Vrei să știi cum e omul lui Dumnezeu? Învață să-l recunoști din tăcerea
lui necontenită, din plânsul și din luarea-aminte statornică la el
însuși.
Vrei să știi cum e omul cu inimă spartă? Învață să-l
recunoști după râul vorbelor lui, după simțurile lui tulburate și
pornirea de a se sfădi pentru a avea dreptate în orice spune. Cine a
gustat adevărul nu se mai sfădește pentru el. Cine se aprinde pentru
adevăr n-a învățat încă adevărul așa cum este el; când îl va fi învățat
cu adevărat, atunci va înceta să se mai aprindă pentru el. Darul lui
Dumnezeu și cunoașterea Lui nu sunt motiv de tulburare și de ridicarea
vocii, căci acolo unde sălășluiesc Duhul, iubirea și smerenia, acolo
domnește pacea. Iată semnul venirii Duhului: cel adumbrit de El e
desăvârșit în acestea. Gândirea care simte pe Dumnezeu n-are limbă
pentru a vorbi; ea sălășluiește în inimă într-o adâncă pace. Într-un
asemenea om nu se aprinde nici un zel, nici o mișcare de sfadă sau
stârnire de furie; nu e pus în mișcare nici pentru credință, nici de
dorința de ceva anume, nici chiar de dorința de a face ceea ce e de
dorit, ci sufletul său sălășluiește într-o mare și nespusă pace și
într-o mare liniștire. Căci cei care nu se cunosc pe ei înșiși se pun în
mișcare împotriva celor neștiutori spre îndreptarea lor.
Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte către singuratici, partea a II-a, Ed. Deisis, Sibiu, 2007
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.