Credința este atât un dar ceresc, cât și un răspuns dinamic al omului.

Cel mai dificil lucru nu este să trecem peste durere, ci să trăim bucuria cu demnitate.

Pentru mulți dintre noi, mecanismele de apărare ne ajută să supraviețuim momentelor grele, dar să primim fericirea și să o gestionăm cu eleganță, fără vinovăție sau teama că o vom pierde, necesită o maturitate emoțională aparte.

Credința – este un scop, o aspirație. Spunând simplu, un scop face un om puternic. Scopul ne-a fost ascuns de afirmația că toți suntem păcătoși de la naștere. Ne-au rămas două opțiuni: dacă nu reușim cu Dumnezeu, atunci ori ne îndreptăm spre material, ori spre spiritual. Spiritualitatea fără iubire – este satanism. Prin urmare, pentru a supraviețui, Ortodoxia trebuia să se umilească constant, să lupte împotriva mândriei, așa cum observăm. Nimeni nu a reușit să creeze scopuri clare și simple. De aceea toți se agață de bani. Și banii pentru bani – sunt tocmai un indiciu că scopurile sunt pierdute și funcția începe să se estompeze.  Când credința slăbește, trebuie întotdeauna să existe cineva care să-l trezească pe om. Știți, când un popor este puternic? Când există scopuri simple și clare, care ne unesc pe toți. Când valorile înalte se pierd, omul tinde să găsească siguranță în lucruri tangibile. În absența unui scop spiritual comun, banii devin adesea un substitut și unicul indicator al succesului.

•  O credință autentică, ghidată de iubire și eliberată de dogmele care descurajează inițiativa omului, poate fi liantul necesar pentru a uni o comunitate în jurul unor valori superioare.