În această lună, în ziua a douăsprezecea, pomenirea celui între sfinţi, părintele nostru Epifanie arhiepiscopul Salaminei Ciprului.
Marele
şi minunatul Epifanie a fost din ţara Feniciei, din ţinutul
Elefterapolei. Şi fiind bine crescut în casă, după cum este obiceiul la
oamenii săraci şi plugari, el a strălucit cu fapta bună cea către
Dumnezeu şi s-a ridicat la înălţimea cea desăvârşită a petrecerii celei
binecredincioase. Căci părinţii săi fiind evrei, au rămas în slujba şi
în umbra Legii şi n-au putut să vadă lumina harului. Iar el a alergat la
credinţa cea adevărată a lui Hristos, aflând o mică pricină. Căci
tămăduindu-i un creştin, Cleovie, rana ce pătimise, căzând de pe un asin
ce încălecase, atunci sfântul a luat îndoială în cugetul lui şi nu se
îngrijea mult de slujba Legii.
Şi după aceea aflând pe un oarecare monah, anume Luchian, îl văzu vorbind cu un sărac, care cerea milostenie, căruia i-a dat şi acoperământul său, adică rasa, şi îndată acel Luchian a fost îmbrăcat de sus cu veşmânt alb. Care lucru văzându-l Epifanie, a trecut la credinţa creştinească. Şi a primit sfântul Botez de la episcop. Iar minunile ce a făcut de atunci este cu anevoie a le povesti cineva cu amănuntul. Atât numai trebuie să spunem: că fiind foarte tânăr de vârstă, şi primind credinţa în Hristos, îndată s-a făcut cu cuviinţă monah, şi a întrecut pe toţi cei de vârsta sa, cu răbdarea şi cu trudele cele pustniceşti. Şi ajungând la plinirea arhieriei, după ce făcuse petrecere pustnicească şi mulţime de minuni şi tămăduiri la mulţi bolnavi, în vremea cea de pe urmă după preoţie, a făcut mulţime de scrieri şi a învăţat pe toţi învăţătura drept-măritoare, pentru care a avut multe de suferit din partea ereticilor.
Deci trăind ani o sută cincisprezece ani şi trei luni, precum însuşi el a răspuns către Arcadie împăratul ce-l întrebase, şi-a dat sufletul către Domnul. Însă nu în scaunul său, ci întorcându-se de la Constantinopol la Cipru, eparhia sa, după cum a scris marele Ioan Gură de Aur către dânsul, că adică nu va ajunge la scaunul său, fiindcă din prostimea inimii, şi sfântul acesta se unise cu aceia ce au izgonit pe dumnezeiescul Ioan Gură de Aur; deci a răspuns şi dumnezeiescul Epifanie marelui Hrisostom cum că nici el nu va ajunge să meargă la locul unde îl vor izgoni. Pentru aceasta s-au şi împlinit proorociile amândurora.
Si-a dat sufletul in mâinile lui Dumnezeu pe corabie, in ziua de 12 mai 403, dupa ce a lasat cu limba de moarte ucenicilor sai sa pastreze credinta dreapta si sa nu se lase atrasi de bogatie si de bârfa. La sosirea corabiei la Salamina popor mult, cu lumânari în mâini îsi astepta pastorul, si l-au însotit cu lacrimi pâna la catedrala sa, unde o mare parte a populatiei Ciprului a venit sa-l venereze timp de 7 zile.
Cultul sfântului Epifanie s-a raspândit cu repeziciune, iar mormântul sau a ramas pâna azi unul din locurile de pelerinaj cele mai importante din insula Ciprului, al carei patron este, împreuna cu safântul apostol Barnaba.
Tot în această zi, pomenirea celui dintre sfinţi, părintele nostru Gherman, patriarhul Constantinopolei.
Acest
părinte al nostru Gherman a fost fiul lui Iustinian Patriciul, care era
bărbat luminat şi vestit în zilele împăratului Heraclie, ocârmuind
multe domnii sub stăpânirea lui Iustinian Patriciul, fiind lăudat de
sfatul împărătesc pentru faptele lui cu desăvârşire bune şi pentru
dreapta credinţă, a fost zavistuit de nepotul lui Heraclie, adică de
Constantin Pogonatul şi omorât, iar feciorul lui, sfântul Gherman, fiind
foarte mic, a fost castrat şi rânduit în clerul bisericii celei mari
din Constantinopol.
Acesta socotind ceea ce i s-a întâmplat ca o aflare folositoare, s-a dat la citirea dumne-zeieştilor Scripturi. Şi suindu-se şi sporind spre multă cunoştinţă cu ascuţimea firii sale, şi cu cele de-a pururea osteneli şi îndreptându-şi bine viaţa sa, a fost hirotonit episcop bisericii Cizicului, neluând însă fieştecum treptele, ci cu orânduială. După aceea, trebuind bisericilor ocârmuire înţeleaptă, a fost trecut din Cizic la scaunul cel mare al Constantinopolului, unde bine purtând cârma şi îndreptând poporul lui Dumnezeu cu multe învăţături şi tâlcuind cele mai adânci şi cu anevoie de priceput părţi ale Scripturii, şi luminând bisericile credincioşilor cu prăznuitoare cuvinte şi laude, şi îmblânzind şi îndulcind greutatea şi asprimea privegherilor cu versuri şi cu cântări.
Iar Leon Isaurul, ţinând împărăţia creştinilor tirăneşte, a început întâi a huli asupra lui Dumnezeu, şi s-a apucat a ocărî sfintele icoane, şi nici nu asculta cele mai bune dovediri ce se făceau din Sfintele Scripturi, cum că trebuie a se da cinste şi închinăciune sfintelor icoane, ci încă a ars şi cărţile care erau scrise spre ajutorul sfintelor icoane. Din aceasta cunoscând sfântul că învăţa pe un surd şi fără de ruşine şi ne-priceput, punându-şi omoforul pe sfânta masă, a ieşit din Patriarhie, şi mergând la părinteasca sa casă ce se zicea a lui Platanie, acolo sta în linişte. Şi în bune bătrâneţi viaţa şi-a sfârşit, trecând peste nouăzeci de ani, iar sfintele lui moaşte nu numai când erau aduse la îngropare au vindecat pe mulţi de feluri de boli, ci şi după îngropare izvorăsc totdeauna vindecări celor ce cu credinţă se apropie de ele. Deci le-au îngropat în sfânta mânăstire a locului. Şi se face praznicul lui în sfânta biserică cea mare.
Tot în această zi, pomenirea sfântului noului mucenic Ioan Valahul (Românul).
Acest sfânt mucenic a fost din Ţara Românească, născut din părinţi de bun neam şi binecredincioşi, pe la anul Domnului 1644, adică în vremea stăpânirii binecredinciosului domn Matei Basarab. La câţiva ani după ce acesta s-a mutat la Domnul (+ 1654), a venit la domnie în această ţară Mihail Radu (zis Mihnea al III-lea), care, ne mai putând prididi cu plata haraciului şi a birurilor grele cerute de stăpânitorii turci, s-a răzvrătit împotriva acestora, plănuind să se unească cu voievozii ţărilor creştine din jur şi să scape ţara sa de sub robia turcească. Dar sultanul turcesc Mahomed al IV-lea a trimis atunci împotriva lui oaste mare de turci şi de tătari, care au biruit pe Mihnea şi au făcut, ca şi alte dăţi, prăpăd şi pustiire mare în biata ţară, arzând, prădând şi omorând, iar la ieşirea din ţară au luat cu ei şi o mare mulţime de robi dintre români, trecându-i peste Dunăre.
