joi, 13 aprilie 2023

Îl iubesc, Îl mărturisesc,

 "Zic unii oameni: nu mă lepăd de Hristos, Îl iubesc, Îl mărturisesc, Îl venerez, însă în inima şi sufletul meu, în lăuntrul meu, în ascunzişul persoanei mele intime. Cu gura, cu glas puternic şi înalt nu-mi dă mâna să o fac. Ei, şi? Nu aceasta trage greu la cântar. Esenţialul nu-i oare ce credem, ce mărturisim în sinea noastră, în adâncul fiinţei noastre spirituale? Vorbele nu-s decât sunete şi părelnicii, alcătuiri şubrede şi de suprafaţă, zboară, se pierd în vremelnicie.

Nici raţionamentul acesta nu-i creştinesc. Luaţi aminte: nu ajunge credinţa lăuntrică, nu ajunge dragostea nemărturisită în afară, oricât de sinceră, de fierbinte! E făţarnică. Cum adică făţarnică de vreme ce este sinceră, ba şi caldă? E făţarnică pentru că nu se dă pe faţă, e pe jumătate: numai înăuntru, e drămuită. Făţarnică este aceea manifestată doar la exterior. Înjumătăţită, necompletă, necurată este şi aceea care se ascunde în interior, se piteşte în găoace şi se teme de lumină. Că aşa este, că am dreptate rezultă din însuşi textul Sfintei Scripturi. Mă refer la Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, capitolul 10, versetul 10. Să citim şi textul acesta, care este cum nu se poate mai limpede:

„Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire".

Auziţi, fraţi creştini? Mărturisirea lăuntrică e bună pentru sporirea noastră duhovnicească, pentru mântuire însă e nevoie, neapărată nevoie, de una exterioară, cu gura, cu vorba. Nu ajung iubirea sau credinţa cu gura, oricare ar fi riscurile.

Există în Sinaxar, la data de 13 iunie, o referire la Martirul Crescent din Mira Lichiei. Pe acesta, în timpul prigoanei împăraţilor romani împotriva creştinilor, un guvernator plin de bunăvoinţă l-a sfătuit să dea o declaraţie de formă cum că se leapădă de creştinism. De ce să te supun chinurilor şi să te trimit la amarnică moarte? - i-a grăit multmilostivul guvernator. Crezi ce vrei în inima ta, nu-mi pasă, dar cruţă-te şi uşurează-mi situaţia, dând de formă o simplă declaraţie de lepădare. Crescent refuză, spunând blajinului său ispititor: „Trupul nu poate merge unde nu merge sufletul, nu pot da o declaraţie, căci ar însemna să mă lepăd de Hristos". Şi, într-adevăr, aşa stau lucrurile: nu există „declaraţie de formă". În asemenea cazuri, fondul şi forma nu pot fi deosebite, ele formează un tot irefragabil. În lumea noastră fenomenală, declaraţia de formă este totuna cu declaraţia de fond. Se cuvine, aşadar, să fim foarte atenţi şi să nu ne ameţim cu vorbe goale şi neroade.

Un mare scriitor rus contemporan ne spune că, atunci când ne aflăm la ananghie, în mare primejdie, într-o situaţie-limită (cum se exprimă limbajul cult), în pericol de a ne trăda pe noi înşine şi de a săvârşi acte ori a grăi cuvinte de care apoi ne vom căi amarnic, în asemenea momente există o singură soluţie eficace şi fără greş: să ne considerăm morţi!

Dacă ne socotim morţi nu ne mai paşte nici un pericol. Nimic nu ne mai poate speria, cu nimic nu mai putem fi momiţi, la nimic nu mai luăm aminte în afară de credinţa noastră: suntem doar morţi! Ce ne-ar mai putea ispiti? A! spune acelaşi mare scriitor, pot striga: păcat de tinereţele mele (sau vai de bătrâneţele mele), păcat de cărţile pe care nu le voi mai citi, păcat de plimbările pe care nu le voi mai putea face, păcat de muzica pe care nu o voi mai asculta, de mâncărurile pe care nu le voi mai mânca, de băutura pe care nu o voi mai bea, păcat de toate frumuseţile şi minunile acestei lumi pe care nu le voi mai vedea, însă altă cale nu există pentru mine: mai bine îmi este să mor odată cu Hristos decât să-L reneg.

Nimic nu poate fi pus în balanţă cu Hristos: nici nevasta, nici copiii, nici părinţii, nici rudeniile, nici casa, nici bunurile, nici situaţia, nici slujba, nici chiar viaţa. Când e vorba de Hristos, El trebuie mărturisit indiferent de făpturile cele mai apropiate şi mai dragi nouă; şi anume trebuie mărturisit cu vorba, cu gura.

Cu vorba, cu gura!

De ce oare? Cum adică, pot obiecta unii oameni, sunt oare atât de importante vorbele, cuvintele? Vorbuliţele, cuvinţelele, formulele, vorbele goale? Au ele o atât de mare însemnătate? Se cade să le acordăm precăderea?

Răspuns: Da, sunt însemnate, da, importanţa lor e covârşitoare! „Ca-n basme-i a cuvântului putere", spunea Alexandru Vlahuţă. Nu ajunge să crezi cu inima. Ni se cere o declaraţie publică. Nu-s puse în discuţie numai oarecare cuvinte şi formule, oarecare cuvinte şi vorbe de clacă. Mărturisirea cu glas puternic e altceva, e cu totul altceva. E totuna cu o luare de atitudine, cu adoptarea unei ţinute, cu vădirea fiinţei noastre lăuntrice, darea noastră pe faţă şi în vileag, arătând cine şi ce suntem, de ce parte suntem, unde ne situăm, ce hram purtăm, ce căutăm pe acest pământ, ce sens dăm prezenţei noastre în lume, cum ne definim. (Părintele Nicolae Steinhardt)

(Ieromonah Benedict Stancu, Părinții Bisericii despre sfâșitul lumii: antologie, Editura Sophia, București, 2009, pp. 81-85 )




Doamne ajuta!

    

Bunul Dumnezeu și Maica Domnului sa va ocrotească  !

Privește cât a suferit Domnul nostru Iisus Hristos pentru tine, omule,
ca să te răscumpere din păcat și tu, acum, Îl răstignești a doua oară
cu păcatele tale. Întoarce-te cât îți mai lasă Dumnezeu timp, că mult
ne mai iubește și ne mai rabdă Bunul Dumnezeu cu Mila Sa cea mare.

Această cugetare la mulțimea patimilor
Mântuitorului s-a făcut arătată de Dumnezeu prin Înger, celui între Sfinți Părintelui nostru, Dimitrie Mitropolitul Rostovului, Ieroslavului și a toată Rusia făcătorul de minuni. Ea a fost tradusă după un vechi manuscris.

1. Hristos, pătimind mai înainte de moartea Sa peCruce, a slobozit 109 suspine din inimă.

2. Picături de lacrimi, în vremea patimilor Sale, a
vărsat 67.200.
3. Picături sângerate din ochi și din tot trupul au fost 1.188.225.…
,, Să te pârască poate oricine, dar să te vândă nu poate decât acela care mănâncă pâine cu tine.

  Rău poate să-ţi facă orice semen, cât de străin şi de depărtat ar fi de tine, dar cel mai mare rău nu ţi-l poate face decât acela care neapărat îţi stă cel mai aproape.

  De aceea, nici durere mai mare nu poate produce nimeni pe lume, ca acela de la care ai dreptul să aştepţi cea mai mare bucurie ".
Ce prigoană..ce vremuri..răcește diavolul chiar acum în perioada cea mai importanta ...

    U omule sa ai curajul sa lovești un Episcop ?dacă îți lovești mama e risc ca aceea mână sa nu putrezească..Dar un Episcop?Fratilor poate multi nu știți ca nu va interesat sau nu erați încă apropiați de Dumnezeu si nu știți ce se intampla mai exact în Ucraina..

       O să fac o mic rezumat dupa ani de zile de urmărit zi de zi aceste lucruri atat de importante și  din sincera voință de a urma Adevarul si pentru dorința si scopul  mântuirii al  meu și bineînțeles al aproapelui meu.

     Oameni buni prima mare trădare a Ortodoxiei a avut loc la Sinodul din Creta în 16 iunie 2016 unde au fost recunoscuti catolicii,protestanții,si armenii ca fiind Biserici cu taine mânt…
Sf. Luca din Crimeea: Predica din Miercurea Mare
                         

Sfântul Luca, medic  Arhiepiscopul Crimeei
Inima care este rafinată prin iubire și pocăință

Astăzi am auzit Evanghelia citind despre evenimentele petrecute în Miercurea Mare. Încă sunt tulburat să vorbesc despre crima cumplită, care nu s-a făcut niciodată în istoria lumii. Ce mai pot adăuga? Nimic. Vreau să vă atrag atenția doar asupra a ceea ce ați auzit, pentru că în ceea ce privește lectura pot vorbi la nesfârșit, pătrunzând fiecare cuvânt al Evangheliei. Este de datoria mea să vă învăț acest lucru, pentru că cuvintele Evangheliei sunt sfinte, mari, cuvinte atât de profunde și importante nu există în cărțile omenești. Și astfel, sufletele omenești au fost prezentate în fața ochi…Privește cât a suferit Domnul nostru Iisus Hristos pentru tine, omule,
ca să te răscumpere din păcat și tu, acum, Îl răstignești a doua oară
cu păcatele tale. Întoarce-te cât îți mai lasă Dumnezeu timp, că mult
ne mai iubește și ne mai rabdă Bunul Dumnezeu cu Mila Sa cea mare.

Această cugetare la mulțimea patimilor
Mântuitorului s-a făcut arătată de Dumnezeu prin Înger, celui între Sfinți Părintelui nostru, Dimitrie Mitropolitul Rostovului, Ieroslavului și a toată Rusia făcătorul de minuni. Ea a fost tradusă după un vechi manuscris.

1. Hristos, pătimind mai înainte de moartea Sa peCruce, a slobozit 109 suspine din inimă.

2. Picături de lacrimi, în vremea patimilor Sale, a
vărsat 67.200.
3. Picături sângerate din ochi și din tot trupul au fost 1.188.225.

4. De perii capului și de barbă a fost tras de 78.

5. S-a poticnit și a căzut la pământ, începând de la grădina Ghetsimani și până la Anna Arhiereul, de 7 ori.

6. Împins fiind, i S-au dat la picioare și peste fluiere172 de lovituri.

7. Ridicat a fost de păr, de la pământ și de funia ce era pe grumajii Lui, de 23 de ori.

8. Bătăi cu palmele peste obraz a suferit 102. Sluga Arhiereului Malhus cel nemulțumitor, căruia Dumnezeu i-a vindecat urechea cea tăiată de Apostolul Petru, așa de tare L-a lovit peste față, că s-a auzit în  toată curtea arhierească, încât și dinții din gură erau să-I sară; iar Domnul, căzând la pământ, s-au închipuit degetele acelei mâini pe fața Lui, și mult sânge din gură și din nas I-a curs.

9. Lovituri peste obraz, peste gură și peste ochi a primit 28.

10. Peste gât a fost lovit de 25 de ori.
11. Peste cap și peste piept a primit lovituri de 20 de ori.
12. De stâlp a fost lovit o singură dată, ca de moarte.
13. La pământ a fost iarăși trântit foarte tare de 3 ori.

14. La stâlp a fost bătut cu toiege și cu biciuri noduroase primind 6666 de lovituri; iar deosebite răni a avut 5000; fiindcă peste răni i Se mai adaugă și alte chinuri, încât, din această cauză, de multe ori ar fi urmat
să moară, ca om; dar, prin puterea Dumnezeirii Sale, n-a binevoit a muri, spre a desăvârși opera mântuirii. noastre.

15. Vânătăi și lovituri a primit 1199.
16. Pe cap a avut împunsături din cununa cea de spini 1000. Fiindcă cununa s-a așezat și s-a luat de pe cap până la 50 de ori.

