să trăiești !
- Hai, ridică-te… Trebuie să te ridici…
- Azi nu… Se poate azi Nu !…
- Nu ! Azi se poate numai DA !
- Dar mâine va fi o zi mai bună ?...
- Nu te întreba cum va fi mâine…. nici dacă va fi mâine… Trebuie să te ridici Azi !
- Bine… Dar să nu mă lași ! Doamne, să nu mă lași !
- Nu ! Nici tu să nu Mă lași…
- Ești tot timpul cu mine…
- Da ! Sunt tot timpul cu tine !
 

Este rău când limba merge înainte și mintea rămâne în urmă. Sfântul Gavriil (Urgebadze)

 DOAMNE  AJUTĂ,  OM  FRUMOS !  Am venit să-ți dau binețe:  “Doamne ajută, om frumos!” Pentru mine frumusețea,  Este unde e Hristos!  Nu te știu, dar nici nu-mi pasă,  Te iubesc așa cum ești, Dacă-n suflet bunătatea  Și iubirea găzduiești!  Am venit să-ți dau binețe,  Cu rugăciuni și gând bun,  Când mă rog Lui Dumnezeu,  Despre tine vreau să-I spun!  Să-ți dea pace, mântuire,  Sănătate, bucurii,  Celor care au nevoie,  Le dea naștere de fii ! Celor slabi le dea putere,  Bolnavilor tainic leac,  Sufletelor tulburate  Le dea pace neincetat! Celor singuri părtășia  Unui suflet minunat,  Celor care au de toate , Doar iertare de păcate…   Am venit să-ți dau binețe.. Mi-e sufletul bucuros.. Când îți urez:"Doamne ajută!" Simt că-L salut pe Hristos!

 „Graiurile mele ascultă-le, Doamne! Înţelege strigarea mea! Ia aminte la glasul rugăciunii mele, Împăratul meu şi Dumnezeul meu, căci către Tine, mă voi ruga, Doamne!

Dimineaţa vei auzi glasul meu; dimineaţa voi sta înaintea Ta şi mă vei vedea. Că Tu eşti Dumnezeu, Care nu voieşti fărădelegea, nici nu va locui lângă Tine cel ce vicleneşte.

Nu vor sta călcătorii de lege în preajma ochilor Tăi. Urât-ai pe toţi cei ce lucrează fără de lege.

Pierde-vei pe toţi cei ce grăiesc minciuna; pe ucigaş şi pe viclean îl urăşte Domnul.

Iar eu, întru mulţimea milei Tale, voi intra în casa Ta, închina-mă-voi spre sfânt locaşul Tău, întru frica Ta. Doamne, povăţuieşte-mă întru dreptatea Ta.“

Psalmul V (fragment)

 Dumnezeu este peste tot și nu există loc unde Dumnezeu să nu fie.
Încercați să-L ascultați mai mult, iar El vă ascultă și mai mult.
Îl chemi: „Dumnezeul meu, unde ești?”
Și El răspunde: „Sunt aici, copilul meu! Sunt mereu cu tine".
Atât înăuntru, cât și în exterior, sus și dedesubt - oriunde te întorci, totul strigă: „Doamne!”
În El trăim și ne mișcăm.
Îl respirăm pe Dumnezeu, îl gustăm pe Dumnezeu, ne îmbrăcăm cu Dumnezeu.
Totul îl laudă și binecuvântează pe Dumnezeu.
Toată creația strigă.
Tot ce este însuflețit și neînsuflețit vorbește minunat și îl laudă pe Creator.
Fiecare suflare să-L laude pe Domnul!

