Sinaxar 28 Ianuarie

 

 

Sinaxar 28 Ianuarie

 

În această lună, în ziua a douăzeci şi opta, pomenirea preacuviosului nostru părinte Efrem Sirul.

Acest astru strălucitor al Bisericii a răsărit în Orient în îndepărtata cetate Nisibe (Mesopotamia) prin anul 306. Încă din fragedă tinereţe fu alungat din casa părintească de către tatăl său - preot păgân - din cauză că iubea Religia Creştină. Fu primit de Sfântul Episcop Iacob (prăznuit în 13 ianuarie) care îl învăţă să iubească virtuţile şi să se dedice neîncetat meditării asupra cuvântului lui Dumnezeu. Învăţătura Sfintei Scripturi aprinse în el o flacără care îl făcu să dispreţuiască bunurile şi grijile acestei lumi pentru a-şi înalta sufletul către bucuria bunurilor cereşti. Credinţa şi încrederea sa în Dumnezeu, de neclintit precum muntele Sionului, îl făcură să adopte un mod de viaţă nemaipomenit. Avea o curăţenie a trupului şi a sufletului care depăşea limitele naturii umane şi care îl făcea să ţină sub stăpânire toate mişcările sufletului său, nelăsând nici un gând urât să se iţească în mintea sa. La sfârşitul vieţii sale recunoştea că nu a vorbit niciodată de rău pe nimeni şi nici nu a lăsat să scape din gura lui o singură vorbă fără noimă.

Lepădându-se de toate, precum Apostolii, luptându-se ziua cu foamea şi noaptea cu somnul, învăluindu-şi faptele precum şi vorbele în sfânta smerenie a lui Hristos, primi de la Dumnezeu harul căinţei şi al lacrimilor neîncetate, într-o asemenea măsură încât el ocupă în Corul Sfinţilor locul ales de "dascăl al căinţei". Printr-o minune ce se face cunoscută doar celor care se jertfesc cu totul Domnului, ochii săi fuseseră transformaţi în două izvoare nesecate de lacrimi. Ani întregi, zi şi noapte, aceste ape luminoase, purificatoare şi purtătoare de sfinţenie, acest al doilea botez al lacrimilor, nu încetară să curgă din ochii săi, transfigurându-i faţa într-o sclipire limpede, în care se oglindea prezenţa lui Dumnezeu. Plângea fără încetare pentru păcatele sale sau ale oamenilor, şi uneori, când se lăsa purtat de contemplarea minunăţiilor pe care Dumnezeu le-a făcut pentru noi, plânsul său se preschimba în lacrimi de bucurie. Ca un cerc misterios, în care nu ne putem da seama unde e începutul nici sfârşitul, gemetele năşteau în el lacrimile ; lacrimile, năşteau rugăciunea ; rugăciunea năştea propovăduirea, care era întreruptă de noi tânguiri. Citind încântătoarele sale discursuri despre căinţă sau descrierile atât de realiste ale Judecăţii de Apoi, chiar şi inimile cele mai împietrite nu pot să nu se înmoaie. Pentru multe generaţii şi până în ziua de azi, lecturile din Sfântul Efrem au făcut să curgă multe lacrimi, deschizând păcătoşilor calea pocăinţei şi a creştinării.

La ceva timp după Botezul său, pe la vârsta de 20 de ani, Efrem se retrase în pustiu, fugind de agitaţia oraşului pentru a sta de vorbă în linişte cu Dumnezeu şi pentru a trăi în preajma Îngerilor. Trecea dintr-un loc în altul, neînrobit de nimic, îndreptându-se într-acolo unde îl conducea Duhul Sfânt, spre ajutorul lui şi al fraţilor săi. Astfel ajunse în cetatea Edesa în pelerinaj, fiind în căutarea unui om sfânt cu care să ducă o viaţă de călugărie. Întâlnind în calea sa pe o femeie desfrânată, el se prefăcu atunci că îi acceptă propunerile şi, spunându-i să îl urmeze, o conduse spre piaţa publică, în loc să caute un loc retras potrivit păcătuirii. Prostituata îi atrase atenţia : "De ce mă aduci aici ? Nu te ruşinezi să te vadă lumea ?" Sfântul îi răspunse : "Nefericito, te temi de ochii oamenilor : de ce nu te temi de privirea lui Dumnezeu care vede totul şi care va judeca în ultima zi faptele noastre şi gândurile noastre cele mai ascunse?". Cuprinsă de teamă, femeia se căi şi se lasă condusă într-un loc care să fie de ajutor mântuirii ei. După câţiva ani petrecuţi în Edesa Sfântul Efrem se întoarse să trăiască în pustiu. Cum auzise laudele aduse virtuţilor Sfântului Vasile, Dumnezeu îi arătă într-o revelaţie că Episcopul Cezareei se asemăna cu o coloană de foc care unea pământul cu cerul. Fără să mai zăbovească, Efrem plecă spre Capadocia. Ajunse în Cezarea în ziua Bobotezei şi intră în biserică în momentul în care era oficiată Sfânta Liturghie. Deşi nu înţelegea greceşte, fu cuprins de admiraţie văzându-l pe marele Episcop propovăduind, căci vedea un porumbel alb pe umărul acestuia, care îi şoptea la ureche cuvinte dumnezeieşti. Acelaşi porumbel îi vesti Sfântului Vasile prezenţa în mulţime a umilului ascet sirian. Trimise după el, vorbiră câteva minute în Altar şi, ca răspuns la cererea lui, primi de la Dumnezeu ca Efrem să vorbească dintr-odată în greceşte ca şi cum ar fi cunoscut această limbă dintotdeauna. Apoi îl ordonă Diacon, şi îl lăsă să plece în patria lui.

În acele timpuri începu un lung şir de războaie între Romani şi Perşi (între 338 şi 387), în tot regatul persecuţii fără îndurare fură organizate împotriva creştinilor, consideraţi drept aliaţi ai romanilor. Aflând în pustiu de suferinţele fraţilor săi, Sfântul Efrem se întoarce atunci la Nisibe pentru a le veni în ajutor prin faptele şi cuvintele sale. Încă din copilărie îi fu revelată chemarea lui Dumnezeu, printr-o viziune cu o viţă de vie roditoare crescând de la gura sa şi umplând întreg pământul. Toate pasările cerului veneau să se aşeze şi să se îndestuleze din fructele sale şi cu cât ciuguleau mai mult cu atât via se umplea de struguri. Harul Duhului Sfânt îl umplea cu o asemenea abundenţă încât atunci când se adresa poporului limba sa nu mai prididea să profereze gândurile cereşti pe care i le inspira Dumnezeu, şi părea ca prins de bâlbâială. De aceea adresa lui Dumnezeu această rugăciune surprinzătoare : "Reţine, Doamne, valurile harului tău!".

Când nu se ocupa cu învăţatul altora pentru a întări credinţa împotriva păgânilor şi ereticilor, se punea cu umilinţă în serviciul tuturor, ca un adevărat diacon, asemeni lui Hristos care s-a făcut "slujitorul" nostru.

Astfel, smerindu-se, refuza mereu înălţarea la Preoţie. Virtuţile sale, rugăciunea sa, roadele contemplărilor şi meditărilor sale, tot harul pe care i-l dădea Dumnezeu, nu îl păstra pentru el însuşi, ci împodobea cu el Biserica, Mireasa lui Hristos, ca o coroană de aur bătută cu pietre scumpe. La asediul oraşului Nisibe în 338, oraşul fu eliberat datorita rugăciunii sale şi a Sfântului Iacob. Dar după mai multe războaie, căzu în final în mâna crudului suveran al Perşilor, în 363. Refuzând să trăiască sub dominaţie păgână, Sfântul Efrem şi mulţi alţi creştini plecară atunci spre Edesa. Îşi petrecu acolo ultimii zece ani din viaţă, şi - pentru a continua opera începută în şcoala de exegeză fondată la Nisibe de Sfântul Iacob - propovăduia la Şcoala din Edesa, care fu numită "Şcoala Perşilor". Atunci a redactat cea mai mare parte a admirabilelor sale lucrări, în care cunoaşterea pe care o avea într-ale celor ale lui Dumnezeu şi ale Sfintelor Dogme îmbrăcă podoaba de splendoare a unei limbi poetice inegalabile. Se spune că ar fi compus în grai sirian peste trei milioane de versuri : comentarii ale aproape tuturor cărţilor Sfintei Scripturi, tratate împotriva ereziilor, Imnuri închinate Raiului, Fecioriei , Credinţei, marilor Minuni ale Mântuitorului şi ale Sărbătorilor Anului. Mare parte din aceste imnuri a servit la compunerea Cărţilor Liturgice ale Bisericii de limbă siriană, de unde numele care i s-a dat de "Liră a Sfântului Duh" şi "Doctor al universului". Alte tratate, foarte numeroase, ne-au fost transmise în greceşte. Ele vorbesc cu precădere de căinţă, asceză şi virtuţile călugăriei.

După ce a organizat ajutoarele în cetate în vremea foametei din 372, Sfântul Efrem îşi încredinţă sufletul lui Dumnezeu, în 373, înconjurat de un mare număr de călugări şi asceţi ieşiţi din mănăstirile lor, din pustiul lor, din peştera lor, pentru a lua parte la ultimele clipe ale sale. Le lasă un testament emoţionant, plin de smerenie şi de căinţă, în care cere stăruitor tuturor celor care îl iubesc să nu îl cinstească prin ceremonii funerare măreţe, ci să îi depună trupul în groapa străinilor, dăruindu-i, drept flori şi miresme, ajutorul rugăciunilor lor.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului nostru părinte Paladie.

Fericitul Paladie şi-a făcut o căsuţă mică într-un munte şi s-a închis într-însa. Şi-a împodobit viaţa cu privegherea, cu rugăciunea necurmată şi cu postirea. Pentru aceasta a luat de la Dumnezeu darul facerii de minuni. Astfel, un neguţător care avea mult aur la el, a fost ucis de un ucigaş şi aruncat mort lângă chilia sfântului. Când s-a făcut ziuă şi s-a vădit fapta, toţi dădeau vina uciderii pe cuviosul Paladie. Iar el, înconjurat fiind de multă mulţime de oameni, a făcut rugăciune şi a înviat mortul. Acest mort sculându-se a arătat pe ucigaş. Şi alte minuni a făcut cuviosul, dar mai ales s-au minunat credincioşii de virtuţile lui. Mutându-se în pace către Domnul a lăsat Bisericii scrieri folositoare.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului nostru părinte Iacov Sihastrul.

Acest cuvios, lepădându-se de toate cele lumeşti, a locuit ca un sihastru cincisprezece ani într-o peşteră, aproape de o cetăţuie numită Porfirion. Nişte desfrânaţi au adus odată la acest cuvios o femeie desfrânată, care sălta cu neruşinare şi-l îndemna spre păcătuire. Sfântul însă, aducându-i aminte de muncile focului ce vor să fie, a adus-o la pocăinţă şi la credinţa în Hristos. Dar fiindcă nimeni nu scapă de cursele vicleanului, s-a întâmplat ca şi acest cuvios să cadă în mare ispită. Căci lăsându-se biruit de pofta trupului a căzut atât de jos încât a ajuns şi la păcatul uciderii. Şi venindu-şi în fire şi gândindu-se la adâncul prăpastiei în care se găsea, s-a deznădăjduit de mântuire şi a plecat în lume. Pe drum însă l-a întâmpinat un monah cuvios şi plecându-se sfătuirilor acestuia, s-a vârât într-un mormânt, unde a îndurat vieţuire foarte aspră. Şi făcându-se secetă în acel loc, Dumnezeu a adus la cunoştinţa episcopului cetăţii că, de nu va face rugăciune Iacov cel din mormânt, nu va conteni seceta. Atunci episcopul cu tot poporul, ducându-se la el, l-au înduplecat, după multe rugăminţi, să se roage, şi fericitul făcând rugăciune, multă ploaie a curs şi pământul s-a săturat de apă. De aici cuviosul luând nădejdi bune, având ca semn al îngăduinţei lui Dumnezeu ploaia multă care căzuse la rugăciunile lui, a dus viaţă şi mai aspră. Şi aşa, în vieţuire bună săvârşindu-se, şi-a dat lui Dumnezeu duhul, multe minuni făcând după moarte.

Tot în această zi, pomenirea celor două sfinte muceniţe, maica şi fiica, care de sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Haris, căreia tăindu-i-se picioarele, s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Isaac Sirul, episcop de Ninive.

Sfântul Isaac Sirul, episcop de Ninive, a trăit în secolul al şaselea. El şi fratele său au intrat în mănăstirea ascetului Matei lângă Ninive şi au primit tunsoarea monahală. Învăţătura sa, virtuţile şi modul de viaţă ascetic au atras atenţia fraţilor şi aceştia i-au propus să conducă treburile mănăstirii. Sfântul Isaac nu voia o asemenea povară asupra lui, preferând să trăiască în singurătate, de aceea a părăsit mănăstirea pentru a vieţui în pustiu.

Fratele său a insistat de mai multe ori pe lângă el să se întoarcă la mănăstire dar nu a acceptat. Cu toate acestea, când renumele sfinţeniei vieţii sale s-a răspândit, a fost făcut Episcop de Ninive. Văzând cruzimea şi neascultarea locuitorilor cetăţii, sfântul a simţit că era peste puterile lui să le fie conducător şi cu atât mai mult plângea de dorul singurătăţii. Odată, doi creştini au venit la el, cerându-i să le judece o pricină. Unul confirma că datora bani celuilalt, dar cerea să i se mai dea puţin răgaz. Cel care îl împrumutase îl ameninţa că îl va duce la judecată pentru a-l forţa să plătească. Sfântul Isaac, cu un citat din Evanghelie, îi ceru să fie milos şi să îi mai lase datornicului ceva timp până să plătească. Omul îi spuse : "Mai lasă-mă cu Evanghelia ta!". Sfântul Isaac îi răspunse : "Dacă nu te supui poruncilor Domnului din Evanghelie, ce mai vrei de la mine?" După numai cinci luni ca Episcop, Sfântul Isaac s-a retras din funcţie şi a plecat în munţi să trăiască împreună cu pustnicii. Mai târziu, s-a dus la mănăstirea din Rabban Shabur, unde a trăit până la moarte, ajungând la un înalt nivel de desăvârşire spirituală.

