AMIN!

 

PSALMUL 105

Mărturisiţi-vă Împărătesei, Născătoarei de Dumnezeu, că bună este întru îndurările Ei.

Cine va spune puterile Ei, cine va face cunoscute toate laudele Ei?

Bine sporeşte, O, Preamilostivă Maică, nouă, celor ce suntem înviforaţi în oceanul lumii deşarte, mântuirea Ta de Maică Sfântă!

Din toată inima Te rugăm şi cu tot sufletul Te Mărim, auzi glasurile celor ce suspină către Tine,

Ajută pe cei neajutoraţi, mângâie pe cei ce plâng, veseleşte pe cei necăjiţi,

Că Tu eşti un izvor de milostivire, dătător de viaţă pentru toţi cei ce cu credinţă şi cu multe rugăciuni aleargă către Tine.

Mărire Ție, nădejdea noastră, care nu ne faci de ruşine.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și

acum și pururea și în vecii vecilor!

Amin, Amin, Amin!

 “Toatã lumea ştie cã bucuria este darul lui Dumnezeu, dar e paradoxal felul în care l-am dobândit, cum l-am primit, cãci Dumnezeu îl dã tuturor şi ne cheamã pe toţi sã-l luãm. A fost un moment în care am realizat cã eu nu pot sã fac nimic bun, cã eu nu pot sã fiu fericitã, cã orice aş face nu iese bine si cã oricât m-aş strãdui şi cã oricât m-aş ambiţiona şi oricât m-aş ruga, sfârşesc prin a face ceva care mã întristeazã, care mã face sã-mi fie ruşine, care mã face sã mã simt stingheritã, cel puţin în fata mea, dacã nu în faţa celorlalţi, unde sã zicem cã-mi fãceam rost de o justificare. Eu m-am întors în bisericã târziu dupã ce am trãit mult şi profund în aceastã lume, gustând din toate durerile ei, din toate deznãdejdile ei, dar şi din toate bunãtãţile, frumuseţile câte putin, cât am putut, dar din toate dimensiunile creaţiei omeneşti am gustat. Şi eram deja deznãdãjduitã cã nu existã bine."