Acestea se petreceau în toamna anului 1659. Iar între cei robiţi atunci s-a aflat şi un tânăr, cu numele de Ioan, care nu avea decât 15 ani. Părinţii lui, cărora nu li se ştie nici numele şi nici locul unde au trăit, îl crescuseră cu grijă, în frica lui Dumnezeu, şi în iubirea de ţară şi de credinţa strămoşească. Pe deasupra, era voinic şi chipeş; frumuseţea lui feciorelnică atrăgea privirile tuturor, încât, pe drumul către Istanbul, un oştean turc mai bogat l-a cumpărat cu gând spurcat, vrând să-l silească spre păcatul blestemat al sodomiei. Dar tânărul s-a împotrivit cu scârbire şi în vălmăşeala luptei cu spurcatul agarean, l-a răpus, încercând să fugă. Fiind prins, a fost legat din nou şi dus la Istanbul, unde l-au dat femeii turcului ucis; aceasta l-a dus în faţa vizirului să-l judece, şi acolo tânărul a mărturisit fără înconjur adevărul. Vizirul l-a predat atunci femeii văduve, pentru ca ea să facă cu dânsul ce va voi.
Stăpâna tânărului nu i-a luat capul, ci văzându-l voinic şi bun de muncă l-a pus la început printre slugile sale; dar văzându-l preafrumos la înfăţişare, s-a aprins de drăcească poftă pentru el, ca oarecând femeia lui Putifar din Egipt pentru Iosif cel preafrumos şi înţelept. Dorindu-l cu înfocare, a încercat la început să-l ademenească cu tot felul de făgăduinţe, spunându-i că îl va lua de soţ dacă el s-ar lepăda de credinţa creştină şi s-ar face mahomedan. Dar el s-a împotrivit cu tărie uneltirilor acestei noi Dalile şi a rămas nestrămutat în credinţa părinţilor lui şi în curăţia trupească. Iar ea văzând că nimic nu izbuteşte, s-a înfuriat şi l-a dat eparhului (mai-marelui cetăţii), ca să-l pedepsească pentru uciderea soţului ei. Acesta l-a azvârlit în temniţă, supunându-l la înfricoşătoare chinuri; femeia venea zilnic la temniţă, încercând necurmat să-l înduplece pe Ioan să-i facă voia, nădăjduind că ceea ce nu izbutiseră fărădelegile ei, vor face ameninţările şi chinurile. Dar viteazul tânăr nu s-a lăsat biruit nici de grozăvia chinurilor, pe care le-a îndurat cu bărbăţie şi cu ajutor de sus, rămânând până la sfârşit, ca un tare diamant, neclintit în credinţa creştină.
Văzând, aşadar, femeia şi prigonitorii că în zadar se ostenesc, au cerut vizirului să-l dea pe tânăr la moarte. Şi scoţându-l din temniţă, călăii l-au dus spre o margine a Istanbulului, la locul numit pe atunci Parmak-Kapi (adică Poarta Stâlpului), lângă Bezesténi (adică piaţa marelui bazar al neguţătorilor); aici i-a pus gâtul în ştreang şi l-au înălţat în spânzurătoare, omo-rându-l, în ziua de 12 ale lunii mai, într-o vineri înainte de Înălţarea Domnului, din anul mântuirii 1662.
Aşa a trecut către veşnicele locaşuri tânărul mucenic român Ioan, în primăvara vieţii sale, când avea numai 17 sau 18 ani. Trupul său feciorelnic va fi fost aruncat în apele Bosforului sau poate a fost îngropat de creştini cucernici în vreun loc din jurul Istanbulului, unde numai Dumnezeu şi sfântul însuşi ştie. Iar istoria scurtei dar pilduitoarei sale vieţi a aşternut-o în scris marele învăţat grec Ioan Cariofil din Istanbul, care a trăit pe vremea sfântului, fiind martor al pătimirilor lui.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Acatistul Sfântului Ierarh Epifanie, Arhiepiscopul Ciprului (12 Mai)
Troparul Sfântului Ierarh Epifanie, ArhiEpiscopul Ciprului (Glasul al 4-lea) :
Dumnezeul Părinților noștri, care faci pururea cu noi după Blândețile Tale, nu depărta Mila Ta de la noi, ci, pentru rugăciunile lor, în pace ocârmuiește viața noastră!
Condacul Sfinţilor Ierarhi Epifanie, ArhiEpiscopul Ciprului şi Gherman, Patriarhul Constantinopolului (Glasul al 4-lea):
Minunata însoțire a Ierarhilor să o lăudăm credincioșilor după datorie, împreună cu Gherman, pe Dumnezeiescul Epifanie. Că aceștia au ars limbile celor fără de Dumnezeu și dogme preaînțelepte au vestit tuturor, celor ce cu Dreaptă Credință întru cântări laudă pururea marea Taină a Dreptei Credințe.
Condac 1
Ca Ierarh al Domnului preaînDumnezeit, în Cipru păstor preabun al Bisericii şi Vas strălucitor al Duhului te-ai arătat; ci, ca cel ce ai îndrăzneală către Domnul, roagă-te să se izbăvească din toate nevoile cei ce-ţi strigă: Bucură-te, Părinte Epifanie!
Icos 1
Înger în purtări cu adevărat te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu Părinte Epifanie; şi prin viaţa ta îngerească faci să strălucească darurile Dreptei Credinţe, prin care luminezi pururea pe cei ce-ţi strigă acestea:
Bucură-te, prin care Harul se descoperă,
Bucură-te, prin care înşelăciunea se acoperă.
Bucură-te, cel ce ai părăsit a Legii preînchipuire,
Bucură-te, cel ce ai primit a Mântuitorului descoperire.
Bucură-te, a Dumnezeieştii cunoştinţe înălţime,
Bucură-te, a smereniei negrăită adâncime.
Bucură-te, că Harul Duhului l-ai primit,
Bucură-te, că înşelăciunea eresurilor ai zdrobit.
Bucură-te, luminătorul sfânt al credincioşilor,
Bucură-te, arzătorul nebuniei vrăjmaşilor.
Bucură-te, prin care credincioşii se întăresc,
Bucură-te, prin care necredincioşii se gonesc.
Bucură-te, Părinte Epifanie!
Condac 2
Cu ochiul minţii, în chip înţelept văzînd strălucirea Noului Legământ, umbra din Lege nu ai luat-o în seamă şi ai alergat spre lumina Harului, prin care fiind luminat, Epifanie, strigi: Aliluia!
Icos 2
Prin viaţa ta cuvioasă ţi-ai cîştigat slava Dumnezeiască, părăsind firea celor pământeşti; şi, urmând Mântuitorului, te-ai umplut de Darurile Lui, prin care înalţi spre iubirea celor mai presus de fire pe cei ce-ţi strigă:
Bucură-te, a vieţii virtuoase-nchipuire,
Bucură-te, a cereştilor fapte strălucire.
Bucură-te, cel ce ţi-ai câştigat chemarea prin faptele tale,
Bucură-te, cel ce ai arătat Harul prin purtările tale.
Bucură-te, al Dumnezeieştilor virtuţi preaînDumnezeit învăţător,
Bucură-te, al darurilor dătătoare de viaţă preasfinţit mijlocitor.