De la începutul secolului al optulea şi până la începutul secolului al optsprezecelea, în Europa nu s-a ştiut nimic despre Sfântul Isaac Sirul, cu excepţia numelui său şi a lucrărilor sale.

Abia în 1719 o biografie a sfântului a fost publicată la Roma, alcătuită de un autor arab anonim. În 1896, mai multe informaţii despre Sfântul Isaac au fost date la iveală. Învăţatul soteriolog francez, abatele Chabot, a publicat mai multe lucrări din secolul al optulea despre istoria Siriei scrise de Iezudena, episcop de Barsa, unde a fost găsită istoria Sfântului Isaac Sirul.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Acatistul Sfantului Isaac Sirul (28 ianuarie)

apr.18

Condacul 1

Din tinerete l-ai indragit pe Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Sfinte al lui Dumnezeu. Cautand numai Aceluia cu inflacarare sa-I urmezi in post si rugaciune tot mereu, in pustie nevoindu-te iar cu inima plina de umilinta dobandind iubirea lui Dumnezeu, te-ai aratat vas ales al teologhisirii despre milostivirea Creatorului si fata de toata faptura Sa. Pentru aceasta ne rugam tie, mijloceste pentru noi, Sfinte Parinte, cu rugaciunile tale cele bine placute lui Dumnezeu ca sa-ti cantam tie: Bucura-te, Sfinte Parinte Isaac Sirul, mare rugator pentru intreaga lume!

Icosul 1

Om fiind prin fire, inger prin purtari ai fost vazut sfinte parinte Isaac Sirul, de aceea minunandu-ne de viata ta bineplacuta lui Dumnezeu, zicem tie acestea:

Bucura-te, Parinte, ca Hristos ni te-a arata noua;

Bucura-te, cel ce ai intrat de tanar in manastirea Marelui Matei impreuna cu fratele tau;

Bucura-te, ca ne arati calea catre inimile noastre;

Bucura-te, descoperitor al tainelor dumnezeiseti;

Bucura-te, cel ce ne inveti sa primim cu smerenie si rabdare leacul cel amar al ispitelor;

Raportează această reclamăConfidențialitate

Bucura-te, ca ne esti pilda de sfanta nevointa;

Bucura-te, al crestinilor indrumator spre pocainta;

Bucura-te, cel ce ne inveti ca nimeni nu s-a suit la cer fara de cruce;

Bucura-te, izvor nesecat de lacrimi si bucurie sfanta;

Bucura-te, revarsare de minuni uimitoare;

Bucura-te, ca ne hranesti cu rugaciunile tale;

Bucura-te, ca din frageda pruncie fapta cea buna ai ales-o;

Bucura-te, Sfinte Isaac cel ales de Hristos a fi calauza monahilor;

Bucura-te, smerenie inalta ca ai fugit de cinstea staretiei si l-ai lasat pe fratele tau sa primeasca aceasta cinste in fata fratilor manastirii;

Bucura-te, mare rugator pentru omenirea intreaga si pentru toata faptura ziditorului;

Bucura-te, ca in incercarile si necazurile noastre mijlocesti Prea Sfintei Treimi pentru noi;

Bucura-te, ca fapta cea buna si sarguinta ca prietene tu ti le-ai ales;

Bucura-te, Precuvioase, trambita duhovniceasca ce binevesteste iubirea dumnezeiasca la toata faptura;

Bucura-te, ca ne-ai aratat cuvantul dreptei credinte;

Bucura-te, Sfinte Parinte Isaac Sirul, mare rugator pentru intreaga lume!

Condacul 2

Ochii sufletului din copilarie intinzand catre Hristos, Luminatorul tuturor, si dispretuind toata lumeasca inchinaciune, ai urmat prin nevointa luminii poruncilor lui Dumnezeu caci te-a chemat sa-I canti Lui neincetat: Aliluia!

Icosul 2

Stiind, Sfinte Parinte Isaac Sirul ca viata pustinicilor fericita este, te-ai intraripat cu dumnezeiscul dor care ti-a dat nadejdea indulcirii din vesnicele bunatati ale imparatiei cerurilor, te-ai facut luminator duhovnicesc lumii pentru aceasta iti cantam tie una ca aceasta:

Bucura-te, iubitor de liniste;

Bucura-te, blandete, smerenie si cugetare adanca;

Bucura-te, pentru toti cuvant de indreptare;

Bucura-te, cel ce ai trait in singuratate hranindu-te cu postul si rugaciunea;

Bucura-te, iubitorule de smerenie;

Bucura-te, primitor al darurilor celor bune si desavarsite de la Parintele Luminilor;

Bucura-te, ca ne-ai indemnat spre plansul cel de pocainta;

Bucura-te, cel ce rugaciunea ne-ai aratat-o ca fiind medicament in orice suferinta;

Bucura-te, iubitor de aspra postire;

Bucura-te, cel ce ne inveti sa iubim si sa patimim cu cei saraci;

Bucura-te, mijlocitor pentru toata suflarea;

Bucura-te, ca de mila inima decat iti era patrunsa;

Bucura-te, ca tu chiar si pentru demoni aveai rugaciune aprinsa;

Bucura-te, purtatorule de Dumnezeu;

Bucura-te, adunator de margaritare duhovnicesti;

Bucura-te, mult povatuitorule spre intelegerea milostivirii lui Dumnezeu;

Bucura-te, ca ne-ai invatat sa sporim mila in sufletele noastre;

Bucura-te, ca te-ai imbracat cu smerenia ca si cu o haina luminoasa;

Bucura-te, cel ce ne-ai invatat ca smerenia e haina lui Dumnezeu cea minunata;

Bucura-te, Sfinte Parinte Isaac Sirul, mare rugator pentru intreaga lume!

Condacul 3

Publicitate

Setări confidențialitate

Lumina harului ca a unui slujitor al cuvantului s-a revarsat in chip stralucit peste tine parinte,  te-ai patruns fara de ardere de focul dumnezeirii si sufletele cele neputincioase le-ai infierbantat. Pentru darul virturilor cu bucurie sfanta cantam lui Dumneze: Aliluia!

Icosul 3

Pentru viata si faptele tale cele minunate, Parinte Isaac de Dumnezeu inteleptite, ai fost ales epsicop de Ninive, dar nezabovind prea mult in cetate te-ai retras din nou la prea dulcea pustie rugandu-te pentru toti si mantuirea tuturor, de aceea si noi vazand chipul smereniei si al blandetii tale cu dragoste zicem unele ca acestea:

Bucura-te, cel ce pentru sfintenia vietii tale episcop de Ninive ai fost facut;

Bucura-te, ca vazand cruzimea locuitorilor si neascultarea cetatii ai plans de dorul singuratatii;

Bucura-te, ca te-ai invrednicit de darul dreptei socoteli;

Bucura-te, mare iubitor al pustiului;

Bucura-te, cantare cu adancime a harului;

Bucura-te, ca te-ai facut purtator al luminii intelegatoare;

Bucura-te, cugetarea cuvantului viu;

Bucura-te, ca intorci inimi la simplitate;

Bucura-te, al tainelor ascunse descoperitor;

Bucura-te, ca celor smeriti le dai gandul cel bun;

Bucura-te, cel ales de Dumnezeu ce ai plans pentru faradelegile noastre;

Bucura-te, ca ne-ai lasat prin scris multa lumina a cugetarilor dumnezeiesti;

Bucura-te, faclia aprinsa din rugul duhului sfant;

Bucura-te, ca avand intelepciune de sus ai fost buna calauza monahilor;

Bucura-te, lumina nestinsa in intunericul acestei lumi;

Bucura-te, mare sfant al Siriei care a dat bisericii lui Hristos multi martiri spre slava lui Dumnezeu;

Bucura-te, bucuria credinciosilor dreptmaritori;

Bucura-te, raza de soare a lui Hristos Soarele Dreptatii;

Bucura-te, luminatorule si propovaduitorule al cuvantului dumnezeiesc;

Bucura-te, Sfinte Parinte Isaac Sirul, mare rugator pentru intreaga lume!

 Condacul 4

Asemeni Dreptului Avrram care s-a facut prieten al lui Dumnezeu, asa si tu sfinte ai ajuns cu iubirea fata de toti iar Dreptului Isaac te-a asemanat cu jertfa, ascultarea si binecuvantarea ta prin care ai adus Prea Sfintei Treimi slava si multumire cu inima cantand neincetat: Aliluia!

Icosul 4

Iubtor al pustiniciei si al poruncilor lui Hristos parinte te-ai nevoit cu smerenie cautand muntii ca adapost de rugaciune si dispretuind desertaciunile acestei lumi trecatoare, te-ai facut vas ale al Duhului Sfant, pentru aceasta cu credinta si cu umilinta iti graim:

Bucura-te, mare iubtor de Hristos;

Bucura-te, ca pacea sufletului ai aflat;

Bucura-te, luminator al faptelor bune;

Bucura-te, preabunul nostru sfatuitor;

Bucura-te, ca in rugaciune si plans ai fost staruitor;

Bucura-te, blandetea cea dorita de Dumnezeu;

Bucura-te, ca ne indemni catre cele mai presus de ceruri;

Bucura-te, cel ce ai fugit de tulburarile lumesti;

Bucura-te, adunator de intelepciune de la cei inaintasi;

Bucura-te, purtatorule de bucurie sfanta;

Bucura-te, cel ce te bucuri cu ingerii din cer si cu toti sfintii;

Raportează această reclamăConfidențialitate

Bucura-te, faclie al pustiei si luminator al celor cu sufletul pustiu;

Bucura-te, viata duhovmiceasca inalta la care cu anevoie se ajunge;

Bucura-te, condei de aur al duhului sfant;

Bucura-te, izvoratorule de bucurie pentru ingeri si oameni;

Bucura-te, cel in care a stralucit lumina Prea Sfintei Treimi;

Bucura-te, ca pe parintii pustiei ai urmat nevointei duhvnicesti;

Bucura-te, nevoitorule al rugaciunii neincetate si al smereniei traitor;

Bucura-te, lumina lina a pustiei care ne arati noua pe Tatal, pe Fiul si pe Duhul Sfant stralucind in iubire nemarginita;

Bucura-te, Sfinte Parinte Isaac Sirul, mare rugator pentru intreaga lume!

Condacul 5

Ne-ai invata prin scrierile tale, sfinte al lui Dumnezeu, sa fugim de intristarea insuflata de diavolul ce vrea sa ne arunce mereu in deznadejde din pricina pacatelor noastre, spunandu-ne ca efortul amagitorului este de-ai convinge pe toti oamnii ca Dumnezeu nu se ingrijeste de ei, insa noi niciodata sa nu credem amagirea lui cea vicleana ci sa avem toata nadejedea in bunatatea si iubirea lui Dumnezeu pentru toata faptura Sa, fiindca adevarata cainta nu se naste din teama ci din gustarea iertarii milostive al lui Dumnezeu, cantand Lui totdeauna: Aliluia!

Icosul 5

Cat de minunat aflam din scrierile tale, sfinte parinte Isaac Sirul, despre tainele lui Dumnezeu, aratand ca darul lui Dumnezeu e adavarata legatura in stare sa ne uneasca cu El iar nu amenintarile si frica de pedeapsa, ci intelegerea lui Dumnezeu trebuie sa porneasca nu de la micimea noastra ci de la maretia Lui, ne bucuram noi nevrednicii de toate invataturile tale cele sfinte si cu dragoste iti zicem unele ca acestea:

Bucura-te, ca inaltarea inaintea oamenilor nu ai voit;

Bucura-te, lesne biruitorule al sarpelui celui viclean;

Bucura-te, ca pe stapanul Hristos ti L-ai luat ajutor si izbavitor;

Bucura-te, intru tot bunule parinte, ca ai lasat noua pilde de urmat;

Bucura-te, bucuria oamenilor duhovnicesti;

Bucura-te, ca indrumi viata noatra spre mantuire;

Bucura-te, ca atat de mare ti-a fost iubirea pentru Dumnezeu incat te-ai rugat si pentru ingerii cazuti;

Bucura-te, al rugaciunii intaritor;

Bucura-te, neostenit indrumator catre cele duhovnicesti;

Bucura-te, al deznadejdii tamaduitor;

Bucura-te, al patimilor linistitor;

Bucura-te, pentru mantuire rugator;

Bucura-te, celor asupriti mijlocitor;

Bucura-te, al rautatilor nimicitor;

Bucura-te, celor gresiti indreptator;

Bucura-te, cel ce cu rugaciunea ne-ai intarit;

Bucura-te, a celor puternici domolitor;

Bucura-te, cel ce cu linistirea si pustia te-ai ostenit;

Bucura-te, ca ne-ai invatat sa avem mereu incredere in purtarea de grija a lui Dumnezeu;

Bucura-te, Sfinte Parinte Isaac Sirul, mare rugator pentru intreaga lume!