Sf. Iosif Isihasul

Sfantul Marcul Ascetul
Făcând fapta bună, adu-ţi aminte de Cel ce a zis: Că fără de Mine nu puteţi face nimic (Ioan 15: 5); că toată fapta bună de Dumnezeu e stăpânită, precum şi soarele lumina cea de peste zi. Domnul, vrând să arate că toată porunca este îndatorată (arătând obligaţia împlinirii fiecărei porunci.), iar că înfierea este dar al Său dăruit prin Sângele Său, zice: Când veţi face toate cele poruncite vouă, atunci să ziceţi că „robi netrebnici suntem, că ceea ce am fost datori a face, aceea am făcut" (Luca 16: 10). Pentru aceasta, împărăţia cerurilor nu este plată a lucrătorilor, ci har al Stăpânului gătit robilor celor credincioşi; robul nu cere slobozenia ca pe o plată, ci mulţumeşte ca un dator şi după har aşteaptă.

Vino să încerci!

 

Un weekend minunat poate fi atunci când faci o plimbare într-un parc, mergi la un spectacol, poate la un restaurant 😊

Masajul însă poate fi, cu siguranță, un mod de a face dintr-un weekend frumos, unul absolut relaxant! ❤️

Vino să încerci!

Echipa Kineos este aici, pentru tine! 😍

#masajderelaxare # masajterapeutic #masajanticelulitic #terapie #terapeutic #staredebine #relaxare #sanatate #grijadetine

https://www.instagram.com/p/CzgK93kIBTB/?utm_source=ig_web_copy_link&igshid=MzRlODBiNWFlZA==

Binecuvantat este sezonul care aduna toata lumea intr-o conspiratie a dragostei.

 

  ·

E timpul sa închizi ochii şi să-ţi amintesti de Crăciunul copilăriei tale. E timpul să-ţi aminteşti cum stăteai cu nasul lipit de geam încercând să-l vezi pe Moş Crăciun.

„Crăciunul nu este o perioadă, nici un sezon, ci o stare de spirit. Adevăratul spirit al Crăciunului înseamnă să preţuieşti pacea şi bunăvoinţa, să oferi, din plin, compasiune.” Calvin Coolidge

„Crăciunul este perioada când ai dor de acasă – chiar dacă eşti deja acasă.” Carol Nelson

„Crăciunul este perioada când copiii îi spun Moşului ce doresc şi adulţii plătesc.” Richard Lamm

„Dimensiunea spirituală a Crăciunului, sufocată de comerţ şi gastronomie.” Valeriu Butulescu

„Crăciun. Transcendentul se pierde în spatele unui orizont de mezeluri.” Valeriu Butulescu

„Bradul perfect pentru Craciun? Toti brazii de Craciun sunt perfecti!” Charles Dickens

„Moş Crăciun are o idee bună: vizitează oamenii doar o dată pe an.” Victor Borge

„America este un loc unde comercianţi evrei vând mărgele Zen agnosticilor pentru Crăciun.” John Burton Brimer

„Crăciunul din suflet dă atmosfera de sărbătoare.” W.T. Ellis

„Nu-i uşor să-ţi păstrezi melancoliile în limite rezonabile când eşti bătrân, eşti singur în casă tocmai de Crăciun şi ai o fire blestemată ca a mea.” Octavian Paler

„Moş Crăciun: cel mai tandru perpetuum mobile al copilăriei. Şi al celorlalte vârste.” Costel Zagan

„Moş Crăciun nu dă daruri ticăloşilor!” Dan Puric

„Sunt sigur că întotdeauna m-am gândit la Crăciun, când i-a venit vremea, ca la un timp bun, un timp plăcut, în care să fii blând, iertător, mărinimos, singurul timp pe care îl ştiu, în calendarul lung al anului, când bărbaţii şi femeile par să-şi deschidă la unison, din propria voinţă, inimile închise.” Charles Dickens

„Cand eram copii, le eram recunoscători celor care ne umpleau şosetele, de Crăciun, cu cadouri. De ce acum nu suntem recunoscători lui Dumnezeu că ne-a umplut şosetele cu picioarele noastre?” G.K. Chesterton

„Moş Crăciun vorbeşte pe limba tuturor copiilor.” Anonim

„Moş Crăciun nu va muri niciodată, pentru că nu poate muri ideea de a dărui, oricât de meschină ar deveni lumea.” Elena Stan