Bucură-te, că ai câştigat viaţa îngerească,
Bucură-te, că rânduieşti stăruinţa virtuoasă.
Bucură-te, cel ce ai risipit întunecarea patimilor,
Bucură-te, cel ce ai dezlegat înlănţuirea demonilor.
Bucură-te, cel ce cureţi întinăciunea sufletelor,
Bucură-te, cel ce speli necurăţia cugetelor.
Bucură-te, Părinte Epifanie!
Condac 3
Cu deadinsul te-ai arătat râvnitor al slavei Mântuitorului, strălucind prin mulţimea virtuţilor şi, primind darul Minunilor, călăuzitor al Tainelor Credinţei te-ai arătat, Epifanie preafericite, Treimii celei fără de-nceput cântându-I: Aliluia!
Icos 3
Strălucit-ai în Cipru ca o stea prealuminoasă şi ca un mare şi preaînţelept Ierarh, iar razele strălucitoare ale Adevărului pretutindeni le-ai întins, Epifanie; pentru aceasta, preaslăvind strălucirea ta, cu deadinsul îţi strigăm:
Bucură-te, steaua Dreptei Credinţe,
Bucură-te, stingerea necredinţei.
Bucură-te, a Bisericii din Cipru apărare,
Bucură-te, al dogmelor Credinţei luptător preatare.
Bucură-te, organ insuflat de Dumnezeu al învăţăturilor de mântuire,
Bucură-te, sabie cu două tăişuri ce tai învăţăturile străine.
Bucură-te, că cereştile daruri le-ai primit,
Bucură-te, că pe cele de Taină le-ai descoperit.
Bucură-te, cel ce ai primit Harul Duhului,
Bucură-te, cel ce te-ai umplut de Bunătatea Domnului.
Bucură-te, cel ce vindeci patimile sufletelor,
Bucură-te, cel ce-alungi greutatea patimilor.
Bucură-te, Părinte Epifanie!
Condac 4
Ca un Dumnezeiesc Ierarh, purtător de Dumnezeu, te-ai arătat plin de rîvna înţelepţilor Apostoli; căci Dumnezeiescul Har al Mângâietorului din belşug s-a revărsat peste tine; pentru aceasta, Epifanie, pe credincioşi îi ridici să cânte: Aliluia!
Icos 4
Harul dat ţie, Părinte Epifanie, de sus, de la Mângâietorul, cu adevărat te-a făcut învăţător înţelept al dogmelor Dumnezeieşti; căci, prin cuvântul tău luminezi, Sfinte, pe cei ce strigă:
Bucură-te, cel între Ierarhi preaslăvit,
Bucură-te, cel între păstori preacinstit.
Bucură-te, învăţătorule al dogmelor Dumnezeieşti,
Bucură-te, cel ce-n toate eşti asemenea Puterilor netrupeşti.
Bucură-te, a Bisericii lui Hristos lumină preastrălucitoare,
Bucură-te, a-nşelăciunii diavoleşti înfrângere nimicitoare.
Bucură-te, plinirea Dumnezeieştii făptuiri,
Bucură-te, lespede-nscrisă a Dumnezeieştii slujiri.
Bucură-te, podoaba strălucitoare a ciprioţilor,
Bucură-te, frumuseţea tuturor creştinilor.
Bucură-te, al Milei lui Hristos învăţător,
Bucură-te, al relelor stricătoare de suflet curăţitor.
Bucură-te, Părinte Epifanie!
Condac 5
Strălucind prin viaţa ta Dumnezeiască, te-ai arătat Slujitor al Mântuitorului, în chip vădit şi Ierarh mare şi înţelept al Bisericii, întinzând Dumnezeiasca Evanghelie prin cuvânt şi faptă, Epifanie, tuturor celor ce strigă: Aliluia!
Icos 5
Ca un Dumnezeiesc Ucenic al Mântuitorului, ai îndreptat turma ta către Legile mântuitoare şi biruieşti învăţăturile tuturor eresurilor prin scrierile tale ; pentru aceasta, pe tine preacinstite cinstindu-te, îţi strigăm:
Bucură-te, al Harului luminător,
Bucură-te, al Tainelor, Dumnezeiesc învăţător.
Bucură-te, scriitorule tainic al dogmelor Credinţei,
Bucură-te, stea tainică a iubirii Ziditorului.
Bucură-te, că în chip minunat defăimezi toate ereziile,
Bucură-te, că în chip înţelept ai biruit toate înşelăciunile.
Bucură-te, următorul Sfânt al Apostolilor,
Bucură-te, păstorul şi mijlocitorul ortodocşilor.
Bucură-te, păstorul preaslăvit al ciprioţilor,
Bucură-te, limanul liniştit al tuturor creştinilor.
Bucură-te, cel ce prin cuvânt bolile izgoneşti,
Bucură-te, cel ce prin fapte lumii străluceşti.
Bucură-te, Părinte Epifanie!
Condac 6
Punând scară viaţa îngerească, te-ai ridicat spre înălţimea cerească şi te-ai apropiat de Dumnezeul tuturor şi te-ai înDumnezeit prin părtăşie Dumnezeiască; pentru aceasta, Epifanie, Celui ce te-a preaslăvit ai strigat: Aliluia!
Icos 6
Strălucind în faptă şi cuvânt, prin semne preaslăvite, îndrepţi, Epifanie, către păşunile vieţii, prin Dumnezeiasca Lucrare a lui Hristos, turma ta cuvântătoare care, săltând întru tine, cu veselie îţi strigă:
Bucură-te, îndreptătorul de Lege al păstorilor,
Bucură-te, Icoana întru toate a Cuvioşilor.
Bucură-te, Slujitorule preaminunat al Mântuitorului,
Bucură-te, Ierarhe preabun al Domnului.
Bucură-te, casă Dumnezeiescului Duh şi a Îngerilor oglindire,
Bucură-te, Locaş preacinstit al Treimii, întru tot vrednice de cinstire.
Bucură-te, că pe toate cele pământeşti le-ai înfruntat,
Bucură-te, că revărsările hrănitoare de suflet te-au cercetat.
Bucură-te, a Domnului mult cinstită încăpere,
Bucură-te, a credincioşilor preacaldă mijlocire.
Bucură-te, al vieţii curate sfânt îndrumător,
Bucură-te, spre cele mai bune, Dumnezeiesc învăţător.
Bucură-te, Părinte Epifanie!
Condac 7
Curăţindu-ţi inima, te-ai arătat povăţuitor mare al Tainelor Dumnezeieşti; pentru aceasta, în chip îngeresc ai slujit lui Hristos, Epifanie, Cuvioase; şi acum, împreună cu Cetele îngereşti, Sfintei Treimi Îi cânţi: Aliluia!
Icos 7
După legile Evangheliei ca un păstor înţelept ai păstorit, înţelepte, mieii cuvântători, prin purtări neprihănite înaintea lui Hristos aducându-i mântuiţi pe ei, care cu bucurie, Părinte, îţi strigă:
Bucură-te, Ierarhe preacuvioase,
Bucură-te, Părinte preaînţelepte.
Bucură-te, comoara Dumnezeiască a nepătimirii,
Bucură-te, mireasma însufleţită a înfrânării.
Bucură-te, gură, de Dumnezeu mişcată, a învăţăturilor creştineşti,
Bucură-te, bogăţie nepreţuită a darurilor Dumnezeieşti.