Condacul 6

De ne-am aduce aminte mereu de cuvantul tau Sfinte, in care ne spuneai ca Dumnezeu e drept tocmai pentru ca este milostiv, am indrazni mai mult sa alergam cu smerenie si pocainta inaintea a  Celui a toate iertator pentru a primi iertarea pacatelor noastre si Har imbelsugat, cantand impreuna cu tine milostivului Dumnezeu un neincetat: Aliluia!

Icosul 6

Raportează această reclamăConfidențialitate

Greu este oamenilor a patrunde intelesul celor duhovnicesti si adanci pe care ni le-ai descoperit noua despre iubirea lui Dumnezeu cea negraita cand ai zis: “Prin iubire El a adus la existenta lumea, prin iubire o conduce in existenta ei in timp, prin iubire o va duce spre acea prefacere minunata si tot prin iubire lumea va fi inghitita in marea taina a Celui care a savarsit toate acestea”, iar noi, indraznind, zicem tie cu smerenie si dragoste asa:

Bucura-te, cel ce intelepciune de la Dumnezeu ai primit;

Bucura-te, ca oamenilor invatatura sfanta le-ai daruit;

Bucura-te, cel ce ai fost ales sa linistesti;

Bucura-te, cel ce pe Hristos il binevestesti;

Bucura-te, Sfinte ca ai lasat scaunul episcopal si te-ai retras in pustie;

Bucura-te, ca in pustia muntelui Mataot te-ai retras;

Bucura-te, margaritar slefuit prin post, rugaciune si studiul sfintei scripturi in pustiul anahoretilor;

Bucura-te, ochi duhovnicesti, vazator al binelui;

Bucura-te, inaltime a dragostei care si pentru demoni ai mijlocit in rugaciune;

Bucura-te, stea care lumineaaza din asprimea pustiei;

Bucura-te, cedru crescut pe muntele credintei;

Bucura-te, cel ce te-ai inaltat pe inaltimile duhovnicesti;

Bucura-te, bucuria Domnului Hristos;

Bucura-te, lumina celor ce se roaga;

Bucura-te, cel ce pustiul ai infruntat cu asprimea postirii;

Bucura-te, cel ce cu apa vie te-ai adapat;

Bucura-te, cel ce ne arati calea catre Dumnezeu;

Bucura-te, patrundere adanca al intelesurilor duhovnicesti in tainele scripturii;

Bucura-te, minte luminata de intelepciunea Duhului Sfant;

Bucura-te, Sfinte parinte Isaac Sirul, mare rugator pentru intreaga lume!

Condacul 7

Am invatat din scrierile tale ca a vedea neincetat purtarea de grija a lui Dumnezeu fata de toate lucrurile mainilor sale este adevarata vedere duhovniceasca si ca mintea omului va ajunge atunci sa fie inghitita de o minunare plina de uimire, aruncandu-ne cu fata la pamant in rugaciune si zicand: Aliluia!

Icosul 7

Dumnezeieste ai glasuit Sfinte Parinte Isaac Sirul cand ai zis “Aceasta sa-ti fie un semn luminos ca sufletul tau a atins limpezimea cand, cercetandu-te cu toata luarea aminte, vei gasi ca esti plin de mila pentru tot neamul omenesc si inima ta sufera si arde ca un foc de taria milei tale pentru oameni fara a face deosebiri intre ei”, ne-ai umplut de bucurie sfanta pentru a-ti canta tie asa:

Bucura-te, ca Hristos ti-a inaltat gandirea din adancurile pamantului pana la scaunul Fiintei Sale;

Bucura-te, ca iubirea Sa te-a umplut de uimire;

Bucura-te, ca timpul petrecut in singuratate si rugaciune ti-a adus intelegerea celor sfinte;

Bucura-te, ca acestei intelegeri i-a urmat descoperirea iubirii nemasurate a lui Dumnezeu pentru intrega Sa creatie;

Bucura-te, ca te rogi neincetat pentru mantuirea a toata lumea;

Bucura-te, cel pentru care iadul este cea mai mare pedagogie a lui Dumnezeu;

Bucura-te, ca ai avut indrazneala sfanta plina de iubire dumnezeiasca;

Bucura-te, ca din aceasta indrazneala si nadejde in marea milostivirea a lui Dumnezeu te-ai rugat si pentru manutuirea celor mai mari pacatosi ai lumii;

Bucura-te, ca in smerenia ta te considerai cel mai pacatos dintre toti oamenii;

Bucura-te, cel ce a dobandit isihia mintii si a inimii;

Bucura-te, cel ce ne faci partasi la harul ceresc prin mijlocirea ta;

Raportează această reclamăConfidențialitate

Bucura-te, iubitorul celor singuratici si iubitori de Dumnezeu;

Bucura-te, minte patrunzatoare a tainelor dumnezeiesti;

Bucura-te, pacea si bucuria sufletelor noastre;

Bucura-te, ca rugaciuni si mijlociri aduci pentru toti;

Bucura-te, caci cu post, privegheri si rugaciuni neincetate te-ai nevoit;

Bucura-te, mare Isaac cel cu viata si cu nume minunat;

Bucura-te, povatuitor al rugaciunii si linisii celei desavarsite;

Bucura-te, cel ce ne inveti ca milostenia apropie sufletul de Dumnezeu;

Bucura-te, Sfinte Parinte Isaac Sirul, mare rugator pentru intreaga lume!

 Condacul 8

Din pricina multor nevointe si a studierii zilnice si aprofundate a sfintei scripturi, mai la batranete Sfintul Isaac Sirul a orbit de ochii cei trupesti insa cei duhovnicesti mai mult s-au deschis si s-au luminat cu harul cel dumnezeiesc, zicand lui Dumnezeu cu multumire:  Aliluia!

Icosul 8

Roada smereniei, a dreptei socoteli si a ascultarii s-a vazut la Sfantul Isaac atunci cand a primit cu multumire ca fratii sa-l ia din pustie si sa-l ingrijeasca in manastirea lor avandu-l ca un pe un pastor si invatator duhovnicesc in mijlocul lor, ascultandu-l ca pe un parinte si invatand din pilda vieturii lui celei sfinte si bineplacute lui Dumnezeu, iar noi cei ce ne-am invrednicit a-ti alcatui cantare iti zicem  acestea:

Bucura-te, mare sfant parinte iubitor de Hristos;

Bucura-te, purtatorule de mari daruri ceresti;

Bucura-te, ca din vietuirea ta curata si ingerii sau minunat;

Bucura-te, mare iubitor de Dumnezeu;

Bucura-te, ca voind sa petreci viata ingereasca in pustiu te-ai nevoit;

Bucura-te, ca pustiul ca pe o comoara de mare pret l-ai socotit;

Bucura-te, ca pierzand vederea cea trupeasca te-ai desfatat de vederea cea duhovniceasca;

Bucura-te, cel ce te-ai bucurat de vederea duhovniceasca mai mult decat cea trupeasca;

Bucura-te, suflet smerit cu Dumnezeu unit;

Bucura-te, inima inmiresmata de dragostea Mantuitorului;

Bucura-te, izvor tamaduitor de orbire duhovniceasca;

Bucura-te, ca prin increderea ta in Domnul Hristos pe El mult L-ai bucurat;

Bucura-te, cel impreuna cu Sfantu Efrem Sirul praznuit in cer si pe pamant;

Bucura-te, cel caci cu sfintii in Slava Domnului te veselesti;

Bucura-te, nadejdea sufletului meu;

Bucura-te, Sfinte, icoana luminoasa cu raze de iubire si nadejde in Dumnezeu;

Bucura-te, parinte al iubirii dumnezeiesti si invatator al osandirii de sine pentru smerenia deplina;

Bucura-te, ca invataturile tale sunt hrana si tamaduire sufletelor noastre;

Bucura-te, caci rugaciunile tale sunt bine primite la Dumnezeu;

Bucura-te, Sfinte Parinte Isaac Sirul, mare rugator pentru intreaga lume!

Condacul 9

Bucurie mare ai adus la toata lumea cu pilda vieturii sfinte si cu invataturile tale despre Dumnezeu si tainele proniei Sale, incat de uimire umplandu-ne noi ii multumim lui Dumnezeu pentru tine si cantam Lui: Aliluia!

Icosul 9

Ne bucuram de darul cel prea mare facut tie sfinte, de bunatatea Lui Dumnezeu de a-ti decoperi tie mare taine dumnezeiesti spre folosul duhovnicesc al celor care il cauta pe Dumnezeu din dragoste de Dumnezeu si nu din dragoste sau pretuire de sine, a celor care se nevoiesc in post si rugaciune de dragul lui Dumnezeu si a ramane in comuniune de iubire cu El, si nu se nevoiesc pentru a arata ca sunt mai buni ca altii , pentru cei ce au inteles dragostea ta de Dumnezeu si de toti oamenii, indraznim a te ferici zicand:

Raportează această reclamăConfidențialitate

Bucura-te, mare indrumator duhovnicesc al monahilor si mirenilor deopotriva;

Bucura-te, ravnitor al asprei nevointe, al tacerii si al contemplarii duhului;

Bucura-te, parinte prea intelept, mare povatuitor duhovnicesc al celor ce-L cauta din toata inima pe Dumnezeu;

Bucura-te, mare ascet al crestinatatii si teolog al dreptei credintei de Dumnezeu daruit;

Bucura-te, apa curata de mult pret a pustiei;

Bucura-te, iubitorul isihiei si al tainelor dumnezeiesti;

Bucura-te, minte plina de cugetare duhovniceasca;

Bucura-te, datator de bucurie adanca inimilor insetate de dragostea Creatorului;

Bucura-te, candela smereniei adevarate aprinse de focul dragostei de Dumnezeu;

Bucura-te, neincetatul rugator inaintea Prea Sfintei Treimi pentru pacatele noastre;

Bucura-te, iubitor al pustiei unde te-ai retras sa te rogi pentru intreaga lume;

Bucura-te, pentru multimea de sfinte invataturi pe care ni le-ai lasat mostenire;

Bucura-te, ca ne-ai invatat sa ne rugam pentru toti chiar si pentru vrajmasii nostrii;

Bucura-te, ca impreuna cu tine si fratele s-a nevoit invatand pe toti fratii sfanta credinta;

Bucura-te, Sfinte Parinte, ca episcop de Ninive fiind tot ca un sihastru ai trait;

Bucura-te, ca hrana cea mai de folos ti-a fost sfanta rugaciune;

Bucura-te, ca din citirea si aprofundarea sfintei scripturi te-ai hranit cu taine ce nu sunt din aceasta lume;

Bucura-te, cel ce pururea te rogi pentru mantuirea crestinilor ortodocsi;

Bucura-te, cel ce neincetat te rogi pentru manturiea la toata lumea ca toti sa vina la constiinta adevarului;

Bucura-te, Sfinte Parinte Isaac Sirul, mare rugator pentru intreaga lume!

Condacul 10

In marea acestei vieti inotand, nadejde tare te avem, preacinsite parinte ca stim ca nu vom fi doborati de involburatele valuri ale primejdiilor avandu-te pe tine ajutor puternic in rugaciune si in glas de bucurie la limanul mantuirii vom canta lui Dumnezeu Aliluia!

Icosul 10

Cu raurile cucerniciei tale, dumnezeiesc pastor, te-ai bucurat ca o cetate in pustie adunand in jurul pildei vieturii tale multimea indumnezeita a cuviosilor si a drepcredinciosilor crestini, care cu dragoste striga tie:

Bucura-te, traitor al Dumnezului celui viu;

Bucura-te, cel care ai cunsocut pacea lui Dumnezeu care intrece orice intelegere a mintii;

Bucura-te, cel ce ne iubesti pe toti cu dragoste dumnezeiasca;

Bucura-te, cel ce ai spus: “Doamne Dumnezeul meu, trimite mangaiere tuturor celor aflati fara vina in tot felul de amare greutati”;

Bucura-te, sfinte al lui Dumnezeu care aprinzi in noi pacatosii darul rugaciunii;

Bucura-te, ca ne-ai invatat sa pazim cum se cuvine poruncile lui Dumnezeu;

Bucura-te, cuvioase si mare invatator, cel care ai ajuns in cea mai inalta treapta a iubirii de Dumnezeu;

Bucura-te, ca primind hrana duhovniceasca cugetarea cea dumnezeiasca, ai luat calea pustiei pentru a te nevoi in post si rugaciune;

Bucura-te, grabnic ajutator celor ce striga la tine fiind ingenunchiati de cruce;

Bucura-te, temelie sfanta a crestinilor, mirenilor si monahilor;

Bucura-te, intelepciune insuflata de Dumnezeu ca sa o daruiesti tuturor;

Bucura-te, izvor nesecat al invataturilor dumnezeiesti;

Bucura-te, pentru comoara de mult pret pe care ne-ai lasat-o noua prin invataturile tale cele iubitoare de frumos;

Bucura-te, ca ne inveti sa ne imbracam mai mult in haina smereniei;

Bucura-te, pentru toate invataturile tale ce ne sunt de mare folos pe calea noastra spre Hristos;

Raportează acestă reclamăConfidențialitatBucura-te, cel ce ai adus mare bucurie sfintilor ingeri si tuturor sfintilor cu dragostea ta pentru Dumnezeu si nevointele pustnicesti;

Bucura-te, mare folositor si scump rugator pentru cei care te cheama in ajutor;

Bucura-te, ca atat de minunat ai spus: “Mucenic viu este cel ce se caieste cu adevarat”;

Bucura-te, cel ce ne inveti ca viata aceasta ne-a fost data pentru pocainta;

Bucura-te, Sfinte Parinte Isaac Sirul, mare rugator pentru intreaga lume!

