Omul atins de har este ca un vas de aur. Din vasul de lut care era, dintr-odată se face de aur. De va cădea, nu se sparge, cum se sparg vasele de lut, dar se boțește. Și cu cît cade mai des și de la înălțimi mai mari, cu atît se boțește, se turtește mai mult, își pierde rostul lui de vas. Dar aurul rămîne. Harul botezului, harurile cercetărilor Dumnezeiești, harul cunoștințelor. Totuși, deși este de aur, nu mai face nici lucrarea unui vas de lut, care, în smerenia lui, poate adăpa pe oricine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.