Bucură-te, că poporul tău îl păstoreşti cu-nţelepciune,
Bucură-te, că întorci a vrăjmaşului înşelăciune.
Bucură-te, cel ce te-ai umplut de Dumnezeiasca strălucire,
Bucură-te, cel ce ai primit a Harului bogăţie.
Bucură-te, purtătorule de grijă al sufletelor,
Bucură-te, Dumnezeiescule îndrumător al credincioşilor.
Bucură-te, Părinte Epifanie!
Condac 8
Ca cel ce te-ai înstrăinat de cele materiale prin viaţa ta străină, întâmpini cu căldură inimile credincioşilor, Părinte Ierarhe Epifanie, prin multele Daruri de la Dumnezeu; căci în chip minunat luminezi, Cuvioase, pe cei ce strigă: Aliluia!
Icos 8
Prin curgerile învăţăturilor tale şi prin revărsările Minunilor adăpi pământul înţelenit al sufletelor; pentru aceasta, Celui ce lucrează toate, rod însutit I-ai adus, Epifanie, pe cei ce îţi cântă şi îţi strigă cu Credinţă:
Bucură-te, cuvântătorul tainic al Treimii,
Bucură-te, nimicitorul grabnic al înşelăciunii.
Bucură-te, izvorul revărsărilor de Viaţă purtătoare,
Bucură-te, stavila eresurilor de suflet vătămătoare.
Bucură-te, curgere întru tot limpede din izvorul mântuirii,
Bucură-te, gură preaînDumnezeită a glasului Evangheliei.
Bucură-te, că mulţime de învăţături izvorăşti,
Bucură-te, că pe cele vătămătoare le nimiceşti.
Bucură-te, comoară a vieţii cuvioase,
Bucură-te, lăcaş al darurilor numeroase.
Bucură-te, prin care se înnoiesc inimile,
Bucură-te, prin care se nimicesc patimile.
Bucură-te, Părinte Epifanie!
Condac 9
Fiind plin de lumina strălucitoare a Mângâietorului, prin viaţa ta preacurată te-ai arătat Arhiereu Dumnezeiesc al Bisericii, Epifanie; căci mergând pe urmele Sfinţilor Apostoli ai strigat: Aliluia!
Icos 9
Îmbrăcându-te cu putere Dumnezeiască, Epifanie, te-ai întărit în toate ostenelile şi, întru Dumnezeiasca tărie, ai păstorit, prin Poruncile Dumnezeieşti, turma încredinţată ţie, care cu sârguinţă îţi strigă:
Bucură-te, al lui Hristos preaînţelept tăinuitor,
Bucură-te, al nebuniei diavoleşti biruitor.
Bucură-te, culme a smereniei văzută de toţi,
Bucură-te, dascăl înţelept al celor neînvăţaţi.
Bucură-te, cel preaînţelept în cuvânt şi cuvios în fapte,
Bucură-te, cel Dumnezeiesc în virtuţi şi mare-n simplitate.
Bucură-te, că fără prihană în lume străluceşti,
Bucură-te, că inimile noastre prin cuvânt le luminezi.
Bucură-te, că ai omorât năvălirea patimilor,
Bucură-te, că ai înălţat cugetarea minţilor.
Bucură-te, cămara nepătimirii cea plină de strălucire,
Bucură-te, Sălaşul Mângâietorului întru-tot vrednic de cinstire.
Bucură-te, Părinte Epifanie!
Condac 10
Curăţindu-ţi trupul şi sufletul în chip cuvios, ai primit Dumnezeiasca slujire, Părinte şi, preaslăvindu-te prin Minuni, îngereşte ai slujit lui Hristos, Ierarhe preafericite, pe credincioşi înălţându-i să strige: Aliluia!
Icos 10
Păstor, îndrumător şi mijlocitor al Sfintei Biserici a lui Hristos din Cipru şi făclie a întregii Biserici te-ai arătat, Ierarhe Preafericite, luminând prin cuvintele tale pe cei ce-ţi strigă acestea:
Bucură-te, a Ciprului Dumnezeiască strălucire,
Bucură-te, a Cuvioşilor întru tot sfântă cinstire.
Bucură-te, grăitorule de Dumnezeu, înţelepte Epifanie,
Bucură-te, îndreptătorule nebiruit al slujitorilor Evangheliei.
Bucură-te, Dumnezeiasca podoabă a Ierarhilor,
Bucură-te, chipul şi asemănarea Apostolilor.
Bucură-te, că întunericul înşelăciunii-ndepărtezi,
Bucură-te, că mulţimea credincioşilor o luminezi.
Bucură-te, sfeşnicul curăţiei vieţii pământeşti,
Bucură-te, rază a bunătăţii Dumnezeieşti.
Bucură-te, al lui Hristos Ucenic, de Dumnezeu purtător,
Bucură-te, al credincioşilor far de Dumnezeu grăitor.
Bucură-te, Părinte Epifanie!
Condacul 11
Înalţă-ţi, Ierarhe, mâinile tale cuvioase către Hristos, Împăratul veacurilor şi roagă-te pentru noi, cei ce cu evlavie te cinstim, Cuvioase, ca să luăm iertarea greşelilor noi cei ce-ţi strigăm: Aliluia!
Icos 11
Lumina neapropiată a Treimii fără de început văzându-o, după ce ţi-ai încheiat călătoria în chip cuvios, din negura mulţimii ispitelor izbăveşti, preafericite Epifanie pe cei ce-ţi strigă cu credinţă:
Bucură-te, al Treimii tainic cunoscător,
Bucură-te, al creştinilor grabnic mijlocitor.
Bucură-te, cel ce de înDumnezeire luminat te-mpărtăşeşti,
Bucură-te, cel ce de strâmtorare pe noi toţi ne izbăveşti.
Bucură-te, cel ce vezi lumina cea înTreit strălucitoare,
Bucură-te, cel ce risipeşti întunericul păcatelor apăsătoare.
Bucură-te, că aduni răsplătirile muncilor,
Bucură-te, că linişteşti asuprirea bolilor.
Bucură-te, părtaşul slavei Dumnezeieşti,
Bucură-te, veghetorul treaz al obştii creştineşti.
Bucură-te, a Cetelor netrupeşti părtăşie,
Bucură-te, a durerilor sufleteşti izbăvire.
Bucură-te, Părinte Epifanie!
Condac 12
Întru cele de sus bucurându-te, Părinte Epifanie, cu bucurie veşnică şi Dumnezeiască, păzeşte-i neîncetat mai presus de toată nevoia şi necazul pe cei ce cu Credinţă se apropie de tine şi cu deadinsul strigă Mântuitorului: Aliluia!
Icos 12
Usucă revărsările patimilor mele nenumărate prin rugăciunea ta către Stăpânul şi ridică-mă din toată asuprirea ucigaşului Veliar; căci, iată, nu încetez a-ţi striga:
Bucură-te, slava Bisericii,
Bucură-te, stâlpul evlaviei.
Bucură-te, vasul milosteniei Dumnezeieşti,
Bucură-te, următorul Puterilor netrupeşti.
Bucură-te, zidul de nebiruit al Bisericii,
Bucură-te, înfruntarea eresurilor şi-a fărădelegii.
Bucură-te, îndrumarea Dumnezeiască a ortodocşilor,
Bucură-te, mijlocirea spre Hristos a dreptcredincioşilor.