Condacul 11

Roaga-te, sfinte al Mantuitorului Hristos pentru intreaga lume ca toti sa ajungem la pocainta ta adevarata, a ninivitenilor, cu smerenie adanca sa scapam de suferinta cea amara a celor ce nu se smerescc, ca mantuindu-ne cu toti prin rugaciunile tale si ale tuturor sfintilor sa ii cantam neincetat lui Dumnezeu cu toata dragostea si cu toata recunostiinta: Aliluia!

Icosul 11

Lumina cea cereasca primind-o, parinte, lasand in urma desertaciunilre si tulburarile pamantesti, te-ai facut mostenitor al lui Hristos, rodind bunatatile cele venice, pentru aceasta mijloceste cu rugaciunile tale izbavirea de patimi celor ce cu dragoste iti canta tie:

Bucura-te, cel ce mereu ai tanjit launtric dupa dragostea si dorul lui Dumnezeu;

Bucura-te, ca in pustie te-ai retras ca sa fugi de toate desertaciunile lumesti;

Bucura-te, bucuria sufletului meu si al tuturor celor chinuiti de ispite, ganduri, griji si furtuni in lumea aceasta;

Bucura-te, cel ce ai spus ca postul este cununa celor ce se infraneaza;

Bucura-te, cel ce ai zis “Omule, coboara-te cu mintea in camara inimii tale si atunci ai ajuns in cer”;

Bucura-te, oglinda duhovniceasca in care fiecare ne putem privi neputinele duhovnicesti;

Bucura-te, ca tu ne oglindesti asa cum se cuvine viata cea indumnezeita;

Bucura-te, hrana pustiei pentru sufletele infometate de mantuire;

Bucura-te, parintele iubirii si al smeritei rugaciuni;

Bucura-te , cel ce ai fost luminat de Dumnezeu cu lumina Duhului Sfant;

Bucura-te, mult iubitor de Hristos si de toata zidirea Lui;

Bucura-te, margaritar si floare pretioasa a rugaciunii pentru toti;

Bucura-te, ca ne inveti rabdarea in suferinte;

Bucura-te, ca ne inveti sa dorim mantuirea tuturor ca sa scapam de gandul osandirii aproapelui;

Bucura-te, mireasma duhovniceasca a pustiei chiar si in mijlocul cetatii;

Bucura-te, reazem duhovnicesc al sihastrilor si a celor ce se nevoiesc cu singuratatea chiar si in mijlocul lumii;

Bucura-te, cel plin de dragoste de Dumnezeu si pentru tot ceea ce iubeste El;

Bucura-te, floare rara a smereniei;

Bucura-te, cel ce ai ajuns la desavarsirea cea duhovniceasca prin dragostea cea dumnezeisca;

Bucura-te, Sfinte Parinte Isaac Sirul, mare rugator pentru intreaga lume!

Condacul 12

Harul cel dumnezeiesc revarsa-l noua de la Hristos Domnul Slavei, opreste dezbinarea in biserica ce mereu se face prin uneltirea vrajmasului diavol si prin amagariea lui, risipind cu rugaciunile tale toate desartele lui lucrari si tulburari, stinge asupririle celor potrivnici si indrepteaza viata noastra ca in unire si pace adanca toti sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia

Icosul 12

Cantand maririle tale cu umilinta si evlavie, ne inchinam sfintelor tale nevointe duhovnicesti, fericind chinurile vietii tale pustincesti ce le-ai rabdat pentru Mantuitorul nostru Iisus Hristos si multumindu-ti pentru toate binefacerile tale, graim unele ca acestea:

Bucura-te, vas cinstit al Duhului Sfant si al dumnezeiestilor descoperiri;

Bucura-te, mangeierea sufletelor celor ce se pocaiesc cu adevarat de pacatele lor;

Raportează această reclamăConfidențialitatBucura-te, floare duhovniceascsa a pamantului sirian;

Bucura-te, sabie tare a duhului in lumea robita de pacat;

Bucura-te, cel ce te rogi pentru noi ca toti sa ajungem la cunoasterea lui Dumnezeu cea adevarata;

Bucura-te, mult luminatorule al mintilor si al inimilor insetate de bunatatea lui Dumnezeu;

Bucura-te, preacuvioase astru stralucitor al bisericii lui Hristos ce risipesti toata negura uneltirilor diavolesti;

Bucura-te, cel ce te-ai retras din scaunul de episcop pentru a te feri de galcevile oamenilor tulburati de certuri pentru credinta;

Bucura-te, cel ce cu mare evlavie propovaduiai cuvantul Evangheliei lui Hristos prin cuvantul si prin pilda vieturii tale celei smerite;

Bucura-te, ca ravnind dupa aspra nevointa, pentru blandete si smerenie te-ai retras in adancul pustiei;

Bucura-te, lumina blanda calauza celor rataciti prin scris si vietuire sfanta;

Bucura-te, minte luminata de Duhul Sfant pentru a ajuta la deschiderea mintior celor ce voiesc sa inteleaga tainele sfintelor scripturi;

Bucura-te, cel ce cu invatatura, virturtile si viata ta cea placuta lui Dumnezeu te-ai facut frumoasa pilda monahilor si esti minunat mijlocitor in rugaciune pentru toti;

Bucura-te, Sfinte al lui Dumnezeu, cel ce esti numarat cu cei intai nascuti inscrisi in cer in Imparatia Cerurilor;

Bucura-te, ca ne inveti cum sa ajungem in ceata sfintilor prin bucuria dragostei si a smereniei;

Bucura-te, ca prin viata ta pamanteasca si duhovniceasca ne-ai aratat chipul pocaintei celei adevarate;

Bucura-te, ca din tinerete viata ta ai inchinat-o lui Dumnezeu, iar acum in viata cea pururea cea neimbatranitoare petreci cu toti minunatii sfinti ai lui Hristos;

Bucura-te, blandete sfanta ce ai ajuns a privesti pe toti oamenii prin ochii milostiviri lui Hristos;

Bucura-te, dragul si minunatul nostru parinte duhovnicesc;

Bucura-te, Sfinte Parinte Isaac Sirul, mare rugator pentru intreaga lume!

Condacul 13

O, Sfinte Parinte Isaac Sirul, cel minunat in intelepciune si cu viata in toate chipurile infrumusetat, ajuta-ne si pe noi sa punem inceput bun pocaintei si sa rabdam cu credinta toate incercarile acestei vieti, iar prin mila lui Dumnezeu sa atingem limanul nepatimirii si al dragostei dumnezeiesti dupa modelul sfintei tale vietuiri ce ai avut-o in aceasta lume  in care ne aflam si noi. Dar plini fiind noi de tot felul de patimi si neputinte, insa nu deznadajduim de mila si ajutorul Mantuitorului nostru Iisus Hristos si prin mijlocirile tale si ale tutor sfintilor lui primeste aceasta alcatuire de cantari ce am adus-o in cinstea ta si a nevointelor tale celor dumnezesti, fii mereu in rugaciune, mijlocitorul nostru si al intregii lumi pentru mantuiea cea milostiva a tuturor in Domnul nostru Iisus Hristos Mantuitorul lumii, ca dimpreuna cu tine si cu toti sfintii care din veac au bineplacut lui Dumnezeu sa cantam plini de recunostina sfanta in imparatia iubirii si a Preasfinte Treimi un neincetat Aliluia Aliluia Aliluia! (Acest Condac se repeta de 3 ori)

Icosul 1

Om fiind prin fire, inger prin purtari ai fost vazut sfinte parinte Isaac Sirul, de aceea minunandu-ne de viata ta bineplacuta lui Dumnezeu, zicem tie acestea:

Bucura-te, Parinte, ca Hristos ni te-a arata noua;

Bucura-te, cel ce ai intrat de tanar in manastirea Marelui Matei impreuna cu fratele tau;

Bucura-te, ca ne arati calea catre inimile noastre;

Bucura-te, descoperitor al tainelor dumnezeiseti;

Bucura-te, cel ce ne inveti sa primim cu smerenie si rabdare leacul cel amar al ispitelor;

Bucura-te, ca ne esti pilda de sfanta nevointa;

Bucura-te, al crestinilor indrumator spre pocainta;

Bucura-te, cel ce ne inveti ca nimeni nu s-a suit la cer fara de cruce;

Bucura-te, izvor nesecat de lacrimi si bucurie sfanta;

Bucura-te, revarsare de minuni uimitoare;

Bucura-te, ca ne hranesti cu rugaciunile tale;

Raportează această reclamăConfidențialitatBucura-te, ca din frageda pruncie fapta cea buna ai ales-o;

Bucura-te, Sfinte Isaac cel ales de Hristos a fi calauza monahilor;

Bucura-te, smerenie inalta ca ai fugit de cinstea staretiei si l-ai lasat pe fratele tau sa primeasca aceasta cinste in fata fratilor manastirii;

Bucura-te, mare rugator pentru omenirea intreaga si pentru toata faptura ziditorului;

Bucura-te, ca in incercarile si necazurile noastre mijlocesti Prea Sfintei Treimi pentru noi;

Bucura-te, ca fapta cea buna si sarguinta ca prietene tu ti le-ai ales;

Bucura-te, Precuvioase, trambita duhovniceasca ce binevesteste iubirea dumnezeiasca la toata faptura;

Bucura-te, ca ne-ai aratat cuvantul dreptei credinte;

Bucura-te, Sfinte Parinte Isaac Sirul, mare rugator pentru intreaga lume!

Condacul 1

Din tinerete l-ai indragit pe Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Sfinte al lui Dumnezeu. Cautand numai Aceluia cu inflacarare sa-I urmezi in post si rugaciune tot mereu, in pustie nevoindu-te iar cu inima plina de umilinta dobandind iubirea lui Dumnezeu, te-ai aratat vas ales al teologhisirii despre milostivirea Creatorului si fata de toata faptura Sa. Pentru aceasta ne rugam tie, mijloceste pentru noi, Sfinte Parinte, cu rugaciunile tale cele bine placute lui Dumnezeu ca sa-ti cantam tie: Bucura-te, Sfinte Parinte Isaac Sirul, mare rugator pentru intreaga lume!

Rugăciune a Sfântului Isaac Sirul

Sfințește-mă prin tainele Tale, luminează-mi gândirea prin cunoașterea Ta, fă să răsară nădejdea Ta în inima mea și învrednicește-mă să-Ți cer aceasta în rugăciunea dinlăuntrul meu, Dumnezeule și Tată al meu, Stăpânul vieții mele. Aprinde facla Ta înlăuntrul meu, revarsă în mine ce-i al Tău, ca să uit ce-i al meu. Pune în mine constrângerea minunării de Tine, ca să fie mai tare decât constrângerea firii. Stârnește în mine vederea tainelor Tale ca să pot simți ce a fost sădit în mine la Sfântul Botez. Ai așezat în mine o călăuză; fă ca ea să mă facă să văd slava Ta în toată vremea. M-ai făcut lumină și sare a lumii [Mt 5, 13-14]; fă să nu mă fac piatră de poticneală pentru tovarășii mei. Am ieșit din lume; să nu-mi întorc nicicând privirea spre ea și spre cele de care m-am lepădat când m-am făgăduit Ție. Pune un dulce frâu pe inima mea, ca simțurile mele să nu mă mai privească în afara căilor Legii Tale. Îmbarcă pornirile mele la corabia pocăinței, ca să pot sălta în ea trecând marea acestei lumi până ce voi ajunge la limanul nădejdii Tale. Prin aducerea aminte de Tine, gândirea mea să se întărească în ispitirile mele. Prin strălucirea cunoașterii Tale luminează calea întunecată dinaintea mea. Amin.

Sfântul Isaac Sirul – Dobândirea exercițiului în rugăciune

Dacă vrei să te dăruieşti cu sufletul acelei rugăciuni care curăţeşte mintea, şi prin priveghere în timpul nopţii să dobândeşti gânduri luminoase, depărtează-te de priveliştea lumii şi taie întâlnirile cu oamenii şi nu primi în chilia ta prieteni, nici din obicei, nici în chip de bunătate, ci primeşte numai pe cei de un chip, de un cuget şi de o taină cu tine. Şi în vorbirea despre suflet teme-te de amestec străin, care se porneşte fară voia ta. Şi după ce ai tăiat, ai dezlegat şi ai făcut să înceteze cu totul vorbirea despre cele din afară, atunci abia leagă într-un singur jug rugăciunea cu milostenia, şi sufletul tău va vedea lumina adevărului.

Pentru că, pe măsură ce se linişteşte inima de tulburarea lucrurilor din afară, în aceeaşi măsură mintea poate primi înţelegerea gândurilor şi a lucrurilor dumnezeieşti, şi se poate minuna de ele. Căci sufletul are obiceiul de a schimba o convorbire cu alta, dacă ne silim să arătăm o cât de mică sârguinţă. Îndeletniceşte-te cu citirea Scripturilor, care-ţi va arăta calea spre fineţea contemplaţiei, şi cu citirea vieţii Sfinţilor, chiar dacă la început nu vei simţi dulceaţa, din pricină că stai prea aproape de întunecimea lucrurilor, ca să schimbi o convorbire cu alta.

Şi când te vei scula pentru rugăciunea şi pravila ta, în locul gândurilor lumeşti, pe care le-ai fi văzut şi auzit, te vei afla cugetând la Dumnezeieştile Scripturi, pe care le-ai citit. Și prin aceasta vei uita pomenirea acelora. Şi astfel merge mintea spre curăţie. Și aşa se împlineşte cuvântul, cel scris: că sufletul este ajutat la citire, când stă la rugăciune. Şi iarăşi, că din rugăciune sufletul capătă lumină, ca să citească. Şi citirea iarăşi, în locul amestecului cu cele din afară, dă materie felurilor de rugăciune, întrucât din citire iarăşi, sufletul capătă lumină ca să se roage fără preget și fără nici un amestec.

(Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 118)

Rugaciune de pocainta a Sfantului Isaac Sirul

Mareste imaginea.

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care ai plâns pentru Lazăr şi lacrimi de întristare şi de milostivire ai vărsat pentru dânsul, primeşte lacrimile mele. Cu patimile Tale, vindecă patimile mele. Cu rănile Tale, tămăduieşte rănile mele. Cu sângele Tău, curăţeşte sângele meu şi amestecă în trupul meu mireasma trupului Tău celui de viaţă făcător.

Fierea cu care vrăjmaşii Te-au adăpat să îndulcească amărăciunea cu care potrivnicul m-a adăpat. Trupul Tău întins pg Cruce să întindă către Tine mintea mea cea trasă în jos de diavoli. Capul Tău, pe care l-ai aplecat pe Cruce, să înalţe capul meu cel pălmuit de potrivnici. Preasfintele Tale mâini, pironite de cei fără de lege pe Cruce, să mă tragă spre Tine din prăpastia pierzării, precum a făgăduit preasfântă gura Ta. Faţa Ta, cea batjocorită cu pălmuiri şi cu scuipări, să umple de strălucire faţa mea cea întinată în fărădelegi. Duhul Tău, pe care l-ai încredinţat Tatălui când erai pe Cruce, să mă povăţuiască spre Tine, prin harul Tău. Nu am inimă plină de durere ca să Te caut. Nu am pocăinţă, nici umilinţă, care întorc pe fii la moştenirea lor.

Nu am lacrimi mângâietoare, Stăpâne. S-a întunecat mintea mea cu cele lumeşti şi nu poate să caute spre Tine cu durere. S-a răcit inima mea de atâtea ispite şi nu poate să se înfierbânte cu lacrimile dragostei celei pentru Tine. Ci Tu, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule, Vistierul bunătăţilor, dăruieşte-mi pocăinţă neştirbită şi inimă îndurerată, ca să pornesc cu tot sufletul în căutarea Ta, căci fără Tine mă voi înstrăina de tot binele. Dă-mi aşadar, Bunule, harul Tău. Tatăl, Care Te-a născut din sânurile Sale fără de ani şi mai înainte de veci, să înnoiască în mine închipuirea icoanei Tale. Te-am părăsit, Doamne, să nu mă părăseşti. Am ieşit de la Tine, ieşi în căutarea mea. Du-mă la păşunea Ta cea duhovnicească. Numără-mă între oile turmei Tale preaalese. Hrăneşte-mă împreună cu ele din verdeaţa dumnezeieştilor Tale Taine, căci inima lor curată este sălaşul Tău şi se vede într-însa strălucirea descoperirilor Tale. Strălucirea Ta este mângâierea şi odihna celor ce s-au ostenit pentru Tine în necazuri şi în toate felurile de chinuri. Acestei străluciri mă învredniceşte şi pe mine, nevrednicul, cu harul şi cu iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în vecii vecilor. Amin.

 

Rugăciunea Sfântului Isaac Sirul pentru sporirea iubirii și unirea cugetului cu Dumnezeu

100Votes

Creatorule al nostru, al tuturor, Care știi bine boala și neputința firii mele, depărtează de la mine puterea potrivnicului, abate năvala păcatului din mădularele mele, stinge aprinderea lui din inima mea, tinde sufletului meu abătut mâna Ta tămăduitoare, leagă simțurile mele lăuntrice cu legătura Crucii Tale, sporește în mine belșugul iubirii Tale care vine din înțelegerea Celui Răstignit, strânge gândirea mea înăuntru cu tainele ascunse pe care le poartă Crucea, întărește în mine aducerea-aminte de smerenia Iubitului Tău Fiu, și fă să crească în mine minunarea în fața economiei Tale pentru mine. Amin.

Icoana: Dumnezeu – Creatorul, se afla la intrarea in Catedrala Mitropolitana „Sf. Treime” din Sibiu.

Doamne Iisuse Hristoase, Dumne­zeul nostru, Care cercetezi făptura Ta, Căruia Îi sunt arătate patimile mele și neputința firii noastre omenești și tă­ria vrăjmașului nostru, Tu Însuți mă aco­­peră de răutatea lui, pentru că pu­terea lui este tare, iar firea noastră păti­mașă și tăria neputincioasă. Tu, dar, o, Bu­nule, Cel ce știi neputința noastră, Care și porți greutatea neputinței noas­tre, pă­zește-mă de tulburarea cu­ge­te­lor și de potopul patimilor și fă-mă vrednic a­ces­tei slujbe sfinte a Ta, ca nu cumva, în poftele mele cele întinate, să pierd dulceața ei și să mă aflu fără de rușine și fără de frică înaintea Ta. Ci, Doamne, preadulcele meu Iisuse, miluiește-mă și mă mântuiește.

Mă închin, Doamne, tronului măreției Tale eu, care sunt pulbere și cenușă [Facerea 18, 27] și drojdia omenirii; Ție, Căruia zeci de mii de îngeri și oștirile nenumărate ale serafimilor Îți aduc cu laudele lor de foc și sfintele lor mișcări o închinare spirituală în ascunzimea firii lor; Ție, Fire Sfântă ascunsă de simțirea și cunoașterea tuturor făpturilor create. Căci ești aproape de toți cu ajutorul Tău ori de câte ori e nevoie și ușa Ta e deschisă cu timp și fără timp [II Timotei 4, 2] cererilor tuturor.

Nu Te scârbești de păcătoși și măreția Ta nu se îngrețoșează de sufletele întinate cu tot felul de păcate, ci pe toate le scoți din rele nesfârșite. Așa și pe mine, Doamne, deși sunt cu totul întinat, m-ai învrednicit să cad cu fața la pământ înaintea Ta și să îndrăznesc să iau în gura mea Sfântul Tău Nume, măcar că sunt un vas plin de necurăție și nevrednic să mă număr printre copiii lui Adam. Dă-mi, Doamne, să mă sfințesc prin laudele Tale și să mă curățesc prin aducerea aminte de Tine. Înnoiește-mi viața prin schimbarea gândirii și prin gânduri folositoare pe care harul Tău le stârnește în mine. Călăuzește-mi gândirea când meditează la Tine și fă-mi să uit purtarea șchioapă prin înnoirea gândirii pe care o stârnești în mine. Pune în mișcare în mine cereri de folos, potrivind dorința mea cu dorința Ta, „căci Tu dai rugăciune celor ce se roagă” [I Regi 2, 9]. Întipărește în mine o singură dorință, care să privească neîncetat spre Tine, și o gândire care să nu slăbească nicicând în nădejdea ei în Tine din pricina morților neîncetate suferite pentru Tine. Dă-mi, Doamne, să mă rog înaintea Ta nu cu cuvinte nesimțitoare rostite din vârful buzelor, ci să stau prăvălit până la pământ în smerenia ascunsă a inimii și căința gândirii. Amin.

 

Am auzit pe cineva spunând "nu traversa oceane pentru oameni care nu ar traversa nici măcar o baltă pentru tine".

 Ceea ce mi s-a părut un sfat bun.

Dar apoi altcineva a intervenit și a spus "Nu. Fă-o. Traversează oceane pentru oameni. Iubiți toți oamenii. Fără condiții. Fără să te întrebi dacă sunt sau nu demni. Traversează oceane, escaladează munți. Viața și dragostea nu se referă la ceea ce câștigi, ci la ceea ce oferi."

Și m-am răzgândit.

Tot ceea ce faci bun ramane in inimile oamenilor

 

 

“Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință prețuiește discuțiile profunde.
Când tu discuți cu partenerul tău despre lucruri profunde, când îi ceri părerea cu privire la lucruri profunde, tu îi transmiți „Prețuiesc inteligența ta și sunt interesată să aflu părerea ta despre acest subiect”.
Acel bărbat poate avea toată înțelepciunea din lume, dar dacă tu nu întrebi, dacă nu discuți cu el despre lucruri profunde, nu vei beneficia de acea înțelepciune. Este necesar ca tu să arați că ești suficient de profundă ca să faci față unei discuții de acel nivel. Și faptul că ești capabilă să porți asemenea conversații cu el îl încântă.
Ați fi uimiți câți bărbați au partenere care nu sunt capabile să poarte o discuție profundă, care nu sunt capabile să le ofere o stimulare intelectuală. Și fiindcă nu ești capabilă să-l stimulezi intelectual, lumea te-a învățat să-i dai bărbatului mâncare și sex, că e suficient.
Ei bine, eu, ca bărbat, vă spun că nu e suficient. Nu pentru un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință.
Pentru unii bărbați poate fi suficient, dar pentru cei care au un nivel înalt de Conștiință sigur nu este. Un bărbat cu un nivel înalt de Conștiință prețuiește acele conversații în care vă stimulați intelectual unul pe celălalt și la finalul cărora amândoi vă simțiți îmbogățiți. “

 ,,SĂ IUBIȚI TOATE FĂPTURILE LUI DUMNEZEU, fiecare ființă și fiecare bob de nisip ... Iubiți fiecare frunzuliță, fiecare rază a lui Dumnezeu ... Iubiți animalele, iubiți plantele, iubiți toate lucrurile. Dacă iubești fiecare lucru, vei ajunge și la taina lui Dumnezeu care se află în lucruri ... Dacă vei reuși aceasta o dată, vei putea să-L cunoști în fiecare zi din ce în ce mai mult. Și, în cele din urmă, vei iubi întreaga lume cu o iubire sobornicească, universală".

F. M. Dostoievski

Iubirea adevarată pentru aproapele presupune următoarele:

 Iubirea adevarată pentru aproapele presupune următoarele:

    - Nu te mânia și nu ține minte răul asupra lui;

   - Nu-ti permite să-i vorbesti cuvinte mustrătoare ,de ocara,batjocoritoare ;

   - Păstrează cu el pacea,smereste-te în fața lui,nu te răzbuna pe el nicidecum,acolo unde poți să-i cedezi,cedeaza-i;

   -Dezvață-te de a contrazice și de polemică ,respinge-le ca pe niste semne ale mândriei și ale iubirii de sine ;

  -Vorbește bine despre cei care te vorbesc de rău ;Rasplateste-le cu bine pentru rău;

  - Roagă-te pentru cei care te supără ,te ofensează,te năpăstuiesc ,te prigonesc(v,Matei 5,21-48)

  - Sub nici un pretext nu judeca pe nimeni,de este bun sau rău ,având în fața ochilor pe acel singur om rău ,având în fața ochilor pe acel singur om rău pentru care trebuie sa răspunzi în fața lui Dumnezeu: pe tine.

   -Poartă-te cu aproapele așa cum ai dori sa se poarte si el cu tine(v.Matei 7,1-12).

   -Lasă si iartă din adâncul inimii greșelile altora față de tine,ca si Tatăl Ceresc să-ti ierte nenumăratele tale greșeli.

  - În sfârșit ,nu-l supăra pe fratele tău cu multa ta vorbire ,cu vorbirea deșartă,cu lipsa de respect.Purtându-te așa cu aproapele,vei oferi si dobândi față de el dragostea poruncită de Dumnezeu si plăcuta Lui;cu ea îți vei deschide accesul spre dragostea lui Dumnezeu.


Sf Ignatie Briancianinov

,,Dă cinste aproapelui ca chip al lui Dumnezeu,în sufletul tău,nevăzută pentru alții,evidentă doar pentru coonștința ta.Dă cinste aproapelui nefăcând diferență de vârstă ,de sex,de stare socială,și treptat va incepe sa se arate în inima ta sfânta dragoste .Cauza acestei iubiri sfinte nu sunt trupul si sângele ,nici atracția simțurilor,ci este Dumnezeu...


  Comparând această îmvățătură a Bisericii despre dragostea față de aproapele cu aceea înfățișare urâtă,deformată ,pe care o proclamă în prezent lumea ,te înfricoșezi de urâțenia ei.
   Să crești în inimă adevărata dragoste se poate doar în sânul Bisericii Ortodoxe ,în condițile indeplinirii poruncilor și a regulilor ,având ajutorul harului lui Dumnezeu prin Sfintele Taine.Pe măsura ce oamenii resping cugetarea smerită ,învățătura de pocăință a Părintilor Ortodoxiei,încredințându-se justificării de sine si preamăriri de sine,ei pierd dreapta înțelegere despre dragostea adevărată,o înlocuiesc cu ipocrizie cu falsitate.

Din Cartea Arhimandritul Lazăr despre bolile tainice ale sufletului.

Starețul Cleopa de la Sihăstria despre pocăință fără jertfele veterotestamentare:

 Bine a zis şi Sfântul Efrem Sirul: "Pocăinţa, fără jertfe şi fără cheltuieli, poate să împace şi să milostivească pe Dumnezeu. Pocăinţa a oprit jertfa sângeroasă, aducând jertfa conştiinţei. Ea nu caută ied, ci mărturisire. Nu cere oaie pentru jertfă, ci mărturisire din conştiinţă. Nu ai turturea de jertfă tu cel ce ai păcătuit? Suspină şi Dumnezeu, mai presus de turturea, îţi socoteşte ţie aceasta. Nu ai pasăre? Lăcrimează şi, în loc de jertfă, ţi se va socoti ţie. Nu ai porumbel? Vesteşte-ţi păcatele tale lui Dumnezeu şi-ţi vor fi ţie ardere de tot. Dacă te vei ruga, ca pe un viţel de jertfă va primi Dumnezeu rugăciunea ta. O, cât de mare este pocăinţa! O, cât de minunate sunt lucrurile cele dintru dânsa! Că una fiind, pe toate le poate".

"O, darul Evangheliei, că pe toată Legea a îndreptat-o Iisus! Poporul se face lui preot în Biserică; căci are conştiinţa care jertfeşte pentru dânsul. Din inimă se roagă şi milostiveşte pe Dumnezeu pentru sine".