17. Lovit a fost de 40 de ori, peste cap și peste cununa Sa cea de spini, cu trestii și cu toiege, din toată puterea. Din care lovituri, 5 ghimpi s-au înfipt adânc în capul Domnului, până aproape de creier și din care,
chiar după moartea Domnului, au mai rămas în cap 3 din acești ghimpi.

18. La Golgota, ducându-Și Crucea, a căzut de cinci ori foarte greu. Și atunci, a primit lovituri de moarte de 19 ori.

19. Scuipături în față a primit 100.
20. Peste tot trupul Domnului, Care zăcea întins pe Cruce, a fost scuipat de 73 de ori.
21. Tras a fost de nas, încoace și încolo, cu batjocură, de 20 de ori.

22. De urechi a fost tras de 30 de ori.

23. Răni multe și silnice, lovituri și semne au fost peste tot trupul Domnului, atâtea câte zile sunt în 15 ani, adică 5475.
,, Să te pârască poate oricine, dar să te vândă nu poate decât acela care mănâncă pâine cu tine.

  Rău poate să-ţi facă orice semen, cât de străin şi de depărtat ar fi de tine, dar cel mai mare rău nu ţi-l poate face decât acela care neapărat îţi stă cel mai aproape.

  De aceea, nici durere mai mare nu poate produce nimeni pe lume, ca acela de la care ai dreptul să aştepţi cea mai mare bucurie ".
Ce prigoană..ce vremuri..răcește diavolul chiar acum în perioada cea mai importanta ...

    Omule sa ai curajul sa lovești un Episcop ?dacă îți lovești mama e risc ca aceea mână sa nu putrezească..Dar un Episcop?Fratilor poate multi nu știți ca nu va interesat sau nu erați încă apropiați de Dumnezeu si nu știți ce se intampla mai exact în Ucraina..

       O să fac o mic rezumat dupa ani de zile de urmărit zi de zi aceste lucruri atat de importante și  din sincera voință de a urma Adevarul si pentru dorința si scopul  mântuirii al  meu și bineînțeles al aproapelui meu.

     Oameni buni prima mare trădare a Ortodoxiei a avut loc la Sinodul din Creta în 16 iunie 2016 unde au fost recunoscuti catolicii,protestanții,si armenii ca fiind Biserici cu taine mânt…
Sf. Luca din Crimeea: Predica din Miercurea Mare
                         

Sfântul Luca, medic  Arhiepiscopul Crimeei
Inima care este rafinată prin iubire și pocăință

Astăzi am auzit Evanghelia citind despre evenimentele petrecute în Miercurea Mare. Încă sunt tulburat să vorbesc despre crima cumplită, care nu s-a făcut niciodată în istoria lumii. Ce mai pot adăuga? Nimic. Vreau să vă atrag atenția doar asupra a ceea ce ați auzit, pentru că în ceea ce privește lectura pot vorbi la nesfârșit, pătrunzând fiecare cuvânt al Evangheliei. Este de datoria mea să vă învăț acest lucru, pentru că cuvintele Evangheliei sunt sfinte, mari, cuvinte atât de profunde și importante nu există în cărțile omenești. Și astfel, sufletele omenești au fost prezentate în fața ochi…Despre suferința Maicii Domnului, la patimile Fiului ei, revelate de un Înger Sfântului Dimitrie al Rostovului

 Acestea, așa săvârșindu-se, Preacurata Fecioară Născătoare de Dumnezeu Maria nimic nu știa de înfricoșatele munci ale Fiului său, fiindcă ea se afla în Betania, în casa lui Lazăr, împreună cu surorile lui și cu alte
femei, care neîncetat o mângâiau și o păzeau de aproape, cum le poruncise Domnul, și măcar că nu știa nimic de Fiu
ei Cel iubit, însă plângerea nu înceta nicidecum, cunoscând cu duhul că Fiul ei pătimește.

      Iar vineri de dimineață, au venit oarecare prieteni ai Martei și ai Mariei, din Ierusalim la Betania, și le-au spus, în taină, toate cu mare jale, pentru cumplitele patimi ale Mântuitorului și cum că L-au osândit ostașii ca să-L
răstignească pe Cruce; iar Preacurata Fecioară înțelegând din casa de unde se afla singură, întru mâhnire, pentru venirea lor de la Ierusalim, începu a-i întreba cu tot dinadinsul, cu mare durere, zicând:

     ,,O, prieteni iubiți, spuneți-miadevărul, vă rog! Ce s-a întâmplat cu Fiul meu și cum se află? Iar ei, după cum erau învățați de Marta, vrând să tăinuiască, au zis: Nimic, Doamnă, rău nu am auzit de Dânsul. Acestea ei zicând și știind ce I s-a făcut Lui, îndată au
început a plânge mai întâi, și așa nevoindu-se ei, au arătat adevărul.

    Atunci, Preacurata cunoscând adevărul, îndată cunoscând că Fiul ei pătimește cumplit, și cu mare plângere sărind, a început a alerga pe drumul Ierusalimului, și degrabă și celelalte Sfinte femei au început a alerga în urma ei, temându-se să nu ucidă de întristarea cea multă, și ajungând ele, cu grăbire, la Ierusalim, au mers drept la curtea lui Pilat și n-au apucat pe Domnul aici, căci îl pornise la
deal, pe uliță, la Golgota. Iar ele, mai cu grăbire, mergeau ca să-L afle, și, apucând pe alt drum, au ajuns întâi ele la
Golgota.

     Iar ele mai cu grăbire, mergeau ca să-L afle, și, apucând pe alt drum, au ajuns întâi ele la Golgota și neaflându-L acolo, s-au întors degeaba la vale, pe alt drum. Și, iată, că L-au întâmpinat, tocmai când căzuse sub
Cruce, și ostașii Îl băteau cumplit și Îl trăgeau cu funia, ce o avea de grumaz.

   Și nu se putea scula de greutatea Crucii, fiindcă slăbise acum foarte, și era aproape de moarte, tăvălindu-se în sânge și, nemaiputând din acel loc să ducă Crucea, au dat-o lui Simon Cirineanul.În această jalnică stare aflând Preanevinovata Maica pe Fiul ei Cel iubit, sub
Cruce, cu totul istovit de bătăi, încruntat, peste tot în sânge, încât urmele pe care venise și locurile pe care căzuse cu Crucea, erau toate înroșite cu Scumpul Sânge.

 Cine poate să spună cu amănuntul lovirile în piept ale Născătoarei de Dumnezeu? Lacrimile cele amare, smulgerea nevinovatului și frumosului păr din cap, ruperea obrazului cu unghiile, încât de n-ar fi fost celelalte Sfinte femei, cu totul s-ar fi ucis. Și ce era mai rău, că nici nu o lăsau ticăloșii ostași ca să se apropie de Fiul său, ci numai în urmă mergând și tânguindu-se, unele ca acestea zicea:

     Ah, Preaiubite, Fiul meu! Nu ai voit să mă asculți pe mine, MaicaTa, ca să rămâi în Betania, ci ai venit la Ierusalim, ca să faci Paștile. Iată ce-Ți răsplătesc cei care s-au îndestulat de facerile Tale de bine! Vai, mie, Fiul meu! Vai, mie! Fiul meu! Căci ai făcut acesta! Ah! Ce rău ai făcut jidovilor,
pentru care acestea Ți-au răsplătit? Vai, mie, Fiul meu! Mângâierea mea și Inima mea cea Preadulce! Ah! Fiul meu Preaiubit, cum văd urmele Tale pline de sânge și nu mă pot apropia ca să Te șterg pe față! Vai, mie, Fiul meu și Dumnezeul meu! Trimite mai întâi la mine moartea căci nu pot suferi să văd acestea care nu nădăjduiam.

      Cu aceste cuvinte și cu altele asemenea, petrece Preacurata Fecioară pe Fiul său împreună cu celelalte femei, până ce au ajuns în deal, la Golgota, și ajungând la locul cel de osândă, îndată ostașii L-au dezbrăcat de haine și I-au țintuit, întâi Sfintele Sale mâini, apoi picioarele, unul lângă altul. Și atâta L-au întins pe uscatul lemn al Crucii, încât, după proorocie, puteai număra oasele Lui, și, îndată, după ce L-au pironit, au legat Crucea cu funii, apoi cu multe strigări și ocări ridicându-O, au înfipt-O în piatră, în gaura cea făcută înadins pentru aceasta.

    Acestea privindu-Le,Născătoarea de Dumnezeu, s-a pătruns la cele dinlăuntru și, zăcând la pământ, a leșinat, și a stat mult așa, nemișcată, în mâinile Sfintelor femei, care nici ele nu se pricepeau la cine vor căuta mai întâi, pe Domnul pe care L-au văzut răstignit, și tot Trupul Lui scăldat în Sângele care curgea din rănile mâinilor și picioarelor, sau pe Maica Lui, ce acum leșinase.

      Și mai vârtos femeile, fiind și ele slabe de fire, întru acel ceas, Sfântul Ioan a fost de mare trebuință, ca unul ce la toate a fost de față. După ce au răstignit pe Domnul, au răstignit împreună și pe acei doi tâlhari, însă nu cu piroane,ci cu funii au legat mâinile și picioarele lor, după cum erau învățati de cei fără lege, ca numai pe Hristos să-L
răstignească cu piroane, pentru zavistia și urâciunea cea mare, ce aveau asupra Lui, apoi, după ce au răstignit și pe tâlhari, au aruncat sorți pentru cămașa Domnului și hainele le-au împărțit lor.

      Și s-au întors ostașii la ale lor, rămânând
numai unul pentru pază. După plecarea ostașilor, Preacurata Fecioară a putut să se apropie de Dulcele său Fiu și a acoperit preacinstitele Sale coapse cu marama capului său, socotind de mare mângâiere că este slobodă a-și plânge pe Fiul ei, cum voiește
totdeauna, cu celelalte femei și Sfântul Ioan.
Ar fii bine care au posibilitatea si pot sa ajute pe acest Parinte Damaschin care face Dumnezeu cu el o lucrare mare pentru ajutorarea familiilor și copiilor săraci..
Cei care nu au timp sa meargă ei sa facă pachete  si pot sa ajute de la distanta o pot face daca își doresc asta...

https://www.tiktok.com/t/ZTRcurCoD
Ar fii bine care au posibilitatea si pot sa ajute pe acest Parinte Damaschin care face Dumnezeu cu el o lucrare mare pentru ajutorarea familiilor și copiilor săraci..
Cei care nu au timp sa meargă ei sa facă pachete  si pot sa ajute de la distanta o pot face daca își doresc asta...


     Nu sunt de acord cu cardul dar cei care încă au si nu au înțeles problema si pot ajuta sa o facă ca își fac comoara în cer.
Cutremurătoarea predică a Sfântului Justin Popovici, despre Răstignirea Domnului Iisus Hristos
 
      Niciodată Dumnezeu nu a fost, iubiți frați, mai puțin în om decât astăzi. Astăzi diavolul s-a sălășluit în om, pentru a -L înlătura pe Dumnezeu. Astăzi, întreg răul s-a mutat în trupul omului, ca să-L alunge pe Dumnezeu din trupul lui.

       Astăzi, întreg iadul s-a strămutat pe pământ; își amintește câtuși de puțin cineva că pământul a fost cândva Raiul?
Căderea de astăzi a omului este cu mult mai mare decât cea dintâi: atunci s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, asta,însă, L-a omorât pe Dumnezeu.

     Omule, care este numele tău, dacă nu diavol? Dar, ce spun eu? Aceasta-i o insultă pentru diavol. Diavolul n-a fost niciodată atât de rău, atât de iscusi…

 

 Cutremurătoarea predică a Sfântului Justin Popovici, despre Răstignirea Domnului Iisus Hristos
 
      Niciodată Dumnezeu nu a fost, iubiți frați, mai puțin în om decât astăzi. Astăzi diavolul s-a sălășluit în om, pentru a -L înlătura pe Dumnezeu. Astăzi, întreg răul s-a mutat în trupul omului, ca să-L alunge pe Dumnezeu din trupul lui.