Bucură-te, prin care de patimi voi fi izbăvit,
Bucură-te, prin care lui Hristos voi fi dăruit.
Bucură-te, îndrumătorul mântuirii tuturor,
Bucură-te, a nădejdii mele ocrotitor.
Bucură-te, Părinte Epifanie!
Condac 13:
O, preaînţelepte Ierarhe, Părinte Epifanie, a întregii Biserici strălucire, primeşte această cântare a noastră şi cere pururea iertarea păcatelor celor ce cu râvnă aleargă la tine şi cu tărie strigă Sfintei Treimi: Aliluia! (Acest Condac se spune de trei ori)
Icosul 1 :
Înger în purtări cu adevărat te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu Părinte Epifanie; şi prin viaţa ta îngerească faci să strălucească darurile Dreptei Credinţe, prin care luminezi pururea pe cei ce-ţi strigă acestea:
Bucură-te, prin care Harul se descoperă,
Bucură-te, prin care înşelăciunea se acoperă.
Bucură-te, cel ce ai părăsit a Legii preînchipuire,
Bucură-te, cel ce ai primit a Mântuitorului descoperire.
Bucură-te, a Dumnezeieştii cunoştinţe înălţime,
Bucură-te, a smereniei negrăită adâncime.
Bucură-te, că Harul Duhului l-ai primit,
Bucură-te, că înşelăciunea eresurilor ai zdrobit.â
Bucură-te, luminătorul sfânt al credincioşilor,
Bucură-te, arzătorul nebuniei vrăjmaşilor.
Bucură-te, prin care credincioşii se întăresc,
Bucură-te, prin care necredincioşii se gonesc.
Bucură-te, Părinte Epifanie!
Condacul 1 :
Ca Ierarh al Domnului preaînDumnezeit, în Cipru păstor preabun al Bisericii şi Vas strălucitor al Duhului te-ai arătat; ci, ca cel ce ai îndrăzneală către Domnul, roagă-te să se izbăvească din toate nevoile cei ce-ţi strigă: Bucură-te, Părinte Epifanie!
Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.
Acatistul Sfântului Cuvios Gherman din Dobrogea
Rugăciunile începătoare
În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin.
Slavă Ție Dumnezeul nostru, Slavă Ție!
Slavă Ție Dumnezeul nostru, Slavă Ție!
Slavă Ție Dumnezeul nostru, Slavă Ție!
Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul Bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată necurăția și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi!
Slava....Și acum...
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne curățește păcatele noastre. Stăpâne iartă fărădelegile noastre. Sfinte cercetează și vindecă neputințele noastre pentru Sfânt Numele Tău.
Doamne miluiește (de 3 ori)
Slavă…Și acum…
Tatăl nostru, care ești în ceruri, sfințească-se Numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne lăsa pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisus Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!
Tropar la Acatistul Sfântului Cuvios Gherman din Dobrogea, glasul al 8-lea
Cu ostenelile tale, cu privegheri neîncetate, cu rugăciune și post te-ai nevoit Cuvioase Părinte Gherman, împreună cu Sfântul Ioan Casian, din pământul Dobrogei odrăslind; și curgerile harului preoțesc, cu rugăciunile Sfântului Ioan cel cu Gură de Aur, te-ai învrednicit a le primi. Bogăție de daruri duhovnicești din Țara Sfântă, prin osârdie ai agonisit și prin aceasta pe mulți ai învrednicit pe Hristos a urma. Pentru aceasta părinte al Dobrogei roagă pe Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre
Condacul 1
Prea Cuviosului nostru Părinte Gherman, odrăslit în pământul Daciei Pontice, prinos de umilință îi aducem noi nevrednicii păcătoși pentru mijlocirile sale făcute înaintea Cerescului Părinte. Căci, prin rugăciunile sale, mari daruri ne-am învrednicit a dobândi de la Hristos, izvorul cel nesecat de bunătăți. Pentru aceasta cu toții să-i cântăm, cu bună înțelepciune: Bucură-te, Sfinte Părinte Gherman, pururea rugător către Dumnezeu!
Icosul 1
Îngerească viață petrecând pe pământ,
Prea Cuvioase Părinte Gherman, te-ai depărtat de toate cele veselitoare
ale lumii și rănit fiind de dumnezeiască dragoste, ai alergat la limanul
cel de mântuire al sihăstriei, pentru care noi minunându-ne de biruința
ta asupra puterilor vrăjmașului celui potrivnic, îți cântăm unele ca
acestea:
Bucură-te, cinstea Bisericii noastre Ortodoxe strămoșești;
Bucură-te, că din tinerețe ai luat chipul cel blând al smereniei;
Bucură-te, că viața sihăstrească a fost mângâierea sufletului tău;
Bucură-te, că pentru Hristos Domnul lumea ai părăsit;
Bucură-te, cel ce în mânăstire și în pustiu te-ai sălășluit;
Bucură-te, că în viață fiind, de trup te-au depărtat;
Bucură-te, rugător mare al pustiului;
Bucură-te, lauda cea curată a credincioșilor;
Bucură-te, floare a cuvioșiei de Dumnezeu aleasă și împodobită;
Bucură-te, lauda cea vestită a pământului dintre Dunăre si Mare;
Bucură-te, că pe Dumnezeu l-ai iubit mai mult decât proprii tăi părinți;
Bucură-te, că tinerețea ta ai adus-o ca jertfă curată lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Părinte Gherman, pururea rugător către Dumnezeu!
Condacul 2
Din pruncie doritor și râvnitor vieții îngerești te-ai arătat Părinte Gherman, Prea Cuvioase, și visteria cea nefurată a credinței tale curate ai sporit-o, încât toți se mirau de văpaia dragostei dumnezeiești ce ardea întru tine; Pentru aceasta cântăm slavă lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 2
Născându-te din părinți stră-români,
binecredincioși, în satul Casimcea, din Scythia Minor, unde a
propovăduit evanghelia lui Hristos, Andrei, cel dintâi chemat la
apostolie, din tinerețe ai ales calea cea dreaptă a raiului, Prea
Cuvioase Părinte Gherman; pentru aceasta de la toți auzi cântare de
laudă:
Bucură-te, că din părinți dreptmăritori ai răsărit;
Bucură-te, vrednică pildă de înfrânare a tinerilor;
Bucură-te, că de Ioan Casian te-ai legat sufletește;
Bucură-te, că împreună pe calea învățăturii ați plecat;
Bucură-te, că și în oaste împreună ați slujit;
Bucură-te, că lui Hristos împreună v-ați făgăduit;
Bucură-te, că nedespărțiți ați rămas și în monarhism;
Bucură-te,
că într-una din mânăstirile Scythiei Mici, împreună cu Ioan Casian,
te-ai Nevoit și lui Hristos Domnul cu credință ați slujit;
Bucură-te, că și aici te-ai arătat pildă de ascultare desăvârșită;
Bucură-te, lauda cea vestită a călugărilor osârduitori;
Bucură-te, că ai împletit cu iscusință rugăciunea cu trupeștile nevoințe;
Bucură-te, tăinuitorule al duhovniceștii viețuiri;
Bucură-te, Sfinte Părinte Gherman, pururea rugător către Dumnezeu!