 "Orice necaz s-ar abate asupra ta, orice boală te-ar putea lovi, oricât de greu de îndurat ți-ar fi în viața de familie, sau cât de nestatornică slujba - în toate aceste împrejurări, întoarce-te spre Împărăteasa Cerurilor, și cu lacrimi cere-i să te ajute.
Iar Ea, Apărătoarea Doamnă, te va auzi si te va ajuta în toate.
Adu-ți aminte că pentru ea nimic nu e cu neputință."

Icoana Maicii Domnului „Bucurie neașteptată”

 Bucură-Te, că prin Tine se coboară la noi bunăvoinţa Lui Dumnezeu!
Bucură-Te, că stingi văpaia patimilor noastre!
Bucură-Te, Cea care dăruieşti bucurie neaşteptată celor credincioşi!"

FII O CANDELĂ APRINSĂ!

 
"Am să iubesc până la sfârșitul lumii. Iar sfârșitul lumii e sfârșitul meu. Când am murit, lumea mea s-a sfârșit. Așadar, se cuvine să mă preocupe sfârșitul meu, nu sfârșitul lumii. A semnat cineva vreun contract că trăiește 70 sau 80 de ani?! Oricând povestea vieții noastre se poate încheia, brusc sau lin. „Apocalipsele” contemporane sunt în mintea și în inima mea, când urăsc, mint, invidiez, judec, etc. În mine e Raiul, în mine e iadul. În mine e lumina și în mine e întunericul.

Așadar, suflet drag, trăiește fiecare zi ca și cum ar fi ultima zi din viața ta. Astăzi poate fi cea mai frumoasă zi, de tine depinde ce alegi. Fii o candelă aprinsă, iar prin pilda propriei vieți fă lumea mai frumoasă în jur.

Iartă, iubește, binecuvintează! Ești o minune!

(Ieromonah Hrisostom Filipescu)

 Sfântul Isaac Sirul despre „Rugăciunea pentru iertarea greșelilor și îndreptarea lor”

Nimic nu e mai iubit de Dumnezeu și nici o cerere nu e mai repede auzită cum e rugăciunea prin care omul cere ierta­rea greșelilor și putere și ajutor pentru îndreptarea lor; ea îm­piedică ușor pedepsirea lor, chiar dacă e vorba de greșeli des­tul de grave. Cel care poartă de grijă de îndreptarea noastră va primi neîndoielnic și această cerere. Dacă însă în cererile de iertare mintea nu amestecă și cereri de îndreptare, atunci cererile de iertare nu vor fi primite, și el nu va fi scutit de pedeapsă; chiar dacă înmulțește rugăciunile, ele nu-i vor fi auzite, ca nu cumva nefiind pedepsit să se facă prilej de imitare și pentru alții.

(Sfîntul Isaac Sirul, Cuvinte către singuratici Partea II recent descoperită, Editura Deisis, Sibiu, 2007, p. 210)

Psalmul 85

 1.Pleacă, Doamne, urechea Ta şi mă auzi, că sărac şi necăjit sunt eu.2.Păzeşte sufletul meu, căci cuvios sunt; mântuieşte, Dumnezeul meu, pe robul Tău, pe cel ce nădăjduieşte în Tine.3.Miluieşte-mă, Doamne, că spre Tine voi striga toată ziua. Veseleşte sufletul robului Tău, că spre Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu.4.Că Tu, Doamne, bun şi blând eşti şi mult-milostiv tuturor celor ce Te cheamă pe Tine.5.Ascultă, Doamne, rugăciunea mea şi ia aminte la glasul cererii mele.6.În ziua necazului meu am strigat către Tine, că m-ai auzit.7.Nu este asemenea ţie între dumnezei, Doamne şi nici fapte nu sunt ca faptele Tale.8.Veni-vor toate neamurile pe care le-ai făcut şi se vor închina înaintea Ta, Doamne şi vor slăvi numele Tău.9.Că mare eşti Tu, Cel ce faci minuni, Tu eşti singurul Dumnezeu.10.Povăţuieşte-mă, Doamne, pe calea Ta şi voi merge întru adevărul Tău; veselească-se inima mea, ca să se teamă de numele Tău.11.Lăuda-Te-voi, Doamne, Dumnezeul meu, cu toată inima mea şi voi slăvi numele Tău în veac.12.Că mare este mila Ta spre mine şi ai izbăvit sufletul meu din iadul cel mai de jos.13.Dumnezeule, călcătorii de lege s-au sculat asupra mea şi adunarea celor tari a căutat sufletul meu şi nu Te-au pus pe Tine înaintea lor.14.Dar Tu, Doamne, Dumnezeu îndurat şi milostiv eşti; îndelung-răbdător şi mult-milostiv şi adevărat.15.Caută spre mine şi mă miluieşte, dă tăria Ta slugii Tale şi mântuieşte pe fiul slujnicei Tale.16.Fă cu mine semn spre bine, ca să vadă cei ce mă urăsc şi să se ruşineze, că Tu, Doamne, m-ai ajutat şi m-ai mângâiat.

Cine a gustat adevărul nu se mai sfădește pentru el

 Vrei să știi cum e omul lui Dumnezeu? Învață să-l recunoști din tăcerea lui necontenită, din plânsul și din luarea-aminte statornică la el însuși.

Vrei să știi cum e omul cu inimă spartă? Învață să-l recunoști după râul vorbelor lui, după simțurile lui tulburate și pornirea de a se sfădi pentru a avea dreptate în orice spune. Cine a gustat adevărul nu se mai sfădește pentru el. Cine se aprinde pentru adevăr n-a învățat încă adevărul așa cum este el; când îl va fi învățat cu adevărat, atunci va înceta să se mai aprindă pentru el. Darul lui Dumnezeu și cunoașterea Lui nu sunt motiv de tulburare și de ridicarea vocii, căci acolo unde sălășluiesc Duhul, iubirea și smerenia, acolo domnește pacea. Iată semnul venirii Duhului: cel adumbrit de El e desăvârșit în acestea. Gândirea care simte pe Dumnezeu n-are limbă pentru a vorbi; ea sălășluiește în inimă într-o adâncă pace. Într-un asemenea om nu se aprinde nici un zel, nici o mișcare de sfadă sau stârnire de furie; nu e pus în mișcare nici pentru credință, nici de dorința de ceva anume, nici chiar de dorința de a face ceea ce e de dorit, ci sufletul său sălășluiește într-o mare și nespusă pace și într-o mare liniștire. Căci cei care nu se cunosc pe ei înșiși se pun în mișcare împotriva celor neștiutori spre îndreptarea lor.

Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte către singuratici, partea a II-a, Ed. Deisis, Sibiu, 2007

Urăște păcatul!

 Să nu urăști pe păcătos; căci toți purtăm câte o vină; și dacă pentru Dumnezeu te pornești împotriva lui, plângi pentru el. Dar pentru ce să-l urăști? Păcatul din el urăște-l, iar pentru el roagă-te, ca să te asemeni cu Hristos, care nu se mânie împotriva celor păcătoși, ci se ruga pentru ei. Nu vezi cum a plâns El pentru Ierusalim? Dar și noi în multe chipuri suntem batjocoriți de draci. Și de ce să urâm pe cel ce s-a batjocorit ca și noi, de dracul, care și pe noi ne-a batjocorit? Și pentru ce, frate, să urăști pe păcătos? Oare pentru că, după a ta părere, nu este drept? Dar unde este dreptatea ta, dacă nu ai dragostea? De ce n-ai plâns mai bine pentru el? Ba, tu l-ai și gonit. Cu neștiință se mânie unii, care cred că se poartă rațional cu păcătoșii. […]

Teme-te mai mult de obiceiurile tale rele, decât de vrăjmași. Cel ce hrănește la sânul lui obiceiul este ca un om care hrănește la sânul lui focul. Că și puterea obiceiului și puterea focului se măsoară după materia pe care o înghit. Obiceiul, dacă cere o dată și nu-i dai ce-ți cere, slăbește. Dacă însă prima dată îi împlinești cererea, a doua oară îl găsești întărit împotriva ta.

Sursa: Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, Editura Bunavestire, 1997

ESTE NĂDEJDE: HRISTOS!

 Să nu cazi cu duhul, suflete, să nu te necăjeşti, să nu rosteşti asupră-ţi judecată fără întoarcere din pricina mulţimii păcatelor, să nu atragi asu­pra ta focul, să nu grăieşti: „M-a lepădat de la fa­ţa Sa Domnul”. Nu plac lui Dumnezeu vorbe ca acestea. Oare cel care a căzut nu mai poate să se ridice? Oare cel ce s-a abătut nu mai poate să se întoarcă? Sau nu ai auzit ce fel este harul Tatălui faţă de fiul risipitor?

Nu te ruşina, deci, să te întorci, ci spune cu îndrăznire: „Mă duc la Tatăl meu!” Scoală-te şi mergi.

El te va primi şi nu te va dojeni, ci mai vârtos Se va bucura de întoarcerea ta. El te aşteaptă, numai să nu te ruşinezi şi să nu te ascunzi de faţa lui Dumnezeu, cum a făcut Adam.

Pentru tine S-a răstignit Hristos, şi acum te va lepăda? El ştie cine ne strâmtorează, ştie că nu avem alt ajutător, fără numai El.

Hristos ştie că omul este sărman. Nu te lăsa, deci, pradă deznădejdii şi nepăsării, ca unul care este gata de foc. Hristos nu Se mângâie aruncându-ne pe noi în foc; nu este agonisită pentru El să ne trimită la munci.

Urmează fiului risipitor: părăseşte cetatea chi­nuită de foamete. Apropie-te şi te roagă, şi vei ve­dea slava lui Dumnezeu. Faţa ta se va lumina, şi tu te vei veseli în Raiul desfătării. Slavă Domnu­lui, Iubitorului de oameni, Care ne mântuieşte!”

Sf. Efrem Sirul

Pacatul judecarii aproapelui si a slujitorilor sfintiti Arhimandrit Vasilios Papadaki

 Atunci când vorbim despre judecare, înţelegem patima prin care condamnăm, defăimăm, umilim pe cineva, fie prin cuvintele rostite, fie prin acţiunile noastre, fie chiar şi numai prin gândurile pe care le avem. Este de la sine înţeles, că a critica pe cineva prin cuvinte sau prin diferite acţiuni este mai de condamnat decât a judeca pe cineva numai prin gând, pentru că în cel din ultim caz ne rezumăm numai la noi înşine neimplicându-i şi pe alţii. Acest lucru nu înseamnă însă că, dacă avem gânduri rele despre viaţa şi activitatea aproapelui nostru şi îl condamnăm numai în străfundul sufletului nostru, suntem nevinovaţi.

Prin urmare, dacă dorim ca Dumnezeu să nu ne condamne în Ziua Judecăţii, să nu cădem în greşeli mari şi să nu avem parte de multe întâmplări neplăcute în viaţa noastră, să ne ferim din toate puterile noastre de a judeca atât pe aproapele cât mai ales pe slujitorii sfinţiţi. Nimic nu ne îndepărtează mai mult de Dumnezeu cât ne îndepărtează dispoziţia sufletească egoistă, credinţa că suntem mai buni decât alţii care nu sunt vrednici decât de jignire şi de defăimare. Să nu fim aspri în judecăţile noastre, ca să nu fim judecaţi pentru faptele noastre de către Dumnezeu în acelaşi mod, adică cu asprime, în Ziua Judecăţii.

Atunci când puterea - din partea lui Dumnezeu - şi râvna - din partea noastră - se unesc într-o legătură strânsă, nu mai sunt piedici în calea mântuirii.