       Astăzi, întreg iadul s-a strămutat pe pământ; își amintește câtuși de puțin cineva că pământul a fost cândva Raiul?
Căderea de astăzi a omului este cu mult mai mare decât cea dintâi: atunci s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, asta,însă, L-a omorât pe Dumnezeu.

     Omule, care este numele tău, dacă nu diavol? Dar, ce spun eu? Aceasta-i o insultă pentru diavol. Diavolul n-a fost niciodată atât de rău, atât de iscusit în răutatea lui, precum omul. Domnul Iisus Hristos S-a pogorât până la iad, dar acolo nu L-au răstignit. Noi L-am răstignit! Oare, oamenii nu sunt mai răi decât diavolul? Oare, pământul nu este mai
rău decât iadul?

     Din iad nu L-au alungat pe Hristos: oamenii, în ziua de azi, L-au alungat de pe pământ, L-au alungat din trupul lor, din sufletul lor, din cetatea lor.

      În pupila ochilor mei, s-a cuibărit, asemenea unui șarpe, întrebarea înveninată, care mă urmărește cu pizmă: când a
fost omul bun, dacă a putut să-L răstignească pe Hristos? Te încrezi în om, te lauzi cu el, ești optimist? Privește omul din zenitul Vinerii Mari, uită-te la el cum Îl omoară pe Dumnezeu-Omul și spune-mi, mai ești și acum optimist? Nu ți-e rușine că ești om? Nu vezi că omul este mai rău decât diavolul?

       Uitați de toate zilele de dinainte și de după Vinerea mare: coborâți omul în hotarele Vinerii Mari, oare, nu este acesta focarul tuturor relelor, terenul tuturor ispitelor, adunarea tuturor ororilor? Oare, pământul nu și-a pierdut azi mințile din cauza omului? Oare, omul, omorându-L pe Dumnezeu-Omul, n-a demonstrat că, într-adevăr, este alienarea
pământului? Nici măcar Ziua Judecății nu este mai cutremurătoare decât Vinerea Mare. Nu, va fi neîndoielnic mai puțin îngrozitoare, pentru că atunci Dumnezeu îl va judeca pe om, în timp ce astăzi, omul Îl judecă pe Dumnezeu.

    Astăzi este înfricoșătoarea zi a Judecății pentru Dumnezeu. Îl judecă umanitatea. Astăzi, umanitatea cântărește
valoarea lui Dumnezeu: Îl apreciază la prețul de 30 de arginți. 30 de arginți pentru Hristos! Oare, acesta-i ultimul preț?
Oare, Iuda este ultimul nostru cuvânt pentru Hristos?

   Astăzi, umanitatea L-a condamnat pe Dumnezeu la moarte. Aceasta este cea mai mare revoltă din istoria cerului
și a pământului. Este cel mai mare păcat din istoria Cerului și a pământului. Nici măcar îngerii căzuți n-au facut un
asemenea păcat. Astăzi, s-a înfăptuit înfricoșătoarea Zi a Judecății asupra lui Dumnezeu. Niciodată până în această zi,
lumea n-a mai văzut să fie acuzat cel mai nevinovat dintre toți și nici să fie judecător cel mai smintit dintre toți.

    Dumnezeu este mai amăgit ca niciodată. ,,Iadul atotamăgit” s-a mutat în om și L-a amăgit pe Dumnezeu și tot ce este
al lui Dumnezeu. Astăzi, este disprețuit cel care nu râdea niciodată.Se spune că Domnul Iisus n-a râs niciodată, dar L-au văzut de multe ori plângând. Rușinat este astăzi Cel ce a venit să ne slăvească; chinuit este astăzi Cel ce a venit să ne izbăvească de tristețe; este dat morții Cel care ne-a adus viața veșnică. Există vreo limită a căderii tale?

     Crucea, darul cel mai plin de rușine, am dat-O celui ce ne-a hărăzit viața veșnică. Leprosule, oare, de aceea te-a curățit El de lepră, pentru a-I dărui Crucea? Orbule, oare, de aceea ți-a deschis El ochii, pentru ca tu să vezi să-I faciCrucea și să-L răstignești pe Ea? Mortule, oare, El te-a înviat din mormânt ca să-L împingi în mormântul tău? Pentru
care anume dintre plăcutele vestiri, cu care Preadulcele Iisus a îndulcit taina amară a v…
DIVERSIUNEA ÎNNOIRII CALENDARULUI

În urma unor căutări personale asupra evenimentelor legate de o posibilă dată comună a sărbătoririi Pascaliei - a ortodocșilor alături de ereticii catolici și protestanți -, gândul îmi spune că această acțiune, concertată de ecumeniști, este o perdea de fum, o abilă diversiune, menită să abată atenția de la adevărata problema de fond: "unitatea în diversitate"!

Ce mă face să cred acest lucru?
În primul rând faptul că există un singur Paști: Învierea Domnului în Ortodoxie! Celelalte sărbători pascale, ale ereticilor rupți de Biserica Sobornicească, sunt ritualuri (s)umbre care amintesc timid și confuz de adevăratul Paști, prăznuit doar în Biserică Ortodoxă, la data stabilită prin lucrarea Duhului Sfânt. Așadar, nu putem s…
Și eu mam gindit că e pus la cale de toți ...ăștia care vor sa distrugă ortodoxia.😔
E atacata din toate părțile...la noi din păcate preoțimea doarme un somn adinc😭......să ne rugăm pentru tara noastră și pt cler nostru românesc că e in mare rătăcire.
Eu ascult destul de des radio Trinitas...și tot timpul îl aud pe Bunescu...parca ar fii numai el... numai există și alți mari duhovnici..preoți....alte le...de vorbit...
Vreau sa va întreb dacă ați auzit și voi de cuvintul cult....fff des...ei pronunț cuvintul cult ortodox😳..
Nu se spune a...Credința Ortodoxă???¿
https://youtu.be/ezvLRmSX2Is
Aici puteți sa vedeti cel mai clar cum vine lumina Sfantă din cer de pasti..Si aceasta vine decât la ortodocsi.Au mai încercat și alte secte ..eretici..si au fost rusinati de Dumnezeu..Aceste intamplari se regăsesc în arhiva de la Mormant si sunt si pe internet.

    Aici este un medic din Grecia care din cauza știrilor false date în media avea îndoieli asupra luminii si a zis sa meargă el acolo si a luat cu el o camera sa si înregistreze dar pe care nu a pus-o la ochi în timp ce înregistra ca sa vadă cu ochii lui clar minunea.Si din Mila Domnului  acesta a înregistrat si le camera a văzut si cu ochii lui si dupa aceasta mare minune acest medic sa călugărit în Muntele Athos.

    Aceasta lumina sfanta flacara nu arde preț de 3-6 minute..este dumnezeiască..

 

CARE SUNT TREBUINȚELE PENTRU CARE POSTIM


 CARE SUNT TREBUINȚELE PENTRU CARE POSTIM POST-NEGRU SAU POST-AJUNARE ÎN ZI DE LUNI, DE MIERCURI ȘI DE VINERI?
.
-„Lunea, se poate ajuna (post negru) pentru: ajutor la căsătorie, reuşită la examene, găsirea unui loc de muncă, obţinerea de bunuri materiale, reuşire la proces.”

-„Miercurea, se poate ajuna (posti) pentru: a se izbăvi de năpastă, de învinuirile celor ce năpăstuiesc pe nedrept, adică: eşti cinstit dar te face hoţ, eşti harnic dar te face leneş, eşti curată dar te învinuieşte că eşti desfrânată, eşti nebăutor dar te face beţiv.”

-„Vinerea, se poate ajuna (posti), pentru: izbăvirea de vrăjmaşii ştiuţi şi neştiuţi, pentru alungarea duhurilor necurate şi dezlegarea vrăjilor şi a blestemelor.
„Pe treptele suirii către cer”, Ed. 3, Edit. „Mila Creștină”, 2018, pag. 21-24.


miercuri, 12 aprilie 2023

Citiți zilnic Acatistul Maicii Domnului.


 ."Citiţi Acatistul Bunei Vestiri, cel mai renumit; Acatistul Acoperământului Maicii Domnului, când ai o supărare mare, să te acopere Maica Domnului; şi Acatistul Maicii Domnului numit „Bucuria tuturor scârbiţilor“.

" Ai văzut când ai scârbe mari şi citeşti din Ceaslov Paraclisul? Maica Domnului îţi dă bucurie, căci Paraclisul este pentru calmare. Când eşti nervos, când ai supărare în casă şi-i tulburat soţul sau soţia, citiţi Paraclisul Maicii Domnului cu candela aprinsă la sfintele icoane şi vă liniştiţi.

Această putere o are Paraclisul Maicii Domnului, ca să dea linişte în familie şi în casă."

Părintele Ilie Cleopa

La bunici la țară în Săptămâna Mare


 La bunici la țară în Săptămâna Mare începeau pregătirile. Se scutura toată casa, până la ultimul preș.
Se închideau sobele, ce bine c-am scăpat de iarnă!
Bunica număra zilele până veneau nepoții și își făcea griji că stau prea puțin, nu le dau și ăștia mai multă vacanță de Paște. Bunicul cosea curtea și mirosea a iarba tăiată, a copaci infloriți și a pâine pe vatră. Exista ceva mai frumos de atât?!

Pomii se vopseau cu var și tot satul știa că vine Paștele! De fapt, nu pentru Paște erau toate pregătirile astea, ci pentru copiii mari de la orașe. Pentru noi.

Azi alergăm în goana noastră nebună prin oraș, cumpărăm cozonaci în pungă și ne întrebam unde e mirosul vechi din copilărie.

Ce ar fi să mergem pe jos până la serviciu sau pana unde avem treabă. Să mergem, să mirosim copacii, s-o tăiem prin parcuri, să ne dăm jos din metrouri. Și să ne zâmbim între noi, complice, când ne vedem pierduți pe afară, cu telefoanele în buzunare numărând în gând 1,2,3,4....câte zile pana se întorc copiii mari de la oraș ACASĂ?


„Of, Doamne!”

 "Eu sunt pentru un canon pe care să-l facă zi de zi, în starea de simţire, nu de obligaţie tipicală. Eu nu dau canoane dintr-astea, care se fac repede, ca să se scape de ele. Suspinarea nu îţi ia timp, este la îndemână şi angajează toată fiinţa ta. Zici: „Of, Doamne!”. Un simplu oftat face mai mult decât orice rugăciune, mai mult decât a zice repede, de 15 ori, „Tatăl nostru”."
Părintele Arsenie Papacioc

"Uitaţi ce constat eu: un părinte zice aşa: „Cine se roagă numai când se roagă, acela nu se roagă”. Pentru că aceasta este o rugăciune de tipic, care de fapt se face într-un anumit timp al zilei, fie noapte, fie zi. Vedeţi, aceasta ar putea să fie o rugăciune, care are doar efect pe termen scurt. Deci, trebuie o rugăciune făcută cu ajutorul „înălţătorului”, care are valoare pe termenul cel mai lung, să ajungă la Stăpânirea stăpâniilor şi această viaţă ne dă o stare în care să se ţină legătura permanentă cu Creatorul, nu doar atunci când te rogi. Pentru că în momentul în care te rogi numai atunci nu ai rezolvat nimic. „Doamne am zis rugăciunea, acum dă-mi, că eu am zis, mi-am făcut datoria”. Ai zis pentru că ţi s-a spus să zici şi aşa s-a obişnuit lumea şi face rugăciune de dimineaţă, de seară. Mi-a spus cineva că şi-a făcut rugăciunea de dimineaţa, dar seara, că nu a avut timp dimineaţa să o facă. Vă daţi seama cât a ţinut la tipic: „Tipic, tipic şi la inimă nimic”."
Părintele Arsenie Papacioc

 STARETUL FILOTHEI DIN FAROS (ZERVAKOS) – SFANTUL UCENIC AL SFANTULUI NECTARIE :