Condacul 3
Puterile cerești s-au minunat, văzându-te pe tine, Prea Cuvioase Părinte Gherman cum, în trup fiind, ai biruit, ispitele celui viclean, ca un înger pământesc; pentru aceasta, înălțat fiind în cămările cerești, privește către cei ce-ți cer mijlocirile tale către Dumnezeu și cu bunătatea ta părintească izbăvește din toate nevoile pe cei ce cântă lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 3
Cunoscând binecuvântarea vieții
mânăstirești, împreună cu râvnitorul de Hristos Ioan Casian ai alergat,
ca cerbul spre apele izvoarelor, și te-ai sălășluit într-una din
mânăstirile din locurile natale unde ți-ai făcut întru smerenie și
ascultare ucenicia; pentru aceasta, sporindu-ți cu înțelepciune
nevoințele, toți te laudă, cântându-ți:
Bucură-te, că te-ai arătat adevărat om ceresc;
Bucură-te, că împreună slujitor ai fost cu îngerii;
Bucură-te, învățătorul dogmelor creștinești;
Bucură-te, râvnitorule iubitor al cuvioasei slujiri a Celui Preaînalt;
Bucură-te, că nu ai cruțat ostenelile pentru a urma lui Hristos cu bunătate;
Bucură-te, că prin smerenie ai dobândit cele înalte și cu sărăcia cele bogate;
Bucură-te, că prin mulțimea ostenelilor te-ai arătat a fi comoară duhovnicească;
Bucură-te, săditorule și harnic lucrătorule al viei celei duhovnicești;
Bucură-te, că te-ai arătat a fi jertfă curată asemenea lui Isaac;
Bucură-te, că mintea ți-ai înălțat-o la cugetarea cea despre Dumnezeu;
Bucură-te, împreună rugătorule cu părintele Ioan Casian către Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Părinte Gherman, pururea rugător către Dumnezeu!
Condacul 4
Învăluindu-ne viforul multor ispite și furtunile multor nevoi, la limanul mijlocirilor tale către Dumnezeu scăpăm Prea Cuvioase Părinte Gherman, ca prin rugăciunile tale să prefaci toate tulburările noastre sufletești în bună liniște, ca astfel, prin tine, să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 4
Râvnitorul fiind după desăvârșire,
împreună cu Prea Cuviosul Părinte Ioan Casian, ai plecat în căutarea de
chipuri ale viețuirii îngerești, ajungând la obștile monahale și
sihăstriile din Siria, Palestina și Egipt, unde te-ai îndulcit de
ospățul duhovnicesc al părinților pustiei și de la dânșii ai învățat
căile desăvârșirii și virtuțile cele înalte; pentru aceasta credincioșii
creștini îți aduc laude, cântând fără tăcere:
Bucură-te, cel ce te-ai arătat stăpânitor patimilor omenești;
Bucură-te, că pentru tine moartea a fost fără putere;
Bucură-te, că nu te-ai uitat la cele trecătoare, de jos;
Bucură-te, că ai iubit cele netrecătoare, de sus;
Bucură-te, că prin neobosită veghe ai slujit lui Hristos;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale ne izbăvim de văpaia ispitelor;
Bucură-te, pildă de învățătură pentru cei tineri;
Bucură-te, mângâierea celor ce sunt întristați;
Bucură-te, mereu ascultătorule al celor ce-ți cer ajutor în necazuri;
Bucură-te, destoinicule învățător al vieții celei curate;
Bucură-te, că pe Domnul cu bunăvoire L-ai slujit;
Bucură-te, că Lui ai urmat prin buna ta viețuire;
Bucură-te, Sfinte Părinte Gherman, pururea rugător către Dumnezeu!
Condacul 5
Viețuind în pustnicească ascultare, ai deprins rugăciunea neîncetată a minții și a inimii, smerenia și ascultarea, după pilda părinților pustiei, și ajungând tu însuți vestit între cei mai renumiți părinți ai pustiei, ai urcat spre culmile înțelepciunii și ale sfințeniei, cântând fără încetare lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 5
Ca o lumină într-un sfeșnic te-ai
arătat părinților pustiei, dar dorul după credința părinților rămași
acasă și liniștea locurilor natale te-au chemat ca un Caanan
duhovnicesc, ai întemeiat așezăminte mânăstirești și-ai rânduit viața de
obște după pilda pustiei; pentru aceasta, dimpreună cu cinul călugăresc
îți cântăm:
Bucură-te, făclie luminoasă care luminezi inimile noastre;
Bucură-te, vrednică pildă de răbdare și smerenie;
Bucură-te, vrednicule ostenitor al pustiei;
Bucură-te, că prin tine "Pustia a înflorit precum crinul";
Bucură-te, că în Dacia Pontică viața pustnicească o ai întărit cu pilda viețuirii tale;
Bucură-te, că prin post și rugăciune te-ai întărit duhovnicește;
Bucură-te, că obștea "călugărilor sciți" cu smerenie și dragoste te-au ascultat;
Bucură-te, că împreună rugător cu Sfântul Ioan Casian, te-ai făcut pentru Biserica și neamul nostru;
Bucură-te, că te-ai arătat crin cu bun miros și mireasmă a pustiei;
Bucură-te, că întărești pe credincioși în credință;
Bucură-te, îmbrăcămintea celor goi de îndrăzneală;
Bucură-te, că Apostolului Andrei ai urmat în propovăduirea Evangheliei lui Hristos;
Bucură-te, Sfinte Părinte Gherman, pururea rugător către Dumnezeu!
Condacul 6
Plecând din Egipt spre pământul strămoșesc împreună cu Sfântul Ioan Casian, te-ai oprit la Constantinopol, Prea Cuvioase Părinte Gherman, și darul preoției ai luat din mâna dumnezeiescului patriarh Ioan Gură de Aur; pentru care mulțumind lui Dumnezeu, I-ai cântat: Aliluia!
Icosul 6
Arătându-ne nouă tuturor calea care
duce către Dumnezeu, Sfinte Cuvioase Părinte Gherman, pe toți ne înveți
ca, prin înțelepciune și cu a Duhului curățire, să-I slujim Lui cu frică
și cu dragoste; pentru aceasta, împărtășindu-ne de ajutorul
rugăciunilor tale către Tatăl ceresc, de la toți auzi cântare ca
aceasta:
Bucură-te, apărătorul dreptei credințe;
Bucură-te, mare sprijinitor al creștinătății;
Bucură-te, stâlp de foc al credinței nostre strămoșești;
Bucură-te, că pe Hristos l-ai propovăduit în Sciția ca într-un pământ al făgăduinței;
Bucură-te, că trăim în țara noastră sub oblăduirea mijlocirilor tale către Dumnezeu;
Bucură-te, că în toată vremea ne dai sprijin și ajutor cu îndestulare;
Bucură-te, că deși ai fost în trup ai gustat dulceața raiului;
Bucură-te, că rugăciunile tale sunt pentru noi scară către cer;
Bucură-te, suflet binecuvântat de Dumnezeu;
Bucură-te, că ești fapta cea vie pentru toți spre pilduire;
Bucură-te, că te-ai logodit cu cereasca împărăție;
Bucură-te, că ți-ai păzit curăția trupului neîntinată;
Bucură-te, Sfinte Părinte Gherman, pururea rugător către Dumnezeu!
Condacul 7
Împreună cu Ioan Casian postitorul, în cetatea lui Constantin, ai apărat buna cucernicie și smerenia Sfântului Ioan cel cu Gură de Aur, care chema pe toți la o viață cu adevărat creștină și plăcută lui Dumnezeu, pentru care și exil a suferit. Acestea cunoscând noi, Prea Cuvioase Părinte Gherman, cu dragoste și credință te cinstim, cântând dimpreună cu tine lui Dumnezeu cântare de laudă: Aliluia!