„Pentru oamenii răi Crăciunul este un supliciu sufletesc, nu o sărbătoare.” Elena Stan

„Cel mai frumos cadou de Crăciun este să nu fii singur şi bolnav!” Elena Stan

„Fara mirosul de cetina, de cozonaci si sarmale si fara parintii care asteapta un strop de recunostinta, fara copiii care-si daruiesc colinda, Craciunul devine bizar, instrainandu-se de bucuria primordiala cu care a fost inzestrat”. Elena Stan

„Pace pe pământ va fi atunci când vom păstra Spiritul Crăciunului pe toată perioada anului!” Helen Steiner Rice

„Mi-aş dori să pun Spiritul Crăciunului într-un borcan şi să mă bucur în fiecare lună.” Harlan Miller

„De Crăciun, toate drumurile duc acasă.” Marjorie Holmes

„Bucuria este adevăratul dar al Crăciunului.” Papa Benedict XVI

„Voi păstra Crăciunul în inimă şi voi încerca să-l ţin cu mine tot anul.” Charles Dickens

„Nimic nu este mai trist pe această lume decât un om care se trezeşte în dimineaţa ajunului şi nu se comportă ca un copil.” Erma Bombeck

„Cel care nu are Crăciunul în inimă, nu-l va găsi nici sub brad.” Roy L.Smith

„Cel mai frumos cadou de Crăciun este prezenţa unei familii unite ca un pachet de cadouri.” Burton Hillis

„Fie ca pacea sa fie cadoul tău de Crăciun şi binecuvantarea tot anul!” Anonim

„Crăciunul este singura perioadă a anului când oamenii îşi pot urma propriile impulsuri şi îşi pot exprima propriile sentimente, fără reţineri. Pe scurt, Craciunul este şansa de a fi noi înşine.” Francis C. Farley

„Crăciunul flutură o bagheta magică deasupra acestei lumi şi sub ea totul este mai blând şi mai frumos.” Norman Vincent Peale

„Crăciunul este perioada în care aprindem focul ospitalităţii în casă şi cel al dragostei in inimi”. Washington Irving

„De Crăciun, toată dragostea şi bucuria pe care o dăruiesti celorlalţi se întoarce, în mod miraculos, înapoi. Cu cât dăruieşti mai mult cu atât vei fi mai iubit.” John Greenleaf Whittier

„Din casă în casă, din inimă în inimă, dintr-un loc în altul, căldura Crăciunului ne aduce pe toţi mai aproape.” Emily Matthews

„Binecuvantat este sezonul care aduna toata lumea intr-o conspiratie a dragostei.” Hamilton Wright Mabie

„Craciunul este, bineinteles, timpul de a sta acasa-cu sufletul si cu trupul.” Garry Moore

„Parerea mea despre Craciun, moderna sau demodata, este una foarte simpla: iubirea fata de ceilalti. Ma tot gandesc… de ce trebuie sa asteptam Craciunul pentru a arata acest lucru?” Bob Hope

„Ce este Craciunul? ESte nostalgie pentru trecut, curaj pentru prezent, speranta pentru viitor. Este o dorinta ferventa ca fiecare ceasca a vietii sa fie plina de binecuvantari bogate si eterne si ca fiecare drum sa duca catre pace.” Agnes Pharo

„Craciun fericit, fericit, care ne poate inapoia iluziile copilariei, care ii poate reaminti unui varstnic placerile tineretii, care poate transmuta marinarul si calatorul peste sute de mile, direct in sanul cald si linistit al familiei.” Charles Dickens

„Copii , Craciunul nu este o intalnire cu Mosul , ci un spirit prezent in inimile noastre!” Mary Ellen Chase

„Am incetat sa mai cred in Mos Craciun cand aveam sase ani. Mama m-a luat sa-l vad intr-un magazin si el mi- a cerut un autograf.” Shirley Temple

„Timpul se petrece atunci cand trecem de la un Craciun la altul.” Paul Villeneuve