„Fiecare astăzi are limba lui pro­prie, nici unul nu-l aude pe celălalt. Unul zice una, altul zice împotrivă. Toţi vorbesc în folo­sul lor, nici unul pentru folosul tuturor. Din aceasta se naşte doar zarvă, tulburare şi nimic bun. Este semn rău, este dovadă limpede că lipseşte credinţa, căci vedem că nu există cre­dinţă lucrătoare întru dragoste. Credinţa cea adevărată şi Biserica au ca ţel unimea şi buna-înţelegere, iar unde credinţa este deplină, acolo există o singură inimă şi un singur suflet”.
***
„Unde vom ajunge dacă continuăm să schimbăm Predania Bisericii? Nu spun asta ca să-i acuz pe episcopii Bisericii, ci glăsuiesc din trâmbiţa duhovnicească ca să ne trezim cu toţii şi să lucrăm bine, căci e nevoie ca toţi arhiereii care se îngrijesc de Biserică şi doresc mântuirea lor şi a credincioşilor lor să strige şi să glăsuiască din trâmbiţa Duhului: «Să stăm bine, să stăm cu frică de Dumnezeu!»”
***
„Mulţi dintre teologii de astăzi, cu puţine excepţii, au devenit potrivnici Ortodoxiei şi iubitori ai bisericilor papale şi protestante. Avem mare şi grabnică nevoie de luptători înflăcărați, de apărători ai credinţei ortodoxe şi ai Bisericii, ai predaniilor apostolice şi patristice, pentru a ţine piept cu bărbăţie celor ce atacă credinţa noastră şi a-i alunga departe de turma cea cuvântătoare a lui Hristos”.
***
Spunea adesea despre vremurile în care trăim că:
„mulţime de oameni au ochi şi nu văd, urechi au şi nu aud. Acum se împlinesc cuvin­tele proroceşti din Apocalipsă: «Cel nedrept să mai nedreptăţească, cel spurcat să se mai spurce; şi cel drept să mai lucreze dreptatea, şi cel sfânt să se mai sfinţească». Vremuri stricate, zile viclene, când cel ce se mântuieşte pe sine mare se va numi, iar cel ce va mântui şi pe alţii între cei mai mari se va chema. E nevoie de multă trezvie, de rugăciune neîncetată, de credinţă adâncă şi de dragoste deplina ca să ne mântuim în vremurile acestea tulburi”.

Lacrimile Liturghiei

 

Un preot tânăr slujea Liturghia și în timpul ce se ruga a început să plângă, încât nu mai putea să slujească.
Căzu în genunchi și peste 30 de minute nu se mai putu ridica.
Toată lumea credea ca e bolnav, că are ceva... un necaz...
Iar un consilier al Bisericii, spuse:
- Sunt lacrimile slavei deșarte.
Altul a spus:
- Nu vezi ca e bolnav psihic?
- Da, spuse o doamnă, să mergem la Episcopie să ne dea un preot cu har, bun și care sa nu mai fie smiorcăit ca ăsta.
Zis și făcut.
Episcopul i-a ascultat și chemă pe preot.
- Părinte, ce se întâmplă de plângi așa mult?
- Plâng, Preasfinția Voastră, și e adevărat. După ce are loc prefacerea euharistică spun: "Pe Preasfânta Curata..." și îmi vine un plâns!!! Mă gândesc la mama mea care a murit .
- Dar cum te gândești, de nu mai poți sluji?
- Așa cum mă rog la Maica Domnului cu multă durere și recunoștință, apoi îmi vine să plâng...
- Ce a făcut mama pentru Sfinția Ta de este așa o durere?
- I-am spus mamei că nu am chef să merg la magazin.
A mers ea...
I-am spus mamei că nu îmi găsesc cămașa.
Mi-a căutat-o ea...
I-am spus mamei că nu-mi place acel fel de mâncare.
Mi-a preparat altceva...
I-am spus mamei că n-am bani de excursie cu clasa.
Mi-a dat ea din banii din care trebuia să-și cumpere haine...
I-am spus mamei că vreau și eu telefon. A făcut abonament...
I-am spus mamei că nu vreau să vorbesc astăzi cu nimeni.
Mi-a trimis mesaje...
I-am spus mamei ca nu pot sa postesc.
Ea nu a mai mâncat carne de atunci toată viața.
I-am spus că nu pot să mă rog.
Mama se ruga ore întregi toată noaptea.
I-am spus tot ce nu trebuie, dar nu i-am spus destul de des cât de mult o iubesc.
Ea m-a iubit în liniște, a făcut ca totul să pară atât de simplu, dar, de fapt, îi era atât de greu!
Eu am crescut orfan. Tata a murit .
- Da. Greu! Atunci, Părinte, a spus Episcopul cu lacrimi în ochi, mergi și fă Liturghia.
Roagă-te cu smerite lacrimi și pentru mine și parohienii sfinției tale și spune-le că fără lacrimi nu au ei har în viață.
~Anul acela consilierul a învățat să plângă, deoarece a i-a murit soția.
~Cel care a spus că e bolnav psihic preotul, s-a internat la psihiatrie.
~Doamna care l-a reclamat la episcopie a paralizat.
Preotul atâta făcea: slujea cu lacrimi Liturghia, iar Parohia devenise o catedrala cu sute de oameni în jurul Euharistiei.
Se împărtășeau copii tineri și bătrâni la Liturghie și slăveau pe Milostivul Dumnezeu.
~Cum voi numi Biserica ta, Născatoare de Dumnezeu: liman duhovnicesc, Raiul hranei celei cerești, pricina vieții celei nesfârșite?
Că toate bunătățile le ai. Roagă- te, dar, totdeauna Lui Hristos să se mântuiască sufletele noastre!


Tactica celui rău

Tactica celui rău
* „Adesea când cineva
aruncă cu piatra într-un câine,în loc să se grăbească să atace persoana respectivă
care a aruncat cu piatra, câinele aleargă și mușcă piatra.
Noi facem la fel.Ispititorul se folosește de altcineva
 care să ne ispitească, fie în cuvinte
  sau în fapte, și, în loc să ne gândim
  la vicleanul, care a aruncat cu piatra,noi mușcăm stânca,
  pe aproapele nostru,
folosit împotriva noastrăde cel ce urăşte binele”.
 

Îndatoririle noastre în Săptămâna MareFericitul Mitropolit de Florina Augustin Kantiotis

 mai ales în noaptea Învierii, suntem chemați să stăm în Biserică până la sfârșit cu lumânarea Învierii. Cine aude „Hristos a înviat” și apoi pleacă, mai bine ar fi să stea acasă. Ceea ce se întâmplă, golirea bisericilor după ce se cântâ„Hristos a înviat”, este profanare, dispreț pentru Hristos. Așa că hai să stăm până la sfârșit și să ne pregătim pentru întâmpinarea divină. Săptămâna aceasta este prin excelență o săptămână de comuniune divină.
Ce este contemplarea? Trupul și sângele lui Hristos, focul cerului. Ce ești, te întreb, paie? Nu te apropia de cele sfinte, vei arde. esti de aur? Dacă ești aur, aurul nu este amenințat de foc; cu cât se apropie de foc, cu atât  se lămurește mai mult. La fel și tu, creștinule; dacă nu te pocăiești, focul te va arde, așa cum l-a ars pe Iuda care s-a împărtășit cu nevrednicie; dar dacă ai trecut prin cuptorul sfintei mărturisiri, atunci apropie-te; împărtășirea divină va fi un leac al nemuririi.
În Săptămâna Mare avem și o datorie sfântă față de frații și surorile noastre care se află în suferință. Este o săptămână a dragostei și a milostivirii. O masă aleasă pentru cel flămând, o haină nouă, nu veche, pentru cel care nu are, un ajutor pentru văduvă și orfan, un medicament necesar celui în nevoie, o vizită la un bolnav, un cuvânt de mângâiere pentru cei întristați, orice la care se poate gândi  o inimă care iubește.
Dar n-am spus nimic despre cel mai dificil lucru. Împlinești toate cele despre care am vorbit, dar dacă nu faci asta în primul rând, nu ești creștin. Cunosc creștini care sunt oameni ai rugăciunii, care au urechile acordate la cuvintele sfinte, care postesc strict, care se spovedesc, care se împărtășesc; dar am cunoscut puțini creștini care împlinesc – ce? „Să iertăm toate pentru Înviere”.
Săptămâna Mare este o săptămână a iertării.
Cine, frații mei, în viața asta nu are antipatii, răceală, împotriviri, cine nu are vreun dușman? În aceste zile sfinte, să privim în sus la Cel Răstignit. Nimeni nu a fost nedreptățit sau rănit ca Hristosul nostru. În timp ce blestemele și anatemele fariseilor îi sfâșiau inima și trupul cu cuiele,  El s-a rugat pe cruce:  „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac” (Lc. 23,34). De aceea, în aceste zile sfinte, să ne iertăm unii pe alții; nurori și soacre, frați cu frații, prietenii cu prietenii, copiii cu părinții, toți fără excepție. Să ne lărgim inimile, să simțim în noi iubirea lui Hristos. Fără dragoste, cum putem sărbători?
Frații mei! Săptămâna Mare, mână deschisă pentru milă, ochi înlăcrimați de pocăință, picioare alergând spre biserică, inimă împăcată, plină de adorare pentru Cel Răstignit. Împlinim oare noi toate acestea ?
Știți cum arătăm? De parcă am fi un cerșetor căruia în toate zilele i se aruncă câțiva bănuți, și vine o vreme când un rege trecând pe acolo îi dă o comoară, care îl orbește. Și el, în loc să ia această comoară și să o folosească, merge la râu și o aruncă în apă. Nu este asta o nebunie? Și toate aceste ore – așa spune Biserica, ea le numește „ore” – sunt o comoară. Fiecare oră, fiecare sunet, fiecare minut, este o comoară de mare preț.
Să profităm de aceste zile sfinte. Nu lăsați ca să se scurgă precum tot restul vieții noastre. Știm dacă vom mai trăi pentru a sărbători încă o Săptămâna Mare? Această Săptămână Mare este poate ultima din viețile noastre? Câți au fost cu noi anul trecut? Și unde sunt ei acum?
Sper că această Săptămână Mare va fi o piatră de hotar importantă în viața noastră. Domnul să ne miluiască, să fie o săptămână plină de gânduri sfinte, trairi sfinte, hotărâri curajoase de sfințire a sufletului.  Să pecetluim Săptămâna Mare cu cuvintele „Pomenește -mă, Doamne, când vei veni în împărăția Ta” (Luca 23:42).
(†) Mitropolitul Augustin
Predica transcrisă, unde a fost ținută în prima biserică a Schimbării la Față Sotiros Moschatos - Atena la 10-4-1960 seara.

La Hristos ai putea sa vii, dar nu vrei…

 Zilele fericite trec cel mai repede pe pământ, prilejurile binecuvântate sunt cele mai rare şi oamenii cei mai buni rămân cel mai puţin cu noi.
 
O, dacă am şti dinainte aceste lucruri, pe care le ştim în urmă, cum am răscumpăra atunci cu grijă zilele fericite! Cum am folosi ocaziile binecuvântate şi cum am şti să preţuim pe oamenii buni cât mai sunt cu noi!
 
Oricât de lungă i-ar fi viaţa pe pământ, omul bun rămâne tot puţin lângă noi. De omul bun şi cu voia bună nu te saturi niciodată! De Dumnezeu şi de bunătate este atâta nevoie printre oameni, că oricât ar prisosi, tot va fi mereu lipsă! Dar când ai de la Dumnezeu harul de a avea lângă tine un învăţător preţios, un binefăcător atât de rar, un părinte atât de scump, un prieten şi un soţ atât de dulce şi de neînlocuit, nu te despărţi nici o clipă de el, ţine-i minte orice cuvânt, urmează-i orice sfat, preţuieşte-i orice îndrumare, învaţă-i orice pildă! Că de nimic nu vei avea nevoie mâine ca de acestea, când el nu va mai fi cu tine şi când tu nu vei mai avea nici pe cine să mai întrebi, nici cui să-i mai spui ceea ce îi spuneai numai lui. Abia atunci vei vedea pe cine ai avut lângă tine!
 