Icosul 7
Înțelegând că rugăciunea este plugăria
sufletului, prin care ne curățăm inimile de vicleșuguri și răutăți, la
sinodul de la Stejar te-ai alăturat Sfântului Ioan, dulcele vorbitor și
vrednic liturghisitor ca Întâistătător al Constantinopolului și împreună
cu Sfântul Ioan Casian ai plecat la Roma ca să duci episcopului
Inocențiu scrisoarea clerului și credincioșilor din cetatea lui
Constantin de apărare a nevinovăției Sfântului Patriarh; pentru aceasta
toți iubitorii de adevăr și cucernicie îți cântă:
Bucură-te, că rugăciunile tale s-au făcut scară către cer;
Bucură-te, că pe Sfântul Ioan Gură de Aur, când era defăimat de cei răucredincioși, l-ai apărat;
Bucură-te, că până la Roma, întru apărarea lui, împreună cu Ioan Casian, ai călătorit;
Bucură-te, apărătorule al dreptei credințe;
Bucură-te, dar dat nouă de către Dumnezeu;
Bucură-te, rugător către Dumnezeu pentru turma Lui;
Bucură-te, lauda Pontului;
Bucură-te, trâmbița adevărului;
Bucură-te, izvor de sfințenie;
Bucură-te, învățător al înfrânării;
Bucură-te, stea al viețuirii celei duhovnicești;
Bucură-te, vrednicule îndrumător spre cele de sus;
Bucură-te, Sfinte Părinte Gherman, pururea rugător către Dumnezeu!
Condacul 8
Deși om cu fire ai fost, te-ai arătat, Prea Cuvioase Părinte Gherman, împreună cetățean cu îngerii, căci ai viețuit pe pământ ca și cum n-ai fi avut trup, lepădând toată grija cea lumească; pentru aceasta înțelepțit fiind de Dumnezeu, cu smerenie ți-ai ascuns nevoințele tale cele sfinte, povățuindu-i neîncetat pe cei încredințați ție spre mântuire, ca să cânte fără tăcere lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 8
Având în suflet dumnezeiasca dorință
de a te nevoi și mai mult, cugetătorule de Dumnezeu ai cunoscut că
sufletul nu poate să fie viu și să se înalțe către Dumnezeu fără
rugăciunea neîncetată; pentru aceasta auzi de la toți iubitorii de
rugăciune cântare ca aceasta:
Bucură-te, lucrătorul rugăciunii celei curate;
Bucură-te, că prin neîncetarea rugăciunii, îngerilor te-ai asemănat;
Bucură-te, că rugăciunea, ca pe o scară la cele duhovnicești, te-a ridicat;
Bucură-te, că cei ce călătoresc cu rugăciunile tale cu pace se întorc la casele lor;
Bucură-te, că binefăcătoarele tale rugăciuni sunt bine primite înaintea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ai împreunat rugăciunea cu fapta milosteniei;
Bucură-te, că cei credincioși, urmând pilda ta, se întăresc în harul primit de la Dumnezeu;
Bucură-te, că prin nevoințele tale, te-ai arătat locaș preacurat al Duhului Sfânt;
Bucură-te, că te-au cunoscut ucenicii tăi văzător de Dumnezeu;
Bucură-te, că ai fost împreună vorbitor cu îngerii;
Bucură-te, că prin îndelungat post și neîncetată rugăciune ți-ai agonisit răbdare;
Bucură-te, îngerule în trup pământesc;
Bucură-te, Sfinte Părinte Gherman, pururea rugător către Dumnezeu!
Condacul 9
Nevoințele tale pustnicești au uimit pe toți, iubitorii de pustie, de aceea prin gura prietenului tău, Sfântul Ioan Casian, te-au numit "Sfântul Părinte Gherman", aducându-ți cuvânt de cinstire și laudă, și toți au învățat să cânte, cu tine, lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 9
Cuvintele și învățăturile tale
duhovnicești au hrănit sufletele căutătorilor de Dumnezeu și iubitori de
desăvârșire, pentru aceasta și noi împărtășindu-ne de aceste daruri
mântuitoare îți cântăm:
Bucură-te, al celor tineri prea înțelept povățuitor;
Bucură-te, al celor bătrâni sprijinitor;
Bucură-te, al curăției neobosit propovăduitor;
Bucură-te, că ești bucuria celor ce vin către pocăință;
Bucură-te, plinitorule al frumuseților sihăstrești ale strămoșilor noștri;
Bucură-te, prea alese iubitorule și cinstitorule al Casei lui Dumnezeu;
Bucură-te, că pământul Daciei Pontice cu Sfinte biserici și mânăstiri a fost împodobit;
Bucură-te, că prin povețele tale ne-am învățat că tăria neamului este dreapta credință;
Bucură-te, că de bună voie ai urmat sărăciei lui Hristos;
Bucură-te, că ne-ai învățat să nu adunăm bogății pieritoare;
Bucură-te, că te-ai făcut pildă de smerenie și iubire de oameni negrăită;
Bucură-te, alungătorule al poftelor întinate;
Bucură-te, Sfinte Părinte Gherman, pururea rugător către Dumnezeu!
Condacul 10
Chip de mare învățat al tainelor și desăvârșirii ortodoxe te-ai arătat Sfinte Cuvioase Părinte Gherman, pentru aceasta mulțimea credincioșilor, prin rugăciunile tale, iertare de păcate dobândesc, cântând, împreună cu tine, lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 10
Înțelept al vremurilor te-ai arătat și
cu înțelepciune te-ai înfățișat înaintea Dreptului Judecător, prin
trecerea de la cele trecătoare la cele veșnice în cetatea Romei, ducând
rugăciunile noastre înaintea Cerescului Părinte; pentru aceasta toți îți
cântăm:
Bucură-te, că vezi pururea fața veșnicului Părinte;
Bucură-te, că ai auzit cuvintele: "Bine slugă bună și credincioasă intră întru bucuria Tatălui Meu";
Bucură-te, că numele tău în cartea veșniciei a fost scris;
Bucură-te, căci astăzi te veselești în ceruri;
Bucură-te, că de sus ți-a venit răsplata pentru credința ta;
Bucură-te, cela ce te-ai făcut celor din primejdii apărător;
Bucură-te, că nu te-ai lăsat amăgit de cele trecătoare;
Bucură-te, candelă aprinsă în bezna nepăsării;
Bucură-te, aducătorule de înviorare duhovnicească;
Bucură-te, rugător neîncetat pentru sufletele noastre;
Bucură-te, următor al nevoințelor sihăstrești și pustnicești ale părinților bisericești;
Bucură-te, că prin asprele tale nevoințe te-ai jertfit cu totul lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Părinte Gherman, pururea rugător către Dumnezeu!