 Margaritare duhovnicesti culese de la Sfintiii Parinti 1) Două căi ne stau înainte: calea vieţii şi calea morţii; iar omului i-a fost lăsată libertatea de a
alege pe una ori pe cealaltă - să meargă pe calea vieţii sau pe calea morţii.
2) Unde e frică de Dumnezeu, acolo e suire spre virtute; iar unde este nepăsare şi nefrică,
acolo este pogorâre spre nelegiuire.
3) Nu huli, nu minţi, nu te jura, nu desfrâna cu gândul şi cu inima, nu privi la femei şi nu îţi tinde
către ele ochiul tău, nu fi iubitor de arginţi, ca Iuda, care pentru iubirea de arginţi L-a vândut pe
Domnul; nu dori ceea ce este al aproapelui tău; nu-l trece cu vederea pe cel sărman, că cel ce
necinsteşte pe sărac întărâtă pe Ziditorul său; nu cleveti, că de la clevetitor îşi întoarce faţa
Dumnezeu; nu grăi în deşert, că nu se va îndrepta spre bine calea celui care grăieşte în deşert;
nu fi făţarnic, că sabia lui Dumnezeu stă să cadă peste capul celui cu
sufletul împărţit.
4) Roagă-te Domnului cu frică şi cutremur, până la saţiul inimii, slavoslovind pe Dumnezeu fără
împrăştiere şi lenevie; în biserică să nu ţii cugete lumeşti, întrucât casa lui Dumnezeu casă de
rugăciune este, ci ia aminte la cuvântul lui Dumnezeu şi mărturiseşte-ţi păcatele tale; nu te ruga
să iasă cum vrei tu, ci roagă-te precum ai fost învăţat: „facă-se cu mine voia Ta, Doamne”; în
rugăciune să ceri mai înainte împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate celelalte se vor
adăuga ţie; roagă-te să fie iertate nu doar păcatele tale, ci şi ale celorlalţi oameni; roagă-te cu
osârdie, fără de tulburare, pomenire a răului sau gânduri necurate; pentru rugăciune
pregăteşte-te ca un luptător încercat, şi ia aminte să nu te smintească nălucirile diavoleşti; când
stai la rugăciune, taie toată minciuna şi jurământul şi orice grijă lumească; ca să te poţi ruga aşa
cum trebuie, împotriveşte-te păcatului până la moarte, ca un bun ostaş; fii neagonisitor şi nu te
îngriji de nici un lucru pământesc; nu te ruga să se întâmple cu tine ceea ce crezi tu că este
bine, ci să se întâmple ceea ce e plăcut înaintea lui Dumnezeu, că Dumnezeu ştie mai bine ce
îţi este de folos; roagă-te cu smerenie, ca vameşul, şi nu cugeta semeţ, ca fariseul.
5) Când vin gândurile rele, grăbeşte a le izgoni prin mărturisire; nu te ruşina să mărturiseşti
păcatele tale, fiindcă mărturisindu-le părintelui tău, vei zdrobi capul şarpelui.
6) Când te apropii a lucra Domnului, încinge-ţi inima pentru ispite şi necazuri.
7) Nu te lăsa momit de poftele gâtlejului, nu te amăgi cu îmbuibarea pântecelui şi alte lucruri
oprite.
8)Osteneşte-ţi trupul cu posturi, cu privegheri, cu osteneli, cu citirea Dumnezeieştilor Scripturi,
şi înrădăcinează în inima ta frica de Dumnezeu, frica de focul gheenei şi dorirea împărăţiei
Cerurilor.
9) Nu-ţi hrăni trupul cu bucate de multe feluri, că saturarea cu ele aduce somn îndelung şi greu;
şi precum norul ascunde razele de soare, aşa întunecă şi saţiul pântecelui mintea.
10) Nu stărui asupra amintirilor necurate şi pătimaşe, ca să nu te îndulceşti de ele spre pierzare
a ta: cu cât întârzie mai mult în inima ta chipuri de femei, cu atât mai mare va fi pofta pe care o
vor aprinde; fugi de întâlnirile cu femei necuvioase, că împreună-petrecerea cu ele se va face
ţie şarpe care atrage spre pierzare; mai bine să te apropii de o văpaie arzătoare decât de
femeie tânără şi necuvioasă, că ea este săgeată ucigătoare; să nu te înşele frumuseţea femeilor, că ea te cufundă în adânc cu mai multă sălbăticie decât valurile; nu adăsta la vorbă cu
femeia necuvioasă, ca să nu aprindă în tine focul poftei şi să nu ardă sufletul tău: precum
scânteia iscă flacără în paie, şi amintirea femeilor aprinde pofta. 11) Fii gata spre orice lucru bun; iubeşte blândeţea, seninătatea şi răbdarea; nu iubi lumea, şi
vei scăpa de întristările ei; dispreţuieste-o, şi totdeauna vei rămâne în bucurie, fiindcă cel ce a
dispreţuit lumea niciodată nu tânjeşte de gândurile trândăviei.
12) Nu te făli nici cu veşmântul, nici cu mersul, nici cu glasul şi cu ştiinţa vorbirii, nici cu
rugăciunea sau cu alte fapte bune: aşa cum poama repede se strică în loc umed, şi virtutea
devine putredă când este săvârşită cu slavă deşartă; precum nu e îngăduit a arde în cădelniţă
bălegar, nici Dumnezeu nu primeşte rugăciunea celui plin de slavă deşartă.
13) Nu te îngâmfa, omule, de vreme ce eşti praf şi cenuşă! De ce-ţi ridici sprânceana, ce în
curând va putrezi? Nu te înălţa mai presus de nori, ci să ştii că eşti pământ şi cenuşă: din
ţărână ai fost luat, şi în ţărână te vei întoarce; mare eşti, omule, şi cinstit, şi curat, atâta vreme
cât te ajută Dumnezeu; de Dumnezeu ai fost zidit, de Dumnezeu eşti şi ţinut: deci, nu te lepăda
de binefaceri şi nu-L uita pe Binefăcător. Chiar dacă ai plinit virtutea, asta e fiindcă El ţi-a ajutat.
14)Dumnezeu îl numeşte rob credincios pe acela care face fără făţărnicie şi cu râvnă voia Lui;
nu fi trândav, nu dormita atunci când citeşti ori cânţi, şi nu te lăsa momit de somn; alungă
plictiseala în rugăciune şi ia aminte cu osârdie la cuvintele psalmilor; nu lăsa cugetul să viseze,
fiindcă acolo unde e visarea sunt aproape patimile şi demonii.
15) Osteneşte-te ziua şi noaptea pentru curăţirea inimii, nu pentru agonisirea bogăţiei, care
nicicum nu te va ajuta în Ziua Judecăţii: cel ce adună comori pământeşti asemănatu-s-a cu o
corabie încărcată până peste poate, care la vreme de furtună uşor piere în valuri; iubitorul de
argint este legat de griji, precum robul de lanţuri; toate râurile, vărsându-se în mare, nu o pot
face să dea pe dinafară, iar pe iubitorul de argint nici un fel de câştig nu-l satură; iubitorul de
argint îşi umple casa cu lucruri şi cu aur, iar neagonisitorul îşi adună sieşi bunătăţi în cer, pe
care mintea le îmbrăţişează prin nădejdea cea fericită.
16) Adu-ţi aminte, omule, că azi sau mâine vei vedea cerurile, îi vei vedea pe îngeri şi te vei
înfăţişa înfricoşatului scaun al lui Hristos; deci, tinde-ţi ochii tăi spre înălţime - spre porţile vremea rugăciunii, când trupul ţi se pleacă spre pământ, sufletul tău să urce sus, la Dumnezeu.
17) Neîncetat roagă-te şi iubeşte liniştea, dacă vrei să-ţi păzeşti inima desprinsă de toate
lucrurile.
18) De vrei să fii adevărat fiu al lui Dumnezeu, plineşte poruncile pe care le-a poruncit Hristos
Dumnezeu.
19) Dacă te-a ocărât cineva, ori te-a bătut, lasă aceasta în seama Domnului şi nu cârti, că mare
e plata răbdării.
20) Sculându-te dis-de-dimineaţă, mânecă spre Domnul, iar seara grăbeşte către rugăciunea
de seară; rugăciunile, suspinurile şi milosteniile noastre să urce înaintea feţei lui Dumnezeu.
21) Când se vorbeşte despre lucruri duhovniceşti, sufletul nostru să fie liber de toată grija
lumească şi pământească: să izgonim din mintea noastră toate cele pământeşti şi să ne
îndeletnicim numai cu ascultarea cuvântului lui Dumnezeu, atunci când acesta se citeşte.
22) Să ne temem şi să ne cutremurăm atunci când stăm în biserică în ceasul săvârşirii Tainelor
Celor înfricoşate; de vei intra cu inimă curată în biserica lui Dumnezeu - aproape e de tine
mântuirea, iar dacă o vei face cu viclenie şi făţărnicie - osândirea şi muncile nu sunt departe de
tine; cel ce a întinat porfira împărătească este supus pedepsei: oare nu sunt cu mult mai
vrednici de pedeapsă cei ce se apropie de Dumnezeieştile Taine cu gânduri întinate, iar nu cu
inima curată?
23) Trebuie să ne învăţăm şi să ne smerim trupul cu înfrânarea, astfel ca drept răsplată pentru
lipsirea de strălucirea vieţii pământeşti să primim împărăţia Cerurilor, unde împreună-locuitori cu
noi vor fi Sfinţii Apostoli, Proorocii, Mucenicii şi toţi drepţii, dimpreună cu cetele arhanghelilor şi
îngerilor.
24) În nevoinţe şi rugăciuni să petreci viaţa ta, iar nu în lene şi plăceri deşarte; până când vom
mai fi împătimiţi de viaţa cea deşartă şi de grijile ei? Oare nu-s ca un vis toate cele lumeşti, ca
umbra şi ca iarba, care acuma este, iar mâine nu, azi - floare frumoasă, iar mâine - ţărână
puturoasă?
25) Nimic nu e mai rău decât răsfăţul pântecelui, şi nici mai ruşinos - fiindcă el face sufletul
trupesc, el întunecă inima, el nu-i îngăduie a căuta la poruncile lui Dumnezeu.
26) Cum să avem nădejde de mântuire, de nu purcedem a lucra virtutea şi nu ne lepădăm de
pământ şi de grijile lui? Vai nouă, dacă timpul ce ni s-a dat îl cheltuim în deşertăciuni!
27) Mare folos aduce citirea Dumnezeieştilor Scripturi, căci ele sunt lumină şi hrană pentru
suflet.
28)Punând început vieţuirii celei bune, să te nevoieşti a o desăvârşi, ca la bătrâneţe să te arăţi
făclie ce luminează fiecăruia calea Domnului, ca să nu fie întru noi azi înfrânare şi
blândeţe, iar mâine - îmbuibare şi mânie; azi - priveghere şi smerenie, iar mâine - visare şi
slavă deşartă. Luaţi aminte la neamurile cele de demult şi vedeţi că toţi câţi au bineplăcut lui
Dumnezeu au primit făgăduinţele cele bune prin răbdare şi statornicie în nevoinţe.
29) Neîncetat trezveşte-te, iubitule, că fără de trezvie nu vei înălţa către Dumnezeu rugăciune
curată; să nu fii dispreţuitor, ci să păzeşti sfinţenia în legăturile cu ceilalţi.
30) Nimic nu-L bucură pe Dumnezeu atât de tare ca întoarcerea noastră şi trecerea de la rău la
bine; mărturiseşte-ţi cu îndrăzneală şi credinţă toate păcatele tale: precum zăpada vor pieri, iar
tu te vei albi.
31) Roagă-te neîncetat: nu se tem lupii de sabie cum se tem demonii de rugăciune; cei ce
dispreţuiesc rugăciunile şi slujbele dumnezeieşti sunt de nevindecat, că nebuneşte fug de
bolniţă; cei ce socot slavoslovirea lui Dumnezeu o îndeletnicire de mâna a doua, cei care întorc
spatele dumnezeieştilor Scripturi şi cei ce n-au în gând decât plăcerile şi bucuriile pământeşti se
aruncă orbeşte în prăpastia pierzării.
32) Când mergeţi undeva împreună, luaţi aminte ca niciodată să nu rămâneţi, stând de vorbă,
fără frică de Dumnezeu şi fără pomenirea dreptei răsplătiri, a înfricoşatei Judecăţi şi a pedepsei
păcătoşilor: încât cuvânt putred să nu iasă din gura voastră.
33) Nu este cu putinţă omului a iubi slava vremelnică şi a se învrednici de cea veşnică, fiindcă
dragostea de această lume e vrăjmăşie faţă de Dumnezeu.
34) De-l dispreţuieşti pe sărac, vei fi şi tu dispreţuit de către Cel Ce pentru el a sărăcit; nu-i
deschizi celui care bate, nu ţi se va deschide uşa împărăţiei lui Dumnezeu; nu ţi-ai plecat
urechea spre tânguirea celui necăjit, nici suspinarea rugăciunii tale nu va fi ascultată.
35) Taie trufia şi îndrăzneala, înfrânează-ţi limba şi pântecele, şi vei scăpa de mari poticneli.
36) Trăirea în deşert şi vorbirea spurcată să le alungi departe de tine, ştiind că vei da seama
pentru orice cuvânt care îţi iese de pe buze; când vorbeşti cu cineva despre ceva, nu te gâlcevi,
ci spune: „da”, şi e de-ajuns; dacă celălat va spune vreun lucru nepotrivit, tu zi-i: „nu înţeleg ce
spui”; de înfricoşata Judecată şi de chinurile veşnice să nu se depărteze niciodată cuvântul tău,
ci pretutindenea vesteşte despre ele. 37) Liniştirea (isihia) e tovărăşie cu îngerii, făurărie a tuturor virtuţilor, cea mai bună armă pentru
înfrângerea vrăjmaşilor, care deschide cerul ca să primim lumina şi vederea lui Dumnezeu; iar
grăirea deşartă, vorbirea fără de rânduială şi tulburările acoperă pe om cu
întuneric, înăbuşă frumuseţea lăuntrică şi nu îngăduie înălţarea spre Dumnezeu, predându-l pe
om patimilor, iar prin acestea - demonilor.
38) Sufletul care nu încetează cu îndeletnicirile rele nu poate nici pe Dumnezeu a-L iubi după
vrednicie, nici pe diavol a-l urâ cu adevărat - că pe inima lui stă vălul grijilor lumeşti.
39) Cel ce a sporit în faptele bune, iar apoi s-a întors la obiceiurile cele spurcate, nu numai că
îşi pierde plata pentru ostenelile de mai înainte, ci capătă şi cea mai grea osândă, ca unul ce a cunoscut dulceaţa binelui.
40) Unde sunt desfătări, jocuri, râsuri, vorbe fără de rânduială, muzică şi cântece spurcate
dimpreună cu parfumuri moleşitoare, acolo e întunecare a minţii, stricare a inimii, pierzare a
bărbaţilor şi femeilor, a tinerilor şi tinerelor, praznic al demonilor. Vai celor ce petrec astfel!
Văpaia lor nu se va stinge, şi viermele lor nu va muri. Dimpotrivă, unde este
citire şi cercetare a Scripturilor, cântare a Psalmilor, rugăciune, lacrimi, suspinuri, străpungere a
inimii, milostenie, înfrânare şi râvnă pentru toate virtuţile, acolo e praznic al lui Dumnezeu,
bucurie a Sfinţilor, veselie a îngerilor! Celor ce fac acestea li se deschide împărăţia Cerurilor, ca
să se bucure în ea pe veci.
41) De unde se nasc bolile, de unde neputinţele şi moartea mai înainte de vreme? Oare nu de
la îmbuibare şi răsfătarea pântecelui? Iar mulţumirea cu puţin e maica sănătăţii, în
măsura în care ne stricăm trupul cu dezmierdările, ne stricăm şi sufletul cu patimile; trupul e
pământesc, dar dacă vrem va deveni ceresc. Curăteşte, deci, vasul trupului, şi Dumnezeu Se
va sălăşlui în tine.
42) Aşa cum peştele nu poate să trăiască fără apă, nici sufletul nu poate a se mântui fără de
liniştire şi îndeletnicirea cu Dumnezeieştile Scripturi.
43)Când mănânci şi când bei, nu-ţi despărţi mintea de pomenirea morţii şi dă slavă lui Dumnez
eu, Care a făcut o aşa de mare mulţime de mâncăruri felurite pentru hrănirea şi
întărirea trupului nostru; şi nu uita că strâmtă şi mâhnicioasă este calea ce duce la viaţa
veşnică.
44) Ostenelile nasc slava: să ne ostenim puţin aici în toate ispitele, strâmtorările şi necazurile,
cu mare răbdare, ca să ne bucurăm dincolo în veci. Ascuţişul necazului se va preschimba în
bucurie, iar ostenelile vremelnice vor aduce roada împărăţiei Cerurilor. Fără de osteneli,
necazuri şi nevoinţe aspre nu vom putea culege făgăduinţele cele mari ale lui Dumnezeu.
45) Se cuvine ca cela ce se nevoieşte să se încredinţeze Domnului cu totul - cu toată inima, cu
toată mintea şi cu toată tăria; şi, răstignindu-se lumii cu sufletul şi trupul, neîncetat să îi
slujească plinind poruncile Lui, aşa încât, stând neabătut pe astă cale, să capete viaţa cea
veşnică şi fericită.
46) Cel ce îşi înfrânează pântecele slăbeşte patimile, iar cel biruit de pântece le dă avânt. Cu
cât e mai mult lemn, cu atâta e mai puternic focul; şi cu cât e mai multă hrană, cu atâta sunt mai
mulţi viermi. Atunci când Duhul Sfânt Care, locuieşte în om, nu mai poate
suferi putoarea dezmierdării pântecelui Se depărtează de la el, şi în locul Lui intră duhul rău,
care răstoarnă totul înăuntrul omului. Aşa cum fumul goneşte albinele, răsfăţul pântecelui
goneşte harul Duhului Sfânt.
47) Cel ce se nevoieşte dator e să se înfrâneze, de la toate - nu doar de la mâncărurile multe şi
felurite, ci şi de la tot ce este oprit. Aşa cum trupul, de e lipsit fie şi de un singur
mădular, se urâteşte, şi cel ce trece cu vederea o singură latură a înfrânării nimiceşte întreaga
podoabă a ei: că înfrânarea este păzirea de orice lucru şi orice năzuinţă pătimaşă şi păcătoasă,
încât să nu săvârşim nimic ce nu voieşte Dumnezeu. Trebuie păzită înfrânarea în toate
simţurile: în văz, în auz, în gust, în miros şi în pipăit - în umblet şi, îndeobşte, în orişicare lucru. 48) Când îl iubim pe Dumnezeu cu iubire tare, El nu mai pomeneşte fărădelegile noastre
dinainte, căci nu îi mustră pe cei ce vin la Dânsul şi nu spune: „de ce atâta vreme aţi fugit de
Mine?” - ci cu iubire îl primeşte pe orice păcătos care se pocăieşte cu adevărat, atunci când
vine la El. Deci, să ne alipim de Dânsul cu tărie şi să pironim trupul nostru cu frica Lui.
49) Puterea trupului o istovesc bolile, frumuseţea lui o răpeşte bătrâneţea, şi după un ospăţ
bogat degrabă se întoarce iarăşi foamea. Deci, să nu ne îngrijim de ceea ce nu putem în
veşnici. Să ne mutăm prin mijlocirea virtuţilor la Ierusalimul cel de sus, iar trupul să îl istovim
prin osteneli şi posturi, şi să-l înrobim sufletului, ca să nu înrobească el sufletul diavolului!
50) Nu adu jertfe poftelor trupului, mâniei, iubirii de agonisită şi trufiei - altminteri, cu nimic nu te
vei deosebi de închinătorii la idoli. Cel ce se nevoieşte este dator să ia aminte în fiecare clipă,
cu încordare, la conştiinţa sa, ca să nu o rănească prin auz, prin limbă, prin văz, prin miros, prin
gust şi prin pipăit: fiindcă cel ce se nevoieşte se înfrânează de la toate (I Cor. 9, 25). Atunci
când puterea - din partea lui Dumnezeu - şi râvna - din partea noastră - se unesc într-o legătură
strânsă, nu mai sunt piedici în calea mântuirii.
Extras din "Patericul Lavrei Sfantul Sava" de Sf. Teofan Zavoratul