Dragă tinere şi tânără care mai aveţi încă un tată şi o mamă lângă voi, pe măsură ce trec zilele, aceste capete cărunte, aceste inimi care v-au iubit şi vă vor iubi până la moarte vor pleca de pe pământ. De aceea, cât mai sunt lângă voi, să-i preţuiţi şi să-i iubiţi cu toată puterea voastră, căci nici iubirea de soţ, nici cea de frate, nici cea de fiu nu va putea fi niciodată atât de frumoasă şi adevărată ca iubirea părintească! Soţ sau soţie poţi să ai pe oricine, fraţi poţi să ai mai mulţi, fii şi fiice poţi avea tot aşa, dar mamă adevărată nu mai poţi avea în vecii vecilor, decât numai una! Şi nici tată adevărat nu mai poţi avea un altul, decât unul. Dragă soţ şi soţie, aţi trăit atâţia ani împreună, Dumnezeu v-a unit şi v-a ajutat să treceţi prin atâtea încercări până astăzi; aţi crescut copii, aţi ridicat case, aţi suportat necazuri; anii vi se apropie acum de sfârşit şi numai Dumnezeu ştie cât veţi mai fi împreună! Atunci, de ce nu vă puteţi iubi mai mult, ierta mai mult, preţui mai mult?!
 
Dragă suflete reîntors la Hristos, de atâtea ori te-a chemat pe tine Hristos şi atâţia ani a fost El mereu lângă tine! Anii au trecut, atâţia dintre cei care au auzit şi au ascultat cuvântul sfânt alături de tine s-au întors la Hristos sau la mormânt, dar tu încă stai între Hristos şi mormântul tău. La Hristos ai putea sa vii, dar nu vrei. La mormânt n-ai vrea să mergi, dar nu vei putea să nu te duci. Hristos mai este încă lângă tine, dar cine ştie cât timp? Tot nu vrei să preţuieşti acest har? Ce vei face când se va duce de la tine? Nu-L lăsa să plece, vino!
 
Doamne, Iisuse Hristoase, Iţi mulţumesc că nu ai plecat nici de lângă mine până nu m-am hotărât să Te primesc şi eu şi să Te cuprind în inima mea pe veci! Mă rog din tot sufletul pentru toţi acei de lângă mine, precum şi pentru cei de pe pământ care încă nu Te-au aflat pe Tine. Ajută-i, Te rog, ca să Te afle şi ei cât mai sunt pe pământ!”
 
Extras din: Lacrimă şi har. Preotul martir Constantin Sârbu, Editura Bonifaciu, 2011

De ce a blestemat Hristos smochinul?

 De ce a blestemat Hristos smochinul?                                                                                SFÂNTUL IERARH IOAN GURĂ DE AUR, ARHIEPISCOPUL CONSTANTINOPOLULUI
                                                                                                                                                                    „Și văzând un smochin lângă cale, a venit la el și n-a găsit nimic în el decât numai frunze” (Matei 21, 19). Un alt evanghelist spune: „Că încă nu era vremea smochinelor”. Dacă nu era vremea smochinelor, pentru ce evanghelistul acesta mai spune că „a mers să vadă de va găsi ceva în el”? De aici se vede că aceasta era numai o bănuială a ucenicilor; că ucenicii nu erau încă desăvârșiți. De altfel, evangheliștii scriu totdeauna în Evangheliile lor și ce bănuiau ucenicii. După cum bănuiala lor era că Hristos S-a dus la smochin ca să vadă de va găsi ceva în el, tot așa, tot o bănuială a lor era că l-a blestemat, pentru că smochinul n-a avut rod.
 – Dar atunci pentru ce l-a blestemat?
 – Pentru ucenici; ca să le dea curaj, să-i întărească. Până atunci, Hristos făcuse numai bine; nu pedepsise pe nimeni; trebuia, dar, să dea dovada că are și puterea de a pedepsi, ca să afle și ucenicii și iudeii că poate usca pe răstignitorii Lui, dar de buna Sa voie îi iartă și nu-i usucă. N-a vrut să-Și arate puterea Sa pedepsitoare asupra oamenilor, ci a dat dovadă de această putere, blestemând un pom. Când se întâmplă una ca aceasta cu un pom, cu un animal necuvântător sau cu un loc, nu iscodi, nu spune: „Era drept să se usuce smochinul, dacă nu era vremea smochinelor?”. A grăi așa este cea mai mare ocară; ci uită-te la minune; minunează-te și slăvește pe Cel ce a făcut minunea.
 – Dar atunci pentru ce a dat o astfel de înfățișare acestui fapt și pentru ce acest temei pentru blestem?
 Uscarea smochinului nu are această însemnare ci, după cum am spus, arată puterea pedepsitoare a lui Hristos. De altfel cuvintele: „Că nu era vremea smochinelor” ne arată că nu S-a dus la smochin pentru că-i era foame, ci pentru ucenicii Săi. Ucenicii s-au mirat foarte tare că s-a uscat smochinul, deși Hristos făcuse până atunci minuni și mai mari. Dar, după cum am spus, o astfel de minune era o noutate pentru ei; acum, pentru prima oară Și-a arătat Hristos puterea Lui pedepsitoare. De aceea nici n-a făcut minunea aceasta cu un alt pom, ci cu un smochin, cel mai umed dintre toți pomii, ca și prin aceasta să se arate și mai mare minunea. Și ca să afli că minunea aceasta a făcut-o Hristos pentru ei, ca să-i îndemne să fie curajoși, ascultă ce le spune mai departe!
 – Ce le spune?
 „Și voi veți face lucruri mai mari dacă veți avea credință și nu vă veți îndoi” (Matei 21, 21). Vedeți, dar, că totul s-a făcut pentru ei, ca să nu se teamă și să nu se înfricoșeze de uneltiri și de necazuri. De aceea, pentru a-i lipi de rugăciune și de credință, le mai spune încă o dată: „Dacă veți avea încredere în credință și în rugăciune, nu veți face numai această minune, ci veți muta și munții si veți face și alte minuni mai mari”.
                                                                                                                                                        (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, traducere de Pr. D. Fecioru, în „Părinți și Scriitori Bisericești”, vol. 23, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994, pp. 770-772).

Acatistul Sfintelor şi Mântuitoarelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos

 Acatistul Sfintelor şi Mântuitoarelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos

Tropar, glasul al 5-lea:

Să tacă tot trupul omenesc şi să stea cu frică şi cu cutremur, şi nimic pământesc întru sine să nu gândească, că Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor merge să Se junghie şi să Se dea spre mâncare credincioşilor. Şi merg înaintea Lui cetele îngereşti cu toată căpetenia şi puterea, heruvimii cei cu ochi mulţi şi serafimii cei cu câte şase aripi, feţele acoperindu-şi şi strigând cântarea: Aliluia, Aliluia, Aliluia!

Condacul 1

Apărătorul cel mare şi Domn al cerului şi al pământului, pe Tine, Împăratul cel nemuritor, văzându-Te răstignit pe Cruce, făptura toată s-a schimbat, Cerul s-a înspăimântat, temeliile pământului s-au clătinat. Iar noi, nevrednicii, închinăciune de mulţumire aducând Pătimirilor Tale pentru noi, cu tâlharul strigăm Ţie: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta! Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!

Icosul 1

Cel ce Dumnezeu fiind, pentru noi om Te-ai făcut şi pe noi, cei omorâţi de păcate, cu Trupul şi Sângele Tău cel făcător de viaţă, ne-ai înviat. Drept aceea Ţie, Căruia ne-ai arătat atâta dragoste, cu mulţumire strigăm:
Iisuse, Dumnezeule, dragostea cea mai înainte de veci, Cel ce pentru neamul pământesc ai binevoit a pătimi;
Iisuse, Cel ce trup ca al nostru ai luat şi cu moartea Ta stăpânirea morţii ai stricat;
Iisuse, Cel ce cu rănile Tale lumea ai răscumpărat;
Iisuse, Mântuitorule, întăreşte-ne în ispite;
Iisuse, Cel ce ai biruit puterile întunericului, luminează-ne;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!

Condacul al 2-lea

Văzându-Te pe Tine îngerul în grădina Ghetsimani, în rugăciuni nevoindu-Te până la sudoare de sânge, stând înaintea Ta, Te întărea, când Te îngreunau ca o sarcină păcatele noastre. Căci Tu, pe Adam ridicându-l, l-ai adus înaintea Tatălui, plecându-Ţi genunchii şi rugându-Te. Pentru aceasta cu smerenie, cu credinţă şi cu dragoste Îţi cântăm Ţie: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Înţelegerea cea neînţeleasă a pătimirii Tale celei de voie n-au înţeles-o iudeii. Pentru aceea, când Te căutau pe Tine noaptea cu făclii, le-ai zis lor: „Eu sunt”; iar ei, deşi au căzut la pământ, după aceea Te-au dus legat la judecată. Dar noi, căzând cu umilinţă şi cu dragoste, strigăm Ţie:
Iisuse, Cel ce eşti Lumina lumii, ai fost urât de toată lumea cea vicleană;
Iisuse, Cel ce locuieşti întru lumina cea neapropiată, ai fost prins de stăpânitorii întunericului;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce eşti fără de moarte, de fiul pierzării ai fost dat la moarte;
Iisuse, Cel ce Te dăruieşti tuturor în dar, ai fost vândut pentru treizeci de arginţi;
Iisuse, Cel fără de vicleşug, de vânzătorul Iuda cu vicleşug ai fost sărutat;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!

Condacul al 3-lea

Cu puterea dumnezeirii Tale ai arătat dinainte lepădarea cea de trei ori a ucenicului Tău. Dar el, deşi s-a lepădat de Tine cu jurământ, după aceea, când Te-a văzut în casa Arhiereului pe Tine, Domnul şi Învăţătorul lui, a plâns cu amar. Caută dar şi spre noi, Doamne, şi inimile noastre cele împietrite umple-le de dragostea Ta, iar ochilor noştri dă-le lacrimi de pocăinţă, ca să ne spălăm păcatele noastre, strigând către Tine: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Având cu adevărat stăpânire ca un Arhiereu în veac, după rânduiala lui Melchisedec, ai stat înaintea Arhiereului Caiafa, cel fărădelege, Tu, Cel ce eşti Domnul şi Stăpânul tuturor, primind să fii chinuit de cei pe care Însuţi i-ai zidit; pentru aceasta primeşte acum de la noi această rugăciune:
Iisuse, Cel ce eşti dorirea tuturor, dacă, pentru frică, Apostolul Petru de Tine s-a lepădat, nu ne lepăda pe noi, păcătoşii, ci ne mântuieşte;
Iisuse, ajută-ne să nu ne lepădăm de Tine;
Iisuse, Cel ce eşti fără de preţ, dar cu preţ ai fost vândut, scapă-ne şi pe noi de vrăjmaşi;
Iisuse, Arhiereule, Cel ce în Sfânta Sfintelor ai intrat, curăţeşte-ne şi pe noi cu sfânt Sângele Tău de toate întinăciunile trupeşti şi sufleteşti;
Iisuse, Cel ce ai fost legat, dar singur ai puterea de a lega şi dezlega, dezleagă păcatele noastre cele multe;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!