Condacul 11
Cum te vom mări mai cu vrednicie, Prea Cuvioase Părinte Gherman, sau cu ce cuvinte vom cânta îndelunga-ți răbdare și iubire de cele dumnezeiești. Căci fire omenească ai avut dar spre cele dumnezeiești ai râvnit. Pentru aceasta cu toții aducem, cântare de laudă lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 11
Cu puterea Celui de sus fiind umbrit,
Sfinte Prea Cuvioase Părinte Gherman, cu îndrăzneală te-ai într-armat
împotriva celui viclean și ai biruit vicleșugurile lui; pentru aceasta
Biserica lui Hristos cea dreptmăritoare cinstește pomenirea ta, zicând:
Bucură-te, trandafir odrăslit în pământul Daciei Pontice;
Bucură-te, cel ce petreci împreună cu toți sfinții;
Bucură-te, cel ce ai risipit meșteșugirile celui viclean;
Bucură-te, chip duhovnicesc, luminat împodobit;
Bucură-te, faptă vie vrednică de urmat de toți creștinii;
Bucură-te, temelie tare a credinței Ortodoxe;
Bucură-te, nădejde împlinită a celor ce te cheamă în ajutor spre mântuire;
Bucură-te, că pe cei greșiți îi întorci la pocăință;
Bucură-te, a celor înstrăinați povățuire;
Bucură-te, vestitorule al bucuriilor duhovnicești;
Bucură-te, că pe cei iubitori de Hristos i-ai veselit;
Bucură-te, Sfinte Părinte Gherman, pururea rugător către Dumnezeu!
Condacul 12
Pururea ocrotitor al Dobrogei de astăzi și al întregii moșteniri strămoșești românești, Prea Cuvioase Părinte Gherman, prin chipul tău, ne binecuvintezi cu dragoste de părinte, povățuindu-ne pașii spre împlinirea dreptei credințe strămoșești și îndemnându-ne să cântăm, împreună cu tine, lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 12
Cu cântări cinstim pomenirea ta,
fericind ostenelile tale și neclintita ta râvnă pentru Hristos, lăudăm
postirile și privegherile tale neîncetate, binecuvântându-te ca pe un
mare ajutător și păzitor al nostru și glăsuind:
Bucură-te, că pe binecredincioșii creștini dobrogeni cu rugăciunile tale îi ocrotești
Bucură-te, că pomenirea nevoințelor tale sihăstrești și pustnicești, poporul nostru
dreptcredincios o împlinește;
Bucură-te, chipul cel adevărat al vieții călugărești;
Bucură-te, lauda cea mare a Dobrogei și a întregii Românii;
Bucură-te, risipitorule al gândurilor întunecate;
Bucură-te, dar dumnezeiesc;
Bucură-te, zid de scăpare al celor ce te cheamă în ajutor;
Bucură-te, al ispitiților întărire;
Bucură-te, cugetare de Dumnezeu neprihănită;
Bucură-te, cel ce ai fost cu trupul nepângărit;
Bucură-te, rază a credinței dătătoare de bucurie duhovnicească;
Bucură-te, că vei fi de-a pururea pomenit de credincioșii români;
Bucură-te, Sfinte Părinte Gherman, pururea rugător către Dumnezeu!
Condacul 13
O, Prea Cuvioase Părinte Gherman, lauda Bisericii Dobrogei și a întregii Românii, părintele nostru duhovnicesc și al tuturor celor ce cu dreaptă credință cinstesc pe Dumnezeu, ascultă acum puțina și nevrednica noastră rugăciune, ce ți-o aducem din toată inima, și ne izbăvește pe noi de năpastă, de primejdii, de dureri, de ispite și de toți vrăjmașii știuți și neștiuți, spre a cinsti neîncetat sfântă pomenirea ta, slăvind pe Dumnezeu cel pururea iubitor de oameni și împreună cu tine cântându-i, în veacul ce va sa fie, cântare: Aliluia, Aliluia, Aliluia!
Acest Condac se rostește de trei ori.
După aceasta se cisesc iarăși Icosul 1 și Condacul 1 pe care le găsiți mai jos.
Icosul 1
Îngerească viață petrecând pe pământ,
Prea Cuvioase Părinte Gherman, te-ai depărtat de toate cele veselitoare
ale lumii și rănit fiind de dumnezeiască dragoste, ai alergat la limanul
cel de mântuire al sihăstriei, pentru care noi minunându-ne de biruința
ta asupra puterilor vrăjmașului celui potrivnic, îți cântăm unele ca
acestea:
Bucură-te, cinstea Bisericii noastre Ortodoxe strămoșești;
Bucură-te, că din tinerețe ai luat chipul cel blând al smereniei;
Bucură-te, că viața sihăstrească a fost mângâierea sufletului tău;
Bucură-te, că pentru Hristos Domnul lumea ai părăsit;
Bucură-te, cel ce în mânăstire și în pustiu te-ai sălășluit;
Bucură-te, că în viață fiind, de trup te-au depărtat;
Bucură-te, rugător mare al pustiului;
Bucură-te, lauda cea curată a credincioșilor;
Bucură-te, floare a cuvioșiei de Dumnezeu aleasă și împodobită;
Bucură-te, lauda cea vestită a pământului dintre Dunăre si Mare;
Bucură-te, că pe Dumnezeu l-ai iubit mai mult decât proprii tăi părinți;
Bucură-te, că tinerețea ta ai adus-o ca jertfă curată lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Părinte Gherman, pururea rugător către Dumnezeu!
Condacul 1
Prea Cuviosului nostru Părinte Gherman, odrăslit în pământul Daciei Pontice, prinos de umilință îi aducem noi nevrednicii păcătoși pentru mijlocirile sale făcute înaintea Cerescului Părinte. Căci, prin rugăciunile sale, mari daruri ne-am învrednicit a dobândi de la Hristos, izvorul cel nesecat de bunătăți. Pentru aceasta cu toții să-i cântăm, cu bună înțelepciune: Bucură-te, Sfinte Părinte Gherman, pururea rugător către Dumnezeu!
Rugăciune la Acatistul Sfântului Cuvios Gherman din Dobrogea
Binecuvântat ești, Doamne Dumnezeul
nostru, Cel Preaînțelept și minunat în lucruri! Căci din nemărginita-ți
iubire de oameni, Dumnezeu fiind a toată mângâierea și nădejdea, ai
binevoit a ridica dintre neamurile pământului chipuri de fii aleși, care
prin credință tare și prin viață pilduitoare să fie candele ale
credinței care să lumineze pe oameni ca să nu se prăbușească în
întunericul cel mai din adânc al neștiinței de cele dumnezeiești și al
păcatului.
Binecuvântat ești, Doamne Dumnezeul părinților noștri!
Căci primești cu bunăvoință mijlocirile sfinților bineplăcuți Ție,
pentru nevoile de tot felul: duhovnicești și trupești ale nevrednicilor
robilor Tăi, ce sunt învăluiți de valurile vieții pline de tot felul de
ispite și de poveri nenumărate.
Însuți, Iubitorule de oameni, Doamne,
pentru rugăciunile Preacuratei Născătoare de Dumnezeu și cele ale
Sfântului Prea Cuviosului Părintelui nostru Gherman și ale tuturor
sfinților, primește acum smeritele noastre cereri și ne izbăvește pe noi
de toată reaua întâmplare. Căci Tu știi neputința firii omenești și
cunoști trebuința fiecăruia. Primește dar, Prea Bunule Împărate,
Stăpâne, rugăciunile noastre apărându-ne de tot răul și dăruindu-ne cele
spre mântuire. Ca pentru toate cele dăruite nouă în toate zilele vieții
noastre să te preaslăvim, dimpreună cu Fiul Tău cel fără de moarte și
cu Prea Sfântul și Bunul și de viață făcătorul Tău Duh, acum și pururea
în vecii vecilor.
Amin.