„Copilaria este sa crezi ca printr-un brad de Craciun si cativa fulgi de nea, intreaga lume poate fi schimbata.” Andre Laurendeau

„Din punct de vedere comercial , daca Craciunul nu ar fi existat , el ar fi trebuit sa fie inventat.” Katharine Whitehorn

„Un dar micut de Craciun pentr-un sarman poate-aduce veselie timp de-un an.”Walter Scott

„Nu va ingrijorati niciodata asupra inaltimii bradului de Craciun : pentru copii el va parea intotdeuna mai mare decat Himalaya.” Larry Wilde

„Craciunul nu este atat deschiderea cadourilor, cat deschiderea inimilor noastre.” Janice Maeditere

Anul Nou si Craciunul sunt ceva ca o pauză de teatru. Se duce omul la bufet, bea un păhărel și se întoarce la locul lui. Optimiștii spera că următorul act va fi mai reușit.” Gabriel Laub

„Niciodata nu am crezut in Mos Craciun deoarece stiam ca niciun tip alb nu ar veni in cartierul meu dupa ce se insereaza.” Dick Gregory

„Priveste, o alta reclama despre Craciun! Sunt miscat de faptul ca spiritul Craciunului este adus de cola, fast food si bere. Cine ar fi crezut ca consumul de produse, traditiile populare si spiritualitatea s-ar imbina atat de bine.” Bill Watterson, Calvin & Hobbes

„Cand avem constiinta curata, avem Craciunul in permanenta cu noi.” Benjamin Franklin

„Ceea ce conteaza de Craciun nu e decorarea bradului, ci reunirea familiei.” Kevin Bright

„Mi-aş dori sa inchid Spiritul Crăciunului într-un borcan şi să mă bucur de el putin cate putin, în fiecare lună.” Harlan Miller

„Craciunul este patura magica care ne acopera, acel ceva atat de intangibil de parca este un parfum. Poate sa teasa un val de nostalgii in jurul nostru. Craciunul poate fi o zi de sarbatoare sau de rugaciune, dar va fi intotdeauna si o zi de aducere aminte in care ne gandim la tot ce am iubit vreodata.” Augusta E. Rundel

„Craciunul este locul de pastrare al amintirii inocentei noastre.” Joan Mills

„Craciunul reinoieste tineretea noastra prin aceea ca ne face sa ne miram. Capacitatea noastra de a ne mira a fost numita cea mai umana capacitate, fiindca din ea s-au nascut arta noastra, stiinta si religia.” Ralph Sockman

„Craciunul este ziua care tine timpul impreuna.” Alexander Smith

„Timp de multe secole oamenii s-au intalnit cu Craciunul. Craciunul inseamna prietenie, sarbatorire, a da si a primi, un timp pentru buna dispozitie, pentru camin si familie.” W.J. Tucker

„Spiritul Craciunului satura cea mai mare foame a omenirii.” Loring A. Schuler

„Crăciunul este sezonul în care cumperi cadourile de anul acesta, pe banii de anul viitor.” Anonim

Beneficiile postului pentru sănătate

 

 Datorită limitării alimentelor consumate, postul este o modalitate ideală de detoxifiere.

 Postul în sine promovează un stil de viaţă sănătos şi ajută la îmbunătăţirea autodisciplinei.

 Deși presupune mai mult decât alimentația, postul poate fi considerat şi o dietă în sine.

 Tot mai multe studii recente concluzionează că postul ajută la scăderea trigliceridelor, grăsimii şi glicemiei, aceştia fiind inamicii principali ai inimii.

 Când postim, organismul conservă energia mult mai bine şi astfel se îmbunătăţesc funcţiile metabolismului, dând naştere unui sistem imunitar mai puternic, stimulând totodată şi producţia de hormoni. 