Condacul al 4-lea

Iudeii, cu viforul uciderii lui Hristos suflând şi glasul tatălui minciunii ascultând, al diavolului cel ucigător de oameni, Te-au lepădat pe Tine, Cel ce eşti Calea, Adevărul şi Viaţa cea adevărată. Iar noi pe Tine, Hristoase, puterea lui Dumnezeu în care sunt tăinuite toate vistieriile înţelepciunii, mărturisindu-Te, strigăm către Tine: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Auzind Pilat blândeţea graiurilor Tale, Te-a dat ca pe un vrednic de moarte spre răstignire, deşi singur a mărturisit că nici o vină n-a aflat întru Tine. Mâinile şi-a spălat, însă inima şi-a întinat-o, iar noi, minunându-ne de taina Pătimirii Tale celei de voie, cu umilinţă strigăm către Tine:
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu şi al Fecioarei, muncit ai fost de fiii celor fărădelege;
Iisuse, Cel ce îmbraci cu podoabă cerul şi pământul, gol ai fost şi batjocorit;
Iisuse, Cel ce speli rănile păcatelor, rănit ai fost;
Iisuse, Împăratul tuturor, în loc de dragoste şi mulţumire, chinuri aspre de la fiii lui Israel ai primit;
Iisuse, Cel ce pentru noi ai fost chinuit şi batjocorit şi rănit, tămăduieşte rănile sufletelor şi trupurilor noastre;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!

Condacul al 5-lea

Cu sângele rănilor Tale Te-ai îmbrăcat, Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină. Ştim cu Proorocul, ştim cu adevărat pentru ce sunt roşite hainele Tale; noi, Doamne, cu păcatele noastre Te-am rănit pe Tine; încă Ţie, Celui ce ai fost rănit pentru noi, Îţi strigăm cu credinţă: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Văzându-Te pe Tine cu Duhul mai-înainte grăitorul de Dumnezeu Isaia, plin de răni şi fără de cinste, înspăimântat fiind a strigat: „Văzutu-L-am pe El şi nu avea chip, nici frumuseţe”. Iar noi, privindu-Te răstignit pe Cruce, cu credinţă strigăm:
Iisuse, Cel ce pentru noi necinste ai răbdat, cu slavă şi cu cinste L-ai încununat pe om;
Iisuse, Cel ce pălmuit ai fost pe faţă, spre a Cărui faţă îngerii a căuta nu pot;
Iisuse, Care cu trestia ai fost bătut peste cap, pleacă-ne spre smerenie capetele noastre;
Iisuse, Cel ce ochii cei prealuminoşi cu sânge I-ai avut întunecaţi, întoarce ochii noştri ca să nu vadă deşertăciunile lumii;
Iisuse, Care ai fost bătut şi cu toate mădularele dureri ai suferit, fă-ne întregi şi sănătoşi;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!

Condacul al 6-lea

Propovăduitor al nevoinţei Tale s-a arătat Pilat, arătând poporului că nimic vrednic de moarte nu se află întru Tine, dar iudeii ca nişte fiare sălbatice, văzând sângele Tău, scrâşneau din dinţi strigând: „Răstigneşte-L, răstigneşte-L”, iar noi, sărutând preacuratele Tale răni, cântăm: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Strălucit-ai la arătare spre mirarea îngerilor şi a oamenilor. Pilat pentru Tine a grăit: „Iată Omul!”. Veniţi dar cu toţii, să ne închinăm Domnului Iisus, Celui ce pentru noi a fost batjocorit, şi să-I strigăm:
Iisuse, Făcătorul şi Judecătorul tuturor, Tu Te-ai lăsat judecat şi chinuit de cei ce prin Tine s-au zidit;
Iisuse, dătătorul înţelepciunii, celor fără de minte răspuns nu ai dat;
Iisuse, Cel ce tămăduieşti pe cei bolnavi de păcate, dă-ne alinare prin pocăinţă;
Iisuse, Păstorul cel Bun, Cel ce ai fost batjocorit de demoni, umple inimile noastre de dragostea Ta;
Iisuse, primeşte-ne în ceata aleşilor Tăi;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!

Condacul al 7-lea

Vrând să izbăveşti pe om din robia vrăjmaşului, Te-ai smerit pe Tine înaintea vrăjmaşilor Tăi, Iisuse, şi ca un miel fără de glas, spre junghiere ai fost adus, răni pretutindeni răbdând, ca întru totul să-l vindeci pe omul care Îţi cântă: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Îndelungă răbdare ai avut când ostaşii Te batjocoreau, după porunca judecătorului nedrept, cu răni cumplite chinuind trupul Tău, care s-a umplut în întregime de sânge; pentru aceasta cu lacrimi de umilinţă strigăm Ţie:
Iisuse, Iubitorule de oameni, Care de oameni cu spini ai fost încununat;
Iisuse, Cel fără de patimă, care grele pătimiri ai răbdat ca pe noi din patimă să ne izbăveşti;
Iisuse, Mântuitorul nostru, mântuieşte-ne pe noi cei vrednici de toată osânda;
Iisuse, sprijinitorul şi întăritorul nostru, Care ai fost părăsit de toţi, întăreşte-ne pe noi, robii Tăi;
Iisuse, bucuria noastră, Cel ce tare ai fost necăjit de oameni, veseleşte-ne pe noi;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!

Condacul al 8-lea

În chip minunat s-au arătat Ţie Moise şi Ilie pe Muntele Taborului, grăind despre moartea Ta pe care aveai să o pătimeşti în Ierusalim, acolo văzând slava Ta, iar aici mântuirea primind-o, cântăm: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Pentru mulţimea păcatelor mele ocări şi chinuri ai răbdat, Hristoase, pretutindeni de cei răi ai fost gonit, ca unii ce Te socoteau a fi împotriva Cezarului, iar alţii ca pe un făcător de rele Te judecau, încât strigau: „Ia-L şi răstigneşte-L!”. Dar noi pe Tine, Domnul Cel răstignit pentru mântuirea noastră, din adâncul inimii Te rugăm:
Iisuse, Judecătorul nostru, Care cu nedreptate ai fost judecat, nu ne judeca pe noi după faptele noastre;
Iisuse, ajutorul nostru, Cel ce ai pătimit pe Cruce, în ceasul necazurilor nu ne lăsa pe noi;
Iisuse, Care ai strigat către Tatăl pentru ajutor, ajută-ne în neputinţele noastre;
Iisuse, Mântuitorul nostru, Care necinste ai primit, nu ne lipsi de slava Ta, ci ne mântuieşte;
Iisuse, Cel ce ne-ai învăţat adevărata smerenie, nu ne lepăda pe noi;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!

Condacul al 9-lea

Toată firea s-a clătinat, văzându-Te pe Tine răstignit pe Cruce, soarele în cer razele şi-a ascuns, pământul s-a cutremurat, catapeteasma templului s-a despicat, pietrele s-au sfărâmat, iadul pe morţi i-a scos afară, iar noi, cu credinţă şi cu smerenie închinându-ne Sfintelor Tale Pătimiri, cântăm: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Ritorii cei mult vorbitori, deşi mult grăiesc, nu pot să dea mulţumire vrednică dumnezeieştilor Tale Pătimiri, iar sufletele şi trupurile noastre, inimile şi toate mădularele noastre, cu umilinţă se roagă către Tine, Iubitorule de oameni:
Iisuse, Cel ce pironit fiind pe Cruce mâinile către toţi ai întins, pironeşte şi zapisul greşelilor noastre;
Iisuse, Mielul lui Dumnezeu, Cel ce în coastă ai fost împuns, învredniceşte-ne a intra în cămara Ta cea cerească;
Iisuse, Cel ce ai fost răstignit, răstigneşte păcatele şi patimile noastre;
Iisuse, Cel ce Te-ai săvârşit în chinuri, dă-ne nouă să nu judecăm şi să nu osândim pe nimeni;
Iisuse, Mult-milostive, să nu cadă peste noi osânda Ta;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!

Condacul al 10-lea

Vrând să mântuieşti lumea, ai tămăduit, Doamne, orbii, şchiopii, surzii şi leproşii, duhurile cele rele le-ai izgonit, iar cei nerecunoscători cu răutatea chinuindu-Te, pe Cruce Te-au pironit, căci nu ştiau să cânte: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Împărate Preaveşnice, Iisuse, pătimit-ai cu trupul pentru a noastră neînfrânare ca să ne speli de păcate, dându-ne nouă pildă ca să urmăm Sfintele Tale învăţături şi cu dragoste să strigăm:
Iisuse, dragostea cea fără de sfârşit, celor ce Te-au răstignit nu le-ai socotit păcatul;
Iisuse, Cel ce cu lacrimi şi cu suspinuri Te-ai rugat, învaţă-ne pe noi să ne rugăm;
Iisuse, Cel ce toate proorociile despre Tine le-ai împlinit, împlineşte dorinţele cele bune ale inimilor noastre;
Iisuse, Cel ce Ţi-ai dat duhul în mâinile Tatălui, primeşte în ceasul ieşirii şi duhurile noastre;
Iisuse, Cel ce nu ai oprit împărţirea veşmintelor Tale, cu blândeţe să desparţi de trupuri sufletele noastre la vremea rânduită;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!

Condacul al 11-lea

Cântare cu totul umilită a adus Ţie cea cu totul nevinovată, Maica Ta, zicând: „Deşi pătimeşti pe Cruce, Te ştiu pe Tine din pântece ca pe Cel din Tatăl născut mai-nainte de Luceafăr, şi văd că toată făptura cu Tine pătimeşte”. Cel ce Ţi-ai dat Duhul Părintelui Tău, primeşte şi duhurile noastre şi nu ne lăsa pe noi, cei ce-Ţi cântăm Ţie: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Cântăm suferinţa Ta cea de voie, ne închinăm Pătimirilor Tale, Hristoase, şi credem cu sutaşul că eşti cu adevărat Fiul lui Dumnezeu. Iar când vei veni cu putere multă şi cu slavă mare pe norii cerului, atunci nu ne ruşina pe noi, cei ce suntem răscumpăraţi cu Sângele Tău şi care Îţi strigăm:
Iisuse, Mult-pătimitorule, izbăveşte-ne pe noi de plânsul cel veşnic, pentru lacrimile Preacuratei Maicii Tale;
Iisuse, Cel ce de toţi ai fost părăsit, nu ne părăsi pe noi în ceasul morţii noastre;
Iisuse, primeşte-ne şi pe noi ca pe Magdalena să sărutăm sfintele Tale picioare;
Iisuse, cu vânzătorul şi cu cei ce Te-au răstignit pe Tine, nu ne osândi pe noi, smeriţii Tăi robi;
Iisuse, fă-ne părtaşi bunătăţilor cereşti;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!

Condacul al 12-lea

Dăruieşte-ne har, dezlegătorule al tuturor datoriilor, Hristoase, şi ne primeşte pe noi, cei ce cinstim Sfintele Tale Patimi, precum ai primit pe Pavel şi pe cei ce Te-au slăvit pe Tine, şterge păcatele noastre, curăţeşte-ne, sfinţeşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, cei ce cu credinţă, cu smerenie şi cu dragoste cântăm Ţie: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cinstind şi slăvind Pătimirea Ta, Hristoase, Te lăudăm şi credem împreună cu Toma că Domn şi Dumnezeu eşti, Cel ce vei judeca viii şi morţii; învredniceşte-ne, Doamne, Împărăţiei Tale celei veşnice pe noi, cei ce strigăm către Tine:
Iisuse, Cel ce pentru noi ai pătimit, izbăveşte-ne din necazuri, din patimi şi din nevoi;
Iisuse, Cel ce ai fost batjocorit, scapă-ne pe noi de batjocura vrăjmaşilor noştri;
Iisuse, Cel ce ai fost biciuit, nu ne pedepsi pe noi, pentru păcatele noastre, ci ne mântuieşte;
Iisuse, Cel ce Te-ai umilit, dă inimilor noastre umilinţă şi smerenie, ca să ne mărturisim greşelile şi păcatele noastre;
Iisuse, Cel ce eşti dragostea cea netrecătoare, nu îngădui să fim biruiţi de răutate;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!

Condacul al 13-lea

O, Iisuse Hristoase, Mieluşelul lui Dumnezeu, Cel ce ridici păcatele lumii, primeşte această puţină rugăciune de mulţumire, pe care o aducem Ţie, şi cu mântuitoarele Tale Pătimiri, vindecă-ne pe noi de toată durerea sufletească şi trupească, izbăveşte-ne cu Crucea Ta cea Sfântă de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi şi, la sfârşitul vieţii noastre, nu ne lăsa pe noi, izbăvindu-ne cu moartea Ta din veşnica moarte, să strigăm Ţie: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice Icosul 1:Cel ce Dumnezeu fiind…, Condacul 1:Apărătorul cel mare şi Domn al cerului şi al pământului…, şiaceastă

Icosul 1

Cel ce Dumnezeu fiind, pentru noi om Te-ai făcut şi pe noi, cei omorâţi de păcate, cu Trupul şi Sângele Tău cel făcător de viaţă, ne-ai înviat. Drept aceea Ţie, Căruia ne-ai arătat atâta dragoste, cu mulţumire strigăm:
Iisuse, Dumnezeule, dragostea cea mai înainte de veci, Cel ce pentru neamul pământesc ai binevoit a pătimi;
Iisuse, Cel ce trup ca al nostru ai luat şi cu moartea Ta stăpânirea morţii ai stricat;
Iisuse, Cel ce cu rănile Tale lumea ai răscumpărat;
Iisuse, Mântuitorule, întăreşte-ne în ispite;
Iisuse, Cel ce ai biruit puterile întunericului, luminează-ne;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta!
Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!

Condacul 1

Apărătorul cel mare şi Domn al cerului şi al pământului, pe Tine, Împăratul cel nemuritor, văzându-Te răstignit pe Cruce, făptura toată s-a schimbat, Cerul s-a înspăimântat, temeliile pământului s-au clătinat. Iar noi, nevrednicii, închinăciune de mulţumire aducând Pătimirilor Tale pentru noi, cu tâlharul strigăm Ţie: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneşte-ne întru Împărăţia Ta! Iisuse, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi, mântuieşte-ne!

Rugăciune

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu cel viu, Făcător al cerului şi al pământului, Mântuitorul lumii, iată, noi, nevrednicii şi păcătoşii, cu smerenie plecăm genunchii inimilor noastre înaintea măririi slavei Tale şi mulţumire Îţi aducem, Împărate al tuturor şi Doamne, că bine ai voit ca un om a purta toate ostenelile, nevoile, ispitele şi chinurile, ca să fii nouă pildă întru toate. Tu ai purtat toate întristările şi necazurile fiind nouă ajutor, împreună-pătimitor şi Mântuitor. Ştim, întru tot Îndurate Stăpâne, că pentru mântuirea noastră Crucea şi Pătimirile ai răbdat, ca pe noi să ne răscumperi din robia cea cumplită a vrăjmaşului. Ce dar vom aduce Ţie, Iubitorule de oameni, pentru toate câte ai pătimit pentru noi, păcătoşii? Sufletele şi trupurile şi toate cele bune de la Tine sunt şi noi ai Tăi suntem. Numai la milostivirea Ta cea nemăsurată nădăjduim, Bune şi Îndurate Doamne, lăudăm îndelungata Ta răbdare, mărim milostivirea Ta cea multă, închinându-ne Preacuratelor Pătimiri şi cu toată dragostea sărutăm mâinile Tale, strigând: Miluieşte-ne pe noi, robii Tăi, şi fă să nu fie fără de roade întru noi Crucea Ta cea Sfântă şi ca, împărtăşindu-ne aici cu credinţă Pătimirilor Tale, să ne învrednicim a vedea şi în ceruri slava Împărăţiei Tale, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

POST

 ●Sf Gurie al Rusiei a spus ca cine se impartaseste in Joia Mare , puterea Sfintei Impartasanii ii va da putere 3 ani.Sfantul recomanda sa faca acest lucru crestinii inaintea razboiului mondial.

● Cine poate sa tină post negru in Saptamana Patimilor ,Postul Patimilor Domnului !

 ●Iar in Vinerea Mare spunea sa ne plangem pacatele îngenuncheati la Crucea Mantuitorului ,cu lumanare aprinsă ,de la ora 15 pana la ora 18 si cine are necazuri mari sa ceara ajutor si in necazuri si va fi ajutat.

CUNUNA LUI HRISTOS


 

Cununa lui Hristos

86932977_2558476754250785_235605464723750912_o
V-ati intrebat vreodata din ce a fost impletita cununa lui Hristos ? Multi vor spune : din spini ! Dar nu orice fel de spini, ci din spin târâtor ! Aceasta specie este fara floare, fara frunze…numai niste nuiele elastice, pline cu spini ascutiti, care se intindeau in tot pietrisul si bolovanisul drumurilor din Ierusalim.
E atat de dureros incat de te-ar intepa in picior, imediat s-ar umfla si s-ar innegri locul, de parca acel spin ar fi otravit…iar in vremea aceea, ca sa fie scos de catre un doctor, ar trebui sa fie scos cu o bucata din locul in care s-a infipt pentru ca alta posibilitate nu exista.
Ganditi-va acum : cununa lui Hristos a fost impletita din trei nuiele de spin târâtor care aveau patruzeci si doi de spini ! Iata marturia lui Sotirios Crotos, unul din cei saptezeci de ucenici si unul dintre cei care au ajutat la coborarea de pe Cruce a lui Hristos (Sotirios Crotos, inainte sa-l intalneasca pe Hristos practicase medicina):
,,…Coroana de spini era foarte indesata pe cap.Am zis in gand :,,Doamne ajuta-ma!”.Mi-a dat in gand sa torn ulei de jur imprejurul ei, pe dedesubt.Am turnat si cele trei nuiele de spin tarator au iesit, LASAND SPINII INFIPTI IN CAP….
Doamne Dumnezeule, tot capul era numai cheaguri de sange, amestecate cu par.I-am spalat capul, l-am masat usor cu ulei de migdale si am cules usor toti spinii, LASAND IN URMA LOR GAURI, CU TOTUL PATRUZECI SI DOI.L-am uns cu uleiuri aromate si mirodenii.L-am pieptanat.Fata si gatul erau numai siroaie de sange, iar barba plina de scuipat.
Ah ! Spatele, tot spatele, de la umeri la brau era o masa de carne.In douazeci si sase de ani de practica a medicinii am intalnit bolnavi rupti, flagelati,arsi de vii, cu ochii scosi, ciopartiti, batuti, jupuiti, dar n-am intalnit un spate asa de sfaramat si faramitat.
Vai ! Cata durere a putut rabda fara murmur.Nu e de mirare, ca la fiecare pas cadea….”
Deci cine putea sa bea acest pahar al durerii ??? Numai un singur OM..numai Cel care a venit sa ne rascumpere si care a purtat toate crucile si pacatele firii omenesti, numai Cel care a impacat Cerul cu Pamantul si pe Om cu Dumnezeu : IISUS HRISTOS.
Si cata suferinta trupeasca a indurat , nu aceasta a fost cea mai crunta !
TREI MARI SI IUTI DURERI A AVUT DOMNUL :
– cand i-au intins soldatii trupul pe Cruce de I s-au desfacut toate incheieturile( Crucea fiind mare si trupul Sau delicat).Atunci s-a implinit proorocia lui David :,,Numarat-au oasele mele”
– cand a vazut ca nu multi s-au intors la credinta si si-a varsat sangele in zadar
– cand a vazut-o pe Preacurata Maica Sa zdrobita de durere la picioarele Crucii.
RUGACIUNE DE MULTUMIRE
Multumim, Multmilostive Doamne, ca ai primit a pogori din inaltimea Sfintei Tale maretii si a Te rastigni de bunavoie pe Cruce ca sa ne scoti pe noi din adancul iadului si din legaturile pacatului si sa ne aduci Duhul Tatalui.Pe Acesta, Preasfinte Dumnezeule, nu-L lua de la noi, nici Preacuratele, Preacinstitele si de Viata Facatoarele Tale Taine, ci binevoieste a ne curati, lumina si mantui cu ele, Dumnezeul parintilor nostri, si pe noi, pacatosii, si pe tot neamul nostru mic si mare, viu si adormit.Amin !

Sfânta şi Marea Miercuri - Iuda și femeia cea păcătoasă - Săptămâna Patimilor

Domnul a venit să aducă foc pe pământ. Pe măsură ce înaintează spre Golgota, acest foc devine tot mai puternic, transfigurându-i şi înnoindu-i pe toţi cei ce se apropie de el:

Vameşii devin milostivi şi îşi împart averile săracilor; ini­ma lor se lărgeşte împătrit.

Pruncii se fac înţelepţi şi înalţă cântare de laudă şi de mul­ţumită lui Dumnezeu, Care „vine blând, drept şi mântuitor” (Zah. 9, 9).

Desfrânatele încep să ducă o viaţă curată şi nebunia vieţii lor decăzute se preface în iubire neostoită pentru Dumnezeu. Tâlharul se luminează şi devine învăţător neîntrecut al dreptăţii Crucii, astfel încât chiar în ziua aceea raiul îşi des­chide porţile înaintea lui.

Taina iubirii lui Hristos este mare şi de nepătruns; doar o inimă arzătoare este în stare să o înţeleagă câtuşi de puţin. Avem trebuinţă de veşmântul smereniei ca să putem pătrunde în prezenţa de-viaţă-făcătoare a mult-pătimitorului Domn al slavei şi să primim ungerea înţelepciunii Lui celei mântuitoare.

Arhimandrit Zaharia Zaharou, Vesnicul astazi, Editura Bizantina, 2018


Dragilor, vă voi spune câteva gânduri despre Sfânta și Marea zi de Miercuri, despre denia ce va avea loc în seara aceasta…

În Sfânta şi Marea Miercuri dumnezeieştii Părinţi au hotărât să se facă pomenire de femeia cea păcătoasă care a uns cu mir pe Domnul, pentru că lucrul aceasta s-a întâmplat cu puţin înainte de mântuitoarea patimă.

Tot astăzi în marea miercuri ne amintim și de vânzarea lui Iuda. Astăzi, miercuri, Iuda s-a învoit cu arhierii ca să-L vândă pe Domnul, și a tocmit prețul pentru această afacere. De aceea postim noi în fiecare miercuri din săptămână. Pentru că în zi de miercuri Iuda, a avut gând viclean împotriva lui Dumnezeu. Și cum știm că de la gânduri pornesc toate faptele noastre…. Sau că mai întâi fiecare faptă a noastră, rea sau bună, a fost gând, de aceea Sfinții Părinți ne îndeamnă să fim atenți la gândurile noastre.

Să lepădăm gândurile cele rele…

Să le spovedim….

Și să ne împotrivim gândului celui rău mai înainte de a deveni cuvânt sau faptă.

În această seară Biserica ne pune înainte 2 tipuri de persoane, care acționează PARADOXAL în relația lor cu Domnul Iisus Hristos.

Mai întâi Iuda.

Apostol chemat al lui Dumnezeu, pentru a propovădui Evanghelia la toată lumea. Chemat de Dumnezeu pentru calitățile sale, pentru simplitatea sa…. Iuda, prieten al Domnului, „casnic” al lui Iisus, om apropiat de Stăpânul… a primit sfaturi împreună cu ceilalți apostoli în intimitatea relației lor.

El, cel care a auzit atâtea învățături înalte de la Dumnezeu….

De observat și subliniat că prietenia i-a legat pe Iisus și pe Iuda.

Apoi pe de altă parte: femeia păcătoasă.

Femeia desfrânată… care prin păcatele ei mult a nebăgat în seamă poruncile Domnului. Femeia cea păcătoasă care „toate” mădularele trupului ei le-a „spurcat” cu păcatul desfrânării… Și câți oameni a dus în ispită! Câtora le-a stricat familia… Câți bărbați a despărțit de femeile lor?

De observat și subliniat  că păcatul a făcut-o pe această femeie „dușman” față de Dumnezeu…. În sensul că a depărtat-o mult… Păcatul, zic Sfinții Părinți rupe relația omului cu Dumnezeu. Orice păcat, indiferent cât de mic, are în spate o atitudine egoistă, principial îndreptată înspre Creator și rânduiala lui frumoasă pusă în lume.

Practic, avem în față diseară pe Iuda – prietenul și apostolul Domnului (1 din cei 12) și pe Femeia cea păcătoasă – desfrânata, depărtată mult de Dumnezeu.

De pe aceste 2 poziții fiecare acționează conform libertății lui.