Sf. Teofan Zăvorâtul - Despre pravila de rugăciune In ceasurile in care lumea oarba petrece in veselii zgomotoase si nebunesti, robii lui Hristos plang in linistea chiliilor, revarsandu-si rugaciunile pline de osardie inaintea Domnului.

 Fiii lumii
dupa ce isi petrec noaptea intr-o nebuneasca priveghere, intampina ziua urmatoare cu duhul
intunecat si scarbit, iar robii lui Dumnezeu intampina acea zi cu veselie si cu duh imbarbatat,
stapaniti de constiinta si de simtirea unei neobisnuite capacitati pentru cugetarea de Dumnezeu
si pentru a reimprospata lucrurile bune, intrucat noaptea care a trecut ei au petrecut-o cu
nevointa rugaciunilor. Domnul, in timpul rugaciunilor Sale a ingenunchiat, deci nici tu crestine nu
trebuie sa neglijezi ingenuncherile, daca ai puteri suficiente pentru a le savarsi. Prin plecarea
noastra cu fata la pamant, dupa lamurirea Sfintilor Parinti, se inchipuie caderea noastra iar prin
ridicarea de la pamant, Rascumpararea noastra.
Inainte de a incepe pravila de seara, este deosebit de folositor sa facem un numar de metanii,
dupa putere; caci in urma lor trupul ti se va incalzi, iar inima va primi un simtamant de tristete
binecuvantata, iar prin una si prin cealalta se va pregati o citire plina de osardie si de luare
aminte a pravilei. In vremea savarsirii pravilei si a metaniilor nu trebuie sa ne grabim deloc. Atat
pravila cat si inchinaciunile trebuie sa le savarsim cat se poate de incet. E mai bine sa citim mai
putine rugaciuni si sa batem mai putine metanii, pentru luare aminte, decat multe, si fara de
luare aminte.
Alege-ti o pravila corespunzatoare puterilor tale sau cea data de duhovnic. Ceea ce a spus
Domnul despre Sambata (cum ca ea este pentru om, iar nu omul pentru ea), se poate si trebuie
raportat catre toate nevointele binecuvantate, iar printre ele si catre pravila de rugaciune.
Pravila de rugaciune este pentru om, iar nu omul pentru pravila. Ea trebuie sa-1 ajute pe om sa
ajunga la sporirea in cele duhovnicesti, nu sa-i serveasca drept o povara cu neputinta de purtat,
care zdrobeste puterile trupesti si tulbura sufletul. Cu atat mai mult, ea nu trebuie sa slujeasca
drept un prilej de mândrie si de o pagubitoare părere de sine, de pierzatoare osandire si injosire
a semenilor.
O pravila de rugaciune aleasa cu chibzuinta, corespunzatoare puterilor si felului de viata,
serveste drept un mare ajutor pentru cel ce se nevoieste pentru mantuirea sa. Savarsind-o in
anumite ceasuri, dobandim o deprindere, o cerinta fireasca si necesara. Cel ce a capatat
aceasta fericita deprindere, de indata ce se va apropia de obisnuitul loc de savarsire a pravilei,
sufletul i se umple de o dispozitie catre rugaciune. El n-a inceput sa pronunte nici un cuvant din
rugaciunile citite de el, iar din inima se si revarsa umilinta si mintea se adanceste in intregime in
camara dinlauntru.
“Prefer, a spus un oarecare Parinte, o pravila de scurta durata dar mereu indeplinita decat una
e lunga durata dar in scurta vreme parasita. Iar o astfel de soarta o au intotdeauna pravilele de
rugaciune ce nu sunt pe masura puterilor”.
In timpul primului avant de ravna si fierbinteala, nevoitorul le indeplineste un timp oarecare, dar
desigur ca dând atentie mai mult cantitatii, decat calitatii mai tarziu puterile ii slabesc din cauza
nevointelor ce intrec fortele trupesti, ceea ce il sileste sa-si scurteze din ce in ce mai mult
pravila. Vai! Si adeseori nevoitorii, randuindu-si fara nici o chibzuiala o pravila impovaratoare, trec de la
pravila cea atat de grea direct la lepadarea oricarei pravile. Dupa lepadarea pravilei si chiar
dupa scurtarea ei, năpădeste numaidecat asupra nevoitorului o tulburare. Din tulburare, el
incepe sa simta un dezechilibru sufletesc. Din dezechilibru se naste trandavia care,
intarindu-se, produce o slabire si o iesire din fire, iar din lucrarea lor, nevoitorul fara judecata
incepe sa se dea in mainile unei vieti desarte si risipite, cazand cu indiferenta in cele mai
grosolane greseli. Vai!
Dupa ce ti-ai ales o pravila de rugaciune pe masura puterilor si necesitatilor sufletesti, lupta-te
cu tine sa o implinesti, cu grija si fara abatere, caci aceasta este de trebuinta pentru mentinerea
puterilor morale ale sufletului tau, asa cum este de trebuinta pentru mentinerea puterilor
trupesti, un aer curat si o hrana sanatoasa suficienta ce se intrebuinteaza zilnic in anumite
ceasuri.
“In ziua Judecatii Sale, Domnul nu ne va osandi pentru ca am lasat psalmii – zice Sfantul Isaac
Sirul – nu pentru ca am lasat rugaciunile, ci pentru ca am dat putinta demonilor sa intre liber in
noi. Demonii, cand vor afla un loc, vor intra si vor inchide usile ochilor nostri. Atunci ei
indeplinesc prin noi, care ne facem uneltele lor, in chip silnic si necurat, cea mai cumplita razbunare, tot ce nu este ingaduit de Dumnezeu”.
Vai! Din pricina ca am lasat o mica pravila, pentru
ca cei care o indeplinesc, se invrednicesc
de apararea lui Hristos – noi ne facem supusi diavolilor, dupa cum este scris de un oarecare
intelept: “Cel ce nu-si supune voia sa lui Dumnezeu, se va supune vrajmasilor sai”. Aceste
pravile, care ti se par mici, ti se vor face niste ziduri impotriva celor ce staruie sa ne robeasca.
Savarsirea acestor pravile inlauntrul chiliei este stabilita cu intelepciune de cei ce au asezat
Tipicul Bisericesc, dupa o descoperire de sus, pentru paza vietii noastre.
Marii Parinti ai Bisericii, care dintr-un prea mare belsug de lucrare a darului au petrecut intr-o
neincetata rugaciune, nu-si lasau nici pravila lor, pe care s-au obisnuit sa o săvarşeasca in
anumite ceasuri din zi si din noapte. Multe din dovezile de acest fel le vedem in vietile lor.
Antonie cel Mare, savarsindu-si pravila la ceasul al noualea (ceasul al noualea bisericesc
corespunde ceasului al treilea de dupa amiaza) s-a invretlnicit de o descoperire dumnezeiasca.
Cand Preacuviosul Serghii Radonejschi se ocupa cu citirea rugaciunilor sale, in timpul
Acatistului Maicii Domului i s-a aratat Prea Sfanta Fecioara insotita de Apostolii Petru si Ioan.
Citirea plina de rugaciune din Acatistul Prea Dulcelui Iisus, in afara de vrednicia sa proprie,
serveste drept o admirabila pregatire pentru exercitarea cu rugaciunea lui Iisus, care se citeste
astfel: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul”. Aceasta
rugaciune alcatuieste aproape unica indeletnicire pentru nevoitorii sporiti care au ajuns la
simplitate si curatenie, pentru care orice multa cugetare si multa cuvantare le este drept risipire
impovaratoare. Acatistul arata cu ce ganduri poate fi insotita rugaciunea lui Iisus, care pentru un
nou incepator pare extrem de uscata. El, in toata intinderea lui, zugraveste numai cererea
pacatosului ca Domnul Iisus Hristos sa-1 miluiasca; dar acestei cereri i se dau felurite forme
corespunzatoare cu munca mintii noilor incepatori. Asa li se da pruncilor hrana, care mai intai
este inmuiata.
Iubite frate, supune-ti libertatea in folosul pravilei, caci ea, lipsindu-te de libertatea pierzatoare,
te va lega numai pentru ca sa-ti aduca libertatea duhovniceasca, libertatea lui Hristos. La
inceput lanturile ti se vor parea grele, mai tarziu insa, se vor face scumpe pentru cel legat de
ele.
Toti sfintii lui Dumnezeu au luat asupra lor si au purtat jugul cel bun al pravilei de rugaciune.
Urmeaza si tu lor, calca si tu pe urmele Domnului nostru Iisus Hristos, Care luand trup omenesc
si aratandu-ne prin El Insusi Chipul de purtare, a lucrat asa cum lucra Tatal Lui, vorbea ceea ce
Ii poruncea Tatal, avand drept scop implinirea intru totul a voii lui Dumnezeu. Voia Tatalui si a
Fiului si a Sfantului Duh este una. Cu privire la oameni, ea se cuprinde in mantuirea oamenilor.