 

 

 

 

 

Putem spune că postul este în primul rând o purificare a organismului de toxinele preluate din alimente, deci este benefic pentru sănătatea corpului fizic. Atunci când mâncăm carne de exemplu, la nivel energetic preluăm emoția, durerea, trauma animalului sacrificat. Deci cu ce fel de energie credeți că ne hrănim?
Vă spun eu, nu una tocmai benefică.
Dar când consumăm miere, de exemplu?
Ei bine mierea are un EBF ( energie benefică fundamentală) foarte mare, deci în acest caz ne hrănim corpul fizic cu o energie bună.
Postul este un bun prilej de a ne crește vibrația personală, prin alimentație, meditație, rugăciune, etc.

Prin postul ținut corect, corpul se detoxifică, energia creste și devine puternică și pură, chakrele se echilibrează, câmpul auric se purifică și se mărește, deci ne crește protecția energtică, sufletul se eliberează de multe probleme, plătim din aspectele karmice. Altfel spus devenim mai usori, trupeste și sufleteste, ne putem întări relația cu divinitatea și ne putem crește voința, putem trece peste anumite entități spirituale, ce nu se vor mai hrăni cu energia noastră și nu ne vor mai putea direcționa, ori controla la nivel astral. De ce? Foarte simplu, pentru că în timpul postului noi ne smerim, ceea ce înseamnă că lăsăm divinitatra să lucreze pentru noi, prin noi.
În popor acest principiu este auzit adesea ca: “Facă-se voia ta, Doamne.”
Și pentru că am vorbit despre voință, am să vă spun că lipsa voinței este un aspect specific karmei de pe partea tatălui, pe care postul o poate optimiza.
Un alt beneficiu este că în timpul postului scoatem la suprafață umbra, o componentă importantă ce formează karma și cu ajutorul căruia putem face deprogramarea negativă.
După principiul “cum este sus,este și jos”, postul produce și aur spiritual, un alt aspect important. Cu atât mai mult dacă ținem măcar o zi de post negru, care este echivalenta unui galben spiritual.

Am să vă mai spun ceva extrem de important, de Paște și de Crăciun se deschid cerurile și se primesc darurile, nu mulți știu acest lucru. Iar unul dintre avantajele spirituale ale postului este și faptul că îți dă dreptul să ceri un dar, aici vorbim despre haruri precum harul de a scrie, harul de a picta, harul de a cânta, etc.

Sfatul meu este să nu condiționați și să cereți darul optim pentru voi. Universul știe mai bine ce avem nevoie aici și acum.

Harul vine în manifestare printr-un înger, iar Arhanghelul trimis cu îngerii mai mici ai darurilor, este Arhanghelul Gabriel - îngerul darurilor.

Rugăciunea este extrem de importantă și în timpul postului, astfel am să vă las aici rugăciunile cu EBF-ul cel mai mare:
Tatăl Nostru, Împărate Ceresc, Ușa Milostivirii, Acoperământul Maicii Domnului, Psalmii - 3 catisme pe zi sau Psalmii: 22, 50 și 102 spuși de mai multe ori.


• 
  
• 
  

CHEIA RECUNOŞTINŢEI

 

"Ori de câte ori te simţi recunoscător, tu emiţi iubire.
Fii recunoscător pentru tot ce ai primit în viaţa ta (trecut).
Fii recunoscător pentru tot ce primeşti în viaţa ta (prezent).
Fii recunoscător pentru tot ceea ce îţi doreşti în viaţa ta ca şi cum ai fi primit deja (viitor).
Recunoştinţa ta va multiplica toate lucrurile bune din viaţa ta.
Recunoştinţa este puntea care face legătura între sentimentele tale negative şi strunirea Forţei Iubirii !
Pentru a te folosi de puterea recunoştinţei, practic-o.
Ori de câte ori ţi se întâmplă ceva bun, oferă mulţumiri.
Nu contează cât de minor este evenimentul respectiv.
Spune mulţumesc.
Cu cât recunoştinţa pe care o simţi este mai mare, cu atât mai multă iubire emani.
Cu cât emani mai multa iubire, cu atât mai multe lucruri bune ţi se întâmplă.
Fiecare moment reprezintă o ocazie perfectă pentru a fi recunoscător şi pentru a multiplica lucrurile pe care le iubeşti."