Iuda, se pornește cu gând viclean împotriva lui Iisus, și în ascuns plănuiește vânzarea. Iar femeia păcătoasă auzind de Iisus Cel ce iartă păcatele, și văzând bunătatea Lui, simțind dumnezeirea Lui….

vrea să se împrietenească cu Domnul.

Domnul devenise magnet pentru cei păcătoși, căci chema pe toți prin bunătatea Sa. De aceea mânca cu fariseii și cărturarii, de aceea intra în casele vameșilor, pentru că ei îl simpatizau. Nu se simțeau judecați de El. Domnul prin tot ceea ce făcea împlinea cuvântul care L-a zis: „N-am venit să chem pe cei drepți la pocăință, ci pe cei păcătoși!”

Gândiți-vă la un sfânt – bunicuț, blând și bun, smerit și zâmbitor… Gândiță-vă la fața blândă a unei mame și la tandrețea și delicatețea ei cu copilașul ei….  Și puneți-le împreună și veți avea un mic tablou al blândeții Domnului nostru Iisus Hristos. Acum, Iuda deși apostol, avea slăbiciuni omenești, ca și ceilalți apostoli. Și zic cântările Bisericii că era iubitor de argint.

Dar cu cât îl vinde pe Domnul? Cu 30 de arginți?

Iuda, care auzise de la Iisus Hristos că un suflet valorează mai mult decât întreaga lume. Că un om nu are preț…. Că toate bogățiile lumii nu sunt nimic față de OM, față de capodopera Creației, cea mai complexă mașinărie inventată de Dumnezeu. Omul e maximul pe care Dumnezeu L-a dat în creativitate. Dacă ar fi putut face ceva mai complicat, l-ar fi făcut. De aceea omul e o mare taină… Mai ales că Omul a devenit Sălaș al lui Dumnezeu, care locuiește permanent în trup. Rămâne om în veșnicie.

Dacă omul valorează atât de mult, cum oare să vinzi pe Creatorul omului cu 30 de arginiți? Bani cu care puteai cumpăra o parcelă de pământ…. o bucată de humă amârâtă….

Dacă ar fi cerut toată visteria templului, s-ar mai fi apropiat de înțelegerea măreției CELUI ce stă înaintea lui. Dar nu, el cere un preț de nimic…. Cum să vinzi pe cel neprețuit? Cum să vinzi pe Cela ce DĂ VALOAREA a tot ceea ce există. Domnul aduce din neființă totul și prin asta PUNE VALOARE oricărui lucru creat.

Pe de altă parte, femeia păcătoasă, cumpără mir de mare preț, și vine să-L ungă pe Hristos. Căci știe că Hristos dăruia în schimb iertarea păcatelor. Și ce va da oare omul în schimbul iertării păcatelor lui de către Dumnezeu? Nimic…

Dar femeia cea păcătoasă totuși arată că a înțeles cât de mult valorează salvarea sufletului ei prin iertarea faptelor ei. Vine și unge cu mir pe Domnul, și-i șterge picioarele cu părul capului ei, și varsă lacrimi de pocăință. Căci dulce era Iisus…. Dulce era să stea la picioarele Stăpânului! Și plângea de bucurie și cu lacrimile ei ștergea picioarele Domnului, ca să arate cât de mult Îl prețuia pe Iisus Hristos.

„Păcătoasa a venit la Tine, vărsând mir cu lacrimi pe picioarele Tale, Iubitorule de oameni, şi s-a vindecat cu porunca Ta de mirosul cel greu al răutaților; iar ucenicul cel nemulțumitor, suflând împotriva harului Tău, l-a lepădat pe el şi s-a amestecat cu noroiul, vânzându-Te pentru dragostea banilor. Slavă, Hristoase, milostivirii Tale.”

Iuda rămâne cu banii și se spânzură, fiind mustrat puternic de cugetul lui.

Iuda trăiește în firea sa lucrarea păcatului care este în final una singură: MOARTEA.

Ori ce faceți, oriunde sunteți, oricine sunteți, dacă păcatul e în voi și lucrează, încet încet vă va duce spre moarte. Ori vindecarea noastră nu este decât împărtășirea permanentă, deasă și conștientă cu VIAȚA. Numai Hristos-Viața poate pune capăt morții păcatului în mine.

Femeia cea păcătoasă, devine prietenă a Domnului…. Trece din moarte la viață prin pocăință…

Leapădă viața cea murdară și Domnul îi confirmă schimbarea sufletului ei, și o întărește spre bine. De aceea această faptă a ei este propovăduită în toată lumea, acolo unde Evanghelia se propovăduiește. Dar ungerea Domnului de către femeia păcătoasă este rânduită special aproape de Patimile Sale, ca să fie semn / simbol pentru îngroparea Lui. Să arate tuturor că știa toate câte vor urma.

Să arate lui Iuda că știa că a plănuit deja vânzarea, și să-l răzgândească…

„luda cel înşelător poftind iubirea de argint, a gândit cu vicleşug să Te vândă, Doamne, pe Tine, comoara vietii. Pentru aceasta şi îmbătându-se, a alergat la iudei şi a zis călcătorilor de lege: Ce vreti sa-mi dati, şi eu, îl voi da pe El voua, ca să-L rastigniti?”

„Pacătoasa ştergând cu căldură preacuratele Tale picioare, cu părul capului ei, şi din adânc suspinând, a grăit cu plângere: Indurate, nu mă lepăda, nici nu mă urî, Dumnezeul meu, ci mă primeşte pe mine, ceea ce mă pocăiesc, și mă mântuiește, ca un iubitor de oameni.”

Cam atât pentru azi.

Să vă bucurați de denia din această seară și de ziua de mâine, și să vă gândiți la tot ceea ce a lucrat Domnul pentru noi.


Doamne ajută!




 

marți, 11 aprilie 2023

Prin pilda smochinului

Hristos este aspru, iar asta nu intră în contradicție cu blîndețea Sa.
Hristos este blînd și smerit cu inima, dar asta nu înseamnă că cineva poate schimba o iotă din cuvintele Lui.
Tot ce s-a zis despre iad, despre veșnica pedeapsa pentru cei păcătoși și îndărătnici este adevărat și asta nu intră în contradicție cu dragostea lui Dumnezeu, ci mai mult o dovedesc și o întăresc.
În această zi de Luni, pe care o numim Mare și Sfîntă, Biserica meditează asupra minunii uscării smochinului blestemat de Hristos pentru că nu avea roadă:
"Dimineaţa, a doua zi, pe cînd se întorcea în cetate, a flămînzit; și văzînd un smochin lîngă cale, S-a dus la el, dar n-a găsit nimic în el decît numai frunze, şi a zis lui: De acum înainte să nu mai fie rod din tine în veac! Şi smochinul s-a uscat îndată" (Matei 21, 18-19).
Întîmplarea cu smochinul nu este un act izolat, ci are un context desfășurat ce o așază în sensurile profunde ale Scripturii. Blestemarea smochinului se face chiar în drumul lui Hristos spre Templu, acolo unde avea să îi biciuiască pe tarabagii și să le răstoarne marfa pe scări în văzul tuturor. Prin pilda smochinului, Hristos a arătat ce ar fi trebuit să facă cu acei oameni și ce va face negreșit, dacă nu aduc roade vrednice, totuși le mai dă o șansă de pocăință.
Pedepsește un copac ca să înțeleagă oamenii - iată iubirea Dumnezeiască!
Aceeași metaforă o folosește și Ioan Botezătorul atunci cînd cheamă la pocăință: "Iată securea stă la rădăcina pomilor şi tot pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc" (Matei 3, 10). Iar despre Hristos Ioan zice: "El are lopata în mînă şi va curăţa aria Sa şi va aduna grîul în jitniţă, iar pleava o va arde cu foc nestins" (Matei 3, 12).
Această zi e prilej de meditație pentru toți cei care își imaginează un Hristos de pluș, un prieten de companie în delăsarea lor, toți cei care cred că Domnul Cerului și al pămîntului este un simplu "gizăz" de purtat pe tricou și care nu le va strica buna lor impresie în Ziua Judecății. Acest duh de batjocură a intrat foarte adînc și în Biserică, încît tot mai des auzim teoria unui Hristos "prieten", uitînd că Hristos l-a numit prieten și pe Iuda, dar asta nu i-a ajutat atunci cînd i s-au întunecat mințile.
Duhul ușurătății este poarta spre hulă și pierderea desăvîrșită a fricii și a iubirii de Dumnezeu. Bucuria harului cu care ne mîngîie Hristos în clipele de pocăință nu trebuie să se transforme în ușurătate, ci mai mult să ne întărească în frica lui Dumnezeu care este începutul înțelepciunii (Pildele lui Solomon 1, 7).
"Slujiți Domnului cu frică și vă bucurați Lui cu cutremur" (Psalm 2, 11).

 

luni, 10 aprilie 2023

Iata cele 7 semne comune ca un inger pazitor incearca sa va contacteze:

 


Pene langa tine:

Penele au fost mult timp semne si simboluri care disting ingerii. Daca gasesti pene in calea ta, pe patul tau, pe o piesa de mobilier sau daca flutura in jurul camerei tale, inseamna ca un inger pazitor este acolo pentru tine si ca incearca sa comunice cu tine. Este un semn ca ingerul tau pazitor este foarte de apropiat si ca te sustine. Culoarea penelor este de asemenea importanta. Foarte des aceste pene sunt albe, un simbol al puritatii, pacii si sfinteniei ingerilor. Daca intalnesti aceasta situatie, zambeste si profita de acest puternic semn angelic.

 

Nori pe cer:

Acesta este unul dintre cele mai evidente semne. Daca observi un nor care arata ca un inger, inseamna ca ingerul tau este aproape de tine si isi arata prezenta in acest fel. Ingerii ne pot atrage atentia si asupra norilor care seamana cu o inima sau chiar cu stele .

Parfumuri si mirosuri

Daca simti un miros dulce si placut care vine de nicaieri si nu poti identifica sursa sau daca observi aparitia unui parfum familiar care iti aminteste de o persoana iubita decedata precum parfumul lor, de exemplu, acest lucru indica faptul ca ingerul tau este foarte aproape de tine.

Bebelusi si animale de companie:

Daca observati ca un bebelus zambeste la tavan sau priveste cu entuziasm in aer, inseamna ca Ingerul Pazitor este prezent in aceasta camera. Cand este prezent un inger, bebelusii si animalele de companie isi schimba comportamentul si par sa se simta confortabil, deoarece sunt foarte sensibili la prezenta spiritelor. Animalele dvs. de companie se pot uita la usi, ferestre sau intr-un loc gol unde nu exista nimic.

 

Muzica :

Ingerii pazitori transmit uneori mesaje prin muzica si sunete. Deci, daca auzi un cantec sau un sunet placut pe care nu-l poti explica, poate fi un semn al ingerului tau. De asemenea, s-ar putea sa auzi voci sau mai degraba sa ai chef sa auzi o voce familiara.

Monede :

Daca gasiti monede, este un semn de sprijin si indrumare de la Ingerul Pazitor. Deci, daca gasesti monede in calea ta sau le primesti de la cineva, ar trebui sa stii ca esti iubit, sustinut si protejat.

Globuri de lumina:

Ingerii sunt fiinte de lumina si iubire. Daca incepeti sa vedeti globuri, explozii de lumina inexplicabile sau fulgere mici, inseamna ca Ingerul Pazitor este aproape si incearca sa va vorbeasca.

Aceasta lumina calda este un simbol al sperantei si al seninatatii. Daca va confruntati cu acest lucru, inchideti ochii, relaxati-va si respirati adanc, ingerul pazitor este acolo pentru a va linisti.

A simti prezenta unui inger pazitor este un privilegiu care nu este dat tuturor. Apoi, acordati atentie acestor semne si intuitiei voastre si bucurati-va de prezenta apropiatului vostru. Retineti intotdeauna ca veti fi insotiti de fiinte spirituale care va vor proteja si va vor veghea de unde